La multi ani cu Dumnezeu, fratii mei dragi!

Dragi prieteni, frați întru Hristos, să Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru anul care a trecut, pentru cele bune și pentru cele mai puțin bune. Pentru sănătatea ce ne-a dăruit-o, dar și pentru zilele când am fost bolnavi, pentru pacea și clipele liniștite, dar și pentru zilele de ispite și tulburare. Pentru dragostea ce am primit-o, dar și pentru zilele când am fost mustrați, jigniți și loviți. Pentru cei care încă sunt lângă noi pe drumul acestei vieți, dar și pentru cei pe care Dumnezeu i-a chemat Sus. Pentru zâmbete, dar și pentru lacrimi.

Toate sunt rânduite de El pentru binele fiecăruia dintre noi, chiar dacă de multe ori considerăm că am fost nedreptăți sau rugăciunea nu ne-a fost ascultată după cum ne-am fi dorit noi. Așadar, să Îi mulțumim și pentru faptul că nu ne-a împlinit anumite cereri știind că sunt vătămătoare pentru sufletul sau trupul nostru, ocrotindu-ne, astfel, prin Pronia Sa cea atotștiutoare.

Să iertăm pe toți cei care ne-au greșit și la rândul nostru să ne cerem iertare celor ce i-am nedreptățit sau le-am greșit în vreun fel, pentru ca să nu intrăm în noul an supărați pe cineva. Vă doresc să aveți parte de bucurii duhovnicești, pace, sănătate și iubire, iar la sfârșit mântuire. La mulți ani printre cei dragi! La mulți ani cu Dumnezeu!

Elena J.

 

A mai trecut un an …

În anul care a trecut,
Am fost rău, deși n-am vrut,
Binele de l-am iubit,
Eu tot rău am săvârșit.

Talerul s-ar egala,
Fapte bune de-ar afla,
Însă el a cumpănit,
Și doar rele a găsit.

Pentru anul care vine,
Eu Te rog ceva, Stăpâne:
Dă-mi voință și putere,
Ca să mă lepăd de rele.

Și să fiu din nou curat,
Cum am fost când m-ai creat,
Fără pată, fără vină,
Să trăiesc iar în lumină!

Elena J.

 

Betivul care era de fapt sfant

Nu suporta să îl vadă lângă el pe acel om cu haine zdrențuite, murdar și pe deasupra și băut. Nu-i suporta prezența și neîndemânarea. Ajunsese așa din cauza necazurilor prin care trecuse de-a lungul vieții. În zilele când era lucid, se retrăgea undeva în pădure, încât nimeni nu-l mai putea găsi și revenea singur în sat abia după câteva zile. Cu ce trăia, unde dormea și ce făcea el în acest timp, numai Dumnezeu putea ști. Într-un târziu l-au găsit mort la marginea satului, având o metanieră mare în mână și o cruciuliță în buzunarul de la piept. Că a murit de foame, de frig sau de necaz, sătenii nu și-au putut răspunde. Un lucru era sigur: a murit în pocăință! Cei mai mulți s-au bucurat de moartea lui ca de o izbăvire, pentru că-și ziceau ei: „Degeaba mai trăia! Un bețiv și-un om de care toți se scârbeau.”

Dar iată că „bețivul” satului lor era de fapt un nebun pentru Hristos sau poate chiar un sfânt. Cine-l hrănea pe el în acele zile când se retrăgea în pădure? Unde se adăpostea el de fiarele sălbatice, de ploaie sau de ger? S-a descoperit mai târziu preotului din sat printr-o vedenie că „bețivul” a fost iertat și i s-au acoperit toate celelalte neorânduieli, pentru că pocăința ce o făcea, întrecuse păcatele lui cele multe. I s-a descoperit chiar că satul lor fusese de multe ori ocrotit de rele și necazuri tocmai datorită rugăciunilor acestui „zdrențuit” bineplăcut al lui Dumnezeu.

