RSS

Arhive pe categorii: PREOTI

Daruieste, Doamne, rabdare preotului nostru!

preot-spovedind

Dacă este energic, îl socotim exagerat.
Dacă este liniștit, îl socotim leneș.
Dacă are părul cărunt, îl socotim bătrân.
Dacă este tânăr, spunem că nu are experiență.
Dacă vrea să facă schimbări, îl socotim revoluționar.
Dacă nu vrea să facă schimbări, spunem că nu are inițiative.
Dacă predică împotriva păcatului, îl socotim fanatic.
Dacă nu o face, spunem că este nepăsător și lumesc.
Dacă folosește mișcări ale mâinilor când se exprimă, îl socotim teatral, iar nu smerit.
Dacă rămâne nemișcat, spunem că este un înțepenit.
Dacă ridică tonul, spunem că strigă prea tare.
Dacă nu ridică tonul, îl socotim monoton.
Dacă stă acasă, spunem că trebuie să fie afară și să cerceteze enoriașii.
Dacă se arată pe drumuri, spunem că ar trebuie să trăiască zăvorât, pregătindu-și predica sa.
Dacă îi cercetează pe cei săraci, îl socotim socialist sau…fariseu.
Dacă îi vizitează pe cei bogați, spunem că își face relații publice, în vreme ce ar fi trebuit să fie cu cei săraci.
Dumnezeul meu, dăruiește preotului nostru răbdare!

https://marturieathonita.ro

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 august 2018 în PREOTI

 

Ascultati de duhovnicii vostri care fac ascultare la randul lor de mai marii lor

„Ascultați de duhovnicii voștri care fac ascultare la rândul lor de mai marii lor. Doar atunci necuratul rămâne la ușa sufletelor voastre, izbindu-și coarnele de furie că nu poate intra. Căutați-i în biserici și în mânăstiri, nu în lume. Doar acolo harul Lui Dumnezeu lucrează. Cei mai mari duhovnici nu au bătut lumea în lung și în lat să le vorbească oamenilor, unii dintre ei nici măcar nu au trecut mai departe de poarta mânăstirii în care făceau ascultare. Din smerenie, pentru că știau că duhul mândriei îi poate cuprinde într-o fracțiune de secundă. Cuvântul lor era ascultat la ei în chilie sau în biserică de mii de credincioși veniți de peste tot, în timp ce ei băteau mătănii și se rugau la Dumnezeu ca învățătura să le fie dreaptă și să nu smintească pe cineva, chiar și din nebăgare de seamă. Și atunci când mergeți pe urmele unui alt părinte decât duhovnicul vostru, luați binecuvântare de fiecare dată, pentru ca Dumnezeu să vă lumineze să primiți doar ceea ce vă este de folos. Ascultarea e cheia cu care poți deschide ușa Raiului, spuneau sfinții părinți, iar pârghia este smerenia, indiferent dacă ești mirean, cleric sau monah.”

Așa mi-a spus mie un părinte călugăr din vârf de munte, care ani de zile nu și-a părăsit chilia. Și vă spun și vouă acum la începutul Marelui Post. Pentru că postul este prima ascultare pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam și pe care acesta a încălcat-o. ÎPS Hierotheos Vlachos spunea că prin neascultare omul s-a sălbăticit, iar prin postul de mâncare și de patimi mintea se poate îndepărta de făptură și se poate îndrepta din nou către Dumnezeu. Că nevoința trupească a postului duce la nevoință duhovnicească. Și doar atunci când ne golim de tot ce înseamnă dependență de făptură, ne vedem sufletul în cele mai ascunse cotloane ale sale și ne putem mărturisi deplin. Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu spunea în îndreptarul său de spovedanie: ”Mărturisește singur nu numai păcatele făcute, ci și pe cele din inimă.” Tot ce am primit în inima noastră din neascultare ne poate ucide sufletește și poate ucide și pe cel de lângă noi.

Manuela Harabor

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 mai 2017 în PREOTI, SPOVEDANIE

 

Preotul – mangaietorul tuturor impovaratilor

În fiecare parohie este un om care este al tuturor; este chemat ca martor, ca sfătuitor ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vieţii, care ia pe om de la sânul mamei sale şi nu-l lasă decât la mormânt, care binecuvintează ori sfinţeşte leagănul, nunta, patul morţii şi sicriul; un om pe care copilaşii se obişnuiesc a-l iubi, a-l venera şi a se teme fireşte de el; pe care chiar necunoscuţii îl numesc părinte; la picioarele căruia creştinii merg şi depun mărturisirile lor cele mai tainice; un om care prin starea lui este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletelor şi ale trupurilor; mijlocitor obligat între bogăţie şi sărăcie, care vede pe cel sărac şi pe cel bogat bătând la uşa sa, rând pe rând; cel bogat pentru a-i lăsa milostenia în ascuns, cel sărac pentru a o primi fără a se ruşina, care nefiind de nici o treaptă socială, ţine deopotrivă la toate clasele: la clasele de jos prin modestia şi simplitatea vieţii; la clasele înalte prin educaţia, ştiinţa şi înălţimea sentimentelor, ce inspiră şi recomandă o religie a iubirii de oameni; un om, în fine, care ştie toate, care are dreptul de a spune toate şi al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligenţelor şi asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeieşti. Acest om este preotul.

