RSS

Arhive pe categorii: FECIORIE

Ioana : „Nu caut, astept. Asta nu inseamna ca ma cred vreo printesa aroganta…”

“Wow, ești singură? De ce nu-ți cauți pe cineva? Oh, cu siguranță ți-e greu să găsești pe cineva potrivit ție, nu-i așa?”

Nu, nu-mi găsesc. Știi de ce? Fiindcă nu caut. Nu pentru că nu-mi doresc să-l întâlnesc pe cel cu care îmi voi petrece restul vieții, ci pentru că aleg să nu îl caut. Nu intru pe aplicații menite să-mi găsească perechea, nu merg în cluburi pentru a agăța tipi, nu văd în orice băiat pe care îl întâlnesc un potențial iubit. Nu mă joc cu inima mea și nu sar din întâlnire în întâlnire pentru a încerca, a experimenta, a vedea cu cine îmi iese.

Nu te judec dacă procedezi în felul acesta, poate că din când în când metoda chiar funcționează și duce la ceva bun. Fiecare este liber să aleagă și primește după măsura în care cere. Nici nu mă consider mai cu moț decât ceilalți deoarece aleg diferit.

Nu caut, aștept. Asta nu înseamnă că mă cred vreo prințesă arogantă, că sunt inabordabilă, că refuz să socialez și că mă închid între patru pereți, așteptând ca viitorul soț să-mi cadă din cer, la propriu. Sau să mă trezesc cu el la ușă, pe calul alb. Nici vorbă! Aștept, și nu e nici pe departe cea mai ușoară alegere, așa cum pare în ochii unora, dar e singura pe care inima mea o dorește. De ce aștept? Pentru că mi-am încredințat stiloul poveștii mele în mâna lui Dumnezeu. Mă cunoște mai bine decât oricine, știe ce dorințe și visuri sunt în sufletul meu, știe cu ce fel de om mi-aș petrece restul vieții. Pentru că vreau o iubire pură, ce depășește orice obstacol, ce rămâne în picioare atunci când are motive să cadă. O iubire care nu mă părăsește în momentele cele mai grele, care e prezentă indiferent de circumstanțe. O iubire pentru o viață întreagă. O iubire din Dumnezeu.

Pentru că îmi doresc ca promisiunea făcută în fața altarului să nu se rupă după câțiva ani de căsnicie. Pentru că îmi doresc ca viitorii mei copii să crească cu ambii părinți și prin iubirea lor să vadă că Dumnezeu există. Pentru că nu vreau un mariaj în care să pretind că sunt fericită. Vreau să fiu cu adevărat. Pentru că vreau să împart tot ceea ce sunt și tot ceea ce am cu un singur om. Nu cred în relații perfecte sau în oameni perfecți…ci doar în iubire. Iubirea – magie.Și da, nici nu încape îndoială că ceea ce vreau eu este greu de găsit. Tocmai de aceea, mi-am înălțat visul către Cer…fiindcă acolo este locul în care totul este cu putință.

Ioana Sirghei, www.ortodoxiatinerilor.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Martie 2017 în CASATORIE, FECIORIE

 

Petting-ul, sarutul si aparenta feciorie

– cuvant pentru cei indragostiti –

Petting-ul nu e doar „inceput”, „debut”, ci este vazut si ca o activitate in sine, care exclude existenta actului intim. Altfel spus, petting-ul vorbeste despre jocul erotic (soft sau hard, dupa numarul de haine pe care le pastrezi pe tine…). El este o indeletnicirere comandata tinerilor inca feciori/virgini, de fapt acelora care din varii motive vor sa-si pastreze fecioria/virginitatea (cer ingaduinta a folosi si termenul de virginitate pentru ca asta se si doreste a fi pastrata si nu fecioria care implica, se-ntelege, o anume curatie sufleteasca pe langa pastrarea intacta a „pecetii fecioriei”). Altfel spus, petting-ul se doreste a fi alternativa la actul intim pentru tinerii virgini, alternativa pentru cei ce vor sa-si pastreze (inca!!) virginitatea.

Aceasta amarnica alternativa e o mare amagire din care a gustat aproape intreg occidentul cand, prin unele programe, tinerii adolescenti erau sfatuiti sa practice sexul oral pentru a evita sarcinile nedorite.

Sa incercam sa meditam putin, cu sinceritate! Cine are nevoie de promovarea acestei practici?!? Intr-o lume fara Dumnezeu ea e total desueta; de ce sa-ti pastrezi virginitatea, ea nu e o virtute, nu mai e o norma ceruta de Dumnezeu pana la casatorie, ci e un obstacol in calea placerii si a implinirii poftelor firii… La ce mai e buna o astfel de feciorie, virginitate mai bine zis?? Cui foloseste? Fetelor care vor sa se amageasca ca mai sunt virgine doar pentru ca nu au practicat actul sexual? E buna pentru amagit parintii habotnici, fanatici, bisericosi care cer fetelor lor sa mearga la control ginecologic din timp in timp? E buna pentru a spune la spovedanie „sunt curata, n-am sarit parleazul”?

Petting-ul il gasesc ca pe una din ispitele iscusite ale demonului desfraului. „Dar ce, pacatuiesti? Esti inca virgin/a?” sopteste acesta. „Si medicul poate aduce marturie”. Asta inseamna, in asceza ortodoxa, a fi in inselare.

Oamenii stiu ca „a fi in standarde” aduce o oarecare stare de liniste si confort psihologic. Ei nu se pot rupe de mostenirea lor crestina, desi traiesc paganeste, si cauta sa implineasca o minima moralia care sa le linisteasca constiinta.