Unii au mărturisit că trecând odată prin pădure, au văzut în depărtare o ființă ce era înălțată de la pământ aproximativ 2 metri. Poate că era chiar acest drept al lui Dumnezeu, care atunci când se ruga, nu mai avea pământul sub picioare. De frica acestei vedenii înfricoșătoare, sătenii nu au mai trecut niciodată prin acele locuri pustii, sălbatice. Pentru mulți dintre ei, „bețivul” devenise acum „sfântul”, iar pentru alții a fost chiar o pildă puternică vieții lor, ferindu-se de atunci de a mai judeca vreun om, știind că în orice bețiv poate fi un sfânt, necunoscând pocăința lui cea din ascuns.

Elena J.

 

Banii castigati din inselaciuni si nedreptati sunt bani blestemati

Banii câștigați prin minciuni, nedreptăți și vicleșug atrag blestemul dumnezeiesc asupra celor ce se fac partași de ei. Avocații și judecătorii care sunt părtinitori și mint cu scopul de a câștiga procese pe nedrept – mănâncă o pâine murdară. Doctorii care fac avorturi (sau orice altă muncă necinstită), care iau bani pe operații mai mult decât trebuie – mănâncă o pâine murdară. Patronii care nu-și plătesc angajații sau nu le acordă drepturile ce li se cuvin, oprind banii pentru ei – mănâncă o pâine murdară. Aceia care au fost ajutați în vreun fel și li s-au prestat servicii dar fără să-și plătească muncitorii – mănâncă o pâine murdară. Cei care fac bani din afaceri necurate, vânzând la un preț dublu, câștigând bani din camătă – mănâncă o pâine murdară. Cei care împrumută și iau cu dobândă – mănâncă o pâine murdară. Cei care vând lucruri, haine sau mâncare stricată la preț de marfă bună, punând apă în vin sau în lapte, amestecând mere mici printre mere mari și luând același preț – mănâncă o pâine murdară. Banii câștigați din duminici și sărbători, nu sunt buni, sunt bani blestemați, Dumnezeu îngăduie să-i pierzi sau să ți se fure, pentru că întâi tu ai furat Ziua Lui – Sfânta Duminică. Sau îi pierzi pe la doctori și pe medicamente.

Și toți cei care câștigă bani de pe urma nedreptăților, mințind și înșelând, asuprind și calomniind săraci, orfani, văduve, lipsiți, nevoiași și bolnavi – mănâncă o pâine murdară. Acești nedreptățiți strigă răzbunare fiindcă li s-a furat dreptul lor câștigat prin muncă cinstită, cu sudoare, de banii lor folosindu-se tot bogații, asupritorii, ei cumpărându-și a doua vilă, a treia mașină, lipsind pe sărac de pâinea de pe masă. Câte lacrimi am strânge dacă am stoarce toate casele și mașinile de lux ale bogaților?

Dar chiar de nu-i blestemă nimeni pe acești asupritori, blestemul dumnezeiesc tot îi ajunge, căci se îmbolnăvesc ei sau copiii lor, pierzând acești bani îndoit pe la doctori sau le mor vitele, ori pământul nu-și mai dă rodul ca altădată, căci nedreptatea este păcat strigător la cer. Dacă dintr-un lucru rău primești un câștig, să te aștepți cât de curând ca acest beneficiu să fie o pricină a nenorocirii.

Elena J.

 

