RSS

Arhivele lunare: octombrie 2019

Despre invidie si comparatia cu ceilalti

Invidia este incapacitatea de a te bucura pentru altcineva și astfel îți blochezi sentimentele de simpatie, apreciere și recunoaștere a calităților și realizărilor celorlalți. Pe românește spus, invidia este ciuda față de cineva care are sau face ceva ce și tu ai dori să ai sau să faci. O persoană invidioasă simte de multe ori că a fost tratată incorect și că viață e nedreaptă cu ea. Invidia este o emoție destul de dureroasă și vine la pachet cu furia, lăcomia, ura, resentimente și chiar deprimare.

” Când otrava invidiei pătrunde într-un suflet, el este pradă unei duble suferințe: simte povara propriilor lui nefericiri şi geme în fața fericirii celuilalt.’’ Eschil

O persoană invidioasă va suferi de fiecare dată când nu obține ceea ce își dorește și astfel nu va reuși să-și focalizeze atenția asupra lucrurilor cu adevărat importante. Invidia este cea care îi face pe oameni să uite că mai există bucurie, cu timpul invidia degenerând într-o permanentă sursă de nemulțumire și de tensionare a relațiilor cu cei din jur. Invidia se naște dintr-o posibilă poziție de inferioritate și afectează în primul rând respectul de sine.

Invidia apare când te compari în permanență cu ceilalți. Comparația cu ceilalți îți provoacă o stare profundă de neîmplinire. Comparându-te cu ceilalți îți creezi frustrări și resentimente.

Comparația cu ceilalți naște ideea de competiție. Raportându-te mereu la ceilalți, consumi energia inutil și nu îți mai poți urma propriile idealuri. La un moment dat competiția te poate stimula, însă la cea mai mică nereușită stima de sine se va reduce brusc. Odată ce intri în competiție, frustrarea și teama își vor pune amprenta și astfel vei consumă energie ascunzându-ți slăbiciunile pentru că ți-e teamă ca alții să nu le descopere.

Dacă îți place ceva la ceilalți și vrei să îmbunătățești și la tine, ai liberul arbitru să o faci doar dacă simți că îți este util și te ajută în evoluția ta. Tu ești o persoană unică și specială, ai venit pe pământ să trăiești propriile experiențe. Ceilalți nu sunt mai speciali ca tine sau mai puțîn speciali. Tu ai drumul tău în viață, ei îl au pe al lor. Important e să conștientizezi că acum ești acolo unde ți-ai dorit să fii prin gândurile tale conștiente sau inconștiente.

Despre invidie și comparația cu ceilalți

 
4 comentarii

Scris de pe 16 octombrie 2019 în INVIDIA

 

Armele cu energie dirijata

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 octombrie 2019 în SFATURI

 

Daca ati sti cat de mult cer ajutor cei adormiti…

rugaciunea-adormiti-morti-685x320

Am primit vestea cea intristatoare si totodata veselitoare a plecarii catre Domnul a fiului vostru duhovni­cesc, pentru care ne-am tanguit si am plans impreuna cu voi. Dar acestea nu se potrivesc unui astfel de suflet, pe care nadajduim ca Hristos l-a primit si l-a slobozit de su­ferintele acestei vieti, pentru a-l odihni in locasurile cele vesnice. Aceasta faptura, ca una ce este podoaba sfanta si stralucita, va impodobi nobila dumneavoastra familie si va fi in continuare o nestinsa faclie de mijlocire pentru noi inaintea Domnului. Fecioria lui, indelungarea bolii si a rabdarii, al doilea botez, care este Schima ingereasca, ne incredinteaza ca dulcele nostru Iisus l-a primit ca pe o tamaie binemirositoare. Nu va intristati, va rog, ci va bucurati ca ati depus spre pastrare in vistieria lui Dumnezeu o mare comoara. Despartire de scurta durata este moartea, caci Hristos venind pe pamant, a luminat aceasta taina intunecata, care este moartea.

