RSS

Arhive pe categorii: PREOTI

Ascultati de duhovnicii vostri care fac ascultare la randul lor de mai marii lor

„Ascultați de duhovnicii voștri care fac ascultare la rândul lor de mai marii lor. Doar atunci necuratul rămâne la ușa sufletelor voastre, izbindu-și coarnele de furie că nu poate intra. Căutați-i în biserici și în mânăstiri, nu în lume. Doar acolo harul Lui Dumnezeu lucrează. Cei mai mari duhovnici nu au bătut lumea în lung și în lat să le vorbească oamenilor, unii dintre ei nici măcar nu au trecut mai departe de poarta mânăstirii în care făceau ascultare. Din smerenie, pentru că știau că duhul mândriei îi poate cuprinde într-o fracțiune de secundă. Cuvântul lor era ascultat la ei în chilie sau în biserică de mii de credincioși veniți de peste tot, în timp ce ei băteau mătănii și se rugau la Dumnezeu ca învățătura să le fie dreaptă și să nu smintească pe cineva, chiar și din nebăgare de seamă. Și atunci când mergeți pe urmele unui alt părinte decât duhovnicul vostru, luați binecuvântare de fiecare dată, pentru ca Dumnezeu să vă lumineze să primiți doar ceea ce vă este de folos. Ascultarea e cheia cu care poți deschide ușa Raiului, spuneau sfinții părinți, iar pârghia este smerenia, indiferent dacă ești mirean, cleric sau monah.”

Așa mi-a spus mie un părinte călugăr din vârf de munte, care ani de zile nu și-a părăsit chilia. Și vă spun și vouă acum la începutul Marelui Post. Pentru că postul este prima ascultare pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam și pe care acesta a încălcat-o. ÎPS Hierotheos Vlachos spunea că prin neascultare omul s-a sălbăticit, iar prin postul de mâncare și de patimi mintea se poate îndepărta de făptură și se poate îndrepta din nou către Dumnezeu. Că nevoința trupească a postului duce la nevoință duhovnicească. Și doar atunci când ne golim de tot ce înseamnă dependență de făptură, ne vedem sufletul în cele mai ascunse cotloane ale sale și ne putem mărturisi deplin. Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu spunea în îndreptarul său de spovedanie: ”Mărturisește singur nu numai păcatele făcute, ci și pe cele din inimă.” Tot ce am primit în inima noastră din neascultare ne poate ucide sufletește și poate ucide și pe cel de lângă noi.

Manuela Harabor

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Mai 2017 în PREOTI, SPOVEDANIE

 

Preotul – mangaietorul tuturor impovaratilor

În fiecare parohie este un om care este al tuturor; este chemat ca martor, ca sfătuitor ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vieţii, care ia pe om de la sânul mamei sale şi nu-l lasă decât la mormânt, care binecuvintează ori sfinţeşte leagănul, nunta, patul morţii şi sicriul; un om pe care copilaşii se obişnuiesc a-l iubi, a-l venera şi a se teme fireşte de el; pe care chiar necunoscuţii îl numesc părinte; la picioarele căruia creştinii merg şi depun mărturisirile lor cele mai tainice; un om care prin starea lui este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletelor şi ale trupurilor; mijlocitor obligat între bogăţie şi sărăcie, care vede pe cel sărac şi pe cel bogat bătând la uşa sa, rând pe rând; cel bogat pentru a-i lăsa milostenia în ascuns, cel sărac pentru a o primi fără a se ruşina, care nefiind de nici o treaptă socială, ţine deopotrivă la toate clasele: la clasele de jos prin modestia şi simplitatea vieţii; la clasele înalte prin educaţia, ştiinţa şi înălţimea sentimentelor, ce inspiră şi recomandă o religie a iubirii de oameni; un om, în fine, care ştie toate, care are dreptul de a spune toate şi al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligenţelor şi asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeieşti. Acest om este preotul.

