RSS

HRISTOS este ORTODOX

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2018 în ORTODOXIA

 

Despre omul frumos – Dan Puric

inocenceOmul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană“. O băbuţă care şi-a dovedit credinţa într-un caz de pericol, când tuturor celorlalţi le era frică, într-un avion, îl recreştinează repede, spunându-i că şi-a făcut cruce şi asta e suficient pentru Dumnezeu, deci nu insistă. Dan Puric este sigur că a văzut Omul Frumos, şi prin verbul său plin de forţă, ne face şi pe noi să îl vedem.Frumuseţea lui Hristos constă în fapul că în Grădina Ghetsimani a plâns, rugându-se Tatălui să fim împreună. Şi iată identitatea noastră de creştini: „suntem lacrima Lui pe obrazul lumii“.

Frumosul se naşte din umilinţă: „Căci naşterea frumosului pe pământ, al adevăratului frumos, s-a născut din cea mai cumplită umilinţă, din umilirea lui Hristos. Prin coroana de spini, prin bice, prin hulituri şi pietre aruncate, se strecura suspinând Frumuseţea Mântuitorului“.Frumosul este în legătură cu durerea, cu martiriul. Va creşte din ochii martirilor creştini, care ştiu să privească dincolo de ceea ce le aducea moartea, de obiectul de tortură; ochii murmură iertarea, iar inima poartă sămânţa iubirii.Realitatea, lumea căzută, nu este biruită de frumosul hristic.

Este biruit însă timpul acestei realităţi. Un alt prezent, care nu este promisiune, amăgire, ne dezvăluie frumosul lui Hristos.Memoria satului copilăriei, memoria părinţilor şi a unui naş care i-a dăruit cartea Don Quijote, memoria cărţilor ne fac să încadrăm până la urmă într-un chenar de lumină un chip care poate avea trăsăturile sfântului, dacă le punem cap la cap. În orice caz, nu numai că ni se face dor de frumuseţe, de frumuseţea lui Hristos, dar parcă începem să o zărim.Poate paginile cele mai emoţionante sunt cele despre maternitate, despre mama.

Până la a ajunge la frumuseţea sfântului, Dan Puric a cunoscut frumuseţea maternă, frumuseţea femeii pe care o vede capabilă „de a desmărgini bărbatul din stupiditate“.Iubirea ştie să vadă esenţialul. Mama lui era singura care înţelegea frângerea fiului ei pe scenă, şi privea cu îngrijorare, în timp ce spectatorii aplaudau. Dar scena în care Dan Puric povesteşte despre viaţa lui de soldat şi cum mama sa a reuşit să dezarmeze prin dragoste generalii care impuseseră reguli dure este excepţional scrisă. A înţeles atunci forţa feminităţii. „Şi mă uitam, povesteşte autorul, câtă ordine masculină făcută pulbere, zob, de ceea ce dă Bunul Dumnezeu. Le vorbea despre dragoste…“ Mama îi loveşte, pe un plutonier şi pe un colonel cu poşeta în cap pentru că „puiul mamii“ slăbise din cauza muncii şi a lipsei de mâncare.

Sentimentele ei materne trec peste disciplina militară şi produc perplexitate.Umorul şi o anumite tandreţe care rămâne în suflet sunt punctele tari ale lui Dan Puric în calitate de autor de cărţi. Multă sensibilitate, în special faţă de durere, şi un acces la cultură nu de tipul rece, academic, ci prin evidenţierea aspectelor esenţiale şi a necesităţii de a se transforma în viaţă, plecând de la viaţă. Naşul său, uimit că nu citise Don Quijote, l-a întrebat uimit: „Păi, atunci, ce fel de viaţă o să duci? Cum ai să ştii ce e iubirea?“. Trebuie, adică, să dăm vieţii sensul către frumos.

ziarullumina.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2018 în SUFLET

 

EL si EA

12509682_1090246347672944_1817175804259617772_nDacă o cucerește ușor, n-are personalitate, e proastă și se vinde ieftin. Dacă o cucerește greu, e orgolioasă. El dacă umblă cu două în același timp, e „cool”, ea dacă are doi e considerată… femeie ușoară. Și-ar dori să aibă una cuminte acasă și încă una de rezervă ca amică. Apoi se laudă prietenilor lui pe câte a… cucerit. Până când ea află și de existența celeilalte și îi dă papucii, el rămânând fără niciuna.