„Cel care crede intru Mine nu mai moare, ci traieste”.

„Eu sunt Invierea si Viata”.

Va doresc din inima ca Dumnezeu sa va dea rabdare, mangaiere si cugetele cele sfinte catre sporirea duhovniceasca.

rugaciune preot altar2. Daca ati sti cat de mult cer ajutor cei adormiti! Fiindca dupa moarte nu exista pocainta si ca oameni au plecat si ei cu pete si prihane si vazand ca ajutorul celor vii impreuna-lucreaza si ajuta mult la a se desavarsi si linisti, ei isi doresc mult, cer si tanjesc sa fie pomeniti de cineva. Cu dor asteapta ca sa se ridice vreun preot sau vreun crestin virtuos din neamul lor care sa-i pomeneasca si pe ei.

Iti voi istorisi aici o vedenie a unui episcop pe care am auzit-o din gura lui, episcop cu care am impreuna-liturghisit in urma cu cativa ani. Spunea ca era un preot care fusese biruit de vin si de aceea se imbata. Iar aceasta s-a petrecut multi ani la rand. In celelalte insa era un preot virtuos si evlavios. Intr-una din zile a baut vin, dupa obicei, si s-a imbatat. Apoi, mai inainte de a se trezi bine, a mers si a liturghisit, dar cu ingaduinta lui Dumnezeu i-a cazut jos din Sfantul Trup si Sange al Domnului. Sarmanul a inghetat de spaima, gandindu-se la canonul aspru pe care avea sa-l primeasca de la episcopul sau. Dupa ce s-a marturisit episcopului, acesta i-a spus:

„Mergi si te voi anunta cand sa vii ca sa-ti dau canon”.

Si pe cand episcopul a luat in mana condeiul ca sa semneze caterisirea, fiind el singur, a avut deodata o vedenie. Se facea ca vede inaintea sa o multime mare de oameni de tot felul, de toate varstele si randuielile. Episcopul a ramas uimit si l-a cuprins frica de ceea ce vedea. Atunci toti cei oameni i-au spus toti intr-un glas:

„Preasfintite, sa nu-l puneti la canon pe preot, sa nu-l caterisiti”.

Dupa aceasta s-au facut nevazuti.

Episcopul trimite preotului instiintare sa vina la el, iar acesta a venit tremurand, caci se gandea la caterisi­rea lui. Episcopul il intreaba:

– Ia spune-mi, pomenesti multe nume la Liturghie?

– Stapane, la Proscomidie pomenesc multe nume, de la imparat pana la sarac.

– Mergi si atunci cand liturghisesti pomeneste cat de multe nume poti si ia aminte sa nu te mai imbeti. Esti iertat.

Dupa aceasta preotul, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a izbavit de patima betiei.

3. Am primit telegrama cu vestea adormirii suro­rii noastre si, ca niste oameni ne-am intristat. Desigur, au urmat lacrimi care marturisesc unirea sufletelor in legatura nedezlegata a dragostei in Hristos. Dar trebuie sa ne si bucuram pentru marele „premiu” pe care l-a castigat. Mai intai, ca s-a pastrat pe sine in feciorie, aceasta podoaba deosebita a imbracamintei sufletului ei, apoi pentru ca a rabdat ani de zile certarea Domnului prin mijlocirea bolii si si-a ridicat crucea pana la Golgota sfarsitului ei, aratandu-se a fi o adevarata ucenica a lui Iisus. Si in sfarsit, ca i s-a dat Schima ingereasca, pe care Sfintii Parinti o numesc „al doilea botez” si pe care nu a intinat-o cu pacate noi.

Si astfel, curatita fiind prin botezul pocaintei, a plecat acolo unde a chemat-o dulcele Iisus, ca sa vada, aproape de El, chipul Sau teandric si sa se desfateze in chip de negrait. Acolo ea va mijloci neincetat pentru parintii si rudele ei, dar si pentru lumea intreaga.

