RSS

Arhive pe categorii: N. D. WALSCH

Minunile false – Natura energiilor prin care se lucreaza faradelegea

Pe lângă multe lucruri care în ultimul timp au intervenit în viaţa noastră cu o anumită insistenţă, sunt şi practicile oculte, cu mulţimea lor de varietăţi şi ramificaţii. Puterea demonică prin mijlocitorii ei – o mulţime de vrăjitori, ghicitori, astrologi, prezicători, magi, care pretind a cunoaşte ceea ce este necunoscut în om şi în natură – îşi fac munca lor neagră de înrobire a sufletului uman. Aceste practici erau cunoscute în antichitate la toate popoarele, însă au fost interzise încă în Legea Veche ca fiind contrare credinţei date de Dumnezeu: „Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Lev. 19, 31). „Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitori, ca să se desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui” (Lev. 20, 6). Odată cu scurgerea timpului au apărut mai multe varietăţi ale ocultismului care, ca şi în vechime, apelează la forţele întunericului. În zilele noastre poţi întâlni cu nemiluita anunţuri în presă, la radio, la televizor, prin care un mare număr de aşa-numiţi extrasenzori şi bioterapeuţi îşi propun serviciile în tratarea multor boli prin, cum zic ei, metode netradiţionale. Ei se declară academicieni, profesori, magiştri, cei mai înverşunaţi numindu-se chiar generali de onoare ai asistenţei medicale, excelenţi etc. Şi, spre regret, multă lume rătăcită li se adresează după ajutor. Extrasenzorii sunt vrăjitori Cine sunt, totuşi, extrasenzorii? Răspunsul îl aflăm chiar de la unul din ei –extrasenzorul A. Babici: „Ca şi în poveste, în viaţă există diferite fenomene extrasenzoriale, provocate de aşa-numitele forţe energetice negre şi albe. Destinaţia primelor este să le facă oamenilor rău. Celelalte forţe – le vom numi deocamdată purtătoare de energii vitale, adică celelalte – sunt capabile să neutralizeze răul forţelor negre. Pe purtătorii forţelor negre, încă în timpurile vechi, strămoşii noştri îi numeau vrăjitori. Purtătorii forţelor energetice, capabile să lupte cu cele rele, sunt numiţi astăzi extrasenzori”. În cartea sa „Diagnostica Karmei”, G. Lazarev recunoaşte că şi-a început cariera fiind vrăjitor, mai apoi extrasenzor, iar mai târziu şi-a alcătuit un sistem propriu de diagnosticare şi tratare pe baza Karmei omului (în sistemul filosofic brahmanic, Karma desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare). Dar câteodată foloseşte şi acum metodele magiei. Din cele expuse se cere făcută concluzia că extrasenzorii sunt vrăjitori sau purtători de magie albă. Însă magia, fie albă spre a face bine, fie neagră spre a face rău sau verde – spre tămăduire – rămâne totuşi magie. Prin exerciţiile extrasenzorilor se acţionează asupra psihicului omenesc şi se influenţează voinţa pacientului. Şi chiar atunci când la prima vedere aceste acţiuni pot părea binefăcătoare, întru însănătoşirea omului, aceasta se întâmplă apelând la metodele oculte de altădată. Calităţile supranaturale (paranormale) pe care le poate poseda, într-o anumită măsură, fiecare om, extrasenzorii şi le dezvoltă prin anumite antrenamente sau le obţin recurgând la forţele întunericului. Principala metodă aplicată de ei este hipnoza, prin aceasta impunându-i-se hipnotizantului o voinţă străină în gândire şi comportare sau un „program codificat”. În timpul hipnozei, a meditaţiei sau codificării subconştientul înregistrează tot ceea ce i se insuflă. Extrasenzorii şi bioterapeuţii practică „transplantarea” organelor omeneşti Dacă ne vom referi la rezultatul „vindecării”, uneori, prin insuflare, la prima vedere, s-ar părea că pacientul e vindecat, dar această stare este aparentă şi tempo-rară, deoarece dispar numai simptomele bolii, prin „concentrarea” energiei vitale a pacientului de la organele sănătoase la cele bolnave. Ca rezultat, urmările sunt periculoase şi pentru organele care erau sănătoase. Sf. Ioan Gură de Aur referindu-se la cei ce aleargă ca să se tămăduiască prin slujitorii puterii demonice, zice: „Diavolii nu au reuşit să vindece nici măcar pe vrăjitorii şi fermecătorii care le slujeau lor, de beşicile şi de bubele pe care le-au dat Dumnezeu prin Moise în Egipt (Ieşirea 9, 11). Şi dacă dracii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista de durerea trupului tău? Diavolii se silesc să te scoată pe tine din Împărăţia Cerurilor şi deci cum te vor izbăvi pe tine de boli? Deci nu te amăgi creştine, că niciodată lupul nu se va face oaie, nici diavolul nu se va face doctor. Că mai lesne este ca focul să îngheţe şi zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine”. În mod clandestin, extrasenzorii şi bioterapeuţii cu o pregătire mai „înaltă” practică, după afirmaţiile lor, transplantarea organelor omeneşti. Pentru o sumă impunătoare se găseşte un „donator” de la care se „transplantează” biocâmpul organismului necesar, se ţine câteva zile în spaţiul astral, pentru a rupe vechile legături energetice cu organele donatorului. După tratament, pacientul se simte „bine”. Însă pentru donator urmările sunt tragice. Fiind urmărit de senzaţia putrezirii de viu şi obsedat de urmările morţii, descompunerii, se alege cu o moarte prematură. Cea mai neascunsă şarlatanie este aşa-numita astrologie medicală, conform căreia toate bolile nu sunt cauzate de ecologie, nu de infecţie, ereditate, traume, sau inflamaţii, ci de poziţia stelelor în momentul naşterii. Dacă e să reieşim din acest postulat, atunci în secţiile de urologie ar trebui să se afle pacienţi născuţi într-o lună, în cele de boli interne – în altă lună, în secţia de chirurgie – născuţi în luna a treia etc., însă toţi oamenii care apelează la medic se nasc în zile diferite şi nu se observă nici o legitate. Cu toate că unii extrasenzori folosesc simbolul creştinesc, ei nu au nimic comun cu creştinismul Prin anii ’80 ai secolului trecut se scria foarte pompos în presă despre psihochirurgii filipinezi care efectuau operaţii fără intervenţia chirurgicală (fizică). Cu toate că ei folosesc simbolul creştinesc, făcând chiar şi „rugăciune” înainte de operaţii, nu au nimic comun cu creştinismul. Rugăciunile rostite sunt departe de cele creştine şi se folosesc ca o cheie sau ca un descântec magic pentru chemarea puterii astrale, adică a întunericului. O astfel de îmbinare făţişă şi ruşinoasă putem întâlni şi la unii extrasenzori şi bioterapeuţi care afirmă că, „făcând fapte bune, slujesc lui Dumnezeu”. Prin autoritatea Ortodoxiei, printr-o ignoranţă spirituală şi o nepăsare a oamenilor, parazitează o mulţime de vindecători, scoţând spre văzul tuturor atribute ale credinţei ortodoxe. Sub ascunzişul crucii, icoanei, rugăciunilor, extrasenzorii „ortodocşi” îşi realizează menirea – de a înrobi sufletele oamenilor prin puterea întunericului. Această minţire rămâne neobservată numai de cei cu credinţă slabă, care tind, fără a-şi curăţi sufletul prin pocăinţă, să se izbăvească de bolile trupeşti, adesea neobservându-le pe cele sufleteşti. Icoanele din biserică sunt pentru extrasenzori canale conducătoare ale „energiei cosmice”   Extrasenzorii şi bioterapeuţii afirmă că una din puterile de „acumulare” ale energiei sunt icoanele din Biserică, pe care ei le consideră drept „canale conducă-toare ale energiei cosmice”. Nu în zadar ei adesea îndeamnă pacienţii să plece la mai multe biserici spre a se ruga, ca mai apoi să le „răpească” energia acumulată. Dar ce poate fi comun între creştinism şi practicile oculte? Sf. Apostol Pavel ne învaţă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6, 14-15). Cei care se adresează vinde- cătorilor oculţi, mai ales când ei activează sub „acoperirea” Ortodoxiei, nu-şi dau seama căror puteri slujesc. Aceştia astfel se îndepărtează şi se leapădă de Dumne-zeu. Se distruge individualitatea omului, paralizându-i voinţa şi impunându-i-se un mod de gândire străin. Astfel, el devine biorobot şi extrasenzorul îl omoară pe Dumnezeul din el, Cel care l-a zidit pe om după chipul şi asemănarea Sa, înzestrându-l cu raţiune şi gândire liberă. Tendinţa făţişă a extrasenzorilor de a face „bine” are drept scop distrugerea divinului din om   Nu este întâmplătoare probabil, nici apariţia ocultiştilor de diferite ranguri din Moldova, Ucraina şi Rusia, în vara anului 2000, la adunarea de pe Muntele Şerpilor din apropierea mănăstirii Ţâpova, pentru a beneficia, după spusele lor,de energia lunii pline. Acel loc, după cercetările arheologice, s-ar socoti un vechi centru sacramental dacic, unde cei sosiţi practicau ritualuri, „invocând” duhurile străbunilor. Acest loc a fost ales, probabil, şi din motivul existenţei, în apropiere, a lăcaşului sfânt. Tendinţa făţişă a extrasenzorilor ş bioterapeuţilor de a face „bine” are acelaşi scop final cu întreaga mişcare New Age, din care şi fac parte, de a distruge divinul din om, spre a construi o punte de la om la supraom, egal cu Divinitatea. Această tendinţă de răzvrătire împotriva Creatorului lor au avut-o şi îngerii mândriei, fiind izgoniţi din Împărăţia lui Dumnezeu. Căci spune Mântuitorul: „Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu celui din ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne oare nu în numele Tău am proorocit şi în numele Tău am scos demonii, şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?” Şi atunci voi mărturisi lor: „Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea” (Mt. 7, 21-23). „Nu apelaţi de bunăvoie la vrăjitori chiar fiind ademeniţi de alţii” Pentru a nu cădea în aceste legături e nevoie să ne ferim şi să ne apărăm de acţiunea tuturor forţelor oculte. Să nu apelăm la extrasenzori, vrăjitori şi magi, să ferim de ei şi pe apropiaţii noştri. Sf. Ioan Gură de Aur ne îndeamnă: „Nu apelaţi de bunăvoie la vrăjitori chiar fiind ademeniţi de alţii. Dacă veţi cădea pradă vrăjitoriei, veţi fi nedemni de bunăvoinţa lui Dumnezeu şi prin aceasta vă gătiţi numeroase necazuri”. Să nu uităm că în extrasenzorică, ca şi în alte învăţături oculte, omul se ciocneşte cu lumea întunericului, dar contactul cu ea este fatal atât pentru suflet cât şi pentru trup.