Alphonse de Lamartine

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 Noiembrie 2016 în PREOTI

 

Cand ne trebuie binecuvantarea duhovnicului

Abia am explicat când este necesară binecuvântarea duhovnicului, că trebuie să o iau de la capăt! Din comentariile unor persoane îmi rezultă că mulți ortodocși de-ai noștri nu înțeleg că tradiția bisericească este LOGICĂ. Totul se face cu o motivație precisă pe cărările duhovniciei. Cerem binecuvântare de la duhovnic, am mai spus, pentru lucruri deosebite, grave, dificile, nu pentru îndatoririle noastre creștinești: rugăciune, post normal (nu ajunare de multe zile), milostenie. Dar aș vrea să înțelegeți un lucru: binecuvântarea preoțească nu lipsește niciodată! O primim la fiecare Sfântă Liturghie, la sfârșitul ei.

De ce mergem la preot când vrem să luăm o binecuvântare particulară? Ce vrem să obținem practic de la slujitorul lui Dumnezeu? Două lucruri. Mai întâi, aprobarea de a face ceea ce ne-am propus, prin care știm că Dumnezeu este de acord cu inițiativa noastră. Lipsa binecuvântării înseamnă dezaprobare divină. Nu spunem în rugăciune: „Facă-se voia Ta”? Chiar și Fiul lui Dumnezeu S-a supus cu smerenie voii Tatălui ceresc, cu aceleași cuvinte pe care ni le-a lăsat nouă moștenire: „Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”! Așadar, când dorim să facem un lucru deosebit, cu un grad de dificultate foarte ridicat, trebuie să avem aprobarea lui Dumnezeu prin binecuvântarea duhovnicului. Un „nu” al acestuia din urmă ar însemna că Dumnezeu nu este de acord cu propunerea noastră. Este posibil să fie chiar o idee diavolească, semănată în mintea noastră în scopul autodistrugerii. Se numește „ispitire din dreapta”. Ne-am hotărât să priveghem peste măsură, să ajunăm până la epuizare, să facem lucruri riscante..Fără binecuvântare nu ar decât o dărâmare a ființei noastre și poate chiar și a celor dragi nouă.

În al doilea rând, prin binecuvântare primim putere, har, ca să îndeplinim misiunea dificilă pe care ne-am asumat-o. O faptă măreață începută și terminată este întotdeauna opera omului prin puterea Domnului. Știm acest lucru din cuvintele Mântuitorului: „FĂRĂ MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC”. Deci ceea ce s-a făcut deja, s-a făcut prin lucrarea tainică a Împăratului Hristos. Spuneam la începutul postării că binecuvântare și har ca să ne îndeplinim obligațiile duhovnicești zilnice primim în timpul Sfintei Liturghii. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți”!, spune preotul la înfricoșătoarea slujbă. Chiar la sfârșitul ei, credincioșii primesc binecuvântarea finală a Liturghiei: „Binecuvântarea Domnului PESTE VOI TOȚI, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, TOTDEAUNA, acum și pururea și în vecii vecilor, amin”! Din sublinierile făcute se vede foarte bine că niciodată nu lipsește binecuvântarea lui Hristos Domnul credinciosului care participă la Sfânta Liturghie. Binecuvântare primită de la preotul slujitor, care este duhovnic pentru toți credincioșii din biserică. Dacă ați aflat aceste lucruri, vă rog, citiți Psaltirea, acatiste, paraclise, faceți metanii, citiți din Sfânta Scriptură fără nici o frică. Binecuvântarea ați primit-o deja!

Pr. Sorin Croitoru

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 August 2016 în ASCULTARE, PREOTI

 

De ce multi oameni urasc preotii?