Marele Antonie, rapit fiind in extaz, s-a vazut pe sine purtat de ingeri catre Cer, in calatoria lui catre Domnul. S-a vazut impiedicat de puterile vrajmase, de demonii din vazduh, care il prihaneau pentru pacatele savarsite. Dar Sfintii Ingeri raspundeau impotriva si spuneau:

Toate pacatele pe care le-a savarsit inainte de a se face monah, pe acelea le-a iertat Dumnezeu in clipa cand a imbracat Schima. Cele pe care le-a savarsit dupa Schi­ma, aveti dreptul sa le spuneti“.

Acestea zicandu-le Ingerii, demonii nu au mai gasit nimic spre a-l invinovati, dupa care urcarea la Cer a continuat neimpiedicata.

cuvantulortodox.ro, Efrem Filotheitul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 octombrie 2019 în SFATURI, ZIUA JUDECĂŢII

 

Parintelui Ciprian Gradinaru

73026438_747614082349724_156720131110600704_n.jpg

Rugă ‘nalț la ceas de seară
Către Tine, Domnul meu,
Pentru-al nostru scump părinte
Ca să-l ocroteşti mereu.

Dă-i putere, îl întăreşte
Şi răbdare către noi,
Să ne-ajute în necazuri,
Să ne mângâie-n nevoi!

Dă-i lumină, înțelepciune
Şi-i descoperă prin har
Ce să ne povățuiască,
Înmulțeşte-i acest dar!

Înconjoară-l cu iubire,
De vrăjmaşi să-l ocroteşti,
În biserica Ta sfântă
Nouă să ni-l dăruieşti!

Nu ni-l lua, Te rugăm, Doamne,
Pe părintele iubit,
Lasă-l să ne păstorească
Sănătos pân’ la sfârşit!

ELENA J.

 
4 comentarii

Scris de pe 16 octombrie 2019 în ELENA J.

 

Perversiunile sexuale dintre sot si sotie

Din păcate trebuie să discutăm despre acest subiect, deşi am tot evitat să-l abordăm. Perversiunile sexuale care apar în relaţiile intime între soţ şi soţie sunt o problemă reală cu care se confruntă chiar şi credincioşii bine ancoraţi în viaţa Bisericii, şi mulţi sunt curioşi să afle ce părere are Biserica şi Dumnezeu despre acest lucru.

Când discutăm despre perversiunile sexuale nu ne referim la vreun act de violenţă între soţi sau la vreo siluire a voinţei, ci facem referire la toate acele manifestări anormale din timpul relaţiilor intime, manifestări care se desfăşoară sub oblăduirea consensului dintre soţi. Nu e cazul să detaliem şi să exemplificăm aceste manifesări anormale pentru că am umple articolul de mizerii şi am putea sminti pe cei care sunt mai mici sau care nu sunt vizaţi de această problemă.

Totuşi aş vrea să amintesc o singură problemă pe care am auzit-o discutându-se pe buzele unor creştini: “E păcat să faci sex oral cu soţul sau soţia ta?”. Am auzit şi argumente pro şi contra, şi mai jos le voi enumera pe cele pro ale acestei practici.

Unii spun că relaţia de iubire exprimată prin actul sexual dintre soţ şi soţie este un moment foarte intim şi tot ce se întâmplă rămâne doar între ei; nimeni n-are voie să se bage şi să dea sfaturi. Tot aceste persoane susţin că bărbatul şi femeie îşi pot exprima dragostea în orice fel vor, atât timp cât sunt deacord amândoi cu ceea ce se întâmplă. Nici duhovnicul nu poate impune un comportament sexual între soţi, ci poate da doar sfaturi în linii mari, pentru că fiecare relaţie este diferită iar probleme sunt foarte delicate.