Moldova Ortodoxă, Protoiereu Ioan Lisnic

 
Un comentariu

Scris de pe 18 Noiembrie 2014 în N. D. WALSCH, NEW AGE

 

YOGA: O metoda de distrugere a omului

Prin urmare, relațiile umane nu sunt cuprinse în idealul yogăi. Numai în stadiile începătoare ele află o oarecare aplicare, dar și acolo nu în sensul adevăratei comuniuni, a adevăratului interes pentru celălalt, ci numai în sensul răsplătirii. Făcând fapte bune, cineva poate ajunge la o mai bună reîncarnare. În epicentru se află totdeauna eul individual. Cea mai înaltă manifestare a acestei lipse de comunicare sunt expresiile autentice ale yogăi, maeștrii guru.

Leon Brangk, Doctor în Teologie

Cuvântul yoga provine etimologic de la rădăcina indo-europeană yug, în germană Joch, în greacă ζεύγ și înseamnă însoțire, înjugare. Adică este unirea eului individual cu elementul divin. În funcție de modul cum este perceput elementul divin, fie ca una din nenumăratele divinități ale hinduismului, al căror număr, potrivit unor estimări, ajunge până la 300 de milioane (!), fie sub formă impersonală, nu există numai un fel de yoga, ci foarte multe. La acestea se mai adaugă încă acele forme de yoga în care se accentuează mai ales faptele oamenilor. Cu toate acestea, scopul final în toate aceste forme este același, eliberarea eului individual de nesfârșitul ciclu al reîncarnărilor, care în esență este încetarea existenței. Adică yoga are un conținut curat religios sau mai bine zis idolatru, deoarece panteonul hindus, precum și accepțiunea impersonală a elementului divin se sprijină limpede pe fantezia umană și contravine absolut minții umane comune și realității lumești în care trăim.

