RSS

Arhive pe categorii: BUCURII

Suntem cu adevarat binecuvantati

Astăzi am văzut într-un autobuz o copilă frumoasă cu părul de aur. Am invidiat-o… Era atât de bucuroasă… Și mi-am dorit să fiu și eu la fel de frumos. Când s-a ridicat să coboare, am văzut-o că pășea șchiopătând… avea un singur picior și mergea cu o cârjă. Dar așa cum mergea… am văzut un zâmbet ceresc pe chipul ei!

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu am două picioare. Lumea întreagă este a mea…

M-am oprit să cumpăr niște bomboane. Copilul care le vindea era atât de fericit. Am vorbit împreună cu el și am văzut că era foarte bucuros. Nu mai avea importanță că întârziasem deja la servici. „Vă mulțumesc. Sunteți atât de bun. Îmi place să vorbesc cu oameni ca dumneavoastră…Vedeți, eu sunt orb”.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu am doi ochi. Lumea întreagă este a mea…

Mai târziu, așa cum mergeam pe drum, am văzut un copil cu ochi albaștri. Stătea și mă privea, dar privirea se schimba foarte repede. Nu știa ce să facă. M-am oprit și i-am spus: „De ce nu mergi să te joci și tu?”. Copilul a continuat să mă privească, fără să vorbească, și atunci am înțeles că nu auzea.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu aud. Lumea întreagă este a mea…

Am picioare care mă duc unde vreau, ochi cu care văd apusul de soare, urechi cu care aud toate.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng. Sunt într-adevăr binecuvântat!

marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Ianuarie 2017 în BUCURII, INTELEPCIUNE

 

Daca am avea numai zile cu soare, le-am mai putea aprecia ?

Dacă am avea numai zile cu soare le-am mai putea aprecia?! Cred că suntem în aşa fel creaţi ca să apreciem unele lucruri prin contrast. Cred ca Dumnezeu a vrut să ne facă să gustăm deopotrivă şi din frumuseţea dorului dar şi din durerea lui. Când ceva plăcut îţi lipseşte, apare dorul, apoi apare visul…apoi vine dulcea durere a aşteptării…apoi vine învăluirea plăcută a împlinirii…sau gheara ascuţită a neîmplinirii. Și asta e un alt fel de durere, o durere care naşte un dor mai aprins, un vis mai înălţător. Suntem aşa de ciudaţi uneori…când visul s-a împlinit ne e dor de dor, pentru că dorul este, până la urmă, o durere mângâietoare, este ceva care te face să visezi, să speri, să te rogi cu mai multă credinţă. Doar VALEA dă măreţie MUNTELUI… Doar NORUL dă valoare SOARELUI… Doar VISUL dă valoare ÎMPLINIRII… Doar LACRIMILE dau valoare ZÂMBETULUI…

http://dragostedederbedeu.blogspot.ro/

 
Un comentariu

Scris de pe 10 August 2014 în BUCURII, FERICIRE, FERICIREA

 

Povestea celui mai ocupat om

Poate nu o sa-ti vina sa crezi prin cate trece si cate are de facut in fiecare zi, dar ai rabdare pana la sfarsitul povestii, cand te vei dumiri si imi vei da dreptate. In primul rand, omul acesta este inzestrat cu puteri cum nu s-au mai pomenit: poate vedea chiar si cu ochii inchisi, poate vorbi fara sa deschida gura si se poate deplasa dintr-un loc in altul stand nemiscat.

E incredibil nu-i asa? Mai mult, in fiecare dimineata pleaca la lupta, pe viata si pe moarte, cu o puzderie de dusmani. Si nu e insotiti decat de un singur tovaras, ce-l apara si-l ajuta la tot pasul. Si ce razboi se mai incinge! Iti vine sa crezi ca merge la razboi toata viata, fara sa aiba macar o zi de ragaz?

Apoi, mai are parte si de alte grozavii si mai si: nu e zi in care sa nu fie pradat de un hot. Si orice ar face, nu-l poate opri pe talhar, care-i fura zilnic acelasi lucru. Tot nu ti-ai dat seama cine este omul, nu-i asa? Fara indoiala ca-l stii, caci in fiecare zi auzi de el vrute si nevrute. Stai sa-ti mai spun cate ceva si poate il vei recunoaste.

Are o multime de animale care ii ocupa tot timpul: imblanzeste doi soimi, incarca un magar, are grija de un sarpe, pazeste doi iepuri, ingrijeste doua albine si tine in frau o herghelie de cai albi. Da asta nu e tot: omul acesta este foarte bogat si tare puternic. Este un om minunat, extraordinar, cu un suflet mare! Ei, hai sa iti spun cine este omul acesta: esti chiar TU! Nu-ti vine sa crezi, dar hai sa-ti explic si vei vedea ca asa este!

