Daca ati sti cat de mult cer ajutor cei adormiti…

Am primit vestea cea intristatoare si totodata veselitoare a plecarii catre Domnul a fiului vostru duhovni­cesc, pentru care ne-am tanguit si am plans impreuna cu voi. Dar acestea nu se potrivesc unui astfel de suflet, pe care nadajduim ca Hristos l-a primit si l-a slobozit de su­ferintele acestei vieti, pentru a-l odihni in locasurile cele vesnice. Aceasta faptura, ca una ce este podoaba sfanta si stralucita, va impodobi nobila dumneavoastra familie si va fi in continuare o nestinsa faclie de mijlocire pentru noi inaintea Domnului. Fecioria lui, indelungarea bolii si a rabdarii, al doilea botez, care este Schima ingereasca, ne incredinteaza ca dulcele nostru Iisus l-a primit ca pe o tamaie binemirositoare. Nu va intristati, va rog, ci va bucurati ca ati depus spre pastrare in vistieria lui Dumnezeu o mare comoara. Despartire de scurta durata este moartea, caci Hristos venind pe pamant, a luminat aceasta taina intunecata, care este moartea.

„Cel care crede intru Mine nu mai moare, ci traieste”.

„Eu sunt Invierea si Viata”.

Va doresc din inima ca Dumnezeu sa va dea rabdare, mangaiere si cugetele cele sfinte catre sporirea duhovniceasca.

2. Daca ati sti cat de mult cer ajutor cei adormiti! Fiindca dupa moarte nu exista pocainta si ca oameni au plecat si ei cu pete si prihane si vazand ca ajutorul celor vii impreuna-lucreaza si ajuta mult la a se desavarsi si linisti, ei isi doresc mult, cer si tanjesc sa fie pomeniti de cineva. Cu dor asteapta ca sa se ridice vreun preot sau vreun crestin virtuos din neamul lor care sa-i pomeneasca si pe ei.

Iti voi istorisi aici o vedenie a unui episcop pe care am auzit-o din gura lui, episcop cu care am impreuna-liturghisit in urma cu cativa ani. Spunea ca era un preot care fusese biruit de vin si de aceea se imbata. Iar aceasta s-a petrecut multi ani la rand. In celelalte insa era un preot virtuos si evlavios. Intr-una din zile a baut vin, dupa obicei, si s-a imbatat. Apoi, mai inainte de a se trezi bine, a mers si a liturghisit, dar cu ingaduinta lui Dumnezeu i-a cazut jos din Sfantul Trup si Sange al Domnului. Sarmanul a inghetat de spaima, gandindu-se la canonul aspru pe care avea sa-l primeasca de la episcopul sau. Dupa ce s-a marturisit episcopului, acesta i-a spus:

„Mergi si te voi anunta cand sa vii ca sa-ti dau canon”.

Si pe cand episcopul a luat in mana condeiul ca sa semneze caterisirea, fiind el singur, a avut deodata o vedenie. Se facea ca vede inaintea sa o multime mare de oameni de tot felul, de toate varstele si randuielile. Episcopul a ramas uimit si l-a cuprins frica de ceea ce vedea. Atunci toti cei oameni i-au spus toti intr-un glas:

„Preasfintite, sa nu-l puneti la canon pe preot, sa nu-l caterisiti”.

Dupa aceasta s-au facut nevazuti.

Episcopul trimite preotului instiintare sa vina la el, iar acesta a venit tremurand, caci se gandea la caterisi­rea lui. Episcopul il intreaba:

– Ia spune-mi, pomenesti multe nume la Liturghie?

– Stapane, la Proscomidie pomenesc multe nume, de la imparat pana la sarac.

– Mergi si atunci cand liturghisesti pomeneste cat de multe nume poti si ia aminte sa nu te mai imbeti. Esti iertat.

Dupa aceasta preotul, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a izbavit de patima betiei.

