RSS

Arhivele lunare: Iulie 2017

Parintele Aléxandros si vrajitorul

afriki-in-0În regiunea Mweka, undeva în mijlocul Congoului, avem doi preoți, pe Părintele Kýrillos și pe Părintele Aléxandros, și avem o singură biserică, cea a Sfântului Gheorghe. La sate avem colibe de pământ [unde se slujește Sfânta Liturghie], astfel că Părintele trebuia să slujească cu rândul. Pe acolo se circulă cu bicicletele, acesta este singurul mijloc de transport existent. Așadar, Părintele Aléxandros și-a luat bicicleta și s-a dus într-un sat.

În după-masa când a ajuns, creștinii ortodocși de acolo au venit și i-au spus că în acel loc se găsește un mare vrăjitor, care omoară pe oricine vine acolo. Zice Părintele Aléxandros: Mie mi-a dat poruncă Episcopul, trebuie să fac ascultare: să fac spovedanie, să slujesc Liturghia și să vă împărtășesc.

Nu după multă vreme apare și vrăjitorul: Ce treabă ai aici, în satul meu Ridică-te și pleacă. (În sate, în păduri, acolo există vrăjitori de diferite feluri.) Continuă, așadar, vrăjitorul: Ești tânăr, pleacă, să nu te omor. Părintele Aléxandros i-a zis: Dumnezeul meu este adevărat, dacă va voi să mor, voi muri, nu depinde de tine. Eu voi face ascultare Bisericii, Episcopul mi-a poruncit să vin să spovedesc, să slujesc Liturghia și să împărtășesc, să întăresc duhovnicește.

Magul i-a zis iarăși: Ești tânăr, pleacă, să nu mori precum a murit protestantul, precum a murit catolicul care a venit să slujească aici, căci așa te voi omorî și pe tine. Părintele Aléxandros i-a răspuns: Am credință în Dumnezeul meu, este Dumnezeul cel Adevărat, mă va proteja. Dacă voiește să mă ia, mă va lua [din viața aceasta], facă ce voiește. Eu fac ascultare de Biserică și de cel ce m-a trimis, de Episcop.

Nu s-a temut, iar a doua zi de dimineață s-a dus la coliba de pământ pe care o avem acolo și a început Utrenia. A venit și vrăjitorul cu făcăturile lui și s-a așezat jos în [coliba] biserică, în dreapta, acolo unde în Grecia avem pangarul. [A venit] cu vrăjitoriile lui, cu gândul să-l omoare pe preot. S-a adunat tot satul, iar acolo sunt protestanți, catolici, diferiți animiști etc., ca să vadă cum va muri preotul ortodox. Părintele Aléxandros și-a văzut, în pace, de slujbă, de Utrenie, a început Liturghia, iar celălalt stătea jos și-și săvârșea vrăjile.

În vremea Intrării Mari, când să pună Sfintele Daruri pe Sfânta Masă, aude un zgomot teribil, spunea el, ca de butoaie mari care cad. Nu le-a dat importanță, știind că multe sunt meșteșugirile diavolului acolo, continuând nevătămat Sfânta Liturghie. Ajungând la momentul prefacerii Cinstitelor Daruri, a auzit un zgomot și mai grozav, și l-a auzit întreaga lume de acolo, dar iarăși nu i-a dat atenție. Când s-a întors să binecuvânteze la „Și să fie milele Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu noi cu toți”, a văzut că în biserică mai rămăseseră doar ortodocșii, toți ceilalți lipseau, inclusiv vrăjitorul. Încheind Liturghia, i-a întrebat apoi [pe credincioși] ce s-a întâmplat, ce a fost cu zgomotele ce se auziseră?

– La Intrarea Mare, îndată ce ai intrat [în altar], magul a căzut jos. L-au luat și l-au dus la spital (există acolo o așa-zisă clinică). Știm că este rău bolnav.

Ceilalți, non-ortodocșii, văzându-l pe mag căzut, se înfricoșaseră și plecaseră. Și pentru că terminase, Părintele Aléxandros și-a luat bicicleta și aplecat înapoi în [orașul] Mweka. Ajungând acasă, l-a întâmpinat preoteasa: Părinte, toată seara am văzut asta și asta și asta, și i-a povestit toate cele ce se întâmplaseră cu vrăjitorul. Iar vrăjitorul a murit.

– Nu, zise Părintele, eu știu că e bolnav. După puțină vreme, însă, a venit cineva din enorie cu bicicleta și i-a anunțat că magul murise [la cabinetul medical] în vremea prefacerii Cinstitelor Daruri.