Mai intai am spus ca esti inzestrat cu puteri cum nu s-au mai vazut. Si intr-adevar, omul este cea mai minunata si mai puternica creatura facuta de Dumnezeu, caci prin intelepciune si vointa se ridica deasupra tuturor celorlalte vietati, pe care le stapaneste. Spuneam ca poti vedea chiar si cu ochii inchisi. Pai, nu-i asa? Cea mai mare putere este cea a mintii. Chiar daca inchizi ochii, poti vedea in mintea ta tot ce doresti. De aceea amintirile sunt o comoara nepretuita.

Am spus ca poti vorbi fara sa deschizi gura. Atunci cand te rogi in liniste, cand stai de vorba cu Dumnezeu in adancul inimii tale, vorbele si gandurile iti sunt auzite si ascultate in cer. Apoi sa nu uitam ca scrisul este una dintre cele mai mari si mai folositoare descoperiri ale omului. Atatea minti luminate, care au trait cu secole in urma, ne vorbesc si astazi prin cartile pe care ni le-au lasat. Tot astfel vorbesti si tu cand scriio scrisoare, mai nou una online, sau un bilet, sau orice altceva.

Pe urma am spus ca te poti deplasa dintr-un loc in altul chiar daca stai nemiscat. Asa este: sigur ai mers cu masina, cu trenul, etc. Asa ca, vezi tu, ce puternic esti si cat de multe lucruri poti realiza? Spuneam apoi ca pleci la razboi in fiecare zi: lupta cu raul si cu pacatele, ferindu-te de toate cursele vrajmasului. Este intr-adevar o lupta pe viata si pe moarte , caci poti castiga mantuirea, viata vesnica sau o poti pierde; depinde de tine…

Am spus ca mereu esti pradat de hoti. Cel mai mare hot este timpul. Nu te-ai gandit niciodata la cate ai mai vrut sa faci, dar nu ti-a ajuns timpul? Orice ai face, timpul iti curge prin degete. Maine e o noua zi, dar care se va duce si ea fara sa se mai intoarca; asadar, ce vei face cu ea, cum o poti folosi mai bine. Am ajuns la animalele de care trebuie sa ai mereu grija.

Cei doi soimi sunt ochii tai, care se reped cu privirea la tot pasul, ca niste pasari de prada. Trebuie sa imblanzesti acesti soimi, asemeni lui Iov, caci ochii sunt poarta sufletului. Apoi trebuie sa incarci in fiecare zi un magar: acesta este trupul tau, pe care il supui la efort si la munca. Daca stii sa ai grija de el, te vei uimi de cate poate sa duca.

Iata ca am ajuns si la sarpe: acesta este cel mai periculos. Cine este? Evident, limba ta. La fel ca un sarpe veninos, ea poate aduce mult rau celor din jur. Este scris ca cine isi pazeste limba isi pazeste sufletul. Cei doi iepuri sunt picioarele tale, care iute ar alerga si dupa ce nu trebuie. Asa ca atentie pe unde te poarta pasii! Cele doua albine de care trebuie sa te ingrijesti sunt cele doua maini ale tale. Ele pot fi harnice si iscusite, la fel ca albinele… In sfarsit…herghelia de cai albi pe care trebuie sa o tii in frau sunt dintii tai.

Si mai spuneam ca esti foarte bogat si puternic: Dumnezeu ti-a daruit viata, minte, sanatate, speranta si putere de munca. E tot ce iti trebuie ca sa realizezi tot ce iti propui. Acestea sunt cele mai mari minunatii pe care banii nu le pot cumpara. Vezi ca am avut dreptate? Tu esti omul minunat, extraordinar de care vorbeam. Tu esti cel mai ocupat om din lume…Iti doresc din suflet sa le faci mereu bine, cu folos si cu multumire!

http://deveghepatriei.wordpress.com/

 
2 comentarii

Scris de pe 10 Martie 2014 în BUCURII, OMUL

 

Contraste

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împărați, atotputernici
Ce însa tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ține
Cât o cocioabă adăpost…

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinți ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!

Virgil Carianopol

 
Un comentariu

Scris de pe 8 Noiembrie 2013 în BUCURII, SUFERINŢA

 

Nemultumit de viata ta ?

