RSS

Arhive pe categorii: DESFRÂNARE

Dragostea neconditionata

305328

A fost femeie de stradă la viața ei. Până când s-a găsit omul care să o ridice. A repus-o în cinstea de femeie, de soție, apoi de mamă. Nu-i aduce aminte de trecutul ei, nu se rușinează cu ea pe stradă, nu o întreabă cu ce-a venit de acasă, dacă a venit cu ceva… A luat-o la el, o iubește, o respectă și împreună formează o familie adevărată. Puțin le pasă de ochii și prejudecățile lumii. Dar sunt și oameni care acum o privesc cu respect și o salută frumos. Mă uit la ea… o fată responsabilă, respectabilă, care a lăsat trecutul în urmă, s-a îndreptat total și a început o viață nouă. O femeie adevărată, în cele din urmă. Iată că femei bune ar fi și pe centură. Doar că trebuie să ți-o prelucrezi singur, să fii capabil de jertfă și să-ți asumi anumite riscuri…

Elena J.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Februarie 2018 în DESFRÂNARE, ELENA J.

 

Despre CIP-uri, masonerie, pantalonii la femeie

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 Februarie 2018 în CIP, DESFRÂNARE, FEMEIA, MASLU, MASONERIE

 

DIMINEATA CARE NU SE VA SFARSI – Un film ce trebuie vizionat

Povestea din „Dimineața care nu se va sfârși” izvorăște, cum mărturisește autorul, dintr-o mare durere: o durere preoțească, a duhovnicului pentru suferințele altora. La prima spovedanie pe care a asistat-o ca duhovnic, preotul-cineast a aflat o poveste similară cu a eroinei din film, o româncă fugită dintr-o familie dezorganizată, ajunsă să se prostitueze în Cipru. Au urmat la scaunul spovedaniei nu mai puțin de două sute (!) de mărturisiri de aceeași factură, povestește regizorul. O dramă socială a cărei amplitudine nu ne-o imaginăm, despre care nimeni nu vorbește, mușamalizată de ambasadă, de presă și de justiție. E vorba de tragedia româncelor sosite în Cipru prin firme de recrutare-fantomă, obligate ani de zile să se prostitueze, devenite prizoniere în mafia acestei ilegale industrii, cu complicitatea tacită a autorităților locale și a diplomației române.

Eva, eroina filmului, este una din ele. Violată de tatăl-vitreg în România, emigrată în Cipru, unde ajunge victimă a traficului de carne vie, devine mamă în urma unei căsătorii forțate care, însă, o elibera de sclavia sexuală. Rămasă singură ca urmare a morții soțului narcoman, Eva revine la fatidica profesie ca să-și întrețină copilul. Află că are SIDA, dar nu are puterea să o rupă cu trecutul. Banii câștigați îi trimite în țară mamei sale, care îi crește fetița, singura ființă pe care Eva o iubește. Abia când se simte la capătul puterilor, ajunge la parohia românească pentru a cere sprijin moral, cu toate că nu crede în Dumnezeu. Acesta e momentul crucial al întâlnirii cu preotul, care îi va schimba destinul; nu pe cel exterior, deja pecetluit, ci pe cel interior. În urma discuțiilor cu parohul român, Eva „Îl iartă” pe Dumnezeu, pe care până atunci Îl învinovățise de nenorocirile ei, deblocându-și ea însăși drumul către iertarea divină, pe care abia acum îndrăznește să spere că o va putea primi. Pe patul de spital, eroina muribundă, abandonată de falșii săi prieteni și vegheată doar de preotul român, are în sfârșit curajul să-și încredințeze sufletul lui Dumnezeu, după ce mai întâi imaginează un ceai cu Cel pe care-L considerase dispărut din viața ei.

 

In „lumea libera”, forta exploatatoare cea mai insemnata este cea a sexului

singuratateÎn „lumea liberă”, forța exploatatoare cea mai însemnată este cea a sexului. Ea pare a fi astăzi o vastă putere impersonală care-i ține pe oameni în fălcile ei, făcându-i nu numai să se reproducă, ci, datorită multitudinii de mijloace inventate pentru exploatarea mai eficientă a acestei puteri, să se lase în voia forței sale doar de dragul ei. Asemenea celorlalte impulsuri omenești, instinctul sexual poate fi subordonat puterii personalității și își poate afla locul cuvenit ca expresie a iubirii curate, în căsătorie. Căsătoria alungată din biserică, a devenit o simplă aprobare legală pentru activitatea sexuală; sexul a devenit baza căsătoriei.

Sexul este bun, sănătos, liber – spun modernii, prin urmare practicați-l fără opreliști, cu oricine vă place. Atitudinea aceasta s-a întipărit deja pe chipul omului contemporan: figuri șterse, lacome, inexpresive, total exteriorizate, flămânde după experiențe de orice soi, gata să exploateze și să devoreze orice persoană cu care intră în contact. Cât de diferit, cât de total străin și de neînțeles este pentru omul contemporan chipul ascetului creștin care nevoindu-se să-și stăpânească patimile, dă seama de o bogăție interioară nebănuită de către moderni. Modernii aceștia se cred a fi realiști, deși recunosc deschis că sunt robiți impulsurilor sexuale.