Alphonse de Lamartine

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 noiembrie 2016 în PREOTI

 

Cand ne trebuie binecuvantarea duhovnicului

Abia am explicat când este necesară binecuvântarea duhovnicului, că trebuie să o iau de la capăt! Din comentariile unor persoane îmi rezultă că mulți ortodocși de-ai noștri nu înțeleg că tradiția bisericească este LOGICĂ. Totul se face cu o motivație precisă pe cărările duhovniciei. Cerem binecuvântare de la duhovnic, am mai spus, pentru lucruri deosebite, grave, dificile, nu pentru îndatoririle noastre creștinești: rugăciune, post normal (nu ajunare de multe zile), milostenie. Dar aș vrea să înțelegeți un lucru: binecuvântarea preoțească nu lipsește niciodată! O primim la fiecare Sfântă Liturghie, la sfârșitul ei.

De ce mergem la preot când vrem să luăm o binecuvântare particulară? Ce vrem să obținem practic de la slujitorul lui Dumnezeu? Două lucruri. Mai întâi, aprobarea de a face ceea ce ne-am propus, prin care știm că Dumnezeu este de acord cu inițiativa noastră. Lipsa binecuvântării înseamnă dezaprobare divină. Nu spunem în rugăciune: „Facă-se voia Ta”? Chiar și Fiul lui Dumnezeu S-a supus cu smerenie voii Tatălui ceresc, cu aceleași cuvinte pe care ni le-a lăsat nouă moștenire: „Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”! Așadar, când dorim să facem un lucru deosebit, cu un grad de dificultate foarte ridicat, trebuie să avem aprobarea lui Dumnezeu prin binecuvântarea duhovnicului. Un „nu” al acestuia din urmă ar însemna că Dumnezeu nu este de acord cu propunerea noastră. Este posibil să fie chiar o idee diavolească, semănată în mintea noastră în scopul autodistrugerii. Se numește „ispitire din dreapta”. Ne-am hotărât să priveghem peste măsură, să ajunăm până la epuizare, să facem lucruri riscante..Fără binecuvântare nu ar decât o dărâmare a ființei noastre și poate chiar și a celor dragi nouă.

În al doilea rând, prin binecuvântare primim putere, har, ca să îndeplinim misiunea dificilă pe care ne-am asumat-o. O faptă măreață începută și terminată este întotdeauna opera omului prin puterea Domnului. Știm acest lucru din cuvintele Mântuitorului: „FĂRĂ MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC”. Deci ceea ce s-a făcut deja, s-a făcut prin lucrarea tainică a Împăratului Hristos. Spuneam la începutul postării că binecuvântare și har ca să ne îndeplinim obligațiile duhovnicești zilnice primim în timpul Sfintei Liturghii. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți”!, spune preotul la înfricoșătoarea slujbă. Chiar la sfârșitul ei, credincioșii primesc binecuvântarea finală a Liturghiei: „Binecuvântarea Domnului PESTE VOI TOȚI, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, TOTDEAUNA, acum și pururea și în vecii vecilor, amin”! Din sublinierile făcute se vede foarte bine că niciodată nu lipsește binecuvântarea lui Hristos Domnul credinciosului care participă la Sfânta Liturghie. Binecuvântare primită de la preotul slujitor, care este duhovnic pentru toți credincioșii din biserică. Dacă ați aflat aceste lucruri, vă rog, citiți Psaltirea, acatiste, paraclise, faceți metanii, citiți din Sfânta Scriptură fără nici o frică. Binecuvântarea ați primit-o deja!

Pr. Sorin Croitoru

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 august 2016 în ASCULTARE, PREOTI

 

De ce multi oameni urasc preotii?

Cine iubește pe Domnul găsește măcar un preot care să-i placă. Dacă nu-i place nici măcar unul, atunci are el o problemă foarte simplă: nu crede în Dumnezeu. Dar cred că cine este om credincios și smerit iubește toți preoții, fiindcă sunt trimișii lui Hristos, necăutându-le defecte, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel că „celui curat toate i se par curate”. Adică cel smerit și curat la inimă NU SE PREFACE CĂ NU VEDE DEFECTELE PREOȚILOR, CI CHIAR NU VEDE DEFECTE LA EI! Asta înseamnă „toate i se par curate”. Cel ce vede defecte în el însuși nu prea mai are timp să le vadă în ceilalți. Stă câte unul cu binoclul la observat de defecte la preoți, mai atent decât vânătorul care așteaptă căprioara să iasă în luminiș..Unul ca aceasta a uitat de propria sa persoană, o ură înverșunată îl orbește și nu-și dă seama că se află complet sub puterea diavolului. Despre Iuda este scris în Evanghelie „și a intrat satana în inima lui” și îndată a ieșit Iuda afară ca să Îl trădeze pe Domnul.

