“Cand rusinea femeilor va disparea, atunci ziua Judecatii este aproape”

Fericitul Filothei Zervakos, sfantul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina vorbeste despre unul din semnele apropierii sfarsitului despre care…. se vorbeste mai putin, despre o anormalitate intrata, din pacate, in obisnuit, in firesc.

Si in alta parte Fericitul a descoperit ce a primit de la Dumnezeu ca viziune, ca una din cele doua mari rele pentru care Dumnezeu bate lumea astazi este, pe langa avort, si “goliciunea femeilor”, fenomen de proportii fara precedent in istorie:
“Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”.
Prilej de a ne aminti ca marturisirea lui Hristos sau a inchinarii la idolul trup se face si prin cele “exterioare” – dar reprezentative – ale noastre si pentru a constientiza ca desfranarea sau curatia sunt cel mai lesne “propovaduite” nu prin cuvinte, ci prin exemplul nostru:

Îmbrăcămintea necuviincioasă a femeilor

“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă!

Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii.

Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.
Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!

Când ruşinea femeilor va dispărea

Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“.

Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“. Aceste profeţii ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale altor prooroci, apostoli, Sfinţi Părinţi, despre care am vorbit mai devreme, se împlinesc astăzi cu precizie.

De aici încolo încetează să te mai vopseşti

Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei. Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, Îl huleşti pe Dumnezeu.

E ca şi cum ai spune: “Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sunt „modernă, nu înapoiată“. Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînţelepţi, bărbaţi şi femei.
Aşadar, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ţi-e frică de Dânsul, dacă mă respecţi şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, din clipa aceasta în care primeşti scrisoarea mea, să încetezi a te mai vopsi.

Şi să-ţi împodobeşti de aici încolo sufletul cu smerenie, cuvioşenie şi virtuţi. Atunci se va bucura şi Dumnezeu, şi îngerii, şi Maica Domnului, şi sfinţii, şi te vor ocroti şi învrednici să intri în Împărăţia Cerurilor.
Însă dacă vei urma moda şi te vei lua după femeile moderne, ca acuma, când le imiţi vopsindu-te, le vei imita şi la fumat, şi la jucat cărţi şi la altele, care sunt scârboase chiar şi când le aminteşte cineva”.

Părintele Filothei Zervakos

 

Din pricina avorturilor, a desfraului, magiei si satanismului, Dumnezeu ingaduie sa se abata asupra omenirii mari nenorociri

Maica Domnului se ruga catre Fiul ei ca sa Se indure de oameni si sa ii izbaveasca de cutremur, iar Iisus i-a zis: “Maica, nici eu nu vreau sa sufere oamenii si vii tu sa ma rogi pentru ei, insa mainile tale sunt goale, Maica; nu ai in mainile tale rugaciunile credinciosilor; acestia nu se mai roaga; si aceia putini care se roaga, sufletele lor sunt reci”.

Asadar, ne intrebam de ce ingaduie Dumnezeu mari nenorociri peste omenire? Prima cauza a acestor judecati este reprezentata de avorturile nemarturisite care se intampla de-a lungul si de-a latul intregului pamant.

Al doilea motiv sunt blasfemiile fata de numele Domnului, magia si satanismul. (…)

Si ultimul care este cel mai grav si ne priveste pe toti sunt nenumaratele pacate trupesti care se intampla si in feluri nefiresti atat in cadrul casniciei cat si in afara ei.

 Astazi avem nevoie de oameni care sa zica: «Doamne miluieste-ne pe noi, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe toata lumea», «Maica Domnului acopera-ne pe noi», «Mare este numele Sfintei Treimi» 

Si toate acestea cand le vom zice din inima, doar atunci se vor imputina cutremurele si inundatiile, astfel se vor imputina epidemiile care se gasesc in multe locuri, si razboaiele, si mult discutatul si dureros Al Treilea Razboi Mondial. Daca nu vom putea sa le oprim, macar vom putea, prin rugaciunea noastra, sa le micsoram intensitatea, rautatea lor, durerea pe care o pot provoca. Nu Dumnezeu provoaca aceste probleme, ci pacatele oamenilor.