Despre panteonul hinduismului menționăm următoarele caracteristici: Numărul uriaș de zei-idoli (unii cu formă umană – cu patru mâini și picioare -, alții jumătate oameni și jumătate animale, alții cu formă de animale) dă fiecăruia o nelimitată posibilitate de alegere a acelui zeu care se potrivește mai bine patimilor sale.

În trinitatea fundamentală de zei a hinduismului, Brahma, Vishnu și Shiva sunt prezentați ca: primul creator, al doilea conservator și al treilea distrugător a ceea ce creează primul și conservă al doilea. Alteori numai Shiva, care se identifică prin excelență cu idealul yogăi, este prezentat și cu cele trei însușiri.

În Bhagavad Gita (un text „insuflat de Dumnezeu”, un fel de „evanghelie” a hinduismului contemporan) îl vedem pe zeul Krishna învățându-i pe oameni diferite forme de yoga, adică formele de asceză care conduc la unire cu Dumnezeu. Paralel, în tradiția hindusă se arată că Krishna a înșelat 16.000 de femei măritate păstorițe și de la ele a dobândit 180.000 de fii.

Râul Gange este considerat divinitate în hinduism și de aceea baia făcută în râu, mai ales în orașul Benares (actualul Varanasi), orașul sfânt al lui Shiva, se crede că îl spală de toate păcatele pe cel ce se scaldă în el. Menționăm în mod deosebit că în acest oraș apele râului au un grad de contaminare incredibil de ridicat, provenit de la deșeurile urbane și industriale, precum și de la rămășițele provenite din arderea morților (procentul de bacterii în acest punct al Gangelui depășește de 10.000 de ori limita permisă).

Scopul de bază al yogăi, la care ne-am referit mai sus, se face, poate, mai bine înțeles, în cea mai veche formulare structurată a ei, într-un text sfânt al hinduismului numit Upanișade (800-500 î. Hr.). În acest text predomină convingerea că lumea în care trăim și însăși viața noastră este ceva negativ. Singurul lucru bun care există este un element divin absolut, fără formă și cu neputință de a fi determinat, care se află în adâncul, la temelia realității lumești și se numește Brahman. O parte din acest Brahman există și în adâncul fiecărei existențe, iar acolo se numește Atman. Este comparat cu aerul care este cuprins într-o sticlă, pe care nu-l vede nimeni și nu are formă. În timp ce sticla, care se poate vedea și are formă, este comparat cu corpul material, forma exterioară a omului. Între corpul material și elementul divin a fiecărei existențe umane este așezată – potrivit cu părerea aceasta – mintea, care are însușirea de a se alipi neapărat undeva, iar prin această alipire să formeze identitatea omului. Astfel mintea, din poziția pe care o deține se poate întoarce, fie spre elementul divin, fie spre elementul material cel cu forme variate. Cu cât mintea rămâne mai mult alipită de lucrurile materiale, existența individuală, datorită puterii absolute a legii karmei, rămâne robită în cadrul ciclului reîncarnărilor. Când însă se va întoarce și uni cu elementul divin, se va elibera de acest ciclu.

Pentru hinduism, viața însăși – datorită nesfârșitului ciclu de reîncarnări – este extrem de dureroasă, fără nici o perspectivă, este ceva de care trebuie să se scârbească oricine. Omul ca ființă nu are valoare, nu are unicitate, de vreme ce fiecare existență individuală se află continuu într-o stare de instabilitate, într-o stare de trecere în alte forme de existență. Și mai ales probabilitățile de a se renaște cineva ca om în următoarea reîncarnare, sunt extrem de reduse, dacă nu a făcut un progres esențial în yoga. Dar care este acel element al existenței care trece prin sutele de mii de forme ale ciclului reîncarnărilor? Aici se observă limpede imposibilitatea unei explicații raționale. O numesc „esență sensibilă”, „corp eteric”, fără să cunoască, precum se vede, despre ce vorbesc. În baza cărei rațiuni acest element nedefinit, despre care nici măcar nu are conștiința existenței lui, îl poate conduce, în cadrul legii karma, la o „perfecționare” a existenței?

Oricum ar sta lucrurile, pentru hindus este de neconceput noțiunea de mântuire, de întregire, de desăvârșire a omului în cadrul legăturii lui cu Dumnezeu și cu semenii săi. Hinduismul cunoaște numai noțiunea de eliberare, eliberare din nesfârșitul ciclu al reîncarnărilor, eliberare din viața însăși. Idealul hinduismului este încetarea existenței individuale, iar aceasta se realizează prin yoga. Prin urmare, yoga este metoda care conduce la moartea definitivă sau, pentru a ne exprima prin cuvintele scrierilor sfinte ale hinduismului, la distrugerea existenței individuale în cadrul elementului divin absolut, Brahman, ca o picătură de apă care se pierde în ocean. Această situație este descrisă în idealul yoghinilor brahmani, care, în ultimul stadiu al yogăi, ajung în stare să nu mai mănânce, să nu mai comunice cu mediul lor, să nu-și mai perceapă corpul și în cele din urmă, în această stare de izolare absolută, să moară. Înainte de a trece în această stare a izolării absolute, trăiesc conștiința eliberării lor, că adică încetează chinul vieții, că nu se vor mai reîncarna.

Prin urmare, relațiile umane nu sunt cuprinse în idealul yogăi. Numai în stadiile începătoare ele află o oarecare aplicare, dar și acolo nu în sensul adevăratei comuniuni, a adevăratului interes pentru celălalt, ci numai în sensul răsplătirii. Făcând fapte bune, cineva poate ajunge la o mai bună reîncarnare. În epicentru se află totdeauna eul individual. Cea mai înaltă manifestare a acestei lipse de comunicare sunt expresiile autentice ale yogăi, maeștrii guru.

