RSS

Arhive pe categorii: VEŞNICIE

Ce se petrece dincolo de mormant?

73546227_764145337363265_5389919365019729920_n

Ce se petrece dincolo de mormânt? Materialiștii, ateii, necredincioşii spun că dincolo de mormânt nu mai e nimic, că totul se cufundă în neant. Mai sunt și astăzi ziariști care păstrând tarele comunismului și anunțând decesul cuiva, folosesc expresia „a trecut în neființă” ceea ce, fie vorba între noi, e o prostie!

Viața și-ar pierde sensul, totul ar cădea sub incidența absurdului. Dacă după moarte nu mai e nimic, ce rost are să mai trăiești, să te zbați, să iubești, să urăști, să lupți, să speri?

Ei bine, noi creștinii știm că și că aceste două componente, trupul și sufletul trăiesc împreună din momentul zămislirii în pântecele mamei și până la ultima suflare. Ele nu se despart decât de moartea fizică unde, laolaltă cu cei ce încă trăiesc, vii, pe pământ, așteaptă ceea ce așteptăm cu toții, mărturisind în Crez, „învierea morților şi viața veacului ce va să vină.”

I.P.S. Bartolomeu Anania

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 noiembrie 2019 în Uncategorized, VEŞNICIE

 

Despre moartea clinica

2.jpg

Moartea cerebrală nu reprezintă şi moartea fizică, biologică a omului, de aceea este un mare păcat să fii de acord cu donarea de organe. Efectiv ai omorât omul. Cu ce garantează ei că prin expresia „moarte cerebrală” sufletul este ieşit din trup? Sau vor organele interne ale cuiva în timp ce acesta e încă însuflețit? Biserica vrea doar lucruri morale şi transparente. În plus, poți să primeşti organe interne de la oricine atât timp cât donatorul rămâne în viață. Oare medicina industrială şi tehnologizată doreşte organe deja moarte? Atunci poate lua de la trupuri din sicrie, din cimitir… Viața este un dar de la Dumnezeu care trebuie să se întoarcă la El când El hotărăşte, nu omul.

 
4 comentarii

Scris de pe 6 iulie 2019 în MOARTE, SUFLET, VEŞNICIE

 

Nu vine sfarsitul pana nu se va vesti Evanghelia la toata faptura

„Așa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor ca lumina în sfeșnic, ca oamenii văzând faptele voastre cele bune să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”.(Epistole).

maxresdefault.jpg
– „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Pentru că largă este poarta şi largă este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care intră pe ea; pentru că strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care intră pe ia“ (Matei 7:13, 14 ).

– Credința creștină Ortodoxă drept măritoare pe tot pământul nu depășește 600 de milioane de creștini, dar tot pe pământ mai sunt 7 miliarde de oameni.

– În aceste 7 miliarde să nu uităm că sunt 1,5 miliarde de catolici, 1,5 miliarde de budiști, 1,5 miliarde de islamici, 1,5 miliarde de hinduși.

– Cine suntem noi pe glob?
– Puțini pe lângă 6 miliarde, de ce facem zgomot ca o balenă îîntr-un borcan cu apă, în loc să rugăm lui Dumnezeu să dea gând bun tuturor, să fie pace și liniște pe pământ.

– Dar noi facem gălăgie exact ca un pichinez între dulăii ciobănești de stână, gălăgie prin care credem că noi apărăm dreapta credință.

– Dreapta credință trebuie să ai cu ce să o aperi, cu Duhul Sfânt, cu faptele creștine, cu rugăciunea, cu viața duhovnicească, cu minunile, cu izgonirea duhurilor, cu facerea de minuni, cu harul și cu harismele.
– Acestea sunt armele adevăratei credințe și adevărata apărare a Adevărului Sfintei Scripturi.

– Când cei nebotezați si de alte religii, vad derapajele ortodocșilor, ura, vanitatea, dușmănia, se smintesc, ce să mai caute la convertire, doar nu sunt orbi?

– Spre mirarea multora și spre știința tuturor, pe acest pământ are loc toată lumea, fără a fi nevoie de crime, ură, razboie, dezbinare și răutate.

– Numărul mic de creștini Ortodocși drept măritori de pe întreg pământul, este proslăvit și fericit, prin mulțimea sfinților apărători ai Bisericii biruitoare din Cer.
– Apoi prin oștirile cerești sub directa cârmuire a Născătoarei de Dumnezeu, a sfinților arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor oștirilor cerești, care sunt armata nevăzută a Cerului, care apără Biserica lui Hristos.

– Iar Domnul Iisus Hristos apără turma creștină, fiind Capul Bisericii celei una, întemeiată pe Crucea din dealul Golgotei și sfințită, odihnită în Duhul Sfânt la Cincizecime, Rusalii.

Zice Domnul:
– „Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi păşune v-a afla” (Ioan 10:9).

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia.”(Luca 12:32).