Cate vedete desfranate care apar des pe micul ecran nu spun ca sunt credincioase pentru ca trec uneori pe la biserica, pentru ca se inchina uneori sau aprind o lumanare? Vedem des prin cotidienele centrale si revistele de high-life tinere artiste de saptesprezece, optsprezece ani (girls-band-uri, „vedete” de-o vara si de-un refren despre mare si soare) care se declara virgine, insa au comportament si vestimentatie de striptease, pozeaza in ipostaze care de care mai depravate (avand cautatura obraznica Pilde 7, 13), iar prin videoclipuri si concerte fac diverse gesturi lascive, senzuale, danseaza obscen, iritant, fara pudoare. E de la sine inteles ca o virgina avand infatisare de desfranata (Pilde 7, 10) daca a ajuns sa-si expuna trupul golas prin reviste inseamna ca a trecut deja de multe bariere psihice, emotionale; ea e gata de mai mult, insa neconsumand inca o relatie intima se considera virtuoasa. Se cred insa curate ca lacrima, inca n-au facut sex…De multe ori spun ca „se pastreaza” tocmai din ratiuni religioase.

Unii cititori s-ar putea sa-mi reproseze ca-s partinitor. Nu vreau sa para un comentariu cu valente de repros generalizat la adresa unuia dintre sexe. Adevarul e ca trupele muzicale de baieti (boys-band-urile) au acelasi efect asupra fetelor ca si trupele de fete asupra baietilor. De obicei insa baietii nu vorbesc despre fecioria lor, se jeneaza cu ea, ei se lauda uneori si cu pacate pe care nu le-au savarsit, de aceea nu am exemplificat in acest sens.

Demonul desfraului sopteste azi mai mult ca-n alte timpuri: „Joaca-te cat vrei, cum vrei, esti si vei ramane totusi o buna crestina daca nu faci sex”. Tanarul fan al acestor fetite incepe sa mearga dintr-o data dupa ele, ca un bou la junghiere si ca un cerb care se zoreste spre capcana (Pilde 7, 22). Si-a luat ultimul album, si-a luat si postere. Ar vrea si el o prietena asa dezinhibata ca artista din afis. Inima lui se intineaza, pofta creste, pacatul il paste. Desfranarile din inima ies (cf. Matei 15, 19). Dar inainte de a fi in inima, desfranarea s-a plimbat prin fata ochilor lui.

Daca demonul desfraului s-ar da pe fata, lumea s-ar cutremura si s-ar pazi de pacatul trupului. De-a lungul timpului mii si mii de fecioare, dar si feciori, si-au pastrat curatia cu mari greutati, jertfe si chiar cu pretul vietii (Sfanta Tecla, Fecioara Eufrasia, Fecioara Eufimia, Nichita martirul, tanarul Sepeos, etc.) si asta pentru ca au inteles prea bine paguba desfraului si bucuria unirii cu Hristos.

Intr-o conferinta parintele Savatie Bastovoi spunea pe-ntelesul tuturor: „Fiecarui gand trebuie sa-i gasim persoana care-i sta in spate, pentru ca nici o stare si nici o idee nu se poate naste din senin, cineva a nascut-o. Si daca ea imi este straina mie, cineva a nascut-o in inima mea. Si acel cineva, daca nu e de la Dumnezeu, este din cei care merg impotriva Lui, si atunci, sa ma ridic si sa nu-l mai primesc”. Sa nu ne inselam deci, sa stim cine e cel ce ne indeamna spre pacat, spre departare de Dumnezeu.

Tertulian (secolul II) istoriseste despre o tanara crestina care nu se retinea de la chefuri si petreceri imorale. Cu o astfel de ocazie, diavolul puse stapanire pe sufletul ei si ea cazu jos, imbolnavindu-se. Preotul chemat la capul muribundei a cunoscut indata ca diavolul o stapanea si, prin rugaciuni, cauta sa o scape. In timpul rugaciunii diavolul se rasti la preot: „De ce ma alungi? Am dreptul sa o stapanesc, pentru ca acest suflet se ratacise pe pamantul imparatiei mele si l-am aflat in teritoriul meu”. Exemple s-ar mai putea da. Unele chiar din vremea noastra. Parintii duhovnici le stiu mai bine. Insa consider ca nu trebuie sa ajungem sa plecam urechea la ce spun demonii prin nefericitii posedati, mai bine este pentru noi sa ascultam de glasul preotului care ne spune sa fugim de locurile promiscue care ne vatama.

Diavolul insa, de cele mai multe ori, te lasa in pace cand mergi pe o cale gresita. Odata inceputa insa lupta pentru despatimire, pentru implinirea poruncilor Evangheliei, oricine v-a simti lucrarea lui. Atunci sa vezi ispite, manie, hule, ganduri rele si alte probleme. Abia atunci cand ne vedem neputinta noastra si cand vom cadea in genunchi si vom varsa lacrimi din inima, abia atunci Domnul va vorbi inimii noastre si ne va ridica, ne va mangaia, ne va lumina. Altfel spus, incercati sa luptati pentru adevarata feciorie si veti vedea ca fecioria pe care ati laudat-o mai inainte era mai mult desfrau.

Consider ca ar trebui lamurit, in cheie ortodoxa, ce este fecioria. Nimeni in Ortodoxie nu a asociat fecioria doar cu lipsa contactului sexual propriu-zis. Sfintii Parinti nu se considerau fecioare pe cele care frecventau petrecerile lumesti unde, de obicei, se afisau imbracate astfel incat sa atraga atentia asupra trupului lor, unde se indulceau adesea cu discutii senzuale si bauturi imbatatoare. Altfel spus, e vorba de cele care astazi merg prin discoteci, cluburi sau baruri. De altfel, Biserica, prin Parintii ei, a mustrat o astfel de petrecere in mod frecvent, azi insa, unii preoti si profesori de religie se jeneaza a mai pomeni si astfel de situatii, considerand ca vor cadea in ridicol, caci mai mari decat acestea se intampla in societatea noastra. Nu se intelege insa ca foarte multe patimi intra in sufletele tinerilor in astfel de locuri promiscue, si ca daca acestea n-ar fi frecventate, tinerilor le-ar fi mai usor sa se pazeasca de lucrarea diavolului. Parintii acestia „habotnici” care interzic discoteca sau o ingaduie in anume conditii (note maxime la scoala, ajutor casnic) stiu ca, in majoritatea cazurilor, discoteca nu-i doar un banal loc de intalnire intre prieteni, stiu ca nu e totuna cu a te intalni cu prietenii la scara blocului sau intr-un parc. O data cu debutul frecventarii barurilor, discotecilor si altor locuri asemenea, oricine poate vedea la tanar/a schimbari de comportament. Adolescentele vor de acum alte haine (toale, cum spun acestea), mai mulate, mai decoltate, mai scurte, vor top-uri si tanga, vor accesorii de tot felul. Invariabil, daca vei intreba o tanara care nu se imbraca provocator daca frecventeaza discoteca, va spune: Nu!