Cuvântul guru înseamnă „cel care risipește întunericul”. Aceștia sunt foarte înaintați în yoga, îndrumătorii spirituali ai celorlalți. Adepții lor – am ales foarte conștient cuvântul adept, așa cum se va vedea mai departe – consideră că prin mijlocirea corpului material al guru-lui se manifestă energii divine, că ei le transmit scânteia divină. Guru -șii înșiși admit despre ei că ar fi suflete luminate, rare în istoria omenirii. Ei urmăresc și acceptă cu plăcere și naturalețe manifestări de adorare ale persoanei lor, ca unele ce sunt existențe divine. Ani întregi de exersare cu meditația, care funcționează ca autosugestie, le-au creat această neclintită convingere și certitudine. Astfel de forme de adorare sunt, de pildă, aclamațiile mulțimii de adepți față de persoana lor, închinarea adusă de către adepții lor, prin a se întinde la pământ înaintea lor și a le oferi daruri, precum și foarte impresionanta practică (în mișcarea lui Maharathi sau la cei ai mișcării „Hare Krishna”) la întronarea unui guru, în timpul căreia i se spală picioarele cu iaurt, după care acest iaurt este băut de adepții săi care sunt de față. În cadrul acestei concepții a lumii și a lor înșiși, în cadrul acestei amețeli a auto-divinizării lor, li se pare foarte firească tot felul de exploatare a ființelor mai prejos decât ei, cum ar fi membrii mișcărilor lor.

Pentru adepți absoluta alipire de guru se bazează pe convingerea că el este centrul absolut al vieții lor și, prin urmare, trăiesc și lucrează numai pentru guru. Acceptă ca acela să-i facă așa numita „rezecție a eului”, astfel încât să devină împlinitori absoluți ai voii lui, adică robi credincioși ai lui, cu speranța că odată vor ajunge copii fidele a arogantei, într-un grad amețitor, „personalități” a guru-lui.

În 1995, în Japonia, împlinind orbește poruncile guru-lui Asahara, adepții lui au săvârșit un atac terorist în metroul din Tokio cu gaz otrăvitor Sarin. Rezultatul a fost 12 morți și 5500 de răniți, dintre care cei mai mulți au rămas invalizi pentru toată viața lor. Un element inalienabil al adepților o constituie și așa numitul „prinos sfânt”, adică depunerea tuturor bunurilor lor la picioarele guru-lui. Prin acest fapt sunt datori să fie recunoscători guru-lui, deoarece nu le-a respins, ci le-a primit și astfel i-a eliberat de această greutate care este piedică și chin pentru adepți. Punctul culminant al acestei înrobiri față de guru se vede și din următoarea situație cu totul de neimaginat: În cazul că se va dovedi că adepții au căzut victime unui guru escroc, sunt datori să rămână credincioși acestuia și să continue să-l slujească, deoarece pe acest l-au meritat. Acest guru escroc corespunde karmei lor, faptelor din viața lor anterioară. Rămânând credincioși acestuia, într-o viitoare reîncarnare cu siguranță vor beneficia de un guru mai „evoluat”.

Mulți dintre grecii noștri, care se exersează în yoga, cu siguranță vor susține că yoga pe care o fac ei nu are nimic comun cu această formă religioasă de yoga a hinduismului. Însă este bine să conștientizeze că mulți dascăli de yoga de prescripție „europeană” au studiat și au fost instruiți, de pildă, în Satyananda Ashram, care deține în toată lumea o rețea foarte bine dezvoltată de centre yoga-ashram (și aici în Grecia) și al cărui crez este întocmai cel pe care l-am descris mai sus.

În linii mari, aceleași lucruri sunt valabile și pentru Silva Mind Control, care, deși nu apare sub vălul yogăi, însă folosește tehnici orientale, precum și despre „Centrul OM” al guru-lui Sri Chinmoy și despre mișcări asemănătoare cu rețele la nivel mondial. Caracteristica lor comună este înfățișarea lor sub o mască științifică. Nimic mai fals decât aceasta. Ce are comun știința cu „legea” karmei, cu credința în reîncarnare, într-un element divin impersonal fantastic sau în zeitățile hinduismului? Chiar și acolo unde yoga se prezintă ca o simplă gimnastică, ea nu are nimic de oferit. Așa cum susțin cei cunoscători, problema de bază a omului contemporan este nemișcarea, atât în spațiul muncii sale, cât și în timpul liber. Iar yoga, în loc să dezvolte mișcarea, o limitează încă și mai mult prin exercițiile ei sedentare.

Este un fapt dovedit că yoga în țările occidentale, ca o capcană excepțional și inteligent plasată, îi atrage pe europeni și americani la civilizația hinduismului. Înrâurirea se exercită prin muzică religioasă, prin bucătăria indiană, prin discuții despre reincarnare, karma, forțele ascunse ale omului ș. a. Prin „mantre” – propoziții scurte care se folosesc în timpul meditației și exprimă de obicei adorarea unei din zeitățile hinduismului – occidentalii naivi, care se entuziasmează de lumea aceasta, sunt introduși în idolatria hinduismului. Iar pentru cei încă și mai naivi este implicat și numele lui Hristos, Care este prezentat împreună cu Budha, Krishna, Ramacrishna ș.a., ca o personalitate pe un plan spiritual separat, ca unul dintre mântuitorii lumii.

marturieathonita.ro/yoga-o-metoda-de-distrugere-a-personalitatii-omului

 
2 comentarii

Scris de pe 27 Octombrie 2014 în N. D. WALSCH

 

