RSS

De ma-ntrebi…

De mă-ntrebi ce-i inocența,
Cum e sufletul nobil,
Să o cauți cu nădejde
În ochii unui copil.

De mă-ntrebi ce-i fericirea,
Dac-aici ai s-o găsești,
Vei descoperi ce-nseamnă
Atunci când ai să iubești.

De mă-ntrebi, un om frumos
Cum ar trebui s-arate,
Îți descopăr frumusețea
În cei plini de bunătate.

Dacă vrei să afli taina
Cum poți să te-mbogățești,
Eu te-ndemn ca-n a ta viața
Cât mai mult să dăruiești.

De mă-ntrebi ce-i veșnicia,
Cum să fii nemuritor,
Fă în viață numai bine
Chiar oricărui trecător.

Iar de vrei înțelepciune
În viață să dobândești,
Să înveți taina tăcerii
Și să știi când să vorbești.

Elena J.

Anunțuri
 
5 comentarii

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în ELENA J.

 

Din intelepciunea indiana

73951Atunci când ești fericit, vrei să afle o lume întreagă. Deși fericirea, după cum se știe, crește bine doar în liniște, departe de ochii invidioșilor. Există un proverb care spune: “Cu ce te vei lăuda, aceea vei pierde.”  Pe lângă fericire, mai există și alte câteva lucruri despre care trebuie să tăcem:

Faptele bune. În creștinism se spune că orice faptă bună trebuie făcută în ascuns și atunci vei primi răsplata. Cel care spune tuturor că face fapte bune și e gata să sară mereu în ajutor, nu atrage asupra lui admirație, ci dispreț. Chiar și cele mai bune fapte devin pentru el doar hrană pentru propriul ego. Înțelepții indieni spun că nimic nu ucide binefacerea, la fel ca mândria.

Bărbăția și eroismul. Încercările interioare pe care le trăiești sunt la fel de importante ca și cele exterioare. Cele exterioare pot fi aflate de toți, însă cele interioare nu trebuie spuse nimănui. De ce trebuie ținute în secret? Pe de o parte, ai primit o distincție în formă de înțelepciune și experiență, pe de altă parte, aceasta te păzește de surplusul de mândrie. Se spune că sună ce este gol în interior.

Cunoștințele duhovnicești. Ceea ce cunoști tu nu este pentru fiecare. Nu trebuie să te lauzi. Oricum ceea ce este în interiorul tău se va vedea în exterior.

Problemele de familie. Dacă ești soție, nu vorbi despre neajunsurile soțului în fața prietenelor și rudelor. Dacă ești soț, nu spune nimic rău despre soția ta. În acest fel nu vei rezolva conflictele dintre voi. Apropiații pot să-și schimbe părerea despre tine. Familia este puternică atunci când totul rămâne în interiorul ei.

Faptele altora. Poți să-ți murdărești încălțămintea, dar poți să-ți murdărești și sufletul. Sufletul devine murdar de la bârfe, de la povestirile despre nereușita cuiva, de la judecarea altora, de la cuvinte urâte. Dacă ești martorul unor astfel de discuții, lasă aceste gânduri negative să se stingă în sufletul tău în liniște. Nu le transmite  mai departe. Tăcerea este bună, sigură și frumoasă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Putine lacrimi, multa bucurie

hrisostom-filipescu-750x335Toată lumea râvnește la fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poți să ai curcubeu fără strop de ploaie. Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou.

Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce menit să fie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credință în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viața te poate surprinde oricând. Într-o clipă se termină totul și te trezești că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare.

În bucuria iubirii nu avem nevoie de măști. Este singurul loc curat și pur care nu are nevoie de interpretări, de roluri, de scenarii. Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o continuă lecție a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau restanțe la iubire.

Dacă oamenii și-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieții. Dacă iubești, ierți nu doar din vârful buzelor! Iubirea te iubește așa cum ești, căci în iubire eu sunt tu și tu ești eu. Vocația ființelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit. A fi în iubire înseamnă a fi și a locui în Dumnezeu.