Fecioria adevarata este in conceptia Noului Testament asociata cu intelepciunea. Fecioria trupului fara intelepciune nu foloseste prea mult. Fara o vietuire crestineasca si fapte bune, fecioarele cu trupul se aseamana cu fecioarele nebune din Evanghelie (cf. Matei 25, 1-13). Fecioarele intelepte, care si-au agonisit in viata lor untdelemnul faptelor bune si al milei, au intrat cu Mirele Ceresc in Camara Imparatiei lui Dumnezeu. Fecioarele nebune, care s-au increzut in fecioria lor si nu si-au agonisit untdelemnul facerii de bine, au ramas afara in intuneric. Acestora din urma fecioria trupeasca nu le-a folosit, caci Mantuitorul le spune infricosatorul cuvant: Nu va cunosc pe voi (Matei 25, 12). De aceea si feciorii si fecioarele vremurilor noastre, pasionate de petting, ar trebui sa inteleaga ca nu-i de ajuns doar a pastra fecioria trupului. Nu spun ca-i usor, e o lupta cumplita, e nevoie de un suflet tare, indraznet, care uraste necuratia dupa cum spunea marele Ioan Gura de Aur. Dar cand iubesti necuratia cum sa izbandesti? De aceea tinerii intreaba des: „Pana unde putem merge?”. Pentru ca iubesc deopotriva curatia si necuratia. Dar despre „pana unde?” vom vorbi mai incolo. E nevoie de o mare nadejde in lucrarea lui Dumnezeu in viata noastra, o predare in mainile Lui, caci de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste (Psalmi 126, 1).

Petting-ul include deseori nuditatea. Asa exemplifica prin fotografii si revista Bravo. „Frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima” zicem in rugaciunile serii. Ea ne este straina pentru ca nu ne apartine prin taina Nuntii; doar atunci femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia (I Corinteni 7, 4).

Curiozitatea desfranarii este in firea noastra. Anevoie se poate lupta cineva cu ea. Cea mai buna lupta, dupa cuvantul Apostolului, e fuga: Fugiti de desfranare (I Corinteni 6, 18). Noi nu suntem intr-atat de intariti incat sa o acceptam in preajma noastra fara sa ne vatame (aviz celor care consuma pornografie, prin reviste, filme, internet, etc.). Nuditatea sexului opus e ultimul lucru de care are nevoie ochiul tanarului, chiar literatura „de specialitate” spune ca petting-ul propriu-zis incepe de la nuditate.

Nuditatea, vederea unei femei dezbracate, a cauzat caderea lui David Psalmistul. Pare-ni-se noua ca suntem mai puternici la virtute decat David, omul lui Dumnezeu? Si totusi acesta s-a culcat cu sotie straina, sotia altui barbat. Si asta de la privirea trupului gol care l-a umplut de pofta. Dumnezeu trimite la David pe Profetul Natan care-l mustra. Abia dupa cuvantul profetului, David se trezeste la realitate si isi vine in fire. Am pacatuit inaintea Domnului, a zis David catre Natan (II Regi 12, 12). Putini stiu ca celebrul Psalm 50, psalmul pocaintei, e scris de David „cand a venit profetul Natan, ca sa-l mustre pentru femeia lui Urie”.

Despre un petting light se vorbeste si in viata Sfantului Martinian (13 februarie). Pare un caz iesit din comun si poate mira pe aceia care nu stiu ca marii traitori au parte de ispite cumplite, la masura harului dobandit de la Dumnezeu. Prin Paterice se spune ca diavolii se aduna in sihastrii si manastiri, caci acolo au de lupta, nu prin cetati unde oamenii sunt nepasatori fata de mantuire. De aceea in scrierile ascetice se recomanda monahilor sa nu priveasca femei sau chipurile monahilor carora nu le-a crescut barba; calugarii au realmente parte de lupte pe care noi, cei din lume, nu le putem banui. Viata Sfantului Martinian trebuie sa ne fie cuvant de folos si ziditor de suflet. Solutia pe care ne-o pune inainte sfantul e una singura: Fuga! „Sfintii Parinti spun: toate luptele se castiga cu asalt. Singura lupta care se castiga cu fuga este lupta impotriva trupului”.

Suntem mai intariti noi decat Cuviosul Martinian? Noua, celor din lume, ni se pare ca nu suntem chiar asa vulnerabili, mergem la plaja unde-s atatea trupuri goale, privim la televizor tot felul de entertaiment-uri si arareori ni se pare ca ne-am tulburat. De fapt, noi nu sesizam ca patima ne stapaneste deja. Lupta pentru curatie, pentru feciorie, e o lupta cumplita, ea insa dispare daca savarsesti pacatul intr-un fel sau altul. Atunci cand te miri ca nu ai lupta de dus, de fapt ai si pierdut lupta. Fara doar si poate, dincolo de inocenta e alunecare. Ori traiesti in inocenta, in candoare, prin mila si cu ajutorul lui Dumnezeu (cazul copiilor si a celor foarte tineri), ori esti muncit de pofta, ori ai cazut savarsind pacatul. Dincolo de alunecare e iadul deznadejdii sau raiul nadejdii in schimbarea vietii prin venirea in fire ca si fiul cel curvar din Evanghelie.