Va rog foarte mult ca sa va inmultiti rugaciunea, sa o dublati. Daca ne rugam 10 minute pana acum, sa incepem sa ne rugam 20 de minute. Rugaciunea are putere foarte mare; este acea putere pe care puternicii lumii nu o au; si sa mergeti la Liturghie regulat. Si in acest fel, cand ne vom intoarce in Morfou vom fi oameni ai Invierii, deoarece in toti acesti 40 de ani am fost oameni ai Golgotei, ai Crucii si unde exista Cruce exista si Inviere.

Dumnezeu nu este nedrept; nedreptatile nu sunt binecuvantate, iar cei mandri sunt smeriti; astea le vom vedea in urmatoarele luni. Deci este foarte important sa fim gasiti in pocainta pentru pacatele noastre personale si pentru pacatele noastre ca popor. Sa fim in rugaciune si in pocainta, iar Invierea este rezultatul firesc al rastignirii.

Mitrop. Neofit al Ciprului, http://www.cuvantul-ortodox.ro

 

 

 

Cum trebuie sa fie culoarea pruncului la nastere

Pruncul care se naste de culoare rosiatica, reprezinta patimile, se arata imediat ce patimi a mostenit. Zicea parintele foarte bine despre cum se concep copiii, a 3-a zi dupa ce a fost conceput, Dumnezeu trimite sufletul in celula care s-a format si daca ea este din parinti patimasi atunci in acel embrion sufletul intra ca in iad. Daca copilul a fost conceput in desfrau (nerespectarea zilelor, in posturi) atunci el se naste rosiatic deoarece parintii sunt aprinsi de aceasta patima. Plus ca nestiind parintii de insarcinarea femeii, continua sa aiba relatii conjugale dupa acele 3 zile de cand a fost trimis sufletul in embrion – aceasta e distrugerea sufleteasca care i-o aduc parintii copilului lor si el se naste plangand. Dupa ce a fost insufletit embrionul, femeia trebuie sa se separe sa sfinteasca lucrarea divina prin impartasanie si marturisire regulata si nimic altceva!

Cazul ideal este pregatirea de ani de zile pentru „nasterea din nou” a parintilor, adica pocainta si lucrarea de curatire cu ajutorul duhovnicului. Dupa ce a hotarat duhovnicul ca sunt pregatiti parintii pentru a concepe, primesc binecuvantare, si acel suflet trimis de Dumnezeu va intra in celula curatita de pacate. Acel copil se va naste curat si culoarea lui va fi alba, adica divina, si starea lui linistita, va fi prunc cu har binecuvantat atat de Dumnezeu cat si de parintii lui. Dar cum se practica de obicei? Dupa nunta, chefuri, betii, distractii, fiind indemnati de lume, bunici, rude sa faca mai repede un copil, asta diavolul doreste, ca sa se nasca un copil al lui si astfel, incepe viata de chin…

Culoarea vinetie (albastrui, zicea parintele) culoarea pruncului – patimile maniei, rautatii, ura, indivia, nervozitatea, demonizarea in general, ceea ce mosteneste de la parinti.

Pr. rus Dimitrie, traducere Mariana Hatzimanoli

 

Cum trebuie sa fie legaturile conjugale intre sot si sotie in perioada postului

Având o oarecare experienţă pastorală, aş vrea, în primul rând, „să-i dezamăgesc” pe cei necăsătoriţi, care vin la mărturisire şi spun că au avut relaţii cu „partenerul” în perioada postului. În cazul lor, astfel de relaţii sunt interzise şi în afara postului, nemaivorbind de perioadele de post. Iar dacă există totuşi cupluri care trăiesc în concubinaj, dar care reuşesc să se abţină de la relaţii în timpul posturilor, acest lucru este lăudabil, dar totuşi insuficient pentru a le da dezlegare la împărtăşanie.

Iar acum să revenim la întrebarea Dumneavoastră şi începem cu precizarea că, spre deosebire de postul alimentar, postul conjugal vizează două persoane distincte şi tocmai de aceea, măsura postului conjugal trebuie stabilită de comun acord. Iată ce spune despre aceasta Sf. Apostol Pavel: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin buna înțelegere a amândurora, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul şi cu rugăciunea; apoi iarăşi sa fiţi împreună, ca să nu vă ispitească Satana prin neputința voastră de a va stăpâni” ( I Corinteni 7:4-5).

