RSS

Necazul te apropie de Dumnezeu. Daniel Buzdugan

Daniel Buzdugan a trecut prin clipe de mare încercare la începutul acestui an, după ce a vizitat mormântul părintelui Arsenie Boca. O întâmplare care l-a adus foarte aproape de moarte l-a făcut pe Daniel Buzdugan să creadă mai mult în Dumnezeu şi să preţuiască fiecare zi.

El a povestit, pe pagina de Facebook, prin ce a trecut pe 7 ianuarie, după ce a mers la mormântul lui Arsenie Boca.

„Am să vă povestesc azi despre o întâmplare, ce a avut loc la câteva ore după ce am fost la Arsenie Boca. Era pe data de 7 Ianuarie, anul acesta. Era chiar in ziua de SF. Ion, o zi geroasă, -25 de grade. Fiind foarte frig, la Mănăstirea Prislop nu era prea multă lume. Drumul mi s-a părut de basm. M-am închinat, m-am plimbat și apoi m-am întors la superbul conac Archia, de lângă Deva, unde eram cazat.

Seara am ieșit să alerg. Am alergat vreo 14 km. pe o vreme cumplită, și eram foarte fericit că am rezistat. Nimic nu prevestea nenorocirea prin care era să trec… Se făcuse 1 noaptea și m-am dus să fac un duș. N-am apucat să intru in cadă pentru că am alunecat pe gresia care era udă. Am căzut din picioare la pământ intr-o fracțiune de secunda. În cădere m-am izbit cu capul de cadă și apoi de gresie. Am amețit și am început să văd negru în fața ochilor, am realizat că ăsta poate fi finalul… Simțeam cum mă lasă puterile. Mă luase frica. Frica de moarte și pt. că nu eram pregătit pt ce va urma. Am început să mă rog încontinuu: Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul robul tău Daniel și Sfinte Părinte Arsenie Boca roagă-te pentru mine, pânâ mi-am revenit cât de cât. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplase și mai ales cât de rapid a fost totul, fulgerător!

După un timp am realizat că mâna dreaptă parcă nu mai exista. Îmi sărise din umăr și nu mai puteam s-o bag înapoi, n-o mai puteam mișca. Eram speriat să nu fac gangrenă și să se ajungă la amputare… Apoi au venit cei de la 112, iar la Spit. Jud. din Deva mi-au băgat mâna în umărul care era făcut praf. Am ajuns la București unde a urmat o operație de 5 ore, cu cui de titan, ca să fie treaba bună:)

În fine, trec peste durere, lunile grele de recuperare și peste sperietură și vreau să vă spun că perioada aceea a fost una foarte benefică sufletului meu, m-am întors la Dumnezeu, am fost mai aproape de El, m-am regăsit, mergând aproape în fiecare seară la biserică, la Patriarhie sau la Mănăstirea Radu Vodă. A fost o perioadă în care am fost foarte optimist și asta m-a ajutat mult, să trec foarte ușor peste acest necaz! Dacă nu nădăjduiam în Dumnezeu aș fi fost deprimat, dezamăgit de viață, nervos, frustrat ș.a.m.d. Credința in Dumnezeu ne dă liniște sufletească în orice împrejurime ne-am afla! Da, da chiar în orice împrejurare! Suferințele prin care trecem, inevitabil se întâmplă cu un rost. Mi-am dat seama că nu întâmplător am pățit chestia asta la câteva ore de la prima mea vizită la mormântul părintelui Arsenie Boca. Azi este ziua lui de naștere. Părinte Arsenie roagă-te pentru noi cei păcătoși! Amin!”, a povestit Daniel Buzdugan, pe Facebook.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2017 în NECREDINTA, SFATURI

 

Ai paguba pentru ca in casa unde stai apasa nedreptati si juraminte

Pricinile pentru care trimite Dumnezeu necazuri asupra avutului vostru:

  1. Unul dintre stăpâni le drăcuie şi-atunci să nu se mire dacă i se împlineşte cuvântul căci dă Dumnezeu după cuvântul lui.
  2. Lucrează Duminica. Dacă Dumnezeu n-a lucrat nimic în una din zile nici ţie nu-ţi este îngăduit şi dacă vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci şi ce-ai lucrat peste săptămână. Să nu asculţi de sfaturile Guvernului când e vorba de cinstirea Duminicii. Guvernul îşi are socotelile lui, tu însă ai sufletul. Căci va veni vremea să ceri apa cu bilet! Da, va veni vremea să ceri apă cu bilet.
  3. Are pagubă şi acela care se uită la ele ca la ochii din cap, şi-a lipit inima de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca să ţi-o împotmoleşti în gunoiul lumii ci ca să ţi-o îndrepţi către Tatăl cel din ceruri. Pe El să-L iubim, de El să ne lipim inima, căci neasemănată e plata pe care ne-o dă Dumnezeu faţă de cea dată de lume. De aceea nu lipi inima ta nici de proprii tăi copii căci de-i pătimi durere în cele iubite peste măsură cine te va mângâia?
  4. Ai cumpărat din mână rea, din mână pătimaşă, din mână care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea înainte de a o amesteca cu ale tale dă-i apă sfinţită cu făină. Să ştiţi că păcatele trec şi-asupra pământului pe care-l calci şi-asupra vitelor. Când a fost izgonit Adam din Rai Dumnezeu a blestemat pământul: spini şi pălămidă să dea şi în sudoarea feţei să-şi câştige pâinea, iar femeia în dureri să nască.
  5. Cineva lucrează cu diavolul asupra ta şi asupra vitelor tale. Şi tu tânjeşti, şi vitele tale tânjesc. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru că tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca să nu mai poată lucra duhurile rele, vrăjitorii. Curăţeşte-ţi trupul tău prin post, fă sfeştanie, pune-ţi o cruce în curte şi roagă-te lui Dumnezeu să te ocrotească.
  6. Ai pagubă pentru că în curtea unde stai sau pe pământul pe care lucrezi apasă jurăminte sau nedreptăţi. Să nu tăiaţi o brazdă din pământul care nu este al vostru căci aduce moarte. Poate ai cumpărat acea curte cu bani munciţi într-o vreme când trăiai în desfrânare, aici sau în America. De aceşti bani deşi i-ai muncit nu te vei folosi căci şi asupra lor atârnă şi apasă păcatele. Şi te urmăreşte Dumnezeu până în pânza albă. Pentru ce? Pentru că nu le mărturiseşti, pentru că ţi-i şerpi în sân, şi Dumnezeu lasă ca să te muşte.
  7. Apasă blestemele părinţilor sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.
  8. Sunt omoruri sau sinucideri făcute în curtea ta sau ce e mai des, copii lepădaţi (avortaţi) îngropaţi ici colo. Copiii lepădaţi sunt păcate strigătoare la cer.
  9. Stăpânii au păcate nemărturisite din tinereţe sau mai pe urmă şi nu le-au ispăşit. Trebuie să le ispăşeşti de bună voie. De aceea vine bătaia lui Dumnezeu peste tot, peste câmp, peste vite şi peste tot lucrul mâinilor tale.

Pr. Arsenie Boca, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2017 în SFATURI

 

Domnul Domnilor

Tu ești Împărat puternic,
Peste cei buni și cei răi,
Peste cei ce Te iubesc
Și peste vrăjmașii Tăi.

Tu ești Stăpân peste lume,
Peste cer, peste pământ,
Ai putere să schimbi totul,
Doamne, numai prin cuvânt.

Tu îi poruncești naturii,
Verde să se facă iar,
Tu deschizi cerul să plouă,
Revărsându-Ți al Tău Har.

Tu aduci din nou la viață,
Pe cel care a murit,
Tu ridici din adâncime,
Pe cel căzut și zdrobit.

Tu-mi atingi, Doamne, condeiul,
Tu ridici și mâna mea,
Să aștearnă pe hârtie,
Cuvinte spre Slava Ta.

Tu-i inspiri, Doamne, pe pictori
Și le conduci pensula,
Ca să facă din culori,
Icoane spre Slava Ta.

Tu Îți pui Harul în oameni
Și pe ei preoți îi faci,
Tu le dai Har de apostol
Și cu daruri îi îmbraci.

Tu Te-atingi, Doamne, de buze,
Deschizându-le cu har
Și le faci să-Ți cânte imnuri,
Mulțumiri aduse-n dar.

Tu trimiți înțelepciune
Celor mari să cârmuiască
Și le porți de sus de grijă,
Prin ce fac să nu greșească.

Tu îl chemi pe om în lume,
Tu dai ani în viața sa,
Tu-i spui inimii să bată,
Tu îi spui și când să stea.