Trupul doar Domnul ne poate da putere sa il infranam. Spun Parintii ca, odata cu trecerea timpului, unele ispite si neputinte ne vor lasa, dar vom avea de furca pana la sfarsit cu mandria si desfranarea. Exceptiile sunt extrem de rare si confirma regula. Sfantul Ioan Scararul este unul dintre aceia. El vorbeste despre demonul curviei din auzite, din exterior, nu din lupta personala: „Am aflat ca lupul curviei adauga dureri celui bolnav si chiar in dureri ii sadeste simtiri necuviincioase si scurgeri”. De altfel, Sfantul ii lauda pe cei care se straduiesc sa-si depaseasca firea, nu pe cei ce n-au parte de lupta.

Sa nu ne jucam cu focul, mai ales cand firea noastra este ea insasi aplecata spre curvie. O patima, cu cat e mai hranita, cu atat e mai flamanda, imi spunea candva duhovnicul. Solutia? Corectarea ei!

Cel/cea care face petting, si doar atat, deci nu ajunge a faptui propriu-zis pacatul trupesc, neindoios a fost pazit/a de harul Duhului Sfant. Sa planga pentru intinarea si necuratia sa si sa Ii multumeasca Domnului. Daca cineva persista in aceasta practica sa stie ca Duhul nu va mai fi cu el, caci patima se cuibareste in inima, iar constiinta si-o va adormi incetul cu incetul.

„Ok, deci petting-ul nu-i bun si nu-I place lui Dumnezeu” ar putea spune tanarul cititor. Dar, totusi, „pana unde putem mergem”? Intrebarea am auzit-o de nenumarate ori! Inevitabil, tinerii incep sa intrebe despre sarut.

A scrie despre sarut am considerat multa vreme ca este o ispita, chiar daca am fost deseori indemnat sa scriu pe acest subiect de catre tinerii cu care intru in dialog… Subiectul este extrem de delicat si nu merita lasat deoparte atat timp cat tinerii cauta raspuns duhovnicesc la probleme lor.

M-a indemnat sa scriu si pozitia categorica impotriva sarutului intre adolescenti a unui parinte ravnitor al Bisericii noastre, pozitie justificata in mare parte, dar demoralizatoare din punctul meu de vedere.

Tinerii nedusi la biserica (indiferenti din punct de vedere religios) au rezolvat si au depasit aceasta problema mergand mai departe, cazand si savarsind pacatul trupesc; insa ceilalti, tinerii credinciosi, duhovnicesti, traiesc in Hristos, ducand o lupta permanenta pentru pastrarea fecioriei. Acestia din urma, stiind ca relatiile trupesti inainte de casatorie sunt pacat, se nevoiesc si cu harul lui Dumnezeu reusesc, desigur nu toti, sa ajunga la nunta lor curati si sa ia „cununile” lor cu vrednicie. Aceasta-i dragostea „nascuta de nepatimire” spre care ne cheama Dumnezeu.

Trupul cere cele ale lui si in multe cazuri, tinerii credinciosi recurg, din pacate, la sarut ca la un fel de substitut pentru viata intima. Acestia isi stabilesc limita pana la care vor merge, aceasta fiind de multe ori actul intim in sine (pe care nu vor sa-l savarseasca pentru a nu pacatui in fata lui Dumnezeu). O eleva imi spunea in urma cu ceva timp ca se intalneste cu prietenul sau aproape doar pentru sarut. Adica, se vad, schimba doua-trei vorbe si, in rest, se saruta patimas timp indelungat… dar nu pacatuiesc cum fac altii… In schimb, se „plangea” de multele ispite trupesti si de imaginatia pacatoasa care o chinuia zi si noapte. Se simtea departe de Hristos si oarecum pe buna dreptate pentru ca spune parintele Arsenie de la Techirghiol: „…cand te umpli de pofta trupeasca, Il dai afara din casa inimii Tale pe Hristos, Cel care a zidit-o si a rascumparat-o”.

Traind sau nu in castitate, tanarul are insa de cele mai multe ori sentimentul ca sarutul „nu e ceva grav si nici periculos… daca stii cand sa te opresti”. Bineinteles ca intre un baiat si o fata care se plac exista si atractie fizica, caci nu poti sa-ti faci un prieten (o prietena) care nu te atrage. Aceasta irezistibila atractie e manifestarea instinctului sexual si este mai agresiv la baieti decat la fete. De multe ori dragostea este confundata cu acest instinct sexual, de aici multele dezamagiri sentimentale. In adolescenta, de multe ori, tanarul confunda realitatea cu ceea ce viseaza. El este plin de dorinta, de curiozitate si nerabdare, e o lupta in sufletul sau: pe de o parte pofta din el, pe de alta dorinta de a duce o viata curata, ferita de patimi. Ar vrea sa fie si cu Hristos si sa i se ingaduie si o aplecare spre senzualitate. Lupta duhovniceasca a tanarului credincios isi pierde din avant atunci cand intra in anturajul unor prieteni cu vederi mult prea moderne. E nevoie ca tanarul credincios sa se insoteasca cu cei ce gandesc ca el, mai ales daca se simte labil, usor influentabil. Nu este vorba aici de a fugi de lume, de a te insingura, ci de a dezvolta prietenii cu persoane care gandesc, simt in acelasi fel, care au aceleasi preocupari.

Spuneam si in alt context ca daca esti o fata tanara si credincioasa, dar te imprietenesti cu un tip cooltare ca cei din reclame, care nu tine cont de o minima moralia (nu e ce vrei, insa nici singura nu-ti place sa fii), dar care iti respecta dorinta de a te pastra curata pentru nunta, intalnirile cu acesta se pot transforma in preludii nesfarsite, in saruturi patimase. Totul pare in regula dar nu este, pentru ca sarutul devine acum substitut pentru viata sexuala.

In principiu, fiecare ar trebui sa fie sincer cu sine si cu celalalt si sa stie care este limita, care gest e nascut din iubire si care din patima, din pofta trupeasca. Cand e sinceritate si dragoste trebuie sa ai puterea de a spune celuilalt: „ma tulbur, imi tulbur mintea”. Bineinteles ca se cere un anumit stadiu duhovnicesc, dar ideea e lesne de inteles pentru oricine. Un coleg de facultate, foarte sincer si deschis, mi-a spus odata ca i-a marturisit prietenei ca sarutul il tulbura foarte tare, ca il aprinde de pofta si ca ar fi bine sa evite pentru o vreme acest gest, sa se intample mai discret, mai rar. A inteles foarte bine si el, dar si ea, ca nu trebuie sa se joace cu focul. Cand vanturile sunt puternice, pe vreme de arsita, focul aprins in padure se imprastie repede. El se stinge cu apa, nu cu materiale inflamabile.