Ar fi ideal ca toate familiile creştine să se înfrâneze pe toată durata postului, dar de foarte multe ori acest lucru nu este posibil, iar refuzul unuia dintre soţi de a avea relaţii duce la scandaluri şi chiar înşelări. Dacă, de exemplu, dintr-o astfel de cauză bărbatul merge la o altă femeie, cea mai mare parte din vină o poartă soţia care şi-a refuzat soţul. Bineînţeles şi soţul trebuie să fie înţelegător şi dacă el nu vrea să se spovedească şi să se împărtăşească, atunci să lase ca măcar soţia să se pregătească în modul cuvenit de împărtăşanie (şi aceasta nu numai în post, ci şi în afara posturilor).

Deci, relaţiile trupeşti între soţi în perioada postului nu pot fi considerate un păcat mai mare decât judecata aproapelui, minciuna, dependenţa de televizor sau plăcerea de a mânca ciocolate. Până la urmă soţii sunt binecuvântaţi de Dumnezeu să fie un trup, iar postul conjugal trebuie să fie o măsură convenită de ambele părţi ale aceluiași trup, căci nu poate o jumătate de trup să o ia la dreapta, iar alta la stânga.

Mai ales pentru tinerele familii preoţii sunt destul de îngăduitori în această privință (chiar dacă unele femei se scandalizează), dar persoanele care deja au trecut de 40-50 de ani, cred că trebuie să dea dovadă de mai multă înfrânare, mai ales că majoritatea, atingând această vârstă, nu mai vor sau nu pot să nască copii.

Ierom. Petru Pruteanu, teologie.net

 

Pacatele bunicilor si strabunicilor ca fumatul, bautura, curvia – ating a treia generatie

Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta.
– Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapânul lor.
– Pacatul cel mai mare este razvratirea împotriva lui Dumnezeu; atinge prima generatie si se nasc orbi. Pacatele bunicilor si strabunicilor ca fumatul, bautura, curvia, atinge a treia generatie. Sa ne cunoastem strabunicii si sa ne rugam pentru ei.
– Multi sunt mai betegi la minte decât la stomac.
– Daca împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii – exemplu sinuzita. Lasa fazele obisnuite ale bolii – ca-i usoara – ca-i cel mai bun leac al ei. Ferirea de frig ajunge.
– Obisnuit, lucrurile cam imposibile sunt la capatul alergarii spre desavârsire.
– Cine-i îngust la minte, n-are leac nicaieri.
– Nu vreau ca neamul acesta, care are o asa de mare chemare la Dumnezeu, sa se corceasca.
– Sa-i iubim pe toti oamenii, dar nimic din cele omenesti.
– Asceza (înfrânarile de orice fel), fara iubire, e departe de Dumnezeu.
– Rar sa gasesti un om care sa dea sens religios mortii, adica s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbavire sigura din împaratia pacatului.
– Împliniti-mi dorintele, sfaturile minime, si va schimba Dumnezeu situatiile, problemele voastre, fara sa fiu eu prezent, caci Dumnezeu e Cel ce le schimba.
– Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îsi urmeaza destinul, au apararea lui Dumnezeu. Când si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa.

Pr. Arsenie Boca, http://www.ganduridinierusalim.com

 

 

Dragostea neconditionata

A fost femeie de stradă la viața ei. Până când s-a găsit omul care să o ridice. A repus-o în cinstea de femeie, de soție, apoi de mamă. Nu-i aduce aminte de trecutul ei, nu se rușinează cu ea pe stradă, nu o întreabă cu ce-a venit de acasă, dacă a venit cu ceva… A luat-o la el, o iubește, o respectă și împreună formează o familie adevărată. Puțin le pasă de ochii și prejudecățile lumii. Dar sunt și oameni care acum o privesc cu respect și o salută frumos. Mă uit la ea… o fată responsabilă, respectabilă, care a lăsat trecutul în urmă, s-a îndreptat total și a început o viață nouă. O femeie adevărată, în cele din urmă. Iată că femei bune ar fi și pe centură. Doar că trebuie să ți-o prelucrezi singur, să fii capabil de jertfă și să-ți asumi anumite riscuri…

Elena J.