Sunt deacord că nu poţi merge la duhovnic să-l întrebi până unde poţi să mergi cu mângâiatul soţiei tale sau ce gesturi ai voie şi ce gesturi nu ai, dar asta se întâmplă pentru că relaţiile intime între soţi sunt manifestări normale al firii umane, binecuvântate de Dumnezeu, pornind din fiinţa noastră. E ca şi cum te-ai duce la duhovnic să-l întrebi cum să mănânci sau pe ce parte să dormi în pat. Se presupune că un om normal îşi va exprima iubirea din cadrul actului sexual în mod firesc, prin iubire şi gesturi tandre, prin blândeţe şi răbdare, şi nu prin egoism, manipulare, condiţionare sau brutalitate.

Perversiunile sexuale sunt devieri de la comportamentul firesc din timpul relaţiilor intime şi iau forma unor gesturi care au ca scop direct obţinerea plăcerii grosso-modo.

Poate unii ar spune că manifestările pe care le numim noi perversiuni sexuale sunt tot o formă de a face dragoste, şi nu pot fi considerate un păcat, deci o deraiere de la firesc.

Înainte de a începe să argumentez de ce cred eu că aceste gesturi sunt un păcat, vreau să vă spun că am citit undeva că o actriţă de filme porno spunea că pornografia a apărut doar din cauza bărbaţilor, şi că ei sunt motorul acestei industrii. Dacă ar fi spus-o altcineva poate l-am fi putut contrazice, dar o zice o femeie care a făcut sex cu sute de bărbaţi, a participat la toate perversiunile, a văzut reacţiile tuturor participanţilor din platoul de filmare şi după ani de zile a tras o concluzie din tot ce a simţit ea. Deci aceasta este o concluzie care are în spate o experienţă din culise.

Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată, dar gesturile din timpul actului sexual a doi soţi care n-au privit niciodată vreun material pornografic sunt clar diferite de gesturile şi manifestările celor care au văzut astfel de filme. În lista lungă de efecte negative ale fenomenului pornografiei asupra oamenilor se înscrie şi această imitare inconştientă în actul sexual a gesturilor pe care le-ai văzut în filme, şi implicit a perversiunilor de acolo.

Doi tineri căsătoriţi care n-au fost atinşi de pornografie se vor comporta mult mai tandru şi mai delicat, în limitele normalităţii, decât alţi doi care au fost afectaţi negativ de desfrânarea promovată la tot pasul în mass-media. Bunica unui prieten îi povestea că atunci când s-a măritat, ea nu ştia ce să facă cu soţul ei, neavând nicio idee de cum de desfâşoară actul sexual. Atât era de curată iar fecioria şi nevinovăţia ei nu au reprezentat un handicap pentru mai târziu ci din cotra: şi-a păstrat cu uşurinţă fidelitatea faţă de soţul ei.

Astfel, o primă concluzie ar fi că perversiunile sexuale apar în sânul familiei pentru că mai întâi s-au instaurat la nivel mental, la nivel de dorinţă, cel în cauză sperând că, imitându-le, îşi va creşte considerabil gradul de plăcere obţinut. Aş tinde să cred că bărbaţii sunt mult mai uşor de influenţat pentru că lor le fug ochii pe stradă după fete, pe panourile publicitare cu trupuri dezgolite, pe reviste şi pe internet unde pot vedea orice scena de sex îşi doresc. Femeile sunt mult mai sensibile, apreciind gesturile tandre de iubire mai mult decât manifestările grosiere promovate prin filme porno, şi tocmai din acest motiv ele nu sunt mari consumatoare de pornografie, în orice formă ar fi ea. Marii consumatori sunt însă bărbaţii.

Se întâmplă adesea ca perversiunile sexuale să apară în viaţa soţilor atunci când relaţiile intime normale nu-i mai satisfac, îi plictisesc, dorindu-şi mai multă plăcere. Monotonia din patul matrimonial are ca şi cauză neînfrânarea soţilor în perioadele de post şi în sărbători.