3. Am primit telegrama cu vestea adormirii suro­rii noastre si, ca niste oameni ne-am intristat. Desigur, au urmat lacrimi care marturisesc unirea sufletelor in legatura nedezlegata a dragostei in Hristos. Dar trebuie sa ne si bucuram pentru marele „premiu” pe care l-a castigat. Mai intai, ca s-a pastrat pe sine in feciorie, aceasta podoaba deosebita a imbracamintei sufletului ei, apoi pentru ca a rabdat ani de zile certarea Domnului prin mijlocirea bolii si si-a ridicat crucea pana la Golgota sfarsitului ei, aratandu-se a fi o adevarata ucenica a lui Iisus. Si in sfarsit, ca i s-a dat Schima ingereasca, pe care Sfintii Parinti o numesc „al doilea botez” si pe care nu a intinat-o cu pacate noi.

Si astfel, curatita fiind prin botezul pocaintei, a plecat acolo unde a chemat-o dulcele Iisus, ca sa vada, aproape de El, chipul Sau teandric si sa se desfateze in chip de negrait. Acolo ea va mijloci neincetat pentru parintii si rudele ei, dar si pentru lumea intreaga.

Marele Antonie, rapit fiind in extaz, s-a vazut pe sine purtat de ingeri catre Cer, in calatoria lui catre Domnul. S-a vazut impiedicat de puterile vrajmase, de demonii din vazduh, care il prihaneau pentru pacatele savarsite. Dar Sfintii Ingeri raspundeau impotriva si spuneau:

„Toate pacatele pe care le-a savarsit inainte de a se face monah, pe acelea le-a iertat Dumnezeu in clipa cand a imbracat Schima. Cele pe care le-a savarsit dupa Schi­ma, aveti dreptul sa le spuneti“.

Acestea zicandu-le Ingerii, demonii nu au mai gasit nimic spre a-l invinovati, dupa care urcarea la Cer a continuat neimpiedicata.

cuvantulortodox.ro, Efrem Filotheitul

 

Cat de grav este pacatul femeilor care se machiaza si se impodobesc

Atentie fetelor, mamelor barbatilor, caci acum sunt foarte multi care se sulimenesc mai rau decat femeile. Ma cutremur ce spune aceasta Sfanta ce va fi la vama 22 cand vor fi judecate femeile de diavoli pentru aranjamentul exterior prin care smintesc si atrag sufletele la desfranare (haine sexi, silicoane, machiaj si celelalte aranjamente).

VAMA A DOUĂZECI ŞI DOUA, A SULIMENIRILOR

Plecând mai departe am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, fâcându-şi faţa albă şi rumenă, ca să se arate frumoase, şi să-i tragă pe tineri spre pofta curviilor, şi a acelora care se împodobesc cu feluri de podoabe şi cu flori, şi cu miresme se ung, şi dracii acelei vămi erau mârşavi şi foarte grozavi şi urâţi, arătându-se ca şi cum ar fi femei sulimenite, şi cu feluri de podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la dânşii, şl alţii se arătau cu cutii, cu dresuri, cu păhăruţe pline de scârnăvii.

Şi dacă m-au văzut, că sunt femeie au alergat asupra noastră urlând şi zbierând ca nişte fiare sălbatice, repezindu-se să mă răpească din mâinile sfinţilor îngeri, şi făcând chipuri curveşti şi măscăriciuni, şi cercându-mă foarte cu de-amănuntul, una câte una, de m-am sulimenit, şi m-am dus la biserică sulimenită şi în ce zi m-am sulimenit, şi de câte ori, sau de m-am spălat cu gând să mă fac mai albă, să plac celor ce mă vor vedea, sau de m-am uns cu niscaiva miresme şi unsori mirositoare, pentru pofta curviei, nelăsându-mă după cum m-a făcut Dumnezeu.

Şi se mirau dracii cum am ajuns până la acea vamă, şi eu tremuram de frică şi fiind femeie săracă, n-am făcut, nici ştiu să mă fi dres vreodată şi la unele m-am aflat vinovată şi se repezeau dracii să mă răpească, din mâinile sfinţilor îngeri şi dând sfinţii îngeri din cele ce mi-a dăruit Sfântul Vasile, am scăpat şi de la această blestemată vamă, şi strigau dracii şi scrâşneau cu dinţii, şi se lăudau că vor umple iadul de femeile, care se sulimenesc şi se împodobesc.

Şi ducându-ne vorbeau sfinţii îngeri între dânşii, vezi de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc, şi se împodobesc, ca să se arate frumoase, că le răpesc dracii de la această vamă şi le aruncă jos în iad, fiindcă ele socotesc că n-ar fi păcat, şi este mai mare decât curvia, că dă sminteală celor ce le vor vedea, şi răpesc pe tineri, asemănându-se dracilor.