 

Despre CIP-uri, masonerie, pantalonii la femeie

 

DIMINEATA CARE NU SE VA SFARSI – Un film ce trebuie vizionat

Povestea din „Dimineața care nu se va sfârși” izvorăște, cum mărturisește autorul, dintr-o mare durere: o durere preoțească, a duhovnicului pentru suferințele altora. La prima spovedanie pe care a asistat-o ca duhovnic, preotul-cineast a aflat o poveste similară cu a eroinei din film, o româncă fugită dintr-o familie dezorganizată, ajunsă să se prostitueze în Cipru. Au urmat la scaunul spovedaniei nu mai puțin de două sute (!) de mărturisiri de aceeași factură, povestește regizorul. O dramă socială a cărei amplitudine nu ne-o imaginăm, despre care nimeni nu vorbește, mușamalizată de ambasadă, de presă și de justiție. E vorba de tragedia româncelor sosite în Cipru prin firme de recrutare-fantomă, obligate ani de zile să se prostitueze, devenite prizoniere în mafia acestei ilegale industrii, cu complicitatea tacită a autorităților locale și a diplomației române.

Eva, eroina filmului, este una din ele. Violată de tatăl-vitreg în România, emigrată în Cipru, unde ajunge victimă a traficului de carne vie, devine mamă în urma unei căsătorii forțate care, însă, o elibera de sclavia sexuală. Rămasă singură ca urmare a morții soțului narcoman, Eva revine la fatidica profesie ca să-și întrețină copilul. Află că are SIDA, dar nu are puterea să o rupă cu trecutul. Banii câștigați îi trimite în țară mamei sale, care îi crește fetița, singura ființă pe care Eva o iubește. Abia când se simte la capătul puterilor, ajunge la parohia românească pentru a cere sprijin moral, cu toate că nu crede în Dumnezeu. Acesta e momentul crucial al întâlnirii cu preotul, care îi va schimba destinul; nu pe cel exterior, deja pecetluit, ci pe cel interior. În urma discuțiilor cu parohul român, Eva „Îl iartă” pe Dumnezeu, pe care până atunci Îl învinovățise de nenorocirile ei, deblocându-și ea însăși drumul către iertarea divină, pe care abia acum îndrăznește să spere că o va putea primi. Pe patul de spital, eroina muribundă, abandonată de falșii săi prieteni și vegheată doar de preotul român, are în sfârșit curajul să-și încredințeze sufletul lui Dumnezeu, după ce mai întâi imaginează un ceai cu Cel pe care-L considerase dispărut din viața ei.

 

In „lumea libera”, forta exploatatoare cea mai insemnata este cea a sexului

În „lumea liberă”, forța exploatatoare cea mai însemnată este cea a sexului. Ea pare a fi astăzi o vastă putere impersonală care-i ține pe oameni în fălcile ei, făcându-i nu numai să se reproducă, ci, datorită multitudinii de mijloace inventate pentru exploatarea mai eficientă a acestei puteri, să se lase în voia forței sale doar de dragul ei. Asemenea celorlalte impulsuri omenești, instinctul sexual poate fi subordonat puterii personalității și își poate afla locul cuvenit ca expresie a iubirii curate, în căsătorie. Căsătoria alungată din biserică, a devenit o simplă aprobare legală pentru activitatea sexuală; sexul a devenit baza căsătoriei.

Sexul este bun, sănătos, liber – spun modernii, prin urmare practicați-l fără opreliști, cu oricine vă place. Atitudinea aceasta s-a întipărit deja pe chipul omului contemporan: figuri șterse, lacome, inexpresive, total exteriorizate, flămânde după experiențe de orice soi, gata să exploateze și să devoreze orice persoană cu care intră în contact. Cât de diferit, cât de total străin și de neînțeles este pentru omul contemporan chipul ascetului creștin care nevoindu-se să-și stăpânească patimile, dă seama de o bogăție interioară nebănuită de către moderni. Modernii aceștia se cred a fi realiști, deși recunosc deschis că sunt robiți impulsurilor sexuale.

Libertatea sexuală: această alăturare de cuvinte ce reprezintă realități total incompatibile, de vreme ce sexul, așa cum este el practicat astăzi, nu este decât robie, este un alt exemplu al incompetenței moderne de a face altceva în afară de a-și urma propriile patimi și de a accepta orice slogan, oricât de vulgar.

