RSS

Trandafir de pe Golgota

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 aprilie 2019 în IISUS

 

De ce mai framanti, batrano?…

Screenshot_2019-04-13-09-15-43-1.png

De ce mai frămânți, bătrâno,
Turte, pâine, cozonaci?
De ce împletești cu trudă?…
Pentru cine le mai faci?…

Ai vopsit gardul și pomii
Și soba ai curățat,
Peste tot miroase-a proaspăt,
Preșurile-ai scuturat.

Ouăle roșii sunt gata
La icoană să le-așezi
Și aștepți cu nerăbdare
Pe copiii tăi să-i vezi.

Însă, straiele pe care
Pentru ei le-ai împletit
Au rămas noi până astăzi –
Doar timpul le-a prăfuit.

Și ți-e teamă că de Paște
Nu se mai întorc în sat
Și nu vei avea cui spune
Nici „Hristos a înviat!”…

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 aprilie 2019 în ELENA J.

 

Iuda Isi vinde Stapanul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 aprilie 2019 în IISUS

 

Indemn catre frati in Saptamana Mare

Săptămâna aceasta să ne străduim s-o trăim cât mai curat sufletește și trupește. Să ne ferim mai ales de desfrânare, de îmbuibări cu mâncare și băutură, de glume, de vorbă multă și clevetire, de întâlniri și locuri zgomotoase, de prietenii petrecăreți, de televizor și muzică, de invidie, ură și certuri și să ne păzim chiar și gândurile de cugetele necurate, transformându-le în rugăciuni. Să postim mai aspru decât de obicei, să ne rugăm mai mult, să facem metanii mai multe, să fim mai iertători și mai milostivi și să lăsăm vrajba, orgoliile și răutățile de orice fel. Este Săptămâna Patimilor când Hristos pătimește, este ocărât, Își varsă Sângele, Se jertfește pentru noi. Să arătăm și noi recunoștință și mulțumire față de această mare dragoste și răscumpărare. Să ne întristăm cu duhul pentru suferințele Sale, să ne ostenim și să jertfim și noi măcar puțin din confortul nostru, din timpul nostru și din traiul obișnuit.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 aprilie 2019 în DUMNEZEU, ELENA J., IISUS

 

CINE?…

depression-sad-mood-sorrow-dark-people-love-wallpaper-10.jpg

Cine te-a făcut în noapte să verși lacrimi ne-ncetat?
Cine te-a lovit în suflet, cine te-a îngenuncheat?
Cine te-a închis în gânduri să privești doar spre trecut?
Cine ți-a luat voioșia de stai singur și tăcut?
Cine-a luat a ta lumină și-a ascuns-o după nori?
Cine ți-a tăiat din aripi ca să nu mai poți să zbori?
Cine inima ți-a ’nchis ca să nu mai poți iubi?
Cin’ ți-a pus pe chip tristețea ca să nu mai poți zâmbi?
Cine drumul ți-a umbrit și cu spini l-a presărat?
Cine ți-a luat avântul să fie greu la urcat?
Cin’ ți-a ’ntunecat privirea făcând sobru al tău cânt?
Cine visul ți l-a stins și l-a ’ngropat în mormânt?
Cine a apus cu ură ale tale dimineți?
Cine a ascuns de tine ale vieții frumuseți?
Cine râul liniștit din suflet l-a tulburat?
Cine cerul tău senin cu nori negri-a ’ntunecat?
Cin’ ți-a nimicit dorința, cine inima ți-a frânt?
Cin’ te-a condamnat de-a pururi să privești doar spre pământ?
Cine te-a lăsat prin viață singur să porți al tău dor?
Cine ți-a adus în suflet rece vânt pustietor?
Cine ți-a zdrobit nădejdea și-a luat dorul de la tine?
Cine ți-a ’nchis tinerețea și surâsul, spune cine?

ELENA J.

 
4 comentarii

Scris de pe 20 aprilie 2019 în ELENA J.

 

Rugaciunea mintii si rezultatele ei

discernamant.jpg

Părinţii văzători de Dumnezeu cunosc din experiență că omul are două sisteme de „memorie”. Una este „memoria” localizată în celule, fiind legată de sistemul neurologic al organismului uman, iar cealaltă este „memoria duhovnicească”, fiind legată de pomenirea lui Dumnezeu şi lucrând în suflet-inimă. Acum au găsit ADN-ul în inima celulei, și acesta este sistemul de memorie al fiecărei celule. Fiecare celulă are şi un sistem de memorie. Vasăzică, ştim că există memorie în celulă. De asta și celula ştie deja ce să facă, ce gene să aprindă și pe care să le stingă ca să devină una nas, alta ochi, ş.a.m.d.