Cand sotia nu face nimic…

Într-o zi soţul vine de la serviciu şi nu poate băga maşina în garaj deoarece pe aleea spre garaj erau trântite bicicletele copiilor. Dă să bage bicicletele în garaj şi găseşte jeep-ul soţiei deschis şi câinele plin de noroi întins pe bancheta din spate. Nedumerit, intră în curtea interioară unde vede copiii într-o baltă de noroi, piscina şi ea murdară, copiii se stropeau cu furtunul. Îngrijorat, intră în bucătărie nu fără a observa că geamul de la uşă era plin cu pălmuţe de ciocolată, clanţa îmbrăcată în felii de şuncă şi gaura cheii înfundată cu un cârnat. În bucătărie curgea apa, frigiderul era deschis şi conţinutul lui vărsat pe podea, farfurii şi pahare murdare peste tot. Pe masă o baltă de suc , muştele roiau pe masă. Pe jos nu se putea călca altfel, decât pe mâncarea căţelului sau în conţinutul borcanelor de murături.
Panicat şi alb la faţă, începe să îşi caute soţia prin toată casa. Era un vacarm de nedescris – televizorul şi computerul erau date la maximum. Intră în baie unde prosoapele pluteau pe podea într-o baltă de apă şi sulurile de hârtie igienică erau derulate prin cuier, prin cadă şi pe mânerul de la uşă.
În sfârşit îşi găseşte soţia în ultimul dormitor relaxată cu o mască pe faţă, bigudiuri în păr. Citea o revistă şi asculta muzică cu căştile pe urechi. Cu un ultim efort, o întreabă ce s-a întâmplat. Ea îi răspunde:
– Îţi aduci aminte când te întorceai acasă şi mă întrebai ce am făcut toată ziua? Ei bine… azi n-am făcut nimic!

http://thejoke.ro/gospodina/

 

Poezie de Craciun

Te-ncăpățânezi Hristoase 
Să Te naști iarăși în noi
Și să lași atâta slavă 
Pentr-o mână de noroi.

Vii și azi, ca-ntotdeauna-n
Suflete murdare, reci
Și înfrigurat pe lespezi
Mucede, Te cuibărești.

Azi, nu mai ai Doamne Sfinte
Îngeri ca să-ți cânte lin,
Și nici magii în veșminte
Nici păstorii nu mai vin.

Te privesc la mine-n suflet
Gângurind, în strai umil
Și zâmbind ca niciodată
Mă transform… devin copil.

Și-acum o-nțeleg pe mama
Care-n ziua de Crăciun
După ce-aranja icoana
Alegea ce e mai bun

Și-n uimirea noastră mare
Ea privea cu drag în sus
Și sfios, punea la masă
Înc-o farfurie-n plus.

Pe fundaluri de colinde
Și din inimă-nghețată
Smulg acum o rugăminte:
Hai să Te mai naști o dată

Nu am aur nici tămâie
Și cântarea mi-e săracă
Lasă-mă măcar să suflu
Să Te încălzesc oleacă.

Știu… că mâine, prin păcate
Iar din mine Te gonesc
Însă, măcar astă noapte
VREAU ca eu să Te-ngrijesc.

Sandu O.

 

Imparte-ti fericirea cu altul

Fiecare om cu fericirea lui. Unii credem că este relativă. Asaf spunea că fericirea lui este să se apropie de Dumnezeu. Cred că cea din urmă e cea mai îndreptățită dintre toate. Vreau să împărtășesc cu voi câteva lucruri care le-am citit zilele acestea. Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te. Dacă vrei să fii fericit o viață, iartă! Răzbunarea este dovadă de prostie și mediocritate. Iertarea este nobilă și din Dumnezeu.

Shakespeare zicea să învingem durerea, să fim veseli cât se poate, până la urmă tot la zi ajunge cea mai neagră noapte. Fericirea ce se naște din biruință este înălțătoare iar biruința fără Hristos este efemeră. Visează ca și când ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și când ai muri azi. Așa nu ajungem să ne plictisim niciodată. Fiecare avem ce face. Putem pune umărul la comoara din cer.

A fi fericit nu înseamnă că totul este perfect, ci înseamnă a vedea dincolo de imperfecțiuni. Dincolo de ele este secretul unei vieți îmbelșugate. Adevărata fericire costă puțin. Când costă mult nu este adevărată. Cel mai fericit este cel care știe să se bucure de lucrurile mici și simple.

Plăcerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea însă se întemeiază pe adevăr. Când Pilat l-a întrebat pe Hristos ce este adevărul, inima lui era plină de nefericire. Adevărul este Dumnezeu și oricine se bazează pe El poate fi fericit. Tristețea se poate descurca și singură, dar ca să fie ea însăși, bucuria are neapărată nevoie să fie împărtășită cu cineva. (Mark Twain) Viața are multe probleme și e scurtă. Când sunteți fericiți, împărtășiți și altora. Iar dacă Hristos este fericirea voastră, dăruiți-L și altora.