Credem că pentru a fi fericiţi, avem nevoie de foarte mult…Ne zbatem pentru a exista, ne consumăm pentru nimicuri… Suntem nemulţumiţi de cum arătăm, râvnim după ceea ce nu avem…Credem că viaţa noastră e grea, că nu e frumoasă…Eşti nemulţumit de viaţa ta? În timp ce tu ai amintiri frumoase, alţii nu au decât un trecut dureros. În timp ce tu ai prieteni, alţii trăiesc în singurătate. În timp ce tu te bucuri de căldura unui cămin şi de iubirea unei familii, alţi copii sunt lipsiţi de căldura sufletească. În timp ce tu eşti privit cu respect, altul este privit cu milă sau cu dispreţ. În timp ce tu ignori tot ce e frumos în jur, alţii ar vrea să vadă, dar sunt orbi. În timp ce tu îţi petreci sărbătorile acasă, înconjurat de familie, alţii sunt singuri, pe străzi. În timp ce tu te plângi de copilul tău, alţii ar da orice ca să poată avea un copil. În timp ce ţie nu îţi place la şcoală, alţii ar da orice pentru şansa la educaţie. În timp ce tu adormi cu planuri pentru mâine, altul nu speră să se mai trezească. În timp ce tu ţi-ai pierdut răbdarea şi te cerţi cu omul de lângă tine, alţii ar da orice pentru a întoarce persoanele dragi înapoi. În timp ce tu eşti nemulţumit de casa ta, alţii nu au o locuinţă. În timp ce tu eşti liber şi poţi face ce vrei, alţii au pierdut şansa la libertate. În timp ce tu te plângi de o banală durere, alţii află că mai au doar puţin timp de trăit. În timp ce tu dormi liniştit, alţii îşi petrec nopţile chinuiţi de frământări. În timp ce tu trăieşti, alţii abia supravieţuiesc. Priveşte în jur şi fii recunoscător pentru tot ceea ce ai. Nu uita că după fiecare furtună, urmează un curcubeu.

Irina B.

 

Fapta cea mai mareata inaintea lui Dumnezeu

De ai căzut, ridică-te! Dar vezi de nu ai putea cumva să ridici și pe alții cu tine. Ai aflat lumina? Caută de luminează şi pe cel care încă se află în întuneric. Ai găsit calea? Arat-o şi acelora care încă rătăcesc pe drum. Ai reuşit să te ridici din patima ta? Ajută şi pe acela care încă înoată în mocirla păcatelor. Să nu consideri că dacă te-ai ridicat şi te-ai îndreptat, nu mai ai nicio datorie faţă de aproapele tău. Nicio bucurie nu este deplină dacă nu este împărtăşită şi cu cei din jur. Aşadar, în drumul tău spre înviere, caută să împrăştii lumină pentru ca să se poată folosi şi ceilalţi şi să ai, astfel, parte şi din cununile lor. Foarte mult contează înaintea lui Dumnezeu să aduci o bucurie, să spui un cuvânt de mângâiere unui suflet întristat şi deznădăjduit. Căci deşi se întâmplă de multe ori ca noi înşine să fim slabi ori necăjiţi, întotdeauna găsim putere să ajutăm pe cei aflaţi mai în nevoie decât noi. Deşi ne este greu, Dumnezeu întotdeauna ne descoperă că sunt suflete care suferă mult mai mult decât noi şi în acelaşi timp ne dă şi puterea să trecem peste necazuri. La judecată vom fi întrebaţi şi de binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Mai mare decât milostenia trupească, este milostenia sufletească. Să ajuţi pe aproapele tău cu o vorbă bună, să-l încurajezi, să-l sfătuieşti, să-i vorbeşti despre Dumnezeu, despre suflet, despre păcat, să-i deschizi ochii sufletului aşa poate cum şi tu la rândul tău ai fost luminat de către alţii. Nu este faptă mai măreaţă ca aceea de a aduce suflete la Dumnezeu şi nici bucurie mai mare ştiind că ai smuls un suflet din iad. Aşadar, lucrând la mântuirea sufletelor noastre să nu încetăm să ne luptăm şi pentru salvarea altor suflete, căci această lucrare este plăcută lui Dumnezeu.

 

Nu sunt atat de saraca…

Nu sunt atât de săracă încât să nu am ceva de dăruit din puţinul meu.
Nu sunt atât de săracă încât să ţin uşa casei închisă şi să îmi doresc singurătatea.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o vorbă bună pentru un om care are nevoie de susţinere morală.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am lacrimi pentru a plânge alături de un prieten.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am zâmbete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atât de săracă încât să nu dau din forţa mea celor aflaţi la pământ.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un suflet îndurerat.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am gânduri frumoase pentru oamenii din viaţa mea.
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai cred în oameni doar pentru că unii m-au minţit.
Nu sunt atât de săracă încât să uit să le fac oamenilor câte o bucurie.
Nu sunt atât de săracă încât să ţin braţele încrucişate în loc să ofer o îmbrăţişare.
Nu sunt atât de săracă încât să nu pot ierta.
Nu sunt atât de săracă încât să stau numai cu mâinile întinse pentru a primi.
Nu sunt atât de săracă încât să îmi vând sufletul pentru lucruri şi bani.
Nu sunt atât de săracă încât să îmi pierd valorile.
Dar cu regret constat că sunt prea mulţi săraci în jur…

 Irina B.