Apoi, avem memoria aflată în sistemul neurologic. Şi acesta este un sistem de memorie complet. Întregul sistem neurologic este un sistem de memorie, un sistem de comunicare între diferitele părți ale corpului şi creier. Şi creierul ăsta, s-a dovedit acum, face şi matematică, şi toate se întâmplă aici. Deci sistemul acesta neurologic, cu materia cenuşie, se află aici, sus, şi este tot un sistem de memorie. Spuneam lucrurile acestea unui aghiorit, şi-mi zice: „Ehei, ce frumos!”. Şi până să mai apuc eu să zic ceva, îmi spune: „Dar ştiu ei oare că și în inimă există o memorie, care e amintirea neîncetată a lui Dumnezeu? Că și acolo e o memorie, pomenirea lui Dumnezeu, dar care nu funcționează?”.

Vasăzică, avem celulele, care funcționează normal; materia cenuşie, raţiunea, care funcționează normal; adaptarea omului la mediu, care funcționează bine; nutriţia omului, care funcționează mai mult sau mai puţin bine, în funcție de ce mănâncă omul, dacă mănâncă prostii sau mâncare sănătoasă; și totuși, există încă ceva, care nu funcționează, dar există. Nu funcționează. Deci, lucrul acesta care există și nu funcționează este nu doar o chestiune teologică, ci și biologică, chimică, psihologică, psihiatrică. Din motivul acesta cred, de aceea sunt şi ortodox.

Acest sistem duhovnicesc de memorie este cunoscut din experienţă, prin Rugăciunea minţii (noetică) şi rezultatele ei. Cine suferă de depresie se vindecă prin refacerea legăturii chimice în sinapsele din creier. Dar, în paralel, prin lucrarea Duhului Sfânt se săvârșește și tămăduirea sufletului, care se extinde şi asupra trupului. Astfel, prin Rugăciunea minţii, în inimă se întâmplă anumite fenomene, în afară de dragoste, anume că la acest om nu mai există frică. Rămâne netulburat într-o asemenea măsură, încât poate să treacă şi prin cele mai cumplite chinuri şi să nu se lepede de Hristos. Lucrul acesta se vede şi în bolile trupeşti şi sufleteşti. Afecțiunile omului cele mai grave nu sunt cele trupeşti, pe care le vindecăm când ne ducem la doctor şi luăm hapuri, aspirină etc. Nu astea sunt afecțiunile grave ale omului. Cele mai grave afecțiuni ale omului sunt cele care țin de personalitatea sa, care, la urma urmei, îl fac pe om să ducă și războaie, să ucidă și oameni, și să fure, și să mintă.

IPS Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului, Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 aprilie 2019 în IISUS, RUGĂCIUNE

 

Doamne, unde esti Tu cand eu uit de Tine?

140270_crucea_i_omul.jpg

Doamne, unde eşti Tu când eu uit de Tine? În ce colţ al inimii mele stai pândind întoarcerea mea? Cu ce ochi priveşti la inima mea atunci când rătăceşte? Seara, când rugăciunea nu mi-e rugăciune,… ce răspunzi Tu, Doamne, ne-rugăciunii mele? Şi când iubirea mea nu e iubire,… cum iubeşti Tu, Iubite, inima mea? Iar când cântarea mea adusă Ţie nu e cântare,… ce-i cânţi Tu, Bunule, inimii mele?

Uneori, înecându-mă în trufia mea, cu ruşine Te zăresc aşteptând plecarea frunţii mele. Şi mă doare dulce smerenia Ta şi mi-e greu să-Ţi înţeleg răbdarea. Alteori, în mijlocul ne-vieţii mele, oprindu-mă în loc, aud paşii Tăi, călcând uşor, străbătând cărările inimii mele. Şi-atât de scurtă e clipa în care Te aud… şi-apoi mă cufund iar în nepăsarea mea. Dar locul în care ai călcat poartă cu durere urma tălpilor Tale. Şi blândeţea cu care ai călcat mă doare … că n-am cu ce-i răspunde. Şi curăţia Ta, ca pe o rană o port pe inimă … că n-am cu ce o lăuda, că nimic din ce am nu-i seamănă. Doamne, unde e dorul meu când nu e lângă Tine? Unde eşti Tu când eu uit de Tine, Doamne? În ce colţ al inimii mele stai pândind întoarcerea mea? Mulțumesc, Doamne, Îndelung răbdării Tale!

Talita

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 aprilie 2019 în DUMNEZEU