O istorioara simbolica

Un om stă prins într-o groapă adâncă și întunecoasă. Și iata că vin Confucius și Lao-Tse (primii învățători și întemeitori de religii) și îi strigă aceluia:  „De ai fi ascultat învățăturile noastre, n-ai fi căzut acolo!” Și merg mai departe. Apoi vine Buda la el și îi recomandă: „Închide ochii și mediteaza, astfel, vei vedea că totul nu este decât o iluzie și îndată îți va merge mai bine.” Și merge și el mai departe. Vine și Mohamed și strigă: „Kismet! Alah te-a predestinat să rămâi acolo. Ține-ți gura!” Și-și vede și el de cale. În sfârșit, vine și Hristos și-i aude tânguirea! Inima Sa e plină de milă, El îi întinde omului mâna și îl scoate din groapă din nou la lumină. După care, împreună, pleacă mai departe… Dacă te-ai fi dus la Buda și l-ai fi întrebat: „Ești tu fiul lui Brahman?, el ți-ar fi răspuns: Fiule, te afli încă în valea iluziilor. Dacă te-ai fi dus la Socrate și l-ai fi întrebat: Ești tu Zeus?, ar fi râs de tine. Dacă te-ai fi dus la Mohamed și l-ai fi întrebat: Ești tu Alah?, și-ar fi sfâșiat hainele și ți-ar fi tăiat capul. De l-ai fi întrebat pe Confucius: Ești tu cerul?, presupun că ți-ar fi spus că astfel de afirmații, care nu sunt în armonie cu natura, dovedesc prost gust. Singura persoană care poate face o astfel de afirmție este, după părerea mea, fie Dumnezeu, fie un nebun desăvârșit, care suferă de acea formă de orbire care a reușit să îngroape spiritul uman în totalitatea sa. Pentru omenirea suferindă, nu există decât un singur ajutor, Hristos, Cel care le poate pe toate împlini. Un singur lucru însă nu poate face Hristos: să pătrundă într-o inima care nu Îl dorește…

http://kiriakon.wordpress.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 7 Martie 2014 în N. D. WALSCH, NEW AGE

 

Atentie !!! BIOENERGIA – vrajitorie cu energii demonice

Eu sunt medic ortodox şi am studiat problema atât din punct de vedere medical, cât şi din punct de vedere teologic la teza mea de licenţă, după ce am fost pacient, iniţial entuziasmat şi apoi îngrozit de efectele lor. Sunt sinistre rezultatele în timp şi la homeopatie şi la acupunctură şi la orice formă de bioenergie.

În mare, vindecarea poate veni de la cele de sus, cele pământeşti şi cele de dedesubt. Pentru că singurul Mântuitor este Iisus Hristos, printre cele de sus înţelegem Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, mai ales Sfântul Maslu. Cunosc nenumărate cazuri de cancere vindecate prin spovedanie şi Sfântul Maslu. Dar necesită smerenie şi recunoaşterea păcatelor, căci cauza îmbolnăvirii este numai păcatul.

Cele pământeşti sunt cele lăsate de Dumnezeu în natură. Medicina clasică le-a dezvoltat. Numai ea e bună, dar e cu durere, ca o icoană a iadului şi a durerii pocăinţei prin care Dumnezeu ne învaţă şi nevrând să fugim de plăcerea păcatului, să alergăm la Cruce.

Cele de dedesubt sunt cele provenite din energiile demonice, îngăduite de Dumnezeu pentru încercarea dorinţei noastre. Dorim mai mult vindecarea pe pământ sau mântuirea? Ele sunt foarte comode, pline de promisiuni ca o campanie electorală, dar duc la iad. Sunt două cete de demoni, una agresivă ce creşte activitatea şi dă dureri. Alta depresivă care scade activitatea, dă falsă linişte şi lipsă de dureri. Deci pot, în colaborare, să dea şi să ia boli, ca să atragă oameni la vindecări demonice, prin sfetnici proşti care duc, în final, la pierderea treptată şi subtilă a mântuirii. Singurul lucru pe care nu-l pot face demonii este să se smerească. De aceea ai să vezi la cei care vând şi promovează bioenergia că prezintă metoda lor de vindecare ca pe ceva special.

Acupunctura a apărut ca fiind impusă de stat de împăratul galben pentru a putea lua mai multe impozite şi cu ordin să se desfiinţeze medicina tradiţională chineză pe bază de plante. Are la bază credinţa că bolile sunt aduse de 13 spirite şi care trebuie alungate prin înţepături cu acul. În zilele noastre pentru că occidentalii sunt la putere şi ei nu mai cred în draci s-a învelit problema cu un fel de echilibrare energetică yin şi yang. Este tehnica veche a vrăjitoriei de a se numi ştiinţă.

Cea mai vicleană bioenergie rămâne însă homeopatia care vrea astăzi să-şi dea denumiri ortodoxe. Vicleşugul ei constă în susţinerea că dacă se diluează o substanţă se ajunge la esenţa dumnezeiască. Azi se ambalează problema fiind substituită formal cu teoria informaţiei dar de fapt e acelaşi lucru deoarece Dumnezeu Cuvântul sau Logosul sau raţiunea care la creştini este o persoană iubitoare în panteism se depersonalizează fiind numit informaţie vindecătoare. Tehnica veche de a găsi o altă pricină de sănătate sau mânturie în afara lui Hristos. Altă problemă a homeopatiei este dinamizarea care vrea să zică că prin anumite metode se poate transmite o energie vindecătoare veşnică. Fizic nu se poate aşa ceva, ţine doar de domeniul duhurilor ca să existe un perpetuum mobile de gradul II adică a da un impuls care se conservă la nesfârşit. Practic dinamizarea transmite o energie fizică dar care dispare la maximum 15 minute după încetarea acţiunii. În homeopatie se dau aşadar drajeuri însoţite de o idee greşită că există vindecare în afara substanţelor create de Dumnezeu şi prin acţiunea homeopatului, această idee este o minicună numită erezie în limbaj bisericesc şi e foarte atractivă pentru demoni de aceea ei acţionează ca să o susţină.

Pentru mai multe lămuriri vă dau şi un fragment dintr-un îndreptar de spovedanie: „În caz de boală am refuzat ajutorul medical, sfidându-i pe doctori. Am apelat la medicina alternativă: homeopatie, acupunctură, osteopatia ca şi chiropractică, masaj bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie, reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditaţia transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mişcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, magie albă, magnetoterapie, magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru), dianetică, engramele minţii, orgonomie, spiritism, medium, credinţa în puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanţă) şi orice altă medicină cu orice altă denumire care nu se foloseşte de puterile vindecătoare pe care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe ori în legile naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice: medicamentele, plantele, fizio- şi kinetoterapia). Am apelat la orice medicină care se bazează pe puterile „vindecătoare”, miraculoase, bioenergetice ale omului, aparaturii sau naturii şi care indiferent de denumire este vrăjitorie (exemple de termeni moderni folosiţi în vrăjitoriile şi/sau şarlataniile moderne: paranormal, structuri subtile electromagnetice a celulelor şi componentelor sale, reglaj de energie, reglaj al câmpului magnetic, energii Yin şi Yang, energii pozitive şi negative, diluţie şi/sau dinamizare homeopatică sau atingerea „esenţei dumnezeieşti a creaţiei” – idee care provine din erezia panteismului).”

