Cum trebuie sa se poarte sotul cu familia lui. De luat aminte!

 

Oamenii marturisesc tot mai mult lipsa de timp…

Omul vremii noastre nu are timp. E activ la disperare şi nici nu ştie măcar de ce; mărturiseşte deseori că-l forţează lupta pentru viaţă. El nu are timp pentru sine, pentru familie, pentru prieteni, pentru nimeni, nu are timp să cugete, să lucreze, să se odihnească, nu are timp să trăiască. Şi-a pus rotiţele lui Mercur la picioare şi i-a dat drumul.

Un mare industriaş american, când i-a venit sfârşitul, se spune că ar fi exclamat: ce am făcut, unde e viaţa mea? Nu am trăit! Şi omul fusese foarte activ; dovadă, averea pe care o acumulase. Sensul vieţii noastre este mai mult spaţial, exterior, de aceea în cele mai multe cazuri trăim periferic. Timpul spaţializat, cum ar spune un filosof, timpul matematic, măsurat cu ceasul, nu ne poate aduce un adevărat sentiment al trăirii.

Ne lipseşte timpul interior, colorat şi viu, bogat în evenimente, singurul care ne-ar putea centra viaţa şi ne-ar da sentimental că existăm în lume. Acesta este timpul meşterului medieval care a lucrat în lemn şi sidef o operă ce a durat 40 ani, e timpul lui Fra Angelico care picta, cânta şi se ruga deodată şi al lui Antonie Mogoş, ce a făcut dintr-o gospodărie ţărănească o operă de artă. Aceştia aveau timp. Lipsa de timp a dus la lipsa de conştiinţă şi la superficialitate. Activ continuu şi grăbit, omul de azi nu are bucuria lucrului bine împlinit; el nu e stăpânit de acel fior al conştiinţei superioare prin care se desăvârşesc lucrurile, fie că învaţă litera, că sădeşte un pom, că face o spiţă la roată sau o poesie, că are răspunderea unei opere personale sau colective.

Pe acest om febril consumat de ritmul unei vieţi trepidante, conştiinţa nu l-a mai cercetat, aspiraţiile nobile nu l-au mai tulburat şi răspunderile nu l-au mai cutremurat.

Dacă e serios şi conştient, cucerit de munca lui ca de o misiune, omul e mare şi când crede că e mic, în sforţarea sa modestă. Măestria sa în formă şi în sens, păstrează continuu ceva din fiorul viu al creaţiei. Ţăranii vechiului sat, când muncesc cântă. Ei lasă ceva din fiinţa lor în fiece lucru, oricât de mărunt ar părea, lucru ce iese din mâna lor însetată. În acest caz, meşteşugul şi fapta, în general, sânt în contact cu arta şi creaţia. Se pare că, între noi, doar marii savanţi şi artişti mai păstrează profunzimea gândirii, consumul interior şi creaţia aproape religioasă a operei lor. Cei mai mulţi dintre noi am pierdut aceste simţuri şi ne irosim inutil şi trişti.”

Ernest Bernea  

 

 

Asta inseamna sa fii femeie

Sunt bărbat, însă nu mi-e rușine sa o spun: Femeile sunt mai puternice decât bărbații. Uneori, rămâi mut atunci când vezi cât de mult poate duce o femeie. Saptamâni, luni si ani. Ani buni in care mulți bărbați ar capitula înainte de vreme.  Femeile sunt puternice. Nu vorbim de acele „dive” care isi petrec jumătate din viata în cluburi/restaurante sau prin tari străine în căutare de sponsor sau sa își „trăiască viata la maxim „. Vorbim de femeile adevărate. Acele femei sunt precum niște furnicuțe cu inima de leu. Sunt puternice dimineața, la prânz si seara. Sunt puternice in timpul săptămânii dar si in weekend. Atunci când sunt adorate dar si atunci când sunt mințite, nonșalant.

Sunt puternice atunci când fac piața singure si atunci când își șterg lacrimile, tot singure. Sunt puternice atunci când bărbatul din viața lor a uitat sa mai fie bărbat. Atunci când își schimba rolul dar nu il uita pe al lor. Atunci când se duc la serviciu cu noaptea in cap, cu sfințenie si când se întorc, dărâmate, acasă. Când după o zi cruntă de alergat sau de stors si măcinat creierii într-un birou pătat de egoul unui șef libidinos, încă își mai găsesc puterea sa spele vasele, sa pună o rufa la spălat si sa intinda o masă caldă.

Să nu mai vorbim de cele care au si copii. In timp ce ea face temele cu ei, el e cu prietenii la băut. In timp ce ea le face ghiozdanul, el acum își începe antrenamentul la sală. Când ea se trezește la 4 dimineața, el se întoarce pe partea cealaltă. Foarte rar veți vedea femei care vor „trage” la sala greutăți după ele si vor împinge la piept cu 150 de kilograme. Însă exista o mulțime de femei care „trag” după ele copii, casă, masă, cheltuieli și duc in spate infinit mai mult. Adevăratele greutăți nu stau pe un stativ. Adevăratele greutăți sunt cele de zi cu zi. Asta înseamnă sa fii puternic. Asta înseamnă sa fii femeie!

Alexandru Chermeleu

 

Spune-mi, daca intr-o zi…

Spune-mi, dacă într-o zi
Vreun om beat ai întâlni,
Cu ruşine l-ai vădi
Sau tu l-ai acoperi?

Spune-mi, de braț l-ai lua
Ca să iei asupra ta
Greşeala ce e a sa
Sau de el te-ai ruşina?

Să îi fii de ajutor
Şi în ochii tuturor
Să-l ridici de jos uşor
Chiar de-ar fi înjositor?

Să fii desconsiderat,
De oameni catalogat
Într-un mod cam eronat
Că ai fi ca el, tot beat?

ELENA J.

 

2 februarie – Intampinarea Domnului

Azi Te-ntâmpinăm noi, Doamne, cu flori albe şi alai,
Mâine întâmpină-ne Tu cu îngeri în cetatea Ta din Rai!                     Elena J.