Cand vorbim cu tinerele fete despre machiaj, nu e intelept si pedagogic sa le dam ideea ca ar fi un pacat sa vrea sa fie frumoase, sa placa celorlalti prin frumusetea chipului lor. Le putem indemna sa fie cat mai naturale cu putinta. Tot astfel, e demoralizator a vorbi impotriva sarutului cu vehementa si fara nuantare. Daca spui unui tanar sa nu se sarute se indarjeste si se indeparteaza voit de Biserica gasind-o traditionalista, conservatoare in sens rau, bineinteles. E preferabil sa le vorbim deschis, sincer, spunandu-le ca daca observa ca mintea o ia razna, sa inceteze, mai ales in posturi. Este si un bun prilej duhovnicesc de a trezi interesul pentru invatatura ascetica despre „paza mintii”. Eu inca mai cred ca unii se pot saruta frumos, curat.

In urma cu aproape noua ani aflandu-ma in miez de noapte la o manastire, la un parinte imbunatatit  ieroschimonah, am cercetat dintr-o prea mare curiozitate ce sfaturi le-a dat parintele celor ce au venit… in doi adica impreuna ca prieteni referitor la sarutul intre tineri. Am observat ca unora le-a interzis (cu blandete, cu apropos) sa se mai sarute, iar altora le-a spus ca nu este nici o problema. M-a macinat, la momentul acela, foarte mult raspunsul parintelui. Ma intrebam, de ce ? De ce nu acelasi sfat la toti? Am inteles mai tarziu ca unele dintre cupluri au cazut in desfranare. Deci, din discutiile avute cu perechile respective, parintele intelesese ca sunt ispitite de cele ale desfranarii, ceea ce s-a si vazut mai apoi, de aceea le-a spus sa nu se mai sarute. Cuplurile care primisera ingaduinta i-au inspirat probabil parintelui o mai mare asezare sufleteasca si dragoste curata. Bineinteles ca e o sabie cu doua taisuri, si ca, lucru lamurit, nu putem fi de acord cu saruturile cele nesfarsite, patimase (denumite generic french kiss).

Saruturile „nesfarsite” sunt fara indoiala pacatoase, impulsurile erotice fiind declansate prin simtul tactil mai mult decat prin cel vizual, chiar daca sunt aparent… adormite si tinute in frau. Parafrazand cuvantul lui Hristos: Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui (Matei 5, 28), putem spune ca cine saruta femeie (sau barbat), poftind-o, a si savarsit adulter. Bine ar fi, desi cred ca-i cuvant greu acesta, sa-ti saruti prietenul (prietena) cum ai saruta o icoana, adica cu gingasie, cu sfiala, cu adevarata dragoste si fara pofta… Sa avem puterea de a recunoaste cand iubirile si gesturile noastre sunt desacralizate sau chiar pierzatoare de suflet. Iconografia ortodoxa accepta, chiar daca unora pare necuviincios, icoana Dreptilor Parinti Ioachim si Ana sarutandu-se. Scriptura insista pe sarutarea sfanta (vezi si icoana Sfintilor Apostoli Petru si Pavel): Salutati-va unii pe altii cu o sarutare sfanta (I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 11; Romani 16, 16).

In alta ordine de idei, pe buna dreptate limba romana face distinctia intre sarut si pupat(o spune si parintele Savatie in O pogorare la iad). Asa cum, de altfel, face distinctie intre feciorie si virginitate. Fecioria e mai mult decat virginitate, nu este doar o stare trupeasca ci, mai ales, una sufleteasca. De aceea nu ne suna placut englezescul Virgin Mary. Ne amintim si de cuvantul Sfantului Vasile cel Mare care spunea „femeie nu am cunoscut, dar fecior nu sunt”.

Nu e usor sa fii adolescent. Nu e usor nici sa fii crestin. Nici viata nu e usoara, dar e luminoasa si capata sens doar in Hristos. Recomandam tuturor sinceritate cu sine, cu prietenul de sex opus si cu duhovnicul. Tanarul care va face asa cum socoteste, fara discernamant, va trebui sa dea seama de faptele sale. Daca va asculta de altul, adica de duhovnic, chiar daca ii pare nepriceput, va da acela seama. Nu stiu care din acestea doua e mai grea. Ascultarea e mai grea, dar e mantuitoare. Nadajduiesc ca prin acest cuvant nu ne-am propovaduit pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul (II Corinteni 4, 5).

Laurentiu Dumitru

 
Un comentariu

Scris de pe 29 Octombrie 2016 în CASATORIE, DESFRÂNARE, FECIORIE

 

A fi mironosita in ziua de azi

Mi s-a pus întrebarea intr-o zi: „Ce înseamnă „mironosiță”? Pentru că eu mă refeream la Duminica aceasta, care este dedicată Sfintelor Femei Mironosițe. Găsesc potrivit să răspund la această întrebare, ca să înțeleagă mai multe cititoare de pe pagina mea sensul Sfintei Duminici care va urma.

Ceea ce este important de înțeles este faptul că femeile mironosițe sunt modele de urmat în toate epocile istoriei de către femeile creștine. Ele nu sunt niște simple „curiozități” din muzee. Nu studiem despre ele așa cum studiem vestimentația feminină la femeile antichității, modul în care își aranjau părul nobilele romane, sau tipul de agrafe folosite de cetățenele Vechii Atene pentru prinderea rochiilor.. Nu. Femeile mironosițe sunt modele DE STUDIAT ȘI DE URMAT! De studiat, pentru că, după exprimarea Sfântului Apostol Pavel, „credința vine prin auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Dacă nu cercetăm Scripturile, de unde vom cunoaște aceste minunate Femei? Apoi, romanii spuneau că „cel ce nu cunoaște, nu are nici o dorință”. Așadar, sunt convins că multe doamne, sau domnișoare, sau chiar fetițe, vor râvni felul de viețuire al Femeilor Mironosițe, dorind asemănarea cu ele, după ce vor fi citit cu atenție viața lor.