Tu faci, Doamne, să rodească,
Pământul ce e uscat,
Iar semințele ce-s sterpe,
Le faci să dea rod bogat.

Tu ești, Doamne, nenăscut
Și mai vechi decât orice,
Mai frumos ești decât lumea,
Fiindcă opera Ta e.

Mai rapid ești decât gândul,
Fiindcă, Doamne, Tu străbați,
Într-o clipă universul
Și timpii îndepărtați.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2017 în ELENA J.

 

Pe mama n-o face nasterea, ci cresterea cea buna

Părinții creștini, Vasile și Emilia, sunt o pildă tuturor părinților în educația morală a copiilor lor, percepută ca o îndatorire importantă. În mod special mama Emilia și bunica Macrina le cheamă pe toate mamele să se îngrijească de creșterea copiilor „întru învățătura și mustrarea Domnului”, pentru că educația creștină cultivă și mântuiește sufletele oamenilor.

De aceea sunt datoare nu doar să-i hrănească pe copiii lor și să-i educe în duhul științei lumii, ci înainte de toate să-i formeze moral. Pentru că oricâte cunoștințe ar dobândi, nu le sunt de folos dacă se arată lipsiți de înțelepciunea cea de la Dumnezeu. Studiile universitare și limbile străine, muzica și diplomele cu siguranță că sunt bune, însă educația sufletului este indispensabilă pentru formarea caracterului.

Acesta este adevărul despre care trebuie să țină seama orice mamă, căci, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „pe mamă n-o face nașterea, ci creșterea cea bună”. Datoria mamei nu este doar a aduce copii pe lume, ci și de a se îngriji de educația morală a copiilor ei.

Atanasie I. Skarmoghiani, altarulcredintei.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2017 în MAMA

 

Pierderea timpului este moartea sufletului

Dacă familia a fost o familie sănătoasă, a fost o familie creştină, a fost o mamă bună, a fost o biserică sănătoasă, a avut preoţi, a avut duhovnici, atunci şi cetatea, şi lumea asta, a tineretului, a mers pe un drum sănătos. Dar după [aceea] s-a supramodernizat lumea aceasta, precum şi tineretul nostru, dezbrăcându-l nu numai de costumaţia lui originală, dar l-a dezbrăcat şi de fondul lui sufletesc, că a schimbat iţarii în blugi, că a schimbat viaţa lui [intr-una] uşuratică, că a intrat televizorul în casă, că a intrat radioul, și toate lucrurile acestea. Cum spunea ţăranul nostru de altădată, când a văzut pentru prima dată radioul în casă, a zis: Măi, ăsta e diavolul în casa noastră.

Bine, într-adevăr, că lumea sigur ca s-a modernizat din ce în ce mai mult, a intrat într-o tehnică oarbă. Acum [omul] nu mai poate merge 5 metri, aşteaptă tramvaiul 10 minute, 15 minute, 20 de minute, că e mare distanţa şi nu poate să meargă că e obosit. Şi din ce în ce această tehnică a dat peste noi și, ca să nu spunem că a făcut un rău, ne-a lenevit, ne-a dus într-o stare de amorţire şi organică și sufletească. Acum, sigur că e distanţă mare de la mama noastră de altădată, care avea două oale să le ducă la coasă sau la sapă, avea şi un copilaş după ea, mai avea unul şi la sânul ei, ducea viaţa aşa încât o întreba soţul: “Măi, dar târziu ai mai venit, măi!”. “Păi am venit târziu că am dus copilul la şcoală, l-am învăţat pe cel mai mic să pot să-l las singur acasă, și am venit cam târziu pentru că viaţa mea de familie nu este aşa de uşoară“. Ei, acum sigur că femeia noastră modernă [nu mai este asa].

Dacă mergi într-un muzeu, să vezi acolo o cusătură, un epitaf, să vezi o frumuseţe artistică, nu ştii pe ce să pui ochii, ce colorit, ce nuanţe extraordinare! Ea a fost acolo în nevoinţă, oboseală, trudă, nopţi nedormite, ca să dea frumusețea asta artistică. La noi astăzi femeia e grăbită, stă ore întregi la televizor, stă ore întregi la discuţii goale, şi, până la urmă, e un timp pierdut. Şi timpul pierdut este și moartea sufletului. Pierderea timpului este moartea sufletului. Şi tehnica aceasta a venit tocmai pentru acest fapt: să-i furăm omului timpul! Să nu se mai ocupe de cele duhovniceşti, să nu mai aibă [si preocuparea aceasta].