Ocultismul sau esoterismul este falsa ştiinţă cultivată de minţile înfierbântate, prin care ocultiştii spun că posedă un simţ superior celor obişnuite, şi prin care ei ajung să cunoască rădăcinile adevărurilor. în realitate, nu este decît o înşelăciune a diavolului, care a înşelat pe oameni sub diferite forme ale idolatriei, spiritismului şi altor practici, pornind de la anumite realităţi fizice şi psihice, pentru ca pe temeiul unui adevăr parţial, să ducă la o rătăcire şi mai mare a minciunii înşelătoare. Ocultismul se manifestă parţial sub alte nume, osândite de biserică. Orice nume ar purta el, trebuie demascat şi osândit, fiindcă orice fel de rătăcire cu cât conţine mai mult adevăr în ea, cu atât este mai periculoasă.

În vechime oamenii învăţaţi se numeau magi (Fac. 4, 8; Matei 21,1), însă cu timpul au fost umbriţi de magii falşi, vrăjitori, şarlatani şi înşelători, încît astăzi prin magie se înţelege totalitatea mijloacelor oculte de a lucra misterios în sânul naturii, şi de a supune spiritele nevăzute, ba chiar folosindu-se de numele lui Dumnezeu la comanda vrăjitorului ca să facă lucruri supranaturale, neobişnuite. Magia prin care se face binele vicleşugului, se numeşte magie albă, iar cea prin care se face răul se numeşte magie neagră. În realitate este o aceeaşi lucrare drăcească, prin care diavolul se pune în slujba omului vândut Iui, pentru ca apoi acest om şi cei care apelează la serviciile lui, fără ca să se spovedească pentru aceasta, să-i aparţină cu totul în muncile veşnice (Ex. 7,11-12 şi 22, 8-18; II Tim. 3, 8; Luca 10,18; Apoc. 12, 8-10).

Magia care lucrează asupra minţii oamenilor prin numere, adică numere cabalistice, prin care se pretinde că ar reprezenta lucruri ascunse, pe care le descifrează numai magul, se numeşte magie cabalistică. Magia care se foloseşte de elementele naturale, geologice şi chimice ca pietre diferite, ape şi soluţii cu diferite amestecături se numeşte alchimie. Toate aceste fiind creaţiuni ale înşelăciunii, ele se osândesc aspru (VI ec. 61,65).

 Dr. Alexandru ANASTASIU

 

Crestinul ortodox si inselaciunea “New Age” (2)

Viaţa duhovnicească nu este nici nouă, nici veche, e veşnică asemenea Duhului cel Sfânt al lui Dumnezeu. Dacă ne este dat ceva nou pentru cei ce voim să ne mântuim, nu este o nouă spiritualitate, ci o nouă pocăinţă voinică şi aspră ca pentru nişte adevăraţi ostaşi ai celui ce vine pe calul alb de apoi.

Să nu ne minţim. Există şi o spiritualitate a Celui întunecat, foarte asemănătoare cu cea a Hristosului. Ea se apropie mai puternică decât oricând. Cu cât lumina creşte, cu atât şi umbra e mai neagră. Aceasta este aşa fără vreo sminteală pentru că Domnul Slavei vine, vine deasupra veacurilor, mai fatal ca orice.

De vreme ce mişcarea New Age nu are un sistem unic de convingeri, este dificil să îi găsim o definiţie satisfăcătoare. Persoanele afiliate pot profesa orice credinţe neo-păgâne, de la panteism, panenteism, monism, credinţa în reîncarnare şi karma, până la credinţa într-un Supra-Suflet universal şi în Pământul-Mamă (Geea) privit drept zeiţă sau drept entitate vie.

Diferite metode de control psihic (cum ar fi tehnici de vizualizare dirijată, gândirea în termenii posibilităţilor pozitive, hipnoza, interpretarea viselor, “regresia vieţile anterioare”, yoga, tantra, utilizarea substanţelor halucinogene), divinaţia (tarot, astrologie) şi practicile spiritiste (acum desemnate în general cu termenul de “canalizare a minţii” pentru realizarea contactului cu spiritele), sunt folosite cu scopul de a-i “ridica” pe practicanţii lor la niveluri superioare de conştiinţă, de a le dezvolta un nou potenţial “mental, fizic si spiritual”, de a obţine “vindecarea lăuntrică” sau de a dobândi puteri psihice.

Milenaristă în esenţă, mişcarea New Age este, în mod obişnuit, asociată cu ceea ce popularul autor Joseph Campbell a numit “o nouă mitologie la scară planetară”: o mitologie potrivit căreia omul nu se află într-o stare căzută, că el este perfectibil prin procesul “evoluţiei” şi că, prin intermediul unor salturi la niveluri superioare de conştiinţă, el poate înţelege faptul că este Dumnezeu, şi astfel poate realiza Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

Conform concepţiei New Age, întrucât omul, ca şi orice îl înconjoară, este Dumnezeu, nu există decât o singură realitate; şi de aceea fiecare religie în parte nu este decât una dintre căile posibile care conduc către această realitate. Nu există o singură cale corectă, căci pe toate căile se ajunge la dumnezeire. Adepţii mişcării New Age au convingerea că va apărea o nouă religie universală, care va conţine elemente provenite din toate denominaţiunile prezentului, devenind religia universal acceptată în întreaga lume.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Mai 2013 în N. D. WALSCH, NEW AGE

 

Crestinul ortodox si inselaciunea „New Age” (1)

Curentele de tip New Age care se lansează în ultima vreme puternic pe „piaţa” românească, ne propun modele de gîndire novatoare, ce combină concepţii psihologice cu aspecte ale spiritualităţii orientale, toate adunate într-un creuzet din care ni se promit soluţii concrete de îmbunătăţire a vieţii, a relaţiilor cu ceilalti şi a întregii noastre existenţe fizice şi spirituale.