Mărturia Sfintei Teodora despre Vamile Vazduhului

 

Holderlin – Amintirea

De multe ori pe-al vieţii drum
M-am îngropat în mari păcate.
Nu mă-ntreba de ce şi cum
Judecătorule-ndurate
Lasă mormântul lor uitării
Să-l înveselească pentru veci
Sângele fiului pierzării.

Puţine zile-ncununate
Cu har smerit am adunat.
Sunt ale Îngerului, toate;
La veşnic tron le-a aşezat
Să se prenumere cândva
La dreaptă judecata Ta
A lor puţină licărire.

https://veghepatriei.wordpress.com/

 

Soarta noastra la Judecata de Apoi

Sufletele primesc răsplata îndată după judecata particulară, însă nu întreaga răsplată, pe care nu o vor primi fără noi, ci înaintea tuturor, la Judecata cea de Apoi, la care se va arăta toată omenirea.

Binele şi răul dezvoltându-se pe pământ, cei ce le săvârşesc trebuie să primească răsplata abia la sfârşit, la isprăvirea lucrării lor, căci abia la sfârşit se culeg toate roadele, atunci când lucrarea, adică viaţa pe pământ, va înceta. Numai atunci fiecare va vedea el însuşi ce întindere a atins binele sau răul ce l-a făcut în generaţia sa şi cele ce vor urma şi fiecare va putea să-şi zică atunci: „Autorul acestora sunt eu”. Numai atunci vom vedea că noi am fost cauza mântuirii pentru unii sau a pierzării pentru alţii, după cum am semănat binele sau răul. De aceea, cu dreptate zice Apostolul Pavel: „Ca să nu ia fără noi săvârşirea fericirii lor”.

Aşadar, lipsa trupului, precum şi rodirea făptui­rii de pe pământ ce nu e isprăvită încă, fac ca prima perioadă a vieţii sufletului dincolo de mormânt să fie nedeplină. Asta este învăţătura Sfântului Grigorie Teologul şi a Sfântului Ioan Gură de Aur.

La dreapta Judecată, noi vom răspunde nu numai pentru propria noastră viaţă şi pentru propriile noastre fapte, dar și de viaţa şi de faptele tuturor celor ce dezvoltă ideile noastre şi le urmează. Deci această viaţă pe pământ şi dezvoltarea cugetării nu se vor sfârşi decât în cea din urmă zi a universului. Câte blesteme vor auzi unii atunci, din partea celor ce au fost duşi la pierzare pentru că au urmat calea nelegiuită, răul ascuns ce l-au semănat aceia; alţii, dimpotrivă, vor fi primiţi, prin binecuvântările acelora ce i-au urmat, pe calea binelui. Numai atunci vom vedea, în toată strălucirea sa, binele sau răul ce l-a făcut fiecare, dacă totuşi răul n-a fost şters prin adevărata pocăință şi printr-o viaţă virtuoasă. Vom vedea binele şi răul ce l-a făcut fiecare, împreu­nă cu toate urmările lor, iar cei ce vor fi semănat pe unul sau pe altul vor gusta ei mai întâi din roadele lor. Aşa învaţă Sfinţii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii cu privire la fericirea nedeplină a drepţilor în Rai, în prima perioadă a vieţii de dincolo de mormânt, şi la chinuirea încă neîntreagă a osândiţilor în gheenă.

Pr. Mitrofan, altarulcredintei.md

 

La Judecata de Apoi toate faptele omului vor fi vadite

Toate lucrarile tainice ale omului se vor descoperi intr-o buna zi. Nici una din faptele omului nu poate fi tainuita. Iudeii socoteau ca pot ascunde de Dumnezeu uciderea atator prunci si ca fapta lor cea sangeroasa si ticaloasa savarsita impotriva lui Hristos putea ramane tainuita inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Insa ceea ce socoteau ca poate fi ascuns a ajuns a fi povestit ziua si noaptea, si in cer, si pe pamant, vreme de mii de ani.

Iuda cugeta ca poate ascunde vanzarea pusa la cale impotriva Domnului sau, dar Domnul a priceput vanzarea si a dat-o pe fata: Iar Iisus a zis: Iudo, cu sarutare vinzi pe Fiul Omului? (Luca 22:48).