Ieromonah Hrisostom Filipescu

 
Un comentariu

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în IUBIREA

 

Femeia este, sub toate aspectele, terminata

pr_nicolae_tanase_1_5„Femeia se mântuieşte prin naştere de prunci.” Vă rugăm, dacă puteţi, să ne explicaţi sensul acestor cuvinte, fiindcă de multe ori am au fit speculaţii sau interpretări greşite pe seama lor.

Naşterea de prunci presupune foarte, foarte multă jertfă. Din păcate există şi speculaţii, dar există şi mult adevăr. Femeia este complicată la ora actuală, adică noi i-am complicat viaţa; noi, adică bărbaţii şi societatea actuală. Femeia este, sub toate aspectele, terminată. Nici nu ne explicăm cum mai face faţă la mersul societăţii, în sensul că, în afară de ce făcea, acum face mai mult. Adică face, cu mici excepţii, aproape tot ce făcea un bărbat. Şi făcând aşa, ce poţi să-i mai ceri?

Cum era înainte, dactilograful, dactilografe erau în mare parte femeile; bărbaţii nu prea, rar era vreun bărbat dactilograf. După atâta ţăcăneală a maşinii de scris, după ani de zile, ce fel de femeie mai era ea, mamă de copii, soţie şi aşa mai departe? Pentru că sub aspect psihic era terminată. Deci, iată o îndeletnicire pentru femeie care nu corespunde. Astăzi e dandana şi mai mare cu calculatoarele, care, chiar dacă nu mai fac zgomot, ucid retina, te lasă fără lacrimi, nu clipeşti, eşti concentrat – unde gama, delta şi celelalte. Nu mai vorbesc de femeile care lucrează la Drumuri şi Poduri, asta e şi mai grav. De aceea, Biserica recomandă o anumită ţinută femeii, pentru că, dacă tot ia ţinuta bărbatului, se transformă. Dacă aţi avut ocazia, prin filme sau altundeva, să vedeţi cum călăresc femeile, aţi văzut că ele călăresc altfel decât bărbaţii. De ce? Pentru că, sub aspectul fiziologicului ei, femeia trebuie să aibă un anumit comportament; ea nu poate să facă orice, deoarece se masculinizează; iar când se masculinizează nu mai are căutare ia bărbaţi. Fetele noastre nu prea ştiu acest lucru. Cu cât se dezgolesc mai mult, cu atât devin mai puţin atrăgătoare pentru bărbaţi, pentru băieţi. Nu mai au atracţie. O au pe moment, dar apoi se creează o distanţă. De ce? Pentru că Dumnezeu ştie bine cum a făcut conştientul, subconştientul, creierul mic. creierul mare, hipofiza, ce valoare au ele… Şi astea nu le mai modifică nimeni. Dacă omul a tot umblat la capitolul acesta, avem 10 căsătorii şi 8 divorţuri, 10 căsătorii şi 4 divorţuri; la 3 ani, la 2 ani, la 8 ani – aşa cum spun statisticile acestea pe care le tot vedem.

De aceea trebuie să fim foarte atenţi. Femeia nu e nici prelungirea cratiţei, nici fabrică de făcut copii. Femeii i s-a pus prea mult în cârcă. Mişcarea feministă este o invenţie făcută pentru ca femeia să aibă aceleaşi drepturi cu bărbatul, în toate (şi până aici ar fi bine), dar şi acces la aceleaşi preocupări. Auzim despre musulmani că le impun femeilor lor anumite lucruri. Noi nu suntem de acord cu islamul, noi avem altă religie şi alte principii. Dar vedeţi că ei au principii, iar noi nu mai avem principii. Atunci, urmează să fim stăpâniţi de cei cu principii. In lume stăpânesc cei cu principii. De aceea americanii au tăcut o greşeală mare amestecându-se în mersul relaţiilor dintre bărbaţi şi femei în Irak, în Afganistan şi pe unde au mai pătruns, sub tormă de poliţişti. S-au amestecat în ceva la care nu s-au priceput. Nu ne putem noi. creştinii, amesteca în moralitatea, principiile şi modalităţile altei religii, care are foarte puţine puncte comune cu noi, sau deloc.