A venit concepţia asta materialistă peste noi, unde omul nu mai are suflet, are numai trup şi nimic altceva. [Se ingrijeste sa aibe] bunurile de consum, care trebuie să fie la dispoziţie în orice magazin, sau în orice centru de aprovizionare, se duce la Metro și îşi abonează viaţa lui. Merge şapte ore, zece ore, sau douăsprezece ore la un serviciu, vine acasă, se îngrijeşte, în sfârşit, acolo, de o hrană mai puţin sănătoasă – pentru că acum vine și schimbarea genetică a alimentaţiei, vine structura aceasta nouă, din care omul gustă tot mereu.

Omul nu mai are un suport sănătos, să aibă un sirop, să aibă un ghiveci, sa aibă o hrană, o băutură sănătoasă. Ia sticla, o desface, plus că gazele din sticlă te ameţesc, și copilul bea săracul, și bea, îi pune şi la drum să aibă, nu mai are laptele lui natural, nu mai are nici dezvoltarea lui naturală, pentru că doar li se par la oameni [ca sunt naturale].

Si copilul, pe stradă, îl vezi ca umblă după mama, cu sticluţa după el, şi trage din ea. Şi de când e născut copilul [se obisnuieste cu ce] e fals, îndată îi pune suzeta în gură.Trage toată ziua copilul, dar nu iese nimic. Ca şi omul în colectiv: “Băieţi, vă dăm toată muncă voastră, aici este, ogorul, pământul este al vostru. Vă dăm drepturile, vă dăm totul la îndemână, să aveţi. Iată, aveţi club în sat, aveţi sală de distracţie, aveţi sală de conferinţe, toate sunt la îndemâna noastră!” Drepturile omului! Drepturile omului sunt numai promisiuni, dar nu apare nimic în realitate, un drept cu adevărat al lui.

Să treacă pe lume ca o pasăre, să trăiască în libertate deplină, ca o pasăre ce se aruncă la înălţimea cea mai frumoasă, şi de acolo să vadă nimicnicia pământului, să vadă păcătoşenia, să vadă scăderea şi prăbuşirea cu timpul. Pentru că tehnica aceasta noi am luat-o prea devreme, am luat-o prea brusc, aşa, ca să putem rezista împotriva ei. Acum, sigur că omul nostru se vede în faţa televizorului, se vede în faţa calculatorului. Ore întregi se pierd, ore şi zile întregi. Lasă o serie, vine alta.

Vine o ştiinţa, are o revistă. Vin reviste şi-i pun la îndemână alte tablouri, alte curiozităţi, alte sporturi, alte competiţii, mișcări, artişti, şi aşa mai departe, încât omul, săracul, nu mai are nimic în rezistenţa lui, aşa. RomaniaTuristicaNu se mai gândeşte la icoana lui de altădată, nu se mai gândeşte la frumusețea cerului, nu se mai gândeşte la frumusețea pădurilor, nu se mai opreşte la bogăţia extraordinară a ţării noastre. Parcurgeam acum câteva zile prin Ardeal – dom’le, o frumusețe! – si mă gândeam: cum de mai rezistă ţara asta în faţa vecinilor noştri unguri, că de te-ai uita cu binoclul, nu găseşti în zona lor ceva cum e în Ardeal, şi de aceea asaltează ei cu putere ca să poată acapara ţărişoara asta a noastră. Dincolo, Basarabia! Bogăţie extraordinară.

Vinuri extraordinare care nu sunt aşa de duse în lumea rusească. Aici, în Basarabia, e toată viaţa lor, de altfel. Pescuitul, bălţile, şi toate aceste bogăţii, aparţin de ţara noastră. Nenorocirea este că întotdeauna ţara noastră a fost repartizată să fie dirijată de oameni fără inimă. Au o inimă, dar e o inimă secătuită, o inimă din material plastic. Funcţionează ca material, funcţionează ca stare fizică, dar sufleteşte lipseşte totul. De ce? Pentru că copilul nostru nu mai este învăţat cu o spovedanie, nu mai este învăţat să meargă la o biserică, nu mai este învăţat să facă o cântare frumoasă, bisericească, nu mai este învăţat să se adreseze lui Dumnezeu. Şi ăsta este cel mai mare rău care bântuie în ţara noastră și în viaţa noastră materială şi spirituală.