Auzim denumiri ca „scientologie”, „sinergie”, „holism”, „ecumenism”, „sincretism”, „monism”, „tantra”, „mantra”, „relaxare”, „hipnoză”, „bioenergie”, „gîndire pozitivă”, „tarot”, horoscop”, „programare neurolingvistică”, „acupunctură”, „homeopatie”, „ecologie”, „paranormal”, „feng-shui”, „planning familial”, „reiki” ş.a.m.d. Se poate observa ca toate aceste curente au un lucru în comun: dorinţa de a face bine omului. Niciunul dintre ele nu pare să promoveze răul sau traumatizarea fiinţei umane.

Promotorii lor, harnici şi zîmbitori, spun că se află în posesia cheii fericirii noastre. Şi s-ar părea că nu se înşală, căci prin metodele lor, reuşesc îmbunătăţirea coordonatelor fizice şi spirituale ale omului contemporan, NEW AGE prezentîndu-se astfel ca o mişcare complexă, necesară în contextul problemelor din ce în ce mai complicate cu care se confruntă fiinţa umană.

Şi totuşi, de ce se opune Biserica acestui curent tot mai prezent în porii fiinţei noastre, unde a pătruns prin toate mediile cu care intrăm în contact? Se opune Biserica bunăstării fiinţei umane, adică Dumnezeu vrea nefericirea creaţiei Sale, sau o fi poate vreun alt motiv?

De asemenea, mai apare o întrebare: De ce anume Biserica n-a oferit pînă acum soluţii similare cu cele propuse de mişcarea New Age? Omenirea se schimbă, evoluează, deci avem nevoie de modele noi de optimizare, de dobîndire a fericirii. Şi totuşi Biserica tace.

De fapt, Biserica nu tace, ci propune aceleaşi metode pe care le-a propus dintotdeauna. Nimic nu s-a schimbat în modalitatea de mîntuire. Cînd anume va lua Biserica hotărîrea de a schimba ceva? Raspunsul este: NICIODATĂ, pentru ca omul de-a lungul timpului nu s-a schimbat, aşa cum se pretinde, ci a rămas acelaşi. Singura deosebire dintre omul contemporan şi cel de altădată este gravitatea bolilor sufleteşti, care acum este incomparabil mai mare.

Mişcarea New Age explică starea în care se află omul la ora actuală, între altele, prin faptul că evoluţia (darwinistă) nu este încă împlinită, deci pentru ca omul să devină o fiinţă superioară, este nevoie de alte milioane de ani de evoluţie a structurii biologice şi implicit mentale a fiinţei umane. Soluţia oferită: grăbirea evoluţiei biologice prin meditaţie, gîndire pozitivă, inginerie genetică ş.a.

O altă explicaţie dată de ei stării precare a omului contemporan este legată de restricţiile sociale la care a fost supus acesta şi care au determinat îngrădiri în libertatea sa de manifestare. Soluţia oferită: Omul trebuie să fie ajutat să se elibereze de încorsetările de orice tip, să-şi descopere potenţialele şi energiile latente, să spargă barierele sociale, religioase şi de orice altă natură.

Desigur că, potrivit lor, există şi alte explicaţii, respectiv soluţii, în functie de curentul de gîndire care îşi aduce contribuţia la acest sistem sincretist, în care toţi sînt primiţi cu bucurie, chiar dacă ideile lor se bat cap în cap, toţi cu excepţia Cenuşăresei, şi anume a Bisericii Creştine.

În timp ce toate curentele New Age îl scot pe om basma curată, absolvindu-l de orice responsabilitate în privinţa degradării în care se află, cauzele acestei stări fiind explicate în fel şi chip, Biserica spune un NU hotărît tuturor acestora. Cu toate că orice există în univers are o cauzalitate circumstanţială, adică totul este explicabil prin fenomenele imediate care le generează (de exemplu apa este explicabilă prin unirea a doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen, agresiunea adultului poate fi explicată prin agresiunea primită de acesta în copilarie etc.), totul, dar absolut totul are de fapt la origine două mari cauze:

1. Dumnezeu, Care a creat tot ce există, material sau spiritual;

2. Păcatul omului, care a degradat progresiv tot ce a creat Dumnezeu în lume.

Medicul care cunoaşte rădăcina răului poate oferi diagnosticul exact. Cel care recunoaşte ca problemă doar inflamaţia din jurul rănii (mişcările de tip NEW AGE), o tratează numai pe aceasta, lăsînd răul în continuare în organism. Primul poate oferi soluţia totală, cel de-al doilea oferă paleative, care vindecă local, sedează şi eventual amputează o parte a răului, aceea care se vede.

Răul fundamental de care suferă omul, pe care doar Biserica îl cunoaşte şi îl recunoaşte, se numeşte degradarea sufletului şi a trupului prin păcat. Degradarea nu este una circumstanţială, ci este de substanţă, ontologică. De aceea, medicamentul este pe măsură: TRUPUL ŞI SÎNGELE LUI HRISTOS, jertfa cea mai puternică, medicamentul cel mai vindecător care a existat vreodată, a cărui administrare este precedată de pregătirea necesară prin pocăinţă şi Spovedanie.

Această metodă oferă soluţie la cele trei mari probleme cu care se confruntă fiinţa umană: spirituală, psihologică şi materială !!!

Prea slabi pentru un medicament atît de tare, deşi Ortodoxia oferă fiecăruia perioada de pregătire de care are nevoie, diverşi oameni se reped la soluţiile paleative şi la sedativele staniolate oferite aiurea.

Psihologia este o decădere din modalitatea de vindecare a omului prin Spovedanie şi Împărtăşanie, iar curentele New Age sînt o decădere din ceea ce reprezintă metodele de vindecare specifice psihologiei.

Filosofia New Age se prezintă ca un curent holistic, pretinzînd aşadar că abordează fiinţa umană în ansamblu ei, cu toate problemele sale. Cu toate acestea, vedem că singura care ajunge la holism este de fapt Ortodoxia, deoarece numai ea se ocupă de om în întregul său: suflet şi trup, pe cînd New Age ia toate abordările posibile, în conceptia lor, referitoare la fiinţa umană şi le pune laolaltă, spunînd că din acest ansamblu rezultă un întreg. Este ca şi cum ai lua diferite părţi ale unui trup omenesc, inclusiv sîngele, şi le-ai pune laolaltă, pretinzînd că din acest amalgam ar rezulta o fiinţă umană. Nu, nu rezultă o fiinţă umană, ci un cadavru ansamblat. Numai Dumnezeu poate face din acele bucăţi o fiinţă umană, dîndu-i suflare de viaţă.