Femeile Mironosițe sunt modele de urmat pentru partea feminină de toate vârstele. Erau femei de condiție socială destul de modestă. Aveau vieți diferite, și locuiau în zone ale Palestinei diferite. Majoritatea veneau din Galileea, dar avem și pe surorile Marta și Maria din Betania, în zona Iudeei. Din rândul Mironosițelor fac parte femeile pe care le pomenește Sfântul Evanghelist Luca: ” Și după aceea Iisus umbla prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor” (Luca 8;1-3). Iată deci că din categoria Mironosițelor nu fac parte doar acele femei care au asistat la Răstignirea Domnului și care L-au văzut înviat mai apoi, ci toate acele femei care au fost alături de Domnul timp de trei ani de zile, urmându-L, ascultându-I cu drag cuvintele, punând la dispoziția Domnului și a ucenicilor Săi o parte din agoniseala lor, ca să nu le lipsească nimic din cele necesare. Este drept că majoritatea dintre aceste femei au fost alături de Domnul Hristos și în Pătimirea Sa, dar dacă vreuna nu s-a aflat la Ierusalim în acele zile, nu i se poate șterge cinstea de a fi chemată „mironosiță”.

Vedem din textul de mai sus că majoritatea femeilor avuseseră probleme grave înainte de a-L cunoaște pe Domnul. Ni se spune că din multe dintre ele Hristos izgonise demonii, eliberându-le din robia Satanei. De bucurie apoi, ele nu L-au mai părăsit pe Domnul.. Oare câte femei din zilele noastre nu au fost miluite de Bunul nostru Mântuitor? Oare pe câte nu le-a curățit El de patimi, dezlegându-le prin mâinile preoților Săi? Oare din câte nu a scos El demoni, știind că orice păcat care înrobește omul este de fapt un demon înfricoșător?.. Câte din aceste femei Îl urmează pe Cel ce le-a vindecat și le-a eliberat? Câte I-au închinat Domnului nu bănuțul lor, ci mințile și inimile?.. Câte au lăsat lumea, nu ieșind din ea, ci părăsind apucăturile lumești cele păcătoase, urmând prin credință lui Hristos?..

Dintre Mironosițe, una este pomenită de Luca în mod special. Despre Maria Magdalena ce ne spune Evanghelistul? Că scosese Domnul din ea „șapte duhuri”. Ne spun Sfinții că fusese desfrânată mare Maria.. Sălaș de demoni. Dar când Îl cunoaște pe Domnul, ea Îl iubește din toată inima, iar El o eliberează, o curăță, o sfințește. Întâlnirea cu Hristos a provocat un cutremur în ființa Mariei. Hristos o transformă, o face.. ALTA. Maria devine model de sfințenie, întruchipare a curăției cuviincioase și pline de smerenie! Spuneți-mi mie, frumoase domnișoare, s-a produs în voi cutremurul acesta? De ce nu părăsiți obiceiurile desfrânate, dacă L-ați cunoscut pe Domnul? De ce umblați după „trendul” desfrânat al zilelor noastre? Învățați de la Mironosița Maria: ea prin patimi fusese înrobită nu de unul, ci de șapte diavoli, dar a cunoscut importanța libertății, și a înțeles că numai ținându-se strâns de Eliberatorul ei, această libertate avea să fie durabilă. Cum spune Mântuitorul: fără El, duhul necurat ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și se întorc la om, robindu-l în mod și mai tiranic! Încercați, tinere fete, să vă apărați de patimi, ca să nu ajungeți să tânjiți după libertate precum Maria! Căci eu văd în voi graba de a vă lăsa înrobite cât mai curând de către diavoli! Mai mult, chiar mamele voastre vă împing spre desfrânare de multe ori, în loc să vă păstreze fecioria ca pe o floare minunată ce place lui Dumnezeu! Am auzit de multe ori: „Las-o, să se distreze, să nu mă urmeze pe mine, căci la ce mi-a folosit cumințenia”?..

Femeile Mironosițe au pus la dispoziția Domnului o parte din avutul lor. Din păcate, femeile de azi au ajuns să fie înrobite de patima agonisirii în mod grosolan! Nu se mai gândește nici una că „cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele”! Femeia de azi a dobândit un fel de obscură înțelepciune, învățând să „ducă banul acasă”, fără a mai fi atentă la metoda folosită în acest scop. Se fură, se minte, se înșeală la cântar.. Iar în privința celor posedate, feri Doamne să scape ceva din mânuțe!! Parcă înainte femeile nu aveau familii.. Dar știau că prin bănuțul dat săracului sau Bisericii, se binecuvântează casa lor și familia lor. Mi-e rușine mie pentru cele la care nu le este rușine! Oare nu avem nimic de învățat de la Mironosițe?!

Femeile acelea sfinte erau pline de cuvintele Domnului. La El cugetau, după El tânjeau.. Femeile de azi nici măcar în Sfintele Duminici nu se gândesc la Domnul. Dacă mama ar zice cu autoritate în casă: „Gata, mâine, toată lumea LA BISERICĂ”!, oare pruncii nu ar asculta-o? Cum o ascultă când este vorba de alte lucruri? Oare soțul nu ar asculta-o? Dar când vrea haine noi, sau bijuterii, cum știe să se facă ascultată?! Are femeia armele sale, este suficient să le folosească.. Bărbatul nu refuză niciodată femeia hotărâtă! Dar azi, este femeia cea care nu mai iubește Sfânta Biserică, de aceea se duce de râpă toată familia! Căci în mâinile sale se află mântuirea familiei întregi..

Cum vor posti copiii, de nu va posti mama? Cum se vor închina copiii, de nu o vor vedea pe mămica în genunchi? Cum se vor împărtăși copiii, de nu va fi înaintea lor mama, cu lumânarea aprinsă la Sfântul Potir?