Când omul permite duhului necurat să îi intre în inimă, nu mai lucrează el în mod liber și conștient, ci devine o mașină a răului comandată de diavolul-pilot. Acesta îi controlează toate reacțiile fiziologice și prin mișcarea sângelui poate induce felurite stări negative „mașinuței” sale. Astfel, îi poate trezi pofta desfrânării prin mișcarea sângelui spre cele de sub burtă, mânia și iuțimea prin accelerarea curgerii sângelui prin inimă, răutatea față de alte persoane prin creșterea presiunii intracraniene. Omul își dă seama că ceva nu funcționează în el, percepe o iritare, dar din păcate, în loc să cadă în genunchi la rugăciune, așa cum făceau sfinții când simțeau atacurile diavolești, el încearcă un fel de răzbunare pe cel pe care i-l indică însuși diavolul-pilot.

Ca și cum de starea sa proastă ar fi vinovat aproapele său! Diavolul are puterea aceasta de a chinui un suflet, obligându-și victima să atace fizic sau verbal pe alții. Este ca și cum l-ar păcăli pe purtătorul său: „Vezi, acela este de vină pentru starea ta! Binele lui, frumusețea lui, pacea lui, succesul lui, toate acestea sunt de vină pentru necazul tău”! Dar este numai o păcăleală. De fapt, cel care chinuie sufletul este chiar el, tiranul! De aceea spuneam la început, omul care urăște preoții este manevrat în acest mod de către diavoli. Deoarece salvarea creștinului nu poate veni decât prin preoții lui Hristos, cei care împart pe Duhul Sfânt primit la hirotonie, prima măsură pe care duhul răutății o ia împotriva omului este să îl învrăjbească pe acesta cu preoțimea, sau măcar să îi semene îndoiala față de preotul său duhovnic.

Astfel omul nu-și va mai mărturisi sincer păcatele, amânând mereu spovedania pe motivul căutării unui alt duhovnic „curat” (pe care, bineînțeles, nu-l va găsi niciodată, căci istoria se va repeta la infinit).. Și uite așa, dragii mei, fără să vă dați voi seama, părintele vă inițiază în tainele spiritualității Ortodoxiei Răsăritului! Încet, încetișor, veți pricepe ce se întâmplă cu voi înșivă și cu cei din jurul vostru. Nu uitați acest mare principiu al Ortodoxiei: iritarea trădează întotdeauna prezența diavolului în inimă, iar diavolul numai cu rugăciune se alungă.

Pr. Sorin Croitoru

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 iulie 2016 în PREOTI

 

Esti nemultumit de preot?

Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii! Eşti nemulţumit de preot, iar de care ai fi mulţumit, ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, iar la altul nu te lasă să mergi păcatele tale…

Orice Duhovnic, indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta, al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumnezeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atârnare de omul care-L reprezintă pe Dumnezeu. Prin glasul slugii Sale, (al preotului), Dumnezeu te iartă, fiindcă tu sub patrafir, în faţa Altarului, lui Dumnezeu te mărturiseşti. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.

Sunteţi nemulţumiţi de preoţi?

Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi! Ce le găsiţi vină numai lor? Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!

Iată, vă spun că tot poporul este răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu! Poporul îşi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită.

Pr. Arsenie Boca, http://ortodox.md/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 martie 2016 în PREOTI

 

Dumnezeu a lasat ca oamenii pe oameni sa indrepteze

În legătură cu oamenii care nu încredere în preoți la spovedanie, în puterea care le e dată… Era un preot păgân care slujea Sfânta Liturghie însă mai avea și unele rugăciuni care nu erau bune. Un monah, însă, îi spune să nu mai rostească acele rugăciuni, dar el îi zice că atunci când slujește, sfinți îngeri stau deasupra văzduhului în Sfântul Altar ascultând și deci dacă nu ar fi fost bune nu ar mai fi stat acei îngeri. Monahul îl avertizează din nou, până când când într-o zi preotul se adresează sfinților îngeri întrebându-i cum să procedeze pentru ca acel monah să nu-l mai ocărască. Ei i-au spus să facă precum zice monahul că e bine. Atunci preotul îi întrebă de ce nu i-au spus ei mai devreme că ce face nu e bine. Iar sfinții îngeri i-au răspuns că Dumnezeu a lăsat ca oamenii pe oameni să îndrepteze.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 iulie 2015 în PREOTI