Domnul a cunoscut si inimile fariseilor, citind cugetele lor ticaloase: Pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre? (Matei 9:5). Ce fapte, ce lucruri, ce intamplari din lumea aceasta pot fi ascunse de Cel Ce vede si descopera chiar si cele mai tainice cugete din inimile oamenilor?

Caci nu este nimic tainuit, care sa nu se vadesca. Pentru aceasta trebuie sa ne temem, pentru asta trebuie sa ne veselim. Sa ne temem, pentru ca toate faptele noastre cele rele, toate poftele si cugetele cel rele lucrate in taina vor fi scoase la lumina. Sa ne veselim, pentru ca tot binele pe care l-am savarsit, l-am voit si l-am cugetat in taina va fi scos la lumina. Daca nu este vadit inaintea oamenilor, va fi vadit inaintea ingerilor din ceruri. Cu cat mai mare este frica pentru pacatosi, cu atat mai mare este veselia dreptilor.

http://www.ganduridinierusalim.com/

 

Sfintele sarindare au puterea sa scoata suflete din iad

Un creștin a avut odată o descoperire despre puterea și folosul sfintelor sărindare. La sfârșitul Sf. Liturghii, sfinții îngeri și sfinții zilei respective au luat de pe mese darurile ce au fost aduse pentru sufletul celui adormit. Altădată a văzut că nu le putea lua pe toate deoarece unele se prefăceau în grămezi de scrum, dovada că nu au fost primite înaintea lui Dumnezeu. Iar într-o altă descoperire, îngerul n-a putut să ia prinoasele de pe masă deoarece în toate bucatele aduse forfoteau viermii. Copiii care făcuse pomenile pentru părinții lor adormiți, au început să se certe din cauză că unii au dat mai mulți bani decât ceilalți, făcându-se tulburare între ei și părându-le rău. Astfel fapta lor s-a prefăcut în viermi și păcat. De aceea milosteniile trebuie făcute în ascuns de ochii celor invidioși, răuvoitori și zgârciți.

Vechile cărți dovedesc că mare folos au sufletele celor adormiți de pe urma acestor pomeniri. Sfintele sărindare săvârșite 40 zile la rând cu Sf. Liturghie sunt cele mai puternice rugăciuni atât pentru vii cât și pentru morți și au puterea să scoată un suflet din iad sau să-i ușureze din chinuri în funcție de gravitatea păcatelor. Unii au fost cercetați prin vise și vedenii de rudeniile pe care le-au pus în pomelnic și au venit să le mulțumească pentru că i-au scăpat din locul de osândă. Altcineva a avut sărindare pentru vii și morți și aflându-se în niște necazuri grele, cerea de la Dumnezeu mai mult scăparea lui din aceste suferințe pământești, iar Domnul i-a descoperit că necazul lui pământesc este nimic pe lângă chinurile părinților lui care sunt în iad. Și a fost întrebat pe cine vrea să elibereze din suferință, pe el sau pe părinții lui, iar el a răspuns cu smerenie că vrea să-i fie salvați părinții lui care se află în focul iadului. Și Milostivul Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și i-a salvat părinții ducându-i la bine. Iar după puțin timp, rugăciunile părinților care se aflau acum în rai, l-au salvat și pe el din necazurile ce le avea. Astfel și cei vii beneficiază de folosul și puterea acestor sfinte sărindare și mare răsplată vor avea pentru că s-au ostenit să scoată acele suflete din temnițele iadului, unde nu este lumină, aer sau hrană ci numai chinuri fără de sfârșit.