 
3 comentarii

Scris de pe 8 iunie 2019 în VEŞNICIE

 

Vine o vreme cand se termina tot…

fara rost.jpg

Vine o vreme când se termină tot. Pleci într-o unică clipă, fără telefon, fără mașină, fără dulapul tău plin de haine, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas bun și fără contul ăsta al tău de facebook. Pleci fără imagini, fără cuvinte, fără planuri, fără gânduri, fără like-uri, pleci fără nimic. Pleci singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost. Mai devreme sau mai târziu toți primim un block de la viață. De amintirile tale grozave te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în amintirile altora. Lasă un semn că ai fost. Permite să rămână din tine un colțișor de poveste. Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care nu știu să zâmbească și ține cu bucurie de mână pe cineva chiar străin ție dar care de o mână care să îl țină o clipă are nevoie… pentru că adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul detaliu ce nu se poate uita pentru o viață întreagă. Pentru că adesea doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii cuiva, venită pe neașteptate, salvează și se transformă în veșnicie.

Aurelia Osmanaj

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 februarie 2019 în SFATURI, VEŞNICIE

 

Astazi, timpul se masoara exact, dar pentru cine?…

hourglass

Pînă a se inventa ceasul mecanic
Timpul se măsura după soare
Și umbra pe care o lăsau lucrurile pe pămînt
Era ca o mîna care te trage ușor spre sfîrșit.

Pînă a se inventa măsurătorile exacte
Răcoarea serii și blîndețea dimineților
Prevesteau începutul unui nou anotimp
Și îndrăgostiții se încălzeau punîndu-și brațele peste umeri.

Astăzi timpul se măsoară exact
Dar pentru ce? Pentru cine?
Nici luna, nici soarele
Nu ascultă de măsurătorile oamenilor.

E o greșeală, o fugă și o nesupunere în tot ce se întîmplă
Și timpul pare de nestăpînit
Cînd luna se subțiază sub ochii noștri mirați
Ca o apă luminoasă ce se soarbe din palmă.

Savatie Bastovoi

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 februarie 2019 în VEŞNICIE

 

Pentru cei adormiti

altele_lumanare

Dacă am ști noi cât de mult contează pentru cel mort, un covrig dat de pomană în numele lui, o rugă înălțată la cer pentru el, un gând către el… E ca un pahar cu apă rece când îl primești la timpul potrivit, când ești însetat și lipsit de puteri. Dar… de cele mai multe ori, cei adormiți sunt uitați de cei vii de parcă au plecat în neant, nu în veșnicie. Și ce dureros trebuie să fie pentru cel mort să-și vadă rudele pe pământ că trăiesc liniștite și fericite, iar el, cine știe prin ce chinuri petrecând. Dumnezeule, este cutremurător lucrul acesta! E ca și când te-ai simți legat de mâini și de picioare, nemaiputând face nimic tu însuți pentru tine, doar ceilalți având puterea s-o facă și… n-o fac. Numai simplul gând îndreptat cu înduioșare la cel ce a plecat dintre noi, îi poate fi de folos, îi poate ușura din chinuri; să te doară durerea lui și în acest sens, să faci ceva pentru sufletul lui nenorocit și neajutorat…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 28 noiembrie 2018 în VEŞNICIE

 

Trupul traieste daca e locuit de suflet

led-zeppelin-stairway-to-heaven1.jpg

Trupul trăieşte, dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au într-înşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte (Apocalipsă 3,1). Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.

Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte. Cel ce a înviat în sufletul său conştiinţa şi iubirea lui Dumnezeu, câtă vreme era pe pământ, acela a înviat pentru veşnicie; iar cel ce a omorât acestea în sufletul său şi moartea l-a prins în acestea, acela a murit pentru veşnicie. Acela a omorât Împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul său şi a înlocuit-o cu împărăţia chinurilor veşnice, în care a intrat încă din viaţa pământească.

Trupul nu are o consistenţă sau temei în sine însuşi, ci dăinuieşte în temeiul sufletului, al acestei făpturi spirituale, nemuritoare, de obârşie divină. Iar ceea ce dă sufletului pecetea de fiinţă spirituală e funcţiunea conştiinţei, a acelei cunoştinţe de sine însuşi, în relaţie cu Dumnezeu, Tatăl său, şi cu toate câte decurg din rudenia aceasta. (Fapte 17, 19). Acestei fiinţe spirituale i s-a dat trupul ca o unealtă, nu ca un tovarăş. Iar dacă un om oarecare nu ascultă de conştiinţă, ci de animalitate, se întâmplă că glasul conştiinţei tot mai slab se aude, mintea tot mai mult se întunecă, şi aşa, faptele trupului, pun pecetea lor întunecoasă pe suflet. Sufletul, cu negrija lui, se face el o unealtă a trupului. Sufletul, amăgit de convieţuirea cu animalitatea trupului, are să poarte chinurile răsturnării rolurilor de îndată după despărţirea sa din robia uneltei sale.

Pr. Arsenie Boca

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 septembrie 2018 în VEŞNICIE