Prea puțin contează machiajul pentru că el tot de jos în sus o evaluează. Se mândrește cu ea că e frumoasă, dar când ies împreună în oraș, o preferă mai puțin gătită pentru a nu i-o pofti ochii străini. Să fie inteligentă, dar nu atât cât să-l depășească pe el, să-l prostească. Să fie gospodină, cuminte și isteață; bună… la toate, mai pe scurt. Iar când într-un târziu se convinge că nu există acea fată care să fie și frumoasă, și deșteaptă, și devreme acasă, coboară puțin standardele și acceptă și una care nu-i tocmai cea mai tare gospodină și ce dacă nu-i chiar așa frumoasă…

Ea, la fel, pentru că se convinge că Făt Frumos la care visa nu există, de teamă să nu rămână nemăritată, acceptă și un băiat care a mai avut alte patru relații înaintea ei – se bucură, totuși, că nu e de mâna a zecea, mai ales că nici ea n-a fost vreo Cosânzeană prea cuminte la viața ei… Astfel, prințul și prințesa au parte de o jumătate conform inimii lor. Sunt conștienți că nu pot cere celuilalt, ceea ce ei înșiși n-au fost.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2018 în CASATORIE, ELENA J.

 

De ce plangi, sarmane suflet?

fata la geamDe ce plângi, sărmane suflet
Și de ce ești abătut?
Care doruri te frământă,
Că pe zi ești mai tăcut?

După ce suspini adesea,
După ce zilnic tânjești?
De ce fugi cât mai departe
Și cu nimeni nu vorbești?…

Mă întrebi ce dor m-apasă
Și ce taină eu ascund,
De ce ochii-mi sunt departe
Și-n tăcere mă afund?…

Plâng ades după aceia
Ce din viață au plecat,
După oamenii ce-n suflet
Numai doruri mi-au lăsat.

Doare dorul după omul
Care-a fost la chip frumos,
După inima curată,
După omul luminos.

Arde dorul după omul
Ce iubea adânc, curat,
Ce trăia în inocență
Și departe de păcat.

Plâng adesea după omul
Bun, curat și credincios,
După omul simplu-n toate,
După omul cel milos.

De ce a plecat departe,
De ce nu îl mai găsesc?
Unde-i omul care-odată
Avea chipul îngeresc?…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2018 în ELENA J.

 

Un adevar mai putin cunoscut despre marele poet Mihai Eminescu

26815300_389944094783393_9147614999669541716_nCu durere în suflet trebuie să recunoaştem că tinerii din ziua de azi nu mai pun preţ pe adevăratele valori strămoşeşti, naţionale, creştineşti. Nu mai cunosc ce înseamnă jertfa pentru un ideal, dragostea de adevăr, dragostea de dreptate, de ţară, care nu sunt altceva decât dragostea de Dumnezeu. Înainte, cei mai buni români erau şi cei mai buni creştini. Strămoşii noştri şi-au vărsat sângele şi şi-au jertfit libertatea tocmai pentru ca noi să trăim azi în libertate şi să-L iubim mai mult pe Dumnezeu. Însă, ce-am făcut noi cu această libertate? Am vândut-o pe lucruri de nimic şi ne-am transformat în sclavii propriilor patimi. 