Noi când facem un parastas pentru cei morți, este ca și cum ar primi o scrisoare din partea noastră, simțind mângâiere și bucurie că am avut aceasă grijă față de ei. Când facem pomeni cu milostenii mari, primesc și ei pachete cu bunătăți. Când s-au plătit păcatele sufletelor cu sărindare, parastase și milostenii de tot felul, atunci e trimis de Domnul la iad, îngerul păzitor să scoată sufletul care s-a ispășit de păcate. Și astfel sufletul care este în iad primește acte de eliberare de la acea închisoare a iadului. Când sosește îngerul în iad, merge cu lumini printre păcătoșii de acolo până la acela care e rânduit să fie eliberat. Îl stropește cu apă vie și în acel moment, dispar de pe el rănile și negrul păcatului rămânând sufletul lui frumos și curat. Îngerul îl îmbracă în haina botezului pe care o pierduse prin păcat apoi îl ia de mână și-l ridică la cer unde sunt drepții. Când pleacă îngerul cu sufletul, cei care se află în iad încep a se tângui că nu au și ei rudenii pe pământ care să se roage pentru ei și să-i salveze de acolo. Și simt și ei o mică bucurie și nădejde că până la Ziua Judecății vor scăpa și ei din iad.

Să ne fie milă de cei adormiți, să ne ostenim să scoatem cât mai multe suflete din iad prin aceste sărindare și să nu neglijăm această posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Și chiar dacă ni se pare nouă că părinții noștri au fost buni și credem că ar fi ajuns în rai, fiindcă unei creștine i s-a arătat în vis tatăl ei care murise și îi mulțumea cu mare bucurie că l-a salvat din chinurile iadului în care stătuse 7 ani din pricina unor păcate nespovedite, deși ea credea că ajunsese la bine știindu-l un om bun.

Mulți cred că odată cu plecarea din lumea aceasta se sfârșește și suferința, însă ei nu știu sărmanii că de abia de la moarte începe veșnicia pentru suflet. Pentru cel necredincios ar fi mai bine ca la moarte să se sfârșească toată ființa lui trupească și sufletească, dar sufletul este nemuritor și ori se va bucura veșnic, ori se va chinui veșnic.

Parintele Visarion

 

Despre judecata sufletului

Daca veti pune in mintea dvs. acest formidabil spectacol al Judecatii din urma, va veti ingrozi. Parintele Staniloae spunea: „Acolo nu este o judecata propriu-zisa. Nu este auditoriu, nu e niciun avocat, nu e nimic”. Noi vom fi in fata lui Dumnezeu cu toata istoria noastra spirituala si materiala. Vom fi acolo in fata tuturor si fiecare va sti intimitatea noastra, lucruri pe care le-am uitat, lucruri de care ne este rusine noua insine sa ni le mai amintim. Toate vor fi ca o istorie, prezentata intr-un singur loc, in fata intregii lumi. Nu va mai exista niciun loc unde sa te ascunzi. Degeaba vei pune mana pe ochii tai, caci mana ta este transparenta. Degeaba vei intoarce sau vei pleca capul tau, pentru ca poti fi vazut si cu capul plecat si cu capul ridicat. Nimic nu se va ascunde. Toate vor fi descoperite. Daca va veti gandi la aceste lucruri, va va fi rusine sa faceti sminteli sau sa rostiti lucruri murdare. Cu vintele voastre sa fie curate. Sfantul Apostol Pavel zice sa vorbim in psalmi si in rugaciuni. Adica nu sa rostesti numai psalmi, ci toate cuvintele tale sa fie cuvinte care ar putea sa constituie o rugaciune. Caci Sfantul Apostol Iacov zice: „Limba e un mic madular, dar multe rele face.”

Pr. Gheorghe Calciu

 

Unde merge sufletul dupa moarte

Dintre sufletele care merg in cer dupa moarte, unele sunt curate si imprastie o mireasma bine-mirositoare, au o infatisare dumnezeiasca, sunt pline de slava lui Dumnezeu si de o lumina din cea mai curata, iar acestea sunt numai sufletele sfintilor. Acestea despartindu-se de trup, stralucesc precum soarele, datorita lucrarii intelepte, a dreptatii si a curatiei. Aceste suflete, cu ajutorul ingerilor care le iau de pe pamant si le conduc spre lumina cea dintai care nu poate fi cuprinsa, lumina rara de materie, de neanteles chiar si de catre ingeri, iar aceasta lumina nu este alta decat Dumnezeu slavit si caruia se inchina nenumarate puteri ceresti dumnezeiesti, Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh fiecare in parte, deoarece sufletele oamenilor sunt lumini stralucitoare facand parte din cea de-a treia ceata, urca in cer cu ajutorul luminilor celor de-a doua, adica a ingerilor. Cand ajung acolo, se inchina la tronul slavei lui Dumnezeu, cu o frica din cea mai curata si cu o bucurie a Sfantului Duh, in timp in aceeasi clipa isi fac aparitia si Heruvimii, Serafimii cu toate puterile ceresti cele infricosatoare si nemaivazute, incercand sa-i dea indrazneala sufletului pe care-l urca in continuu.

