RSS

IA – portul meu

ValceaFataValnicZaveicaMi-a ’mpletit bunica ie
Cu mânecile brodate
Și-o port astăzi cu mândrie
Să duc portul mai departe.

O port când e sărbătoare
Ca pe lucrul cel mai sfânt,
O păstrez cu grijă mare
Și-oi purta-o și-n mormânt.

Nu știu de-am s-ajung în viață
Să o port cu vrednicie,
Dar ce știu cu siguranță
Că-s copil de Românie.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Iulie 2017 în ELENA J.

 

Misiunea culturala a tineretului – Mircea Vulcanescu

vulcanescuAstuparea prăpastiei dintre cele două Românii (România autohtonă şi autentică a satelor, şi România oraşelor, rupte una de alta prin aproape două secole de evoluţie divergentă) se poate face numai prin întoarcerea tineretului românesc spre sate, nu cu sentimentul de superioritate al parvenitului înstrăinat şi dispreţuitor faţă de nişte oameni înapoiaţi sub raportul civilizaţiei, ci cu sentimentul just al fiului risipitor, care se întoarce pocăit la casa părintească pe care a părăsit-o după ce a rătăcit cerşind pe la toate porţile sufletului. Trebuie să ne pătrundem de ideea că poporul românesc de la ţară, spre deosebire de cel de la oraşe, e un popor cult. Adică are o tradiţie şi o scară de valori colectivă, trăieşte o viaţă de obşte perfect ancorată în orizontul ei material, care poate da criterii şi principii de valorificare a existenţei oricui se apropie de ea cu înţelegere.

Toate valorile sufletului naţional vor trebui, astfel, trasnfigurate în creaţiunea noastră cultă. Tradiţiile poporului, cântecele lui, jocul lui, nevoile lui, munca lui, metafizica lui, criteriile lui vor trebui ridicate la rangul de universalitate. Pilda celor două culmi ale culturii româneşti, Creangă şi Eminescu şi alte multe pilde mai noi, pot fi orişicui călăuză. În aceeaşi direcţie, chiar statul politic românesc, legiuirile lui nu mai trebuie să fie copia unor forme împrumutate de aiurea şi fără legătură cu viaţa poporului românesc, ci trebuie să izvorască din cunoaşterea şi rezolvarea gândită a nevoilor şi problemelor reale ale acestuia. Aici tineretul trebuie să sprijine toate iniţiativele care merg în acest sens.

Tineretul trebuie să se pregătească din vreme sufleteşte pentru sacrificiul cel mare care s-ar putea să i se ceară. Când tineretul acestei ţări va fi gata să se jertfească pentru statul românesc ca pentru un adevărat bun al ei, şi când, ajutând acest stat să rodească cultural şi economic pentru românii de pretutindeni, aceştia vor ajunge să socotească acest stat ca un bun al lor, nu vom mai avea de ce ne teme. Pentru că vom şti că sufletul românesc s-a arcuit astfel, încât nu mai poate trăi fără el.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Iulie 2017 în ROMANIA, TINERETE

 

Voi veni la tine, mama!

iarta-maVoi veni la tine in picurii de ploaie ce iti mangaie uneori pe furis parul.
Voi veni in parfumul liliacului ce te va imbratisa intr-o seara oarecare de primavara si nu vei sti de ce te simti dintr-o data mai bine, mai usoara, mai frumoasa, mai iubita.
Voi veni la tine imbracat in soare, cand vreun apus tomnatec te va certa ca m-ai gonit.
Voi veni in valuri ce se sparg ostenite de tarm precum gandurile alea razlete ce nu-ti dau pace de tot te intrebi cum ar fi fost…
Voi veni in clipe ratacite cand vei uita ce voiai sa faci si iti vei inchipui vreun gest marunt ce te-ar fi facut sa razi, sa oftezi sau sa ma imbratisezi cu drag.
Voi veni in lacrimi, voi veni in doruri, voi veni in versuri…
Dar nu vei sti ca-s eu.
Voi veni in adierea vreunui vant tacut ce iti va saruta bland chipul si va lasa in urma-i un trist suras.
Voi veni in zambet ce-ti va umple chipul, din senin, fara sa stii macar de ce zambesti.
Voi veni sa lupt cu dorul ce iti arde adesea pieptul,
Voi veni sa-ti smulg durerea ce si astazi te mai taie
Cand pe strada din senin iti zambeste un copil…
Voi veni sa-ti smulg pe rand dor, regret, neresemnare,
Vini, tristeti si intrebare
Si jalea crunta ce te apasa, cand plangi si nu te vede nimeni ,
Ti-oi lua-o tot eu, mama…
De-oi putea…
Voi veni in taina sa iti mangai pasii
Cu iubirea muta ce tot nu a murit.
Voi veni in lacrimi, voi veni in doruri
Voi veni in tristeti ce iti umplu uneori inima de goluri.
Fara de motiv.
Voi veni in toate
Imbracat in noapte
Si in dor ce arde.
Uneori.
Chiar daca totul ne desparte,
Voi mai veni, mama, la tine
Sa te mai imbrac in mine.
Dar nu vei sti ca-s eu…

Alexandra S.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Iulie 2017 în MAMA

 

Dragostea lui Hristos nu este despartita de distante

– Gheronda, ma mahnesc ca a venit ziua sa plecati iarasi dintre noi. – In viata duhovniceasca nu exista „aproape” si „departe”. Dragostea lui Hristos nu este despartita de distante, caci Hristos cu dragostea Sa anuleaza distantele. Prin urmare, omul, atunci cand este aproape de Hristos si se leaga frateste de celalalt cu dragostea lui Hristos, fie ca se afla aproape, fie departe, il simte pe celalalt intotdeauna aproape. Dau slava lui Dumnezeu ca dragostea mea este de asa natura, duhovniceasca, ingereasca, incat distantele sunt anulate, iar eu voi tine legatura cu voi de departe, atat in aceasta viata, cat si in cea viitoare, care este si mai indepartata. Pentru ca si acea distanta va fi foarte apropiata, de vreme ce ne uneste Dragostea, Hristos.