Urmând zilelor de post ale Bisericii soţii vor avea relaţii intime doar în 4 zile din săptămână, miercurea şi vinerea fiind post iar duminica zi de sărbătoare. Se întâmplă uneori să apară şi alte sărbători în timpul săptămânii şi numărul zilelor să se scurteze şi mai mult. La toate acestea se adaugă cele patru posturi de peste ani şi marile sărbători ale Bisericii şi astfel vom vedea că dintr-un an întreg un întreg soţii se cade să se înfrâneze mai mult de jumătate.

Pentru unii poate e o nebunie, dar pentru cei care trăiesc în viaţa Bisericii zi de zi ştiu şi simt că tare înţelept este Dumnezeu care a aşezat lucrurile astfel. E aşa de bine încât nici nu ai timp să te plictiseşti dar nici nu rămăi prea mult timp departe de soţul sau soţia ta. Înfrânarea din timpul postului te ajută să apreciez orice gest al soţiei tale, orice privire, atingere şi mângâiere. În comparaţie cu nimic orice altceva înseamnă mult. Înfrânarea te ajută să fii normal, să reacţionezi normal şi să nu recurgi la gesturi nefireşti. Înfrânarea te ajută să-ţi preţuieşti soţia ca persoană pe care o iubeşti şi care te iubeşte.

Pervesiunile sexuale sunt o forma materială de exprimare a egoismului propriu. În perversiunile sexuale cauţi plăcerea şi percepi totul la nivel carnal, pierzându-se acea ruşine şi pudoare care împodobeşte firea fiecărui om.

Sexualitatea, în viaţa de familie, este doar o etapă de trecere spre iubirea desăvârşită şi nu un scop în sine. Sexualitatea îi ajută pe soţi să se apropie, să treacă mai uşor peste momentele grele. Prin actul intim soţii împreună cu Dumnezeu dau viaţă copiilor. Copilul este întruparea iubirii celor doi soţi, el contribuind şi mai mult la unirea lor.

Un alt motiv al apariţiei perversiunilor este şi protejarea în timpul actului sexual prin prezervative şi anticoncepţionale. Dacă soţii nu s-ar feri să mai facă copiii atunci ar conştientiza că fiecare act sexual are miză, are o finalitatea concretă, şi atunci gesturile lor ar fi altele. Dar poate mai mult decât acest lucru, protejarea din timpul relaţiilor intime îndeamnă la un libertinaj sexual şi mai mare, soţii ne-mai-având restricţii de niciun fel.

Soţii care au un copii şi care nu se protejează vor fi mai reticenţi să aibă relaţii sexuale atât de des, bine ştiind că naşterea şi creşterea copiilor este o cruce iar un alt copilaş ar însemna o responsabilitate şi mai mare. Astfel, relaţiile intime normale, neprotejate, îndeamnă tot spre înfrânare iar înfrânarea domoleşte aprinderea firii din noi.

Trebuie totuşi să precizăm că pentru oamenii care nu cunosc iubirea şi grija lui Dumnezeu faţă de noi şi nu participă la viaţa Bisericii aceste argumente poate că nu vor avea efect. Pentru ei trebuie să aducem argumente şi mai puternice pe care le şi avem, însă nu este cazul acestui material.

Dar noi toţi ceilalţi ar trebui să ştim că sexul oral şi toate celelalte gesturi urâte sunt un păcat pentru că pervertesc firea umană, legând-o şi mai mult de trup. Trupul este templul al Duhului Sfânt iar noi prin toate aceste urâciuni îl facem casă a diavolului.

Nu uitaţi că perversitatea cere şi mai multă perversitate, astfel că repetarea ei te va duce în aceeaşi stare ca înainte de a le face: dorinţa de a avea şi mai multă plăcere, şi într-un alt mod mai deviat de la normal. Setea de veşnicie din om este greşit dirijată în căutarea plăcerii, pentru că niciodată nu ne vom sătura, vom vrea şi mai mult… şi mai mult. Agresivitatea gesturilor poate duce astfel pâna la violenţă sau maltratări, şi totul în numele iubirii.

Fanteziile şi perversiunile sexuale sunt adesea un motiv de a pofti o altă femeie sau un alt bărbat, ajungându-se la adulter, apoi la certuri, divorţ, familii destrămate, copii crescuţi anormal, etc.