Trecînd peste toate opiniile, analizele, protestele şi obiecţiile, tot mai mulţi oameni vor fi atraşi spre diferite curente ale mişcării New Age. Să fim obiectivi, există avantaje: o viaţă mai frumoasă, mai armonioasă şi mai luminoasă (brainwashing), scăparea de responsabilitate şi de vinovăţie faţă de propriile fapte, stilul trendy, forţa de atracţie a unor elemente adictive (omul are nevoie mai mult decît oricînd de a fi dependent de ceva aparent luminos, frumos şi bun, lucrul acesta oferindu-i securitate, chiar dacă astfel, renunţă la libertatea psihică iar uneori chiar şi la cea fizică). Mereu se vor găsi clienţi pentru aşa ceva.

Însă pentru cei care vor să-şi mîntuiască sufletele este vital să cunoască faptul că asemenea metode nu pot fi combinate cu trăirea de tip ortodox, cu toate că de multe ori, sincretismul New Age include în mod generos şi elementul crestin. Cine rătăceşte prin grădina lui Sătănel nu mai poate fi primit înapoi decît prin pocăinţă. Restul nu este decît înşelare. Foarte multă înşelare !!!

Dumnezeu nu a acceptat niciodată să colaboreze cu diavolul în lucrarea de vindecare a omului. Nu a avut nevoie de ajutorul lui. Pe de altă parte, se ştie că diavolul oferă generos cu o mînă, ba chiar cu ambele mîini, dar lucrarea sa ascunsă este lipsirea omului de mîntuire. New Age, prin învăţătura şi prin practicile promovate, Il exclude pe Dumnezeu din creaţie şi pentru prima oară, îi dă omului soarta pe deplin în propriile mîini, ridicindu-l astfel la rangul de dumnezeu. Acelaşi lucru l-a facut Satan şi în Rai, cînd le-a oferit oamenilor fructul oprit. Numai că atunci nu i-a despărţit cu totul de Creator. Acum, însă, se străduieşte cu toate forţele să o facă, pentru că se apropie vremea lui Antihrist. De aceea, este nevoie de cît mai mulţi adepţi. Iar cei mai mulţi nu vor şti că slujesc întunericului, tocmai pentru că una din caracteristicile principale ale oamenilor lui Satan este faptul ca sînt înşelaţi.

Aceia dintre noi care dorim mîntuirea să spunem NU acestor curente şi să încercăm să ne depurăm de influenţa lor cît mai e timp. Vremea alegerii grîului de neghină a început în sfîrşit! Depinde de noi dacă vom fi urîciune pămîntului sau pîine bună la masa Mîntuitorului atunci cînd va veni.

„Şi cel ce aude să zică: vino!” (Apoc. 22, 17).

„Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc. 22, 20).

Daniela Filioreanu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Aprilie 2013 în ANTIHRIST, N. D. WALSCH, NEW AGE

 

N. D. Walsch – un ratacit !!!

Neale D. Walsch este un guru american, un maestru spiritual care pretinde ca are anumite revelatii din partea unui dumnezeu ce se dovedeste de fapt a fi diavolul. Este vorba despre cartea lui: „Conversatii cu Dumnezeu”. In carte sunt multe sofisme si minciuni, el neaga dumnezeirea lui Iisus zicand ca ar fi un om care a auzit mai multe mesaje de la Dumnezeu (pg.17), il numeste maestru spiritual alaturi de Budha si Krishna. Deci zice el ca Hristos nu ar fi Dumnezeu ci un om, si ca el esti tu. El invata cititorii sa nu se teama de Dumnezeu, ca El nu va judeca lumea si nu are niciun motiv sa pedepseasca pe om (pg.25)

El mai sustine cum ca diavolul nu exista: „Ati creat in mitologia voastra o fiinta numita diavol” (pg.23). Sf. Serghie Meciov ne invata ca frica de Dumnezeu este conducatorul nostru catre mantuire: „Daca vrei sa ajungi la limanul dragostei, ia-ti drept carmaci frica de Dumnezeu.” Iar Psalmistul David spune: „Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii.” Insa Neale D. Walsch ne cere in primul rand sa ne eliberam de frica de Dumnezeu si sa punem inceput bun nebuniei. Sf. Ap. Pavel ne avertizeaza: „Va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invataturi dupa poftele lor, isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.” (II Timotei 4, 3-4).

N. D. Walsch mai indeamna asa in cartea sa: alege dragostea, fa ce vrei, nu exista morala, nu exista porunci, ci numai experienta proprie, placere (Jucati-va cu sexul! Jucati-va cu el! pg.182). Crede in reincarnare, il pune pe om in locul lui Dumnezeu (Spuneti: „Eu sunt Calea si Viata, urmati-Ma!” pg.87) Promoveaza egoismul si mandria (Cea mai iubitoare persoana este cea care se centreaza in jurul propriului Sine – pg.113). Nu exista familiue ci doar relatie, cat mai multe si diverse relatii (Nu ai nicio obligatie nici in cadrul relatiei, nici in intreaga ta viata – pg.125). La pg. 175 graieste asa satana prin gura lui N. D. Walsch: „Voi sunteti trupul meu. Tot ceea ce eu traiesc ca experienta, traiesc prin voi.” Vai, sa nu fie ! Si in celelalte carti ale lui, acelasi subiect trateaza: cum ca omul este Dumnezeu si ca nu trebuie sa se supuna nimanui.

Ce inselaciune se ascunde in spatele acestei „noi spiritualitati” !!! Pentru un crestin ortodox, aceste gandiri dracesti sunt evidente, sunt ratacirile de pe urma. Sub un ambalaj placut, reconfortant, se ascunde otrava cea mai ucigatoare.

 Revista „Credinta Ortodoxa”

 
4 comentarii

Scris de pe 19 Aprilie 2013 în ANTIHRIST, N. D. WALSCH, NEW AGE