Iată, dragele mele femei tinere sau vârstnice, aveți de învățat multe de la Femeile Mironosițe.. Să vă fie ele învățătoare, să vă fie ele lumină, cu ele să vă măsurați viața de azi înainte, nu cu lumea cea rătăcită! Ce au fost Femeile Mironosițe? Femei cărora Hristos le-a cutremurat viețile, schimbându-le. Să dea Bunul Dumnezeu și în viețile femeilor noastre creștine cutremurul cel bun, spre mântuire veșnică, amin.

Pr. Sorin Croitoru

 
Un comentariu

Scris de pe 24 August 2016 în FECIORIE

 

Fecioria presupune mai mult decat curatia trupului

Fecioria nu inseamna numai curatia trupului ci o curatie mai inalta, a gandurilor, a simturilor, a gesturilor, a privirii… Eu nu am aceasta feciorie dar stiu ca ea poate fi dobandita prin Hristos. Noi sa incepem de la curatia trupului, de la lupta cu gandurile necuviincioase si la toate acestea Hristos adauga cumintenia privirii si a gesturilor, frumusetea chipului cuviincios, blandetea inimii si mangaierea rugaciunii. Toate acestea El le face cu noi… dar nu fara voia noastra.

De aceea, cu toata inima va rog: Nu considerati curatia trupeasca ca pe o povara! Nu cautati sa “scapati” de ea. Aceasta e un dar nepretuit de la Dumnezeul nostru. Paziti-o pana la casatorie, cand veti primi binecuvantarea lui Dumnezeu si va fi multa bucuria pe care v-o va da Hristos pentru rabdarea voastra!

Iar daca poate ati cazut deja, iarasi va rog cu inima mea intreaga: Nu ramaneti cazuti! Hristos nu va va scoate afara de la El cand, cu parere de rau, Ii veti cere iertare si intarire in fata ispitelor care va lupta. Sa iubim curatia cu mult curaj, sa o cautam si pazim, ca sa putem simti in inima noastra dulceata nesfarsita lui Hristos, Dumnezeul nostru, frumusetea Sa nespusa si fara de margini a Lui duiosie. Iar pentru mila Lui, sa ne primeasca Hristos pe toti, in vesnicie, langa inima Sa!

Diana, 24 ani, http://www.ganduridinierusalim.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Februarie 2016 în CASATORIE, FECIORIE

 

Ispitele vietii in feciorie

Viata in feciorie este mult mai grea decat casatoria. Este lipsita de bucuriile vietii de familie. Dar nu pentru ca este lipsita de anumite desfatari este grea, ci pentru ca instinctul este foarte puternic in om si trebuie sa lupte cu el. Revin la exemplul cu foamea care este mai lesne de inteles. Sa presupunem ca n-ar fi existat problema intretinerii omului in viata prin mancare si omul ar fi putut sa traiasca si fara mancare. Atunci ar fi fost destui cei care ar fi depasit dificultatea pe care o creeaza foamea. Dar n-ar fi depasit-o intr-un mod nefiresc, in sensul ca nu le-ar fi fost foame si astfel ar fi ramas indiferenti fata de aceasta problema, ci ar fi flamanzit, insa prin rabdare si prin stradanie, ar fi depasit-o si s-ar fi linistit.

Sfintii Parinti indraznesc si spun ca, la capitolul acesta, sunt mari ispite, adica nu doar firea omului va protesta si isi va cere drepturile ei, dar si diavolul isi va deslantui atacurile lui, ca sa-l sileasca pe om sa paraseasca hotararea pe care a luat-o. Sunt multe asemenea exemple. In viata Sfantului Antonie, pe care o scrie nu un om obisnuit, ci Marele Atanasie, se consemneaza multe exemple pe aceasta tema. Ispitele cu care s-a razboit erau piedici si greutati de la diavol, sau dificultati provenite din insasi firea omului. Le-a depasit si a reusit, nu pentru ca a socotit casatoria rea, ci a socotit ca nu este pentru el, cel chemat spre altceva.

Trebuie sa ia foarte bine seama cineva, atunci cand vrea sa ramana necasatorit. Daca doriti, vom lua un alt exemplu. La gimnaziu invata multi baieti si fete. Dupa terminarea gimnaziului ei se hotarasc sa-si continuie studiile. Unul vrea sa devina invatator, altul profesor, altul medic, etc. Dintre toti, unul ii va depasi si va deveni profesor universitar. Nu inseamna ca va dispretui lucrarea invatatorului, a profesorului, a medicului. Daca are curajul si capacitatea sa mearga mai departe, de ce sa nu o faca? Cu siguranta va intampina greutati si se va osteni mai mult decat ceilalti. Oricat ar trudi invatatorul sau profe-sorul, oricate greutati ar intampina, anii studiilor universitare trec. Celalalt, insa, ca sa devina profesor universitar, are de dus o lupta mai mare si, probabil, va trebui sa studieze dupa aceea si in strainatate. Va trebui sa faca cercetare, sa faca lucrare de doctorat si celelalte ca sa devina profesor universitar. Toate acestea presupun dificultati carora ceilalti nu le pot face fata. Trudeste, se nevoieste oricum mai mult decat cel care devine invatator, dar nu ia seama la osteneli. Tinde sa-si implineasca scopul si progreseaza, fara sa dispretuiasca lucrarea celorlalti.

Asemanatoare este si viata in feciorie. Ea are greutatile ei si vai de cel care nu le va cantari. Daca are capacitate si simte chemarea lui Dumnezeu, omul progreseaza. Si profesorul simte chemarea lui Dumnezeu sa devina profesor universitar, poate sa ajunga universitar, pentru ca are capacitatea si inteligenta necesara. Cand am spus ca este grea viata in feciorie, am luat in calcul si acest aspect; adica, omul trebuie sa aiba predispozitiile necesare ca sa o urmeze. Nu o poate urma, doar pentru ca o doreste. Daca o va face, fara sa aiba inclinatiile necesare, nu numai ca va intampina greutati, dar va fi o problema serioasa sa ramana un om echilibrat. Sub acest aspect, am subliniat ca trebuie sa ia foarte bine seama cineva, cand se hotaraste sa ramana necasatorit, pentru ca in afara de exceptiile in care lucreaza harul lui Dumnezeu si omul merge pana la capat, persoanele obisnuite, necasatorite, cu greu vor putea pastra un echilibu. In conditii propice, insa, se elibereaza si viata devine mai usoara din acest punct de vedere. Se elibereaza de multe si zboara precum pasarea libera.