Asta e marea problemă, că noi am renunţat la aproape toate principiile cu care ne prezentam, ca religie creştină. Nu mai vorbesc despre Ortodoxie, care este o religie foarte largă; noi spunem că este Biserica cea adevărată şi atât, nu comentăm mai mult… Nu spunem mai mult pentru că nu e de folos să spunem „tu nu eşti bine”; ci mai bine arătăm cine suntem noi. Dar dacă acum aeroporturile şi gările din ţara noastră ar fi umplute de venirea a multor culte şi religii, ca să vieţuiască cu noi 3-4 săptămâni, pentru a vedea viaţa noastră, principiile noastre, moralitatea noastră, gândirea noastră, mersul nostru la biserică, şi să se convertească la Ortodoxie – câţi credeţi că s-ar converti?

Puţini, sau deloc. De ce? Nu prea au ce să vadă. O să meargă la clinicile de ginecologie şi o să vadă avorturi, o să meargă la obstetrică şi o să vadă medici care din 10 naşteri la 8 le fac cezariană, fie că e nevoie sau nu, o să meargă la şcoală şi o să vadă predarea educaţiei sexuale şi nu numai. Asta o să vadă. O să intre în biserică şi o să vadă dezordine şi aşa mai departe. O să plece înainte de 3 săptămâni, se vor duce la aeroport, pierd biletul, plătesc din nou şi tot pleacă, vor spune că nu le trebuie Ortodoxie.

De aceea, credem că trebuie să fim foarte atenţi cu principiile noastre, care sunt enunţate, dar cărora trebuie să ne supunem. Şi atunci, când spunem că femeia se mântuieşte prin naştere de fii, trebuie să ştim exact ce este naşterea, cum se face un copil, trebuie să ştim că un copil se face în 3, nu în 2, cum credem adesea că se face, între mama şi tata. Copilul se face în 3: mama, tata şi Dumnezeu. Dumnezeu sădeşte sufletul în momentul concepţiei. De aici ideea că omul e om din secunda conceperii, de aici constatăm că Dumnezeu nu totdeauna creează un suflet şi-l sădeşte – asta înseamnă că nu totdeauna femeia rămâne gravidă, şi aşa mai departe.

Părintele Nicolae Tănase, http://www.ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în FEMEIA

 