Alexandru F.

 

Erai Prunc micut in iesle

Erai Prunc micuț în iesle,
Când noi am primit de veste,
Că Iisus Te vei numi
Și neamul îl vei izbăvi.

Dobitoacele suflau,
Staulul de-l încălzeau,
Iar păstorii Ți-au adus,
Daruri scumpe mai presus.

Îngerii în cor cântau
Și slăvind ei se mirau,
Cum Tu, Mare Împărat,
Într-un om Te-ai întrupat.

Nașterea deși smerită,
Nu e alta mai slăvită,
Toată firea a simțit,
Pe pământ când ai venit.

Bucurie am aflat,
Doamne, când Te-ai întrupat
Și-ai făcut un legământ,
Între cer și-ntre pământ.

Elena J.

 

Ce sarbatorim de Craciun?

Crăciunul nu înseamnă Moș, brad împodobit, îngerași atârnați în perdele, felicitări tâmpe cu reni sau oameni de zăpadă. Nici efecte luminoase pe stâlpi, pe garduri, în copaci. Nici pavoazare exacerbată. La iesle n-a fost nimic în afară de Prunc care să iasă-n evidență. Fără El, nimic nu are valoare. Ornamentele pot fi surogate de Crăciun, dar nu țin loc de Dumnezeu!

Crăciunul nu înseamnă SMS-uri retrimise, zâmbete false, țoale de firmă, excursii exotice, nici discoteci, nici lampioane și nici măcar cadouri în cutii colorate îngrămădite sub brad. Crăciunul nu e distracție. Și nici recurs la morală… Crăciunul nu e nici mers la biserică după un repaus îndelung. Cu Dumnezeu nu poți avea credință tip cangur.

Crăciunul nu înseamnă căruțuri încărcate, împinse transpirat printre rafturile mallurilor ticsite, promoții cu lucruri pe care nu le-ai cumpăra niciodată. Ăsta-i mercantilism al cărui dumnezeu e pântecele.

Crăciunul nu înseamnă ghiftuială oarbă cu caltaboși, tobă și șorici, asezonate cu portocale și manele. Face burta plină și inima goală… Inima goală înseamnă răutate! Crăciunul nu înseamnă alergare disperată în trafic, nervi, upgradare cu bombăneli, înjurături și claxoane răgușite, și totul numai ca să mănânci cu familia. Masa în familie nu e de sezon. Iar familia nu e familie dacă tensiunile zilnice te faci să mănânci cu noduri în gât.

Crăciunul nu înseamnă să duci o pungă de dulciuri, cozonaci sau jucărioare de pluș orfelinatelor, să-ți faci poză cu nevoiași și s-o postezi obligatoriu pe Facebook așteptând like-uri. Sau, pentru unii, voturi. Sărăcii sunt cu noi în toate zilele. Nu știu de ce muzica buzunarelor lor goale, ori simfonia burților ghiorăind, în restul anului nu se aude…

Crăciunul e altceva. E lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viața care învinge moartea. E ziua când totul s-a schimbat. Istoria s-a rupt în două. Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt. Fiul lui Dumnezeu a coborât printre telurici. Tatăl ne-a cadorist cu ce avea mai scump. I-ai desfăcut cutia?

Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos! Îi mulțumim pentru toată purtarea de grijă! Și cerem iertare pentru tot ce am uitat să fim. E ziua când ne oferim Lui. Și așa să rămânem. Permanent în Crăciun…

Nicolae G.

 

7 sfaturi pentru fiica mea – scrisoarea unui tata

Fiica mea,

Ieri parcă erai cât o buburuză. Ai crescut, nu mai ești o puștoaică care așteaptă să-i crească dinții. Și pentru că ai crescut, sufletul mi-a dictat următoarele rânduri:

Nu căuta iubirea cu disperare, căci așa nu vei găsi decât iluzie și dezamăgire. Mama ta m-a învățat, când eram noi mai tineri, să am răbdare. O răbdare de fier uneori, când simțeam că secunda este an și anul deceniu. Și simțeam cum deznădejdea îmi bate la ușă deghizată în fericire. Să nu-i deschizi ușa, orice ți-ar spune – nu degeaba ți-am citit când erai mică povestea cu capra și cei trei iezi! Imaginează-ți că lupul e tocmai deznădejdea.