Nu trebuie multă teorie, conştiinţa îţi spune dacă faci bine sau nu în orice gest al tău din actul de iubire cu soţul/soţia ta.

Părintele meu duhovnic are o vorbă: “Măi, aveţi grijă, să nu-şi bată joc diavolul de voi!”

Perversiunile sexuale opresc de la împărtăşirea cu Sfânta Împărtăşanie şi trebuiesc mărturisite ca păcate părintelui duhovnic. Dacă veţi vi atenţi la rugăciunile de la “molitfa” înainte de spovedanie veţi observa că se face referire şi la aceste perversiuni.

ortodoxiatinerilor.ro

 
5 comentarii

Scris de pe 4 octombrie 2019 în CASATORIE

 

Despre prietenie

71484281_3021634867852431_8692838417819500544_o.jpg

E atât de multă trufie in lume și atât de putin adevăr … încât atunci când oamenii se regăsesc in același duh, se recunosc, se imbratiseaza și nu au o bucurie mai mare decât cea de a fi împreuna in adevăr … așa se naște dragostea! Și aceasta dragoste nu are preț… nu se poate cumpara și nici vinde, nici cerși, nici fura!

De asta avem atât de mulți cunoscuți, colegi, amici, rude, dar putini prieteni … prieteni adevărați și sinceri, in fata carora nu ne e frica nici noua sa fim adevărați și sinceri! Aceste prietenii ne odihnesc, ne mângâie, ne dau speranta!

Mare lucru e sa te găsească cineva intr-o clipa de tristete, de supărare, de nevoie și sa te ridice cu o vorba buna! Cât face o vorba la vremea potrivită – cât o viața de om!
Mare lucru e sa ai cui împărtăși o bucurie, o lucrare, un gand frumos și sa se bucure cu tine împreuna!

Cine are un prieten pe care îl iubește … e un om bogat!
Cine are doi… e un om binecuvantat!
Cine are mai mulți … a cunoscut Raiul!

Natalia Luchita

 
Un comentariu

Scris de pe 4 octombrie 2019 în PRIETENIE

 

Iubim oamenii pentru felul in care ne simtim in preajma lor

71773061_3024036884278896_8890761389971341312_n

Iubim oamenii pentru felul în care ne simțim în preajma lor… îi iubim pe cei lângă care ne simțim iubiți!
Și frumusețea, și inteligența, și bogăția … pălesc în fața omului smerit la suflet și cu o inimă plină de dragoste.
Pe aceștia îi iubim…
…pentru că au nevoie de noi, când nici noi nu ne mai vrem..
…pentru că ne înțeleg, când lumea se întoarce de la noi…
…pentru că ne caută, când nu știm singuri unde ne-am pierdut…
…pentru că ne ascultă, când e atâta singurătate în jur…
…pentru că primesc cu toată inimă, ceea ce le putem dăruim în bani, plătind cu bucuria lor…
…pentru că ne iubesc, în toată adâncimea noastră, purtându-ne pe brațe și urcându-ne la cer…
…pentru că în preajma lor ne simțim prezenți, protejați, importanți, deștepți, buni, blanzi… eroi…
Si nu pentru că am fi așa… ci pentru că ei, în dragostea lor, stau cu un pas în urmă noastră …
ca să strălucim noi în lumina lor…

P.s. Și mie mi-a fost dor… și nu știu cum să răspund bunătății voastre… și nici cu ce să vă răsplătesc cuvintele voastre încărcate cu atâta dragoste… Va mulțumesc că m-ați inteles… și m-ați cautat…si m-ați așteptat…
Sunt sensiblă și vulnerabilă… și uneori mă ascund să îmi liniștesc sufletul în tacere… dar voi sunteți atât de minunați… nici nu știți cât de frumoase sunt sufletele voastre…

Natalia Luchita

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 4 octombrie 2019 în IUBIREA