Inima nu imbatraneste niciodata

– Gheronda, Avva Pamvo spune: „Daca ai inima, poti sa te mantuiesti” (in Patericul egiptean). Ce intelegem prin „a avea inima”? – Poate intelege multe. Mai intai, „a avea inima” este egal cu „a iubi pe Dumnezeu”. In al doilea rand,  „a avea inima” este egal cu  „a avea sensibilitate”. In al treilea rand, „a avea inima” este egal cu „a avea bunatate”. In al patrulea rand, „a avea inima” este egal cu „a avea ingaduinta”. In al cincilea rand, „a avea inima” este egal cu „a avea vitejie”. Cand spunem „inima”, nu intelegem o bucata de carne, ci ravna pentru jertfa, dragoste nobila. Mare lucru este puterea inimii! Inima este ca o baterie care se incarca continuu. Nu oboseste, nici nu imbatraneste; puterea ei nu se istoveste niciodata. Dar pentru aceasta trebuie sa ne punem inima sa lucreze. Caci si eu am inima, si tu ai inima, dar ce sa faci cu ea daca nu o punem la lucru? Daca cineva nu-si pune inima sa lucreze, poate sa fie un urias si sa nu aiba curaj sa faca nimic. Iar altul poate sa fie atatica de mic, si sa nu oboseasca deloc, pentru ca toate cate face, le face din inima. Iata, vad si aici o maica care nu are rezistenta, dar fiindca pune inima in tot ceea ce face, nu simte oboseala. Nu cauta sa fuga de treaba, ci cum sa-l odihneasca pe celalalt. Face cu dragoste orice lucru, pentru ca o doare pentru celalalt. Si aceasta nu e ca sa o vada ceilalti si sa-i spuna „bravo”. Nu are iubire se sine, dorinta de a placea oamenilor, ci se misca in ascuns si astfel primeste Harul dumnzeiesc si Dumnezeu o ajuta. Cand un om este bolnavicios sau a imbatranit, chiar trupul sau nu se poate osteni, daca s-a invatat sa lucreze cu inima, aceasta imboldeste si trupul ca sa lucreze. Este ca o masina veche cu rotile dezumflate, cu osiile stricate, al carei motor insa este puternic si o impinge, si porneste. Pe cand un om tanar si sanatos, daca nu lucreaza cu inima, este ca o masina noua care nu are motor puternic si de aceea nu poate inainta. Cea mai mica osteneala este pentru el ca si cum ar rasturna muntii. Uneori la coliba se intampla ca vreun batranel sa uite o umbrela sau o geanta si atunci spun cate unui tanar: „Hai, voinicule, alearga putin ca sa-l prinzi din urma pe batranel!”. Dar el, indata ce aude, ofteaza. „Nu se va intoarce inapoi, Parinte?” ma intreaba. „Hai mai voinice, ii spun din nou, arata putina dragoste si du-te!”. El ofteaza din nou. Acesta, numai ce a auzit „alearga putin”, a si obosit, cu atat mai mult daca s-ar fi dus. Daca omul nu-si pune inima sa lucreze, nu seamana nici macar cu un animal; devine stana de piatra. Inima lui nu este buna de nimic.

Pr. Paisie Aghioritul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în INIMA

 

Mai canta, Doamne!

maiMai cântă, Doamne, prin popor
Prin glasul cântăreților.
Mai dă-ne, Doamne și poveți
Prin gura celor înțelepți.
Le dă culori pictorilor
Și pune Mâna Ta pe-a lor.
Ridică zidul prin meșter
Și ’nalță-l Tu până la cer.
Dictează rime prin poeți
Și să le-mbine să-i înveți.
Cioplește lemnul prin tâmplar
Și-nmoaie fierul prin fierar.
Mai vino, Doamne, printre noi
Prin cei ce sunt săraci și goi.

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 13 Octombrie 2017 în ELENA J.

 

Care sunt caracteristicile vizibile ale demonismului?

Două mai ales: sadismul rece şi răutatea gratuită. Sadicului nu-i trebuie nici bucate alese, nici băutură, nici bani, nici satisfacţii trupeşti. Un singur lucru îl poate mulţumi şi bucura: suferinţa aproapelui său, priveliştea acestuia chinuindu-se, perpelindu-se, zbătându-se de moarte într-o cât mai lungă agonie. Păcătosul comun măcar fură, denunţă, ucide, înşeală cu o oarecare (netrebnică) motivare logică: să-i fie lui mai bine, să mănânce, să bea, să agonisească mai mult ş.a.m.d. Dar sadicul lucrează dezinteresat, el nu caută un profit material, singura voluptate pe care o poate gusta e spectacolul suferinţei celuilalt, spectacol pe care-l priveşte la rece, cu inima îngheţată.

La rece şi îngheţat! Dante în Infernul presupune în iad, dincolo de vipii, flăcări, foc, apă clocotită şi smoală fierbinte, un miez care-i un imens bloc de gheaţă. Acolo, în centrul iadului, sălăşluiesc în veci de veci Brutus şi Cassius, ucigaşii lui Cezar (Dante era ghibelin moderat), precum şi Iuda. Sufletul sadicului, al demonizatului este un asemenea bloc de gheaţă. Răutatea lui este gratuită: nu urmăreşte o satisfacţie personală ci numai obţinerea spectacolului desfătător între toate; suferinţa cât mai completă a semenului.

Pr. Nicolae Steinhardt

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Octombrie 2017 în SUFERINŢA