Libertatea sexuală: această alăturare de cuvinte ce reprezintă realități total incompatibile, de vreme ce sexul, așa cum este el practicat astăzi, nu este decât robie, este un alt exemplu al incompetenței moderne de a face altceva în afară de a-și urma propriile patimi și de a accepta orice slogan, oricât de vulgar.

Astăzi, numai contextul sexualității binecuvântate de Dumnezeu care este căsătoria, este atacat din ce în ce mai mult. O treime dintre copiii născuți astăzi în Statele Unite, se nasc în afara căsătoriei. Locuirea împreună înainte de căsătorie a devenit o normă, practicarea homosexualității este recunoscută ca un stil de viață, și nu ca un păcat. Familia este redefinită, astfel încât să includă orice fel de partener sexual, și în general vorbind, atitudinea „sex cu oricine îți place” a fost ridicată la rangul de normă. Viețile distruse ale unor copii, este tragicul fruct al abandonării adevăratului sens al căsătoriei.

Pr. Serafim Rose

 

 
2 comentarii

Scris de pe 15 Noiembrie 2017 în CASATORIE, DESFRÂNARE, FEMEIA

 

Cum trebuie combatut pacatul desfranarii

Ilie-CleopaPentru combaterea desfrâului, de orice fel ar fi el, care stapâneşte atât de mult lumea de astazi, preoţii, păstorii de suflete şi Biserica, în general, trebuie să facă permanent efort de a îngrădi, micşora şi stârpi acest preaurât şi blestemat păcat, care macină sănătatea trupului, dezbină familia, înbolnăveşte copiii, sminteşte pe cei din jur, mânie atât de mult pe Dumnezeu, desparte pe creştini de Preacuratele Taine şi aruncă cele mai multe suflete ale credincioşilor în focul gheenei.

Preoţii să spună adesea în predicile lor şi în scaunul de spovedanie, celor vinovaţi, cât de cumplit a pedepsit Dumnezeu pe desfrânaţi şi preadesfrânaţi (adulteri), pe sodomiteni, pe gomoreni şi pe cei ce urmează păcatul lui Onan. Să le amintească credincioşilor că însuşi Dumnezeu a oprit preacurvia în cele zece porunci, zicând: Să nu preacurveşti (Deuteronom 20, 14). Şi iarăşi zice: Cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi samânţa şi să te spurci cu ca (Levitic 18,20).

Iar despre pacatul cel preaurât al sodomiţilor, spune Dumnezeu: Cu niciun dobitoc să nu te culci, ca să-ţi verşi samânţa şi să te spurci cu el; nici femeia să nu stea la dobitoc, ca să se întineze cu el; Aceasta-i urâciune. Să nu te culci cu bărbat, ca cu femeie, că aceasta spurcăciune este …

Să nu vă întinaţi cu nimic din acestea, că, cu toate acestea s-au întinat păgânii, pe care Eu îi izgonesc dinaintea feţei voastre. Că s-au întinat şi am privit la nelegiuirile lor şi a lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el. Iar voi să păziţi poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceţi toate ticăloşiile acestea. Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pământul, când îl veţi întina, cum a aruncat el de le sine pe popoarele care au fost înainte de voi. Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face aceasta se va stârpi din poporul său (Levitic 18, 22-30).

Să le aducă aminte preotul celor vinovaţi şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: Pe desfrânaţi şi pe preadesfrânaţi (adulteri) îi va judeca Dumnezeu (Coloseni 3, 5-6) şi iarăşi: Nu vă înşelaţi, nici curvarii, nici slujitorii de idoli, nici preacurvarii, nici malachienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9-10). Fugiţi de curvie, că tot păcatul pe care îl face omul, afară de trup este, iar cel ce curveşte, în trupul său păcătuieşte. Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş al Duhului Sfânt care locuieşte în voi? (Ibidem 6, 18-19). Pe lângă acestea să le amintească preotul şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, precum şi asprimea Sfintelor Canoane care pedepsesc aşa de aspru pe vinovaţi şi-i opresc vreme îndelungată de la Sfânta Împărtăşanie.

Astfel, Sfântul Grigorie de Nyssa opreşte pe cel desfrânat 9 ani de la Sfânta Împărtăşanie (canonul 4), iar Sfântul Vasile cel Mare, 7 ani (Canonul 59). Pe preacurvar (adulter) îl opreşte Sfântul Grigorie de Nyssa 18 ani de la cele sfinte, iar Sfântul Vasile 15 ani. Toate acestea de le va arata preotul credincioşilor săi, precum şi celelalte cumplite urmări care îi ajung pe cei desfrânaţi, atât in viaţa aceasta, cât şi în viaţa veşnică, cred că pe mulţi îi va izbăvi de o patima înfricoşată ca aceasta.