Înțelegeți, așadar, puterea dreptei slăviri și modul în care Dumnezeu își arată purtarea de grijă față de preoții ortodocși de acolo și față de credincioșii ortodocși.

pemptousia.ro

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe 29 Iulie 2017 în ORTODOXIA

 

Un barbat care se respecta, niciodata nu isi va insela femeia

doi50Un bărbat care se respectă niciodată nu își va înșela femeia. Nu o va înjosi și nu o va face să se simtă prost. Pentru că el a ales-o. El s-a îndrăgostit de ea și tot el și-a promis să fie bărbatul corect, grijuliu, de încredere. El a decis să o țină de mână și să împartă cu ea patul, masa, gândurile și fiecare minut. Atunci, care e sensul să o înșele? Ar ieși că-și înșeală propria decizie. Că alegerea lui nu valorează nimic. Că nu e bărbat.

Decât să înșeli, mai bine vezi ce nu merge. Apoi rezolvi împreună sau lași. Rezolvi, pentru că ții la omul de lângă și lași, pentru că înțelegi că nu mai aveți nimic în comun. Dar nu înșeli. Totul pornește de la alegerea pe care ai făcut-o odată. Ai ales-o pe ea dintre toate femeile, pentru că ți-a plăcut. Pentru că ai vrut să trăiești cu ea viața, să împarți cu ea lumea. Tu ai vrut și nimeni altcineva. Deci e mult mai josnic să trădezi un om pe care-l credeai al tău. Și e mult mai greu apoi să te privești în oglindă și să zici că nu a fost nimic. A fost. Gestul tău necugetat a fost, trădarea ta a fost și cicatrici lăsate în urmă…și ele au fost. Fii corect în primul rând cu tine.

Înșeli o dată, de două ori, de trei. Și pe urmă ce faci? O iei de la capăt? Îți vinzi alegerile ca pe o marfă? Dai demnitatea și respectul de sine pe-o oră de plăcere? E absurd. Un bărbat știe să prețuiască omul pe care l-a ales. Și mai știe că lucrurile într-o zi se pot schimba. După ce înșeli poți să înțelegi că ea de fapt e omul tău și sufletul tău. Și atunci cum să o privești în ochi? Cum să-i mai spui că o iubești? De asta fii sigur că un bărbat corect nu va înșela niciodată. O va părăsi, o va face să sufere pe un moment, dar nu va înșela. Sau o va iubi pentru toată viața.

devorbacutine.eu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Iulie 2017 în CASATORIE

 

Mestere care cosi inimi…

20431489_330110694100067_1864836995778864890_nPune, Meştere-alifie
Peste-a inimii durere
Fă-o ca ‘nainte, vie
Ca să bată cu putere.

Are cicatrici de-o viață –
A trăit dezamăgirea,
Dar şi urme de speranță
Ce-a trăit frumos iubirea.

Coase-o, Meştere-o repară
Ca să-mi țină-n piept iubirea
Să nu dea un gram pe-afară
Să simt din nou fericirea.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Iulie 2017 în ELENA J.

 

Despre pacatul vorbirii de rau

De multe ori suntem înclinaţi să vorbim de rău pe cineva, să colectăm tot felul de bârfe pe seama oamenilor, chiar şi aici în biserică. Dacă cineva greşeşte, imediat se întinde povestea că X a făcut o greşeală. Şi…!? Şi tu faci, şi eu fac. De ce colportaţi aceste ştiri şi le răspândiţi? Aşa cum preotul e mormântul spovedaniilor voastre şi al păcatelor şi niciodată nu va ieşi din gura preotului un cuvânt despre ceea ce aţi spovedit – că atunci el trebuie să fie caterisit – aşa şi voi, din toate ştirile rele, din toate bârfele, faceţi un mormânt în voi, îngropaţi-le în adâncul sufletului vostru şi faceţi-le uitate! Pentru că toate aceste lucruri sunt spre dezbinare.

Nu-s lucruri mari, sunt lucruri foarte mici, dar de ce să le aduni, de ce să strângi ceea ce spune rău unul despre celălalt, chiar dacă ceea ce spune e adevărat? Această colectare nu este pentru tine ceva care nu te afectează! Te afectează, pentru că tu cauţi lucrul acesta, tu ai un suflet care este înclinat spre aceste lucruri, tu deschizi poarta inimii tale ca să primeşti lucrurile rele şi pe urmă să le şi răspândeşti.