Astăzi, numai contextul sexualității binecuvântate de Dumnezeu care este căsătoria, este atacat din ce în ce mai mult. O treime dintre copiii născuți astăzi în Statele Unite, se nasc în afara căsătoriei. Locuirea împreună înainte de căsătorie a devenit o normă, practicarea homosexualității este recunoscută ca un stil de viață, și nu ca un păcat. Familia este redefinită, astfel încât să includă orice fel de partener sexual, și în general vorbind, atitudinea „sex cu oricine îți place” a fost ridicată la rangul de normă. Viețile distruse ale unor copii, este tragicul fruct al abandonării adevăratului sens al căsătoriei.

Pr. Serafim Rose

 

 

Cum trebuie combatut pacatul desfranarii

Pentru combaterea desfrâului, de orice fel ar fi el, care stapâneşte atât de mult lumea de astazi, preoţii, păstorii de suflete şi Biserica, în general, trebuie să facă permanent efort de a îngrădi, micşora şi stârpi acest preaurât şi blestemat păcat, care macină sănătatea trupului, dezbină familia, înbolnăveşte copiii, sminteşte pe cei din jur, mânie atât de mult pe Dumnezeu, desparte pe creştini de Preacuratele Taine şi aruncă cele mai multe suflete ale credincioşilor în focul gheenei.

Preoţii să spună adesea în predicile lor şi în scaunul de spovedanie, celor vinovaţi, cât de cumplit a pedepsit Dumnezeu pe desfrânaţi şi preadesfrânaţi (adulteri), pe sodomiteni, pe gomoreni şi pe cei ce urmează păcatul lui Onan. Să le amintească credincioşilor că însuşi Dumnezeu a oprit preacurvia în cele zece porunci, zicând: Să nu preacurveşti (Deuteronom 20, 14). Şi iarăşi zice: Cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi samânţa şi să te spurci cu ca (Levitic 18,20).

Iar despre pacatul cel preaurât al sodomiţilor, spune Dumnezeu: Cu niciun dobitoc să nu te culci, ca să-ţi verşi samânţa şi să te spurci cu el; nici femeia să nu stea la dobitoc, ca să se întineze cu el; Aceasta-i urâciune. Să nu te culci cu bărbat, ca cu femeie, că aceasta spurcăciune este …

Să nu vă întinaţi cu nimic din acestea, că, cu toate acestea s-au întinat păgânii, pe care Eu îi izgonesc dinaintea feţei voastre. Că s-au întinat şi am privit la nelegiuirile lor şi a lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el. Iar voi să păziţi poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceţi toate ticăloşiile acestea. Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pământul, când îl veţi întina, cum a aruncat el de le sine pe popoarele care au fost înainte de voi. Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face aceasta se va stârpi din poporul său (Levitic 18, 22-30).

Să le aducă aminte preotul celor vinovaţi şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: Pe desfrânaţi şi pe preadesfrânaţi (adulteri) îi va judeca Dumnezeu (Coloseni 3, 5-6) şi iarăşi: Nu vă înşelaţi, nici curvarii, nici slujitorii de idoli, nici preacurvarii, nici malachienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9-10). Fugiţi de curvie, că tot păcatul pe care îl face omul, afară de trup este, iar cel ce curveşte, în trupul său păcătuieşte. Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş al Duhului Sfânt care locuieşte în voi? (Ibidem 6, 18-19). Pe lângă acestea să le amintească preotul şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, precum şi asprimea Sfintelor Canoane care pedepsesc aşa de aspru pe vinovaţi şi-i opresc vreme îndelungată de la Sfânta Împărtăşanie.

Astfel, Sfântul Grigorie de Nyssa opreşte pe cel desfrânat 9 ani de la Sfânta Împărtăşanie (canonul 4), iar Sfântul Vasile cel Mare, 7 ani (Canonul 59). Pe preacurvar (adulter) îl opreşte Sfântul Grigorie de Nyssa 18 ani de la cele sfinte, iar Sfântul Vasile 15 ani. Toate acestea de le va arata preotul credincioşilor săi, precum şi celelalte cumplite urmări care îi ajung pe cei desfrânaţi, atât in viaţa aceasta, cât şi în viaţa veşnică, cred că pe mulţi îi va izbăvi de o patima înfricoşată ca aceasta.

Părintele Cleopa Ilie, http://www.ganduridinierusalim.com/cum-trebuie-combatut-pacatul-cel-urat-aldesfranarii/