Părintele Cleopa Ilie, http://www.ganduridinierusalim.com/cum-trebuie-combatut-pacatul-cel-urat-aldesfranarii/

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Octombrie 2017 în DESFRÂNARE

 

Despre barbatii varsatori de sange

cine suntCine sunt bărbații vărsători de sânge despre care se spune în psaltire? E vorba de cei care fac onanie, sodomie sau alte perversiuni. Voi încerca să vin cu versete din care să reiasă că acest păcat scârbos este împotriva firii, motiv pentru care atrage mânia lui Dumnezeu.

Denumirea păcatului onaniei vine de la personajul Onan – cel care își vărsa sămânța atunci când se culca cu femeile pentru a nu lăsa niciuneia urmași. Iar biserica a numit acest păcat – onanie. Onania se numără printre păcatele care distrug atât sufletul, cât și trupul. În psalmul 54, spune David: „Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor.” Vărsătorii de sânge sau cei care practică onania în mod regulat (malahia sau sodomia) vor avea viață scurtă, nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor, după cum spune psaltistul David, pentru că acest păcat moleșește trupul, slăbește puterile omului, îl îmbătrânește înainte de vreme și îi scurtează zilele.

Voi reda, de asemenea, cuvintele Părintelui Arsenie Boca, legat de același lucru: „Abstinenţa sexuală dă vigoare!”  – părintele referindu-se atât la cei căsătoriți, cât și la cei necăsătoriți. Și chiar matematicianul și filosoful Pitagora îndemna pe tineri la o viață cumpătată: „Tinere, nu te juca prea des cu patimile, căci trupul va avea de suferit și de pe urma lor va îmbătrâni înainte de vreme.” Apoi: „Tineri căsătoriți, cumpătați-vă mângâierile, căci repetate prea des, acestea devin sterpe: dacă vreți să fie roditor câmpul nunții, semănați-l doar cu sărutări cuminți. Fiți cumpătați la masă și în pat!” Și trebuie să avem în vedere că Pitagora nu era creștin, la acea vreme poporul se închina la zei, și totuși avea o gândire creștinească, morală, conformă cu învățătura bisericească actuală.

Nădăjduiesc ca prin aceste rânduri, tinerii să conștientizeze gravitatea păcatului desfrânării prin onanie, mai ales urmările dezastruoase care survin ca o consecință a dependenței de acest păcat, căci pe lângă cele enumerate mai sus, tânărul dependent de acest păcat riscă să devină și sterp pentru toată viața.

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 4 Septembrie 2017 în DESFRÂNARE, ELENA J.

 

Cu unele ispite trebuie sa lupti, dar de desfranare se cade sa fugi!

rugacDuhul curviei lucrează atât de subtil, încât nici nu-ți dai seama când te fură valul. Dacă în cazul multor ispite trebuie să lupți până le îndepărtezi, în privința desfrânării se cade să fugi fără să mai cumpănești situația. Duhul desfrânării a reușit să îmbie și pe cei mai înduhovniciți creștini, a adus căderi chiar în rândul marilor pustnici, nevoitori, postitori și făcători de minuni. Duhul desfrânării umple de necinste și sufletele cele mai curate, aducând apoi mustrare de conștiință amară, urmată de gândul de deznădejde până la sinucidere. Desfrânarea îl golește pe om de toate faptele lui cele bune, de aceea nu trebuie nici măcar stat la discuție cu ea, ci îndepărtată orice pricină de sminteală.

Fugi de femeia nerușinată care umblă mai mult dezbrăcată! Întoarce-ți ochii de la chipul și trupul ei frumos și ademenitor spre desfrânare! Nu te încrede în forțele proprii, pentru că desfrânarea este de cele mai multe ori mai tare decât tine și te poate birui cum a biruit pe mulți asceți nevoitori.

De nu-ți poți înfrâna mintea de la imaginea unei desfrânate, este pentru că nu ți-ai înfrânat întâi ochii de la vederea ei, deoarece acest păcat intră mai întâi prin privire și continuă cu imaginația. Transformă gândurile în rugăciuni! Și un alt lucru la care trebuie luat aminte: de vrei să îndreptezi pe cineva de păcatul desfrânării, nu te afunda prea tare în subiect, nu te arăta prea știutor, pentru că duhul necurat al desfrânării care îl stăpânește pe el, va ajunge să te chinuiască pe tine. Nefiind destul de întărit duhovnicește, trimite-l, mai bine, la duhovnic să fie sfătuit de către acesta – preotul este în măsură de a da sfaturi și de a fi „părtaș” unei asemenea patimi.

Elena J.

 
4 comentarii

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în DESFRÂNARE, ELENA J.