Apoi, fiecare suflet evlavios, cu o prietenie si puritate intalnita intre o prietena cu un prieten, la un semn dumnezeiesc sunt lasate sa intre in aceea ceata dumnezeiasca, al carei har slavit l-a primit inca de cand era in viata prin prezenta Sfantului Duh si cu care a fost lasat sa intre in sanul Bisericii, asa incat participarea lui la aceasta sa inmulteasca numarul membrilor, care sunt chiar trupul lui Hristos. Cu acest trup al lui Hristos, care este Biserica, se leaga in asa fel incat sa se bucure si sa se odihneasca impreuna cu acesta la umbra aripilor lui Hristos, pana in clipa cand va ajunge vreodata in imparatia cerurilor cea vesnica, ca sa fie asezat pentru totdeauna langa Dumnezeu.

Celelalte suflete negre si intr-un mod descurajator de intunecate, datorita cuvintelor, gandurilor, obiceiurilor si tendintelor rele, sunt sufletele pacatosilor. Si pentru ca se despart intr-un mod napraznic de trup, izvorasc o mireasma dezgustatoare, pe care o transmit pretutindeni. Aceste suflete, fiindca sunt acoperite de intuneric si pentru ca miros urat, pentru ca sunt pline de diferite murdarii, sunt duse fara voia lor de ingerii care pedepsesc, intr-un mod cu totul infricosator, in adancurile iadului, unde stapaneste frica si groaza si unde sunt pazite de o garda foarte aspra, care nu arata nici un strop de mila. Apoi aceasta garda la randul ei preda sufletele altor garzi si duhuri necurate, intr-un loc unde stapanul intunericului, adica diavolul ii leaga cu legaturi vesnice, si pe ingerii cei intunecati care se aseamana acestora avandu-i ajutor, ii pune sa aprinda un foc vesnic. Sufletele sunt predate acestora, pentru ca urmeaza sa fie cu ei pe vesnicie si pentru ca pe acestia i-au avut prieteni in viata lor, in lucrarile si in vorbele lor, fiindca le-au urmat sfaturile pe care le-au transformat mai apoi in fapte, fapte din care s-au vatamat chiar ele insele dar si pe altii, in viata de pe pamant a lor fiind doar un exemplu rau, caracterele lor precum si comportamentul acestora, lasand o amintire rea.

Nichita Stetathul | crestinortodox.ro

 

Ce-ai facut tu ca sa meriti sa ajungi Acolo Sus ?

Viata e grea, e stresanta? E greu de trait? Lipsurile si necazurile te fac sa suferi? Trebuie sa te chinui ca sa traiesti? Inseamna ca nu stii cum e sa mori. Inseamna ca n-ai auzit de chinurile mortii, de remuscarile din ultimile clipe cand iti trec prin fata ochilor mintii, toate faradelegile si faptele reprobabile pe care le-ai faptuit, comparativ cu cele bune. Inseamna ca n-ai vazut niciodata un muribund zbatandu-se in chinuri, fara aer, fara vlaga, intr-o durere cumplita, ca nu ai auzit vaietele si implorarile disperate catre divinitate si nu i-ai urmarit privirea deznadajduita si cererea muta de ajutor. Inseamna ca nu stii ce te asteapta dupa moarte, ce “dare de seama” trebuie sa dai, de ce judecata o sa ai parte – fara avocati mincinosi si judecatori corupti, fara pile si spaga, fara amestecul politicului si presiunea presei. Ce vorbesti? Cand ajungi Acolo Sus, nu se intampla asa ceva.

