Iubim oamenii pentru felul în care ne simțim în preajma lor… îi iubim pe cei lângă care ne simțim iubiți!
Și frumusețea, și inteligența, și bogăția … pălesc în fața omului smerit la suflet și cu o inimă plină de dragoste.
Pe aceștia îi iubim…
…pentru că au nevoie de noi, când nici noi nu ne mai vrem..
…pentru că ne înțeleg, când lumea se întoarce de la noi…
…pentru că ne caută, când nu știm singuri unde ne-am pierdut…
…pentru că ne ascultă, când e atâta singurătate în jur…
…pentru că primesc cu toată inimă, ceea ce le putem dăruim în bani, plătind cu bucuria lor…
…pentru că ne iubesc, în toată adâncimea noastră, purtându-ne pe brațe și urcându-ne la cer…
…pentru că în preajma lor ne simțim prezenți, protejați, importanți, deștepți, buni, blanzi… eroi…
Si nu pentru că am fi așa… ci pentru că ei, în dragostea lor, stau cu un pas în urmă noastră …
ca să strălucim noi în lumina lor…
P.s. Și mie mi-a fost dor… și nu știu cum să răspund bunătății voastre… și nici cu ce să vă răsplătesc cuvintele voastre încărcate cu atâta dragoste… Va mulțumesc că m-ați inteles… și m-ați cautat…si m-ați așteptat…
Sunt sensiblă și vulnerabilă… și uneori mă ascund să îmi liniștesc sufletul în tacere… dar voi sunteți atât de minunați… nici nu știți cât de frumoase sunt sufletele voastre…
Natalia Luchita