Pr. Iustin Parvu, cuvantul ortodox

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Ianuarie 2017 în SFATURI

 

Omul fericit

Vrând să văd dacă în lume
Este vreun om fericit,
N-am mai stat prea mult pe gânduri,
Ci să-l caut am pornit.

Și-ntrebând întru uimire
Pe-un om mare și bogat,
Dacă este fericit,
Mi-a spus cu glas tremurat:

Drept e că le am pe toate:
Case, mașini, avuții…
Dar să știi, cu toate-acestea,
N-am prea multe bucurii.

Greu îmi este să port ura
Celui care-i mai sărac,
Văzând că-mi râvnește soarta,
Ce mănânc și cum mă-mbrac.

Iar prietenii din viață,
Pare-se că-mi sunt dușmani.
Văd că stau pe lângă mine,
Numai cât timp eu am bani.

Chiar și noaptea mi-e povară,
Că port grija banilor.
Să nu-i pierd, să nu mi-i fure
Și-astfel nici nu pot să dorm.

Masa-i plină de bucate,
Beau mănânc și chefuiesc,
Dar cu toate-acestea-ți spun,
Liniștea eu n-o găsesc.

Banii nu pot să aducă
Liniște sau bucurii.
Dac-ai pace sufletească
Fericit tu poți să fii.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Ianuarie 2017 în ELENA J.

 

Pruncii se nasc in diferite moduri

Pruncii se nasc in diferite moduri…prin naştere naturală, prin cezariană sau de sub tricou…da, de sub tricou…Aşa cum au ieşit şi ai mei, în lipsă de alte variante.
– Cum, mami, nu ne-ai purtat in burtică?! Păi noi azi am văzut o femeie care avea bebe în burtică! Tu de ce nu?
– Dragii mamii, n-a putut mama să vă poarte în burtică, dar v-am purtat în inimă …Mi v-a dat Domnul în brațe că doar Lui îi spusesem de mulți ani ce dor îmi era de voi!
Ştiam că va veni o zi ca asta…o zi a întrebărilor, o zi a explicațiilor, încă de-atunci, pe când i-am ținut pentru prima dată în brațe şi în suflet, aveau doar 3 zile de viață… şi 3 zile de când purtau pe ei stigmatele abandonului… Femeii îi trebuie 9 luni pentru a face nu numai în trup ci şi în suflet culcuş pentru puiul său. Un timp al aşteptării, un timp al pregătirii, un timp al obişnuinței cu gândul şi bucuria că e mamă…la mine a durat câteva minute. I-am luat în brațe, i-am privit, i-am mângâiat şi am început să fiu…
De câte ori de-atunci nu mi-am făcut scenarii despre cum va trebui cândva să le-o spun fără să-i doară tare, că mama e mama, chiar dacă nu i-a ținut în burtă, ci doar în inimă, chiar dacă nu-i hrăneşte din ea ci cu tot ce e ea.
Iată însă, că n-apuc să zic nimic din cele ce mi le închipuisem de-atâtea ori că le voi spune lor când va veni vremea să întrebe, că…. hop! mi se dau jos din brațe, şi cum stăteam eu în genunchi pe covor, mi se bagă fata sub tricou, apoi fuga şi băiatul.
Încep a chicoti pe sub tricoul meu şi drăguța de ea zice:
-Gata! Acum am încăput!!!
Le-am prins căpşoarele aşa cum le întrevedeam prin tricoul meu întins la maxim, ca pielea de pe burtă la 9 luni…m-am aplecat şi i-am sărutat, aşa, prin materialul din bumbac natural. Era joacă pe ei şi veselie…le simțeam trupuşoarele înghesuindu-se acolo, le simțeam căldura respirației şi bătaile inimilor le auzeam. Cu fiecare mişcare pe care-o făceau, tricoul lua forma corpului lor…am stat aşa, cu ei fixați la burta şi în inima mea. Şi inima bătea tare şi tot tare se şi bucura..
Cine-o mai zice că nu i-a ținut mami în burtă, s-o creadă el!…ştim noi mai bine taina noastră !”

 grupul Antiparenting

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Ianuarie 2017 în Uncategorized