Arhim. Simeon Kraiopoulos

 
3 comentarii

Scris de pe 2 Iunie 2014 în CASATORIE, FECIORIE

 

Mesajul unei tinere romance din Franta

Şi eu sunt o altă fată pe lumea asta care a căzut în păcatul desfrânării…

De când sunt mică am fost atrasă de tot feluri de jocuri perverse, până când, la vârsta de 14 ani am căzut rău de tot. Când mă gândesc la asta mi-este greu să-mi spun că eu eram…

N-am multe amintiri pentru că m-am forţat să uit ce s-a întâmplat. Tot ce pot să va spun este că îmi amintesc ce neplăcere am simţit şi ce dezgust de mine şi de el am avut… şi tot am în continuare!

După asta am continuat să mai fac păcatul cu prietenii mei fără să-mi dau seama unde merg, pe ce cale o iau… La vârsta de 16 ani căzusem deja cu trei băieţi!!! Când mă gândesc la asta mi-e greu…

Am fost din totdeauna atrasă de Dumnezeu datorită tatălui meu care crede mult şi merge des la biserică dar, nu pot să zic că eu în vremea acea mă duceam la biserică până când lui Dumnezeu i-a fost atât de milă de sufletul meu slab, care țipa aşa tare fără să-mi dau seama…

Într-o duminică, când mă plictiseam la biserică, mi-am zis în sinea să ascult doar o dată slujba asta măcar sa văd dacă chiar nu-mi place. Şi iată că Dumnezeu mi-a deschis braţele şi din clipa aceea mi-am dat seama că trebuie să mă ridic şi să mă spovedesc de anii aceștia în care diavolul se juca cu trupul meu.

M-am spovedit şi cred că vi s-a întâmplat şi vouă senzația care am avut-o, când te spovedeşti şi zici ceva greu care te apasă de atâta vreme! Pur şi simplu am simţit că plutesc în aer şi că sunt foarte ușoară… Dumnezeu îmi dăduse harul lui cel sfânt ca să lupt şi să mă scoată din păcat.

A fost foarte greu pentru că diavolul era adânc în mine şi a fost o luptă. Am căzut iar şi iar în păcat până când preotul mi-a zis: “Gata, nu mai poţi timp de şapte ani să te împărtăşeşti!”

Dragi mei să n-ajungeți aşa… în clipa aceea te simţi singură!!! Am pierdut totul…

După ceva vreme mi se părea imposibil să trăiesc fără să gust dinTrupul lui Hristos şi mi-am dat seama că nu e nimic mai frumos în viaţă decât să fii cu Dumnezeu…

Fostul meu prieten până la sfârşit a acceptat decizia mea şi n-am mai făcut păcatul acesta.

Vedeţi fetelor că băieţii când vă iubesc renunță la asta!

Vreau să vă spun că deși pană acum am reuşit să rezist, sunt totdeauna ispitită să cad din nou! Dar uitaţi ce ne ajută Dumnezeu: acum câteva zile am fost tentată cu prietenul meu atât de mult şi am vrut din nou să renunţ la Dumnezeu, uitând ce rău mi-a făcut acest lucru… şi tatăl meu s-a întors din România (trăiesc în Franţa de când m-am născut) şi mi-a adus cartea aceasta minunată: “Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria pană la căsătorie” care m-a pus din nou pe drumul bun!

Iubesc cartea asta şi să ştiţi că în Franţa nici în veci nu s-ar vinde o astfel de carte, din păcate…

Dacă la școală se învață că nu e vârstă pentru sex şi că e chiar bine, ce carte să mai fie în Franţa…

Toată viaţa este o luptă, dar când reuşim să trecem o treaptă şi să-i zicem “Nu!” satanei, ce mult ne arată Domnul iubirea Lui…

Îl iubesc pe Dumnezeu!!! Şi nu mai vreau să-L pierd!

Felicit toate fetele fecioare şi cele care se luptă, pentru că aceasta este iubirea pentru Dumnezeu!

Să ne păstrăm curate, pentru că Dumnezeu le aranjează pe toate în viitor!

Succes la toţi

Doamne ajută!

http://deveghepatriei.wordpress.com/

 
 

Scrisoare a maicii Gavrilia catre o fetita din zilele noastre

Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.

Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare,aşa cum se spune, pentru un anumit băiat…În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi, orice lucru-la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.

Ai grijă, dragă S.. Mulţi tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viaţa noastră. E ca o mică floare care-şi deschide corola către soare într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, fără să ştie prea bine ce se petrece…şi astfel devine confuză…

Bineînţeles, ne flatează să auzim că suntem iubiţi de cineva. Totuşi, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi…Şi ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenţia şi doresc acel lucru pentru a-şi satisface dorinţele.

Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat şi necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie… Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. Şi, în timp, veţi descoperi fiecare comori în inima celuilalt.

O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu şi nu va cunoaşte divorţul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeieşti. O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi, aşa ca tine; pentru că şi părinţii tăi au trăit în sfinţenie căsătoria lor.

Ştii, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie este de asemenea şi departe de virtute. Este ameninţată de infidelitate, adulter şi alte pericole. Copiii care vor creşte într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greşite, companii proaste, violenţă şi droguri.

Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.

Bucură-te, dragă S.. Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo şi aşa cum El îşi doreşte să fii. Ai dragoste, mereu, pentru părinţii care ţi-au dat viaţă şi de asemenea pentru toţi şi pentru toate. Fii întotdeauna copilul Lui binecuvântat.

Ascetica iubirii, de maica Gavrilia