Pr. Gheorghe Calciu, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Iulie 2017 în CLEVETIRE

 

Din indemnurile Sf. Valeriu Gafencu

Câte inimi îndreptate către tine, Doamne, dornice de o viaţă nouă în care să plutească pacea, armonia şi dragostea creştină. Am trăit cu sufletul între voi aceste sărbători. Fiecare clipă – o zi duioasă de vacanţă. Fiecare zi – o viaţă fericită! Cu bucurii noi, izvorâte din adâncurile fiinţei mele, renăscute prin harul Domnului Iisus Hristos. Sunt sănătos şi mulţumit. Rog pe Bunul Dumnezeu să-mi dea putinţa în viaţă de a face binele pe care sufletul meu doreşte să-l facă în lume. E cea mai mare hotărâre şi dorinţă a vieţii mele. Cred că acesta e şi sensul trăirii omului: să iubeşti toată creatura lui Dumnezeu şi să faci bine.  Socot că e un mare dar de la Dumnezeu acela de a face bine în viaţă.  Cât sunt de fericit. Sufletul meu nu poate să exprime în cuvinte ceea ce simte. Să fii pătruns de conştiinţa nimicniciei tale ca om – în faţa lui Dumnezeu – şi să te ridici prin puterea credinţei şi a iubirii pe culmile cele mai înalte ale Idealului! Aşa păşesc în al douâzecişipatrulea an al vieţii mele. Cu credinţa în Dumnezeu şi cu dragoste nesfârşită pentru voi toţi ai mei, pentru tot neamul românesc, pentru cei buni şi cei răi, pentru cei drepţi şi pentru cei păcătoşi. Rog pe Atotputernicul Dumnezeu să mă ajute.  Dumnezeu să-i ocrotească în toate, dăruindu-le un cuget senin şi o inimă creştină.

Penitenciarul Aiud, 10 ianuarie 1944

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Iulie 2017 în SFATURI

 

IA – portul meu

ValceaFataValnicZaveicaMi-a ’mpletit bunica ie
Cu mânecile brodate
Și-o port astăzi cu mândrie
Să duc portul mai departe.

O port când e sărbătoare
Ca pe lucrul cel mai sfânt,
O păstrez cu grijă mare
Și-oi purta-o și-n mormânt.

Nu știu de-am s-ajung în viață
Să o port cu vrednicie,
Dar ce știu cu siguranță
Că-s copil de Românie.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Iulie 2017 în ELENA J.

 

Misiunea culturala a tineretului – Mircea Vulcanescu

vulcanescuAstuparea prăpastiei dintre cele două Românii (România autohtonă şi autentică a satelor, şi România oraşelor, rupte una de alta prin aproape două secole de evoluţie divergentă) se poate face numai prin întoarcerea tineretului românesc spre sate, nu cu sentimentul de superioritate al parvenitului înstrăinat şi dispreţuitor faţă de nişte oameni înapoiaţi sub raportul civilizaţiei, ci cu sentimentul just al fiului risipitor, care se întoarce pocăit la casa părintească pe care a părăsit-o după ce a rătăcit cerşind pe la toate porţile sufletului. Trebuie să ne pătrundem de ideea că poporul românesc de la ţară, spre deosebire de cel de la oraşe, e un popor cult. Adică are o tradiţie şi o scară de valori colectivă, trăieşte o viaţă de obşte perfect ancorată în orizontul ei material, care poate da criterii şi principii de valorificare a existenţei oricui se apropie de ea cu înţelegere.

Toate valorile sufletului naţional vor trebui, astfel, trasnfigurate în creaţiunea noastră cultă. Tradiţiile poporului, cântecele lui, jocul lui, nevoile lui, munca lui, metafizica lui, criteriile lui vor trebui ridicate la rangul de universalitate. Pilda celor două culmi ale culturii româneşti, Creangă şi Eminescu şi alte multe pilde mai noi, pot fi orişicui călăuză. În aceeaşi direcţie, chiar statul politic românesc, legiuirile lui nu mai trebuie să fie copia unor forme împrumutate de aiurea şi fără legătură cu viaţa poporului românesc, ci trebuie să izvorască din cunoaşterea şi rezolvarea gândită a nevoilor şi problemelor reale ale acestuia. Aici tineretul trebuie să sprijine toate iniţiativele care merg în acest sens.

Tineretul trebuie să se pregătească din vreme sufleteşte pentru sacrificiul cel mare care s-ar putea să i se ceară. Când tineretul acestei ţări va fi gata să se jertfească pentru statul românesc ca pentru un adevărat bun al ei, şi când, ajutând acest stat să rodească cultural şi economic pentru românii de pretutindeni, aceştia vor ajunge să socotească acest stat ca un bun al lor, nu vom mai avea de ce ne teme. Pentru că vom şti că sufletul românesc s-a arcuit astfel, încât nu mai poate trăi fără el.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Iulie 2017 în ROMANIA, TINERETE