Iată că înţelegând greşit această libertate, am ajuns să ne deplângem singuri soarta pe care noi înşine ne-am făurit-o. Aceasta este recunoştinţa noastră faţă de jertfa strămoşilor şi martirilor noştri? Cât de scump au trebuit să plătească, iar noi trăim tot în nepăsare şi-n păcate. Numai noi suntem de vină, nu Dumnezeu şi nimeni altcineva. E dureros şi faptul ca prin şcoli nu se prezintă adevărata faţă a lucrurilor, suntem îndoctrinaţi cu fel de fel basme, minciuni, de teorii inutile şi concepţii anticreştine şi de aceea nu se mai cunoaşte adevărul sacru. Chiar şi despre poetul nostru român, Mihai Eminescu, tinerii sunt învăţaţi să creadă că a fost un nebun, însă care este de fapt adevărul?

Corupţii vremii de atunci, împotriva cărora a scris Eminescu, au tăbărât mai la urmă asupra lui şi l-au băgat în spitalul de nebuni de la Socola, din Iaşi. Acolo, un doctor l-a injectat cu o doză puternică, cu un medicament nociv, în urma căruia, la scurt timp i-a venit sfârşitul. Cam aşa se întâmplă cu toţi aceia care au curajul să mărturisească adevărul şi să demaşte minciuna…Preţul adevărului este moartea!

Şi un lucru mai puţin cunoscut am citit într-o carte: Părintele Arsenie a deplâns viaţa marelui poet Mihai Eminescu, înzestrat de Dumnezeu cu atâta talent. Dacă şi concepţia poetică ar fi unit-o cu concepţia de viaţă creştină, ar fi suferit mai puţin în lumea aceasta şi nu ar fi trecut atâţia ani prin iad, era de părere Părintele Arsenie. Dar prin evlavia pe care a avut-o la Maica Domnului, se mângâia şi uneori se refugia la mănăstire, cu prietenul lui de suflet, scriitorul Ion Creangă, care avea seminarul de teologie de la Mănăstirea Neamţ. Şi totuşi, Eminescu, prin Maica Domnului, a avut parte înainte de moarte de Sfânta Împărtăşanie, după însemnarea care a rămas pe o carte veche de cult. Voi publica în continuare versurile scrise de Mihai Eminescu, închinate Maicii Domnului:

Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor
Din valul ce ne bântuie
Ne apără, ne mântuie!
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Noi, ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Fii scut de izbăvire
Şi zid de mântuire!
Din neguri te arată,
Senină, dulce clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Iată încă o perlă de duh creştin din poeziile marelui Eminescu: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată…” Regretatul preot Constantin Galeriu, care a fost şi întemniţat pentru credinţă, i-a alcătuit marelui Eminescu, din preţuire, un Acatist. Părintele Nicodim Bujor s-a rugat pentru sufletul lui Eminescu şi i s-a arătat marele poet, în chilia lui, şi i-a zis zâmbind: „Acum văd faţa Maicii Domnului în ceruri.” Aceasta pentru că a preamărit-o pe pământ… (Pr. Arsenie Boca “Mărturia mea” Pr. Petru Vamvulescu)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Ianuarie 2018 în MAICA DOMNULUI, MIHAI EMINESCU

 

Domnului Eminescu

cfilmulluceafarulproiectatlamuze-1452429755

Tu, Maestre al peniței
Ce-ai pictat cu litere,
Dând culoare poeziei
Alegând cuvintele…

Ai cântat Patria Mumă
Ce-ai iubit-o cu mult dor,
Ai cinstit limba și graiul
Străvechi al Românilor.

Ai cântat dorul în șoapte
Și Luceafărul cel blând,
Florile de tei și luna
Și pe Dumnezeu Cel Sfânt.

Ai cântat codrul și ploaia,
Susurul izvorului,
Stelelor celor aprinse,
Ai cântat și plopului.

Ai cântat iubirea-n rime
Și femeia cu mult dor,
Ai cântat și veșnicia
Pentru omul muritor.

Acum, tocul tău cel falnic
S-a tocit și s-a uscat,
Dar, Maestre, la mormântu-ți
Azi, de toate ești cântat.

ELENA J.

 
Un comentariu

Scris de pe 14 Ianuarie 2018 în ELENA J., MIHAI EMINESCU

 

Ce se petrece dincolo de mormant?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Ianuarie 2018 în MOARTE, VEŞNICIE