Cuviosul Paisie Aghioritul

 
Un comentariu

Scris de pe 24 Iulie 2017 în DRAGOSTEA

 

Ingerul meu

Nu mai trecusem demult pe la ea – o fetiță sărmană şi orfană de 10 ani care rămăsese a nimănui. Acum, privirea ei mă mustra, o simțeam de la distanță. Strânsese prea multe ofuri, dar şi câteva bucurii pe care n-a avut cui să le spună. Degeaba încercam eu să îmi scuz absența… plângea continuu. A doua zi când am trecut din nou pe la ea, am observat că nici nu se atinsese de mâncarea ce i-am adus-o. N-avea nevoie de mâncare cât simțea nevoia de a fi îmbrățişată, mângâiată… Obişnuia să-mi povestească ce făcea în fiecare zi, cine a mai trecut pe la ea, ce a mai văzut – mici bucurii, dar care pentru ea erau foarte însemnate, erau momentele care îi alcătuiau viața. Iar după ce termina ea de povestit, mă întreba şi pe mine ce am mai făcut şi cum mă simt. Mă asculta ca un om mare, nu puteam să mint nimic în fața ei, îi simțeam trăirile pe chip în funcție de ce îi povesteam, zâmbete, lacrimi… Ba de multe ori, ea era cea care mă încuraja. În următoarea zi când am trecut iarăşi pe la ea, n-am mai găsit-o… O luase Dumnezeu la El… Îşi luase Dumnezeu îngerul înapoi pentru că avea nevoie de el acolo Sus. Aici nu fusese prețuit de oameni. Când m-am uitat la locul unde stătea… îi rămăsese fotografia cu mama ei pe când era în viață. O mângâia mereu… Iar alături, în cutiuță, mâncarea era de asemenea neatinsă. Am înțeles atunci că unii oameni nu trăiesc cu mâncare ci cu iubire. Am înțeles atunci că se poate muri şi de dor şi din lipsă de afecțiune. Ea cu aşa ceva se hrănea, acestea o țineau. Iar când acestea au lipsit, îngerul şi-a luat zborul – a fost îngerul meu!

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 22 Iulie 2017 în ELENA J.

 

Cand Se lasa simtit Duhul Sfant

parintele-proclu-nicau-600x341Duhul Sfânt, când Se atinge de inima cuiva, acela nu mai poate să fie aspru; acelui om îi pare rău de toate mărunţişurile, îi pare rău şi de unele mărunţişuri despre care zici că alea nu-s chiar păcate. Când Duhul Sfânt vrea să ajute pe cineva, atunci devine în acest fel: dacă el vrea să ducă o viaţă de pocăinţă, în unele dăţi, Duhul Sfânt Se lasă simţit pe măsura pocăinţei şi a smereniei; dacă el a unit osteneala cu smerenia, atunci Duhul cel Sfânt Se lasă simţit şi-l ajută pe om să ajungă acolo: eu dorm şi inima mea priveghează. Dacă a unit osteneala cu smerenia îl ajută Duhul Sfânt, dar dacă a unit osteneala lui cu pomenirea de rău, cu cârtirea sau cu tulburarea, atunci Duhul cel Sfânt nu-l ajută. Poţi să te rogi ani întregi, că nu te-ajută; doar dacă noi unim smerenia cu osteneala – fie din priveghere, fie din metanii – atunci Se lasă simţit Duhul Sfânt.

Pr. Proclu Nicău, doxologia.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în Uncategorized

 

Iubirea egoista

Un cuplu tanar se indragosteste, un tanar si o tanara se indragostesc, si ce inseamna asta? Inseamna ca el a vazut in femeia asta o persoana care ii poate satisface lui toate emotiile si nevoile fizice, iar ea a vazut in barbatul asta o persoana cu care simte ca s-ar putea casatori, si asta a fost iubire; dar fiecare isi vede doar propriile nevoi. Nu este iubire pentru celalalt om, cealalta persoana devine un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi.

Iubirea exterioara nu-i ce urmeaza sa primesc, e ce urmeaza sa dau. Oamenii fac o mare greseala crezand ca le dai celor pe care ii iubesti, iar raspunsul, adevaratul raspuns, este ca-i iubesti pe cei carora le dai. Ideea e ca, daca eu iti dau tie ceva, am investit ceva din mine insumi in tine si, dat fiind ca iubirea de sine este neconditionata – toti oamenii se iubesc pe ei insisi – acum partea aceea din mine devine tu, exista o parte din mine in tine pe care o iubesc. Asadar, iubirea adevarata este iubirea de a da, nu iubirea de a primi.

Abraham Twerski

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, TINERETE