Ție, pentru că te iubesc enorm, îți scriu câteva sfaturi, deși știu că nu avem aceeași relație pe care o ai tu cu mama ta. Sunteți femei, vă înțelegeți mai bine. Iar eu, fiind bărbat, îți voi vorbi despre bărbați. Despre ce ar fi bine să alegi, însă nu are caracter de obligativitate, tu fiind liberă să alegi.
Când te decizi să nu mai hoinărești în căutarea identității și când vei vrea un bărbat lângă tine pentru tot restul vieții să ții cont de următoarele lucruri:

1. Să nu te uiți doar la ambalaj. Draga mea fată, ambalajul, după ce stă prea mult la soare, îngălbenește, se urâțește și ce vei face apoi? Ambalajul este subțire și nu îți va ține de cald în nopțile de iarnă, geroase și acoperite de zăpadă. Ambalajul nu îți va ține nici de foame, nici de sete. Degeaba e frumos dacă e prost. Sau meschin ori egoist. Sufletul tău cu ce se alege?

2. Să nu conteze câți bani are. Să nu te arunci în brațele ușorului, ci să muncești să fii independentă. Să nu atârni de portofelul lui pentru că, în cele din urmă, vei deveni supusa lui. Și dacă pleacă, tu cu ce rămâi? Merită să ai tot ce vrei în schimbul sufletului tău? Ești iubită sau femeia ce-i curăță toate mizeriile?

3. Să promită puțin și să facă mult. Dacă vrei să îți împarți viața cu un bărbat, alege unul practic, unul care știe că promisiunile lui prind valoare când sunt argumentate cu fapte. Un bărbat care mai mult vorbește decât face, îți va spune mai mult decât simte cu adevărat.

4. Să iubești fără temeri. Să nu te temi dacă simți că inima își ia zborul din pieptul tău și va ateriza fix pe sufletul lui. Să nu frângi zborul de teama de înălțime. Iubirea te înalță. Să nu iubești cu jumătăți de măsură pentru că vei avea jumătate de suflet gol, iar cea mai mare fericire e când ai sufletul plin de persoana pe care o iubești.

5. Să ierți, fiica mea. Dar să ierți doar ce nu îți calcă în picioare demnitatea. Să nu ierți dacă își șterge bocancii cu sufletul tău. Sufletul îți va spune ce să ierți și să rămâi și când să pleci, Nu te amăgi singură crezând că vei muta muntele din fața ta. Oamenii se schimbă temporar – un fel de vacanță a firii, însă orice vacanță are și un sfârșit, nu?

6. Să nu fii geloasă. Știu că acum suntem încurajați, mai mult ca niciodată, să ne subjugăm unul pe altul. Tu să nu faci greșeala asta și nici să nu îi accepți lui. Tu să înțelegi că iubirea este libertate – mai știi rândunica rănită de care ai avut tu grijă, când erai mai mică? Ei, ai văzut cum făcea cercuri în aer, zbura când spre soare, când amețitor către pământ? Cam așa să vezi libertatea sufletului – un zbor continuu.

7. Să nu vă mințiți. Să nu nașteți minciuni, căci apoi veți intra într-un cerc vicios din care doar separarea vă va mai scoate. Iubirea este străină de himere. Să nu crezi că poți minți doar o dată – prima dată este mai greu, apoi pierzi șirul. Dacă te minte el, pleacă și caută bărbatul care își poată asuma faptele, vorbele și iubirea ta. Nu accepta lângă tine un papă-lapte.

Fata mea, tu să fii femeie frumoasă la chip, minte și suflet. Să fii o femeie puternică și să nu înțelegi că puternic înseamnă să nu plângi. Dacă plângi, umărul meu va fi mereu aici pentru tine. Să îți călești mintea și sufletul, să înveți lecțiile vieții – sunt cele mai importante. Să ai grijă de tine! Tata te iubește!

https://thediaryofadam.com