Cine iubește pe Domnul găsește măcar un preot care să-i placă. Dacă nu-i place nici măcar unul, atunci are el o problemă foarte simplă: nu crede în Dumnezeu. Dar cred că cine este om credincios și smerit iubește toți preoții, fiindcă sunt trimișii lui Hristos, necăutându-le defecte, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel că „celui curat toate i se par curate”. Adică cel smerit și curat la inimă NU SE PREFACE CĂ NU VEDE DEFECTELE PREOȚILOR, CI CHIAR NU VEDE DEFECTE LA EI! Asta înseamnă „toate i se par curate”. Cel ce vede defecte în el însuși nu prea mai are timp să le vadă în ceilalți. Stă câte unul cu binoclul la observat de defecte la preoți, mai atent decât vânătorul care așteaptă căprioara să iasă în luminiș..Unul ca aceasta a uitat de propria sa persoană, o ură înverșunată îl orbește și nu-și dă seama că se află complet sub puterea diavolului. Despre Iuda este scris în Evanghelie „și a intrat satana în inima lui” și îndată a ieșit Iuda afară ca să Îl trădeze pe Domnul.

Când omul permite duhului necurat să îi intre în inimă, nu mai lucrează el în mod liber și conștient, ci devine o mașină a răului comandată de diavolul-pilot. Acesta îi controlează toate reacțiile fiziologice și prin mișcarea sângelui poate induce felurite stări negative „mașinuței” sale. Astfel, îi poate trezi pofta desfrânării prin mișcarea sângelui spre cele de sub burtă, mânia și iuțimea prin accelerarea curgerii sângelui prin inimă, răutatea față de alte persoane prin creșterea presiunii intracraniene. Omul își dă seama că ceva nu funcționează în el, percepe o iritare, dar din păcate, în loc să cadă în genunchi la rugăciune, așa cum făceau sfinții când simțeau atacurile diavolești, el încearcă un fel de răzbunare pe cel pe care i-l indică însuși diavolul-pilot.

Ca și cum de starea sa proastă ar fi vinovat aproapele său! Diavolul are puterea aceasta de a chinui un suflet, obligându-și victima să atace fizic sau verbal pe alții. Este ca și cum l-ar păcăli pe purtătorul său: „Vezi, acela este de vină pentru starea ta! Binele lui, frumusețea lui, pacea lui, succesul lui, toate acestea sunt de vină pentru necazul tău”! Dar este numai o păcăleală. De fapt, cel care chinuie sufletul este chiar el, tiranul! De aceea spuneam la început, omul care urăște preoții este manevrat în acest mod de către diavoli. Deoarece salvarea creștinului nu poate veni decât prin preoții lui Hristos, cei care împart pe Duhul Sfânt primit la hirotonie, prima măsură pe care duhul răutății o ia împotriva omului este să îl învrăjbească pe acesta cu preoțimea, sau măcar să îi semene îndoiala față de preotul său duhovnic.

Astfel omul nu-și va mai mărturisi sincer păcatele, amânând mereu spovedania pe motivul căutării unui alt duhovnic „curat” (pe care, bineînțeles, nu-l va găsi niciodată, căci istoria se va repeta la infinit).. Și uite așa, dragii mei, fără să vă dați voi seama, părintele vă inițiază în tainele spiritualității Ortodoxiei Răsăritului! Încet, încetișor, veți pricepe ce se întâmplă cu voi înșivă și cu cei din jurul vostru. Nu uitați acest mare principiu al Ortodoxiei: iritarea trădează întotdeauna prezența diavolului în inimă, iar diavolul numai cu rugăciune se alungă.

Pr. Sorin Croitoru

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Iulie 2016 în PREOTI

 

Esti nemultumit de preot?

Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii! Eşti nemulţumit de preot, iar de care ai fi mulţumit, ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, iar la altul nu te lasă să mergi păcatele tale…

Orice Duhovnic, indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta, al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumnezeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atârnare de omul care-L reprezintă pe Dumnezeu. Prin glasul slugii Sale, (al preotului), Dumnezeu te iartă, fiindcă tu sub patrafir, în faţa Altarului, lui Dumnezeu te mărturiseşti. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.

Sunteţi nemulţumiţi de preoţi?

Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi! Ce le găsiţi vină numai lor? Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!

Iată, vă spun că tot poporul este răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu! Poporul îşi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită.