Acolo Sus? Ce-ai facut tu ca sa meriti sa ajungi Acolo Sus? Muta-ti gandul ! Toata viata ai trait in minciuna si in pacat, in lene si delasare, in inconstienta si lasitate. Nu ai respectat nici legea si nici religia in care te-ai nascut si vrei Sus? De mic copil ti-ai mintit parintii si educatorii, ti-ai inselat prietenii, ti-ai neglijat educatia; apoi la maturitate te-ai destrabalat, te-ai imbuibat cu mancare si bautura, te-ai distrat cu femei si barbati, ti-ai mintit si inselat nevasta, ti-ai tradat prietenii, sefii de la serviciu, sefii de la partid (pardon- de la partide, ca nu ai scapat niciunul…), ai furat din bunul obstesc si privat, ti-ai vandut cinstea si votul pentru pomeni electorale sau avantaje ilegale. In biserica n-ai intrat decat la moartea parintilor – pe care i-ai neglijat si lasat in uitare si saracie, la manastiri te-ai dus numai in excursie, la Dumnezeu nu te-ai rugat decat atunci cand ai fost cercetat de organele statului si inainte de procese, sau bolnav fiind in spital, si vrei Acolo Sus ? Ma uit la anunturile de decese care apar in ziare sau la televiziuni – si ma minunez citind, la toti, dar absolut la toti, ca apare expresia “…si speram ca de undeva de acolo sus, ne privegheaza…” Mai fratilor, sunt multi oameni buni si buni crestini, dar nu toate lichelele si toti borfasii se duc Acolo Sus, ca doar nu-i guvern. Stai ca… nu-i chiar asa. Ce-as mai putea face, ce-ar trebui sa fac ?

Ce-ai putea? Mai nimic. Ai putea umbla in sezonul rece cat mai dezbracat posibil, ca sa acumulezi multa, multa…raceala, caci acolo unde o sa ajungi dupa moarte, vei fi primit cu multa, multa caldura. Se vor ocupa de tine cu atata atentie, mai ceva ca de parlamentarii care vin in teritoriu in perioada alegerilor. Nu-ti vor stirbi cu nimic prescriptiile consemnate, nu vor tergiversa lucrurile si nu vei fi vaduvit de nicio procedura. Si crede-ma, se zice ca sunt adevarati profesionisti, fac treaba de supracalitate si nu tin cont decat de legea si de statutul lor. Sa respecte legea si statutul ? Nu cred. Unde se mai intampla asa ceva ? Unde ? Acolo Jos !

Traian Calancia

 

Pr. Constantin Sarbu: „Aveti grija ca vor veni timpuri grele !”

Părintele Constantin Sârbu şi-a prevăzut sfârşitul. Ana Cristea ne povesteşte: Pe data de 3 octombrie 1975 urma să plec la băi. Aveam canon să nu mă împărtăşesc până de Crăciun. Totuşi, la sfârşitul lui septembrie, ştiind că plec, Părintele îmi spune: – Pregăteşte-te să te împărtăşeşti duminică. – Dar cum, Părinte? Am canon să nu mă împărtăşesc până la Crăciun. – Ştiu eu ce-ti spun. Tu pregăteşte-te, duminică te împărtăşesc. De atunci presimtea el sfârşitul lui. La întrebările noastre, Matilda (Cocuta) Mircea îşi încheie amintirile spunându-ne: În vara anului când a murit, l-am visat pe Părintele Constantin Sârbu în curtea bisericii unde totul era uscat: pomii, florile, iarba. Când i-am povestit mi-a zis: – Când voi pleca eu. – Dar unde te duci? – Vreau să mă duc în străinătate (nu voia să spună că va muri). – Dar ce să cauti acolo, Părinte? – Aşa o să vă uscati şi voi cum e pădurea asta uscată. Aveti grijă că vor veni timpuri grele. La urmă de tot n-or să mai fie preoti, uşile încuiate, au să plângă lacătele la uşi, că nu va mai fi cine să facă slujbă. Să vă duceti după un preot cu un picior încăltat şi unul descăltat. Cât îi aveti acum, cercetati-i şi împărtăşiti-vă. Atunci se va închide cerul şi nu veti mai avea de unde lua credintă. Aceea pe care o aveti, aceea să o păstrati. Să nu vă mândriti, să nu mintiti, faceti bine, căci dacă faceti păcate piere şi credinta. O părticică mică în adâncul inimii stă ascunsă acolo şi dacă faceti o faptă bună mai prinde şi ea viată, e veselă. Dar dacă voi nu faceti nimic, nu postiti, nu vă rugati, nu faceti milostenii, se micşorează, se micşorează… şi gata.

Extras din Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum, Moldova Ortodoxă