Pr. Arsenie Boca, http://ortodox.md/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Martie 2016 în PREOTI

 

Dumnezeu a lasat ca oamenii pe oameni sa indrepteze

În legătură cu oamenii care nu încredere în preoți la spovedanie, în puterea care le e dată… Era un preot păgân care slujea Sfânta Liturghie însă mai avea și unele rugăciuni care nu erau bune. Un monah, însă, îi spune să nu mai rostească acele rugăciuni, dar el îi zice că atunci când slujește, sfinți îngeri stau deasupra văzduhului în Sfântul Altar ascultând și deci dacă nu ar fi fost bune nu ar mai fi stat acei îngeri. Monahul îl avertizează din nou, până când când într-o zi preotul se adresează sfinților îngeri întrebându-i cum să procedeze pentru ca acel monah să nu-l mai ocărască. Ei i-au spus să facă precum zice monahul că e bine. Atunci preotul îi întrebă de ce nu i-au spus ei mai devreme că ce face nu e bine. Iar sfinții îngeri i-au răspuns că Dumnezeu a lăsat ca oamenii pe oameni să îndrepteze.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 Iulie 2015 în PREOTI

 

Sa nu judecam preotii !

Preoţia, ca sfântă slujire, este aleasă şi înaltă atât prin temeiul său dumnezeiesc, cât şi prin lucrarea ei apostolească. Preoţia este slujirea aleasă şi înaltă din pricina temeiului ei dumnezeiesc, fiindcă acest temei este Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care a devenit Mare Arhiereu, fiind un arhiereu din Dumnezeu “după rânduiala lui Melchisedec” (Ev. 8, 12) şi Care a stat în ceruri de-a dreapta Tronului slavei ca liturghisitor al celor sfinte şi al cortului adevăratei mărturii, pe care le-a întemeiat Dumnezeu şi nu omul.

Preoţia este o rânduială tainică, dar simţitoare, având putere duhovnicească, arătându-l pe preot, ca organ al Duhului Sfânt, mistagog şi liturghisitor al dumnezeieştilor ierurgii, prin preoţie un om din rândul oamenilor, chematprin harul divin şi voinţa proprie, săvârşind pentru oameni, cele către Dumnezeu. Oamenii simt nevoia să facă astfel de precizări, când vine vorba de preoţi: dacă au sau nu har. Un fel de bilă albă sau bilă neagră – care se acordă după felurite criterii. Problema devine şi mai spinoasă când atingem delicatul subiect al Sfintei Taine a Spovedaniei: mai nimeni n-ar vrea în ruptul capului să meargă să se mărturisească unui preot ”fără har”!

Nu e mare filosofie în a constata că numai cei ”cu har” sunt recomandaţi din gură-n gură şi lăudaţi, iar cei “fără har” sunt puşi la colţ, fiind arătaţi cu degetul pentru te miri ce: că sunt urâcioşi, că sunt slabi predicatori, ca sunt atinşi de tot soiul de vicii, ori pentru că sunt autorii unor fapte pe care comunitatea le condamnă. Este o discuţie întreagă pe acest subiect, dusă pe un ton aprins şi contrariat, de cele mai multe ori; este o judecată lumească, iar preoţii, vor sau nu vor, sunt trecuţi prin ciur şi prin dârmon din cauza ei. Nu pe acest fir vreau însă să mergem, pentru că am bate pasul pe loc. Vă propun altă perspectivă, una în care să vă puteţi încrede, pentru că îi aparţine Părintelui Cleopa. Am citit acum câţiva ani vorbele sale şi mi-au plăcut mult, m-au ajutat. Iată-le:

În anul 1954, am fost invitat la Bucureşti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, să vorbesc într-o sală, unde erau peste 50 de persoane, numai miniştri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri, farmacişti, numai oameni din clasa de sus. Era şi părintele Daniil Tudor. El a aranjat ca să predic, împreună cu părintele Benedict Ghius şi cu părintele Petroniu Tănase. După ce-am intrat acolo, întâlnirea religioasă a început, aşa cum se cuvenea, cu rugăciune. La un moment dat, se ridică o doamnă şi spune:

– Prea Cuvioase părinte, eu nu-i pot pune în acelaşi cântar pe toţi preoţii!

– Dar cine eşti dumneata de cântăreşti preoții? Ai stat pe scaunul lui Hristos?

– Dar… Prea Cuvioase, părintele cutare-i sfânt, părintele cutare, care a fost la închisoare, a fost un sfânt, dar ceilalţi preoţi care nu poartă uniforma, care se bărbieresc, care fumează, eu nu-i pot pune în acelaşi cântar!

– Dar cine ţi-a dat voie să-i pui în acelaşi cântar dumneata şi să cântăreşti preoţii? Că n-ai voie să cântăreşti pe nimeni, că zice aşa Scriptura: Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi (Matei 7,1). Eu pe nimeni n-am voie să judec, pentru că judecătorul nostru este Hristos.

– Vreau să vă spun că eu mi-am pierdut evlavia la unii preoţi şi eu cred că n-au toţi acelaşi har!

– Rău ai gândit! Dumneata trebuie să ştii că, dacă ar fi aşa cum zici, n-ar mai fi preoţi pe faţa pământului, fiindcă toţi greşesc. Dar nu-i aşa. Zice Sfântul Ioan Gură de Aur: “A preotului este numai a deschide gura, şi harul lucrează”.

De vei vedea preot beat, căzut în şanţ, du-te şi-i sărută mâna! Îndată te-ai umplut de harul lui Dumnezeu! Că nu se amestecă niciodată păcatele lui cu harul lui Dumnezeu, pe care l-a luat la hirotonie, că atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucrează în virtutea sa personală, ci în virtutea harului pe care l-a primit. Dacă n-a fost vrednic, la judecată ia mai mare muncă decât creştinii, că cei tari, tare se vor cerca; căruia i s-a dat mult, mult se va cere; şi mai mult va fi bătută sluga aceea care a ştiut voia, decât cea care n-a ştiut (Luca 12,48).

Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tău! Noi ne plecăm harului lui Dumnezeu, că ai auzit ce a spus Mântuitorul poporului. El, ca Dumnezeu, îi mustra pe cărturari şi pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie să-i mustre. Ai auzit ce-a spus? Pe scaunul lui Moise şi al lui Aaron au şezut cărturarii şi fariseii, arhiereii şi preoții; tot ce vă învaţă ei să faceţi, să faceţi, că ei legea lui Dumnezeu învaţă, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei zic şi nu fac (Matei 23, 2-3).

Evanghelia îţi dă voie să faci ce zice preotul, când te învață de bine, iar dacă vezi la el ceva că nu-i bun, nu face. Mântuitorul spune asta. Pentru că el are să dea seama înaintea lui Dumnezeu dacă n-a făcut, şi eu am să dau seama înaintea lui Dumnezeu, dacă am auzit un cuvânt bun şi nu l-am făcut. Dar nu le-a dat voie să judece, pentru că harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai dacă ai auzit că l-a caterisit. Şi când este caterisit, încă darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dânsul sabie, are puşcă, are pistol, dar n-are voie să le folosească, că i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, în ziua judecăţii, tot ca preot se va judeca.

Ia să vă dau un exemplu: Pune dumneata într-un castron de marmură un pumn de galbeni de aur şi pune şi cenușă. Ia o căldare de apă şi toarnă peste ei. Ce se întâmplă cu cenuşa? S-a amestecat aurul cu apa? A intrat cenuşa în aur? N-a intrat. Aurul este altă fire şi cenuşa alta. După cum nu se amestecă aurul cu cenuşa, aşa nu se amestecă la preot păcatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, măcar de ar fi el cât de păcătos.

http://kiriakon.wordpress.com/

 
18 comentarii

Scris de pe 4 Aprilie 2014 în PREOTI