RSS

Arhivele lunare: Mai 2012

Cheia care deschide Cerul

Adevărata dragoste este atunci când omul iubeşte deşi nu i se poate oferi nimic în schimb. Omul cu dragoste adevărată este pregătit să sufere totul atunci când nu este înţeles la măsura dragostei lui. Adevărata iubire faţă de o persoană, începe în clipa când ne uităm la ea fără dorinţa de a o poseda, fără dorinţa de a stăpâni asupra ei, fără dorinţa de a ne folosi în vreun fel de darurile sau de personalitatea ei, ci doar privind şi minunându-ne de frumuseţea care ni s-a descoperit.

Când iubeşti pe aproapele tău, admiri diamantul care se găseşte înăuntrul lui şi inima ta se bucură. Când nu-l iubeşti, te agăţi de „pietrele” şi de „mărăcinii” lui şi-ţi îmbolnăveşti inima.

Dragostea poate fi sinceră şi profundă în zilele luminoase, însă niciodată nu este atât de tare ca în zilele de suferinţă şi amărăciune, când se descoperă toate bogăţiile ei ascunse până atunci. Adevărata iubire nu se clatină şi nu se împuţinează niciodată. Ea supravieţuieşte şi în vreme de furtună. Adevărata iubire naşte încredere, nu pune la îndoială nimic, ci caută să acopere orice neajuns şi orice îndoială.

Dragostea deschide cerul şi veşnicia, căci dragostea este singura scară care ne urcă sus, mai sus de toate amărăciunile şi de toată răutatea de pe pământ.

Unde este dragoste, acolo este Dumnezeu, iar unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Dragostea este cel mai nobil, mai elevat sentiment pe care îl poate trăi omul. Prin dragoste ne atingem de frumuseţea ascunsă din om, aceea care nu poate fi văzută cu ochii trupeşti, ci numai de inimă.

Când se aprinde dragostea, toate celelalte trec pe locul doi. În ochii ei nu mai există imperfecţiune pentru că nu vrea să o vadă. Defectele sunt mari numai unde dragostea e mică. Inima curată nu te lasă niciodată să crezi ceva rău despre aproapele.

Dragostea se manifestă tocmai prin aceea că văzând şi ştiind neputinţele şi defectele omului drag, să le rabzi cu nădejdea de a le îndrepta prin propria ta sensibilitate şi înţelegere.

Să iubeşti înseamnă să simţi suferinţa altuia ca pe a ta. Când iubeşti, alegi să mori faţă de tine însuţi ca să aduci la viaţă o nouă iubire. Dragostea desăvârşită este devotamentul dus până la sacrificiu. În căldura dragostei se modelează orice; până şi sufletul. Vrei cheia oricărei inimi? Încearcă Dragostea !!!

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe 31 Mai 2012 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Etichete:

Este Har…

– să iubeşti fără să fii iubit…
– să slujeşti fără să fii preţuit…

– să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
– să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…

– să ierţi fără să fii iertat…
– să-l susţii pe cel care te-a lepădat…

– să crezi deşi nu vezi în faţă…
– să investeşti clădind fără speranţă…

– să taci pentru a nu face rău aproapelui…
– să vorbeşti de dragul adevărului…

– să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
– totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…

Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har !

 
2 comentarii

Scris de pe 29 Mai 2012 în HAR

 

Etichete:

Mi-e dor…

Mi-e dor de liniște și cer,
De ape cristaline,
De glasul vântului stingher
Din nopțile senine.

Mi-e dor de iarba verde crudă,
De vise ne-mplinite,
De stele care să-mi surâdă
Atunci când sunt privite.

Mi-e dor s-alerg spre infinit
Cu brațele întinse,
De îngerul ce s-a ivit
Să mi le las cuprinse.

Mi-e dor s-ascult tăcută,
Cu glas duios și rar
Bunica cum cuvântă
Din cărți povești cu har.

Mi-e dor lângă icoană
Să stau îngenuncheată,
Și să mă rog în taină
La Maica Preacurată.

Raluca Stavriu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Mai 2012 în DOR

 

Etichete: ,

Inima

Ai calculat vreodată de câte ori pe zi bate inima ta? Dacă nu, atunci află că ea bate de cca. 100 000 de ori în 24 de ore şi de 3 miliarde de ori în 80 de ani. Dumnezeu este Cel care te-a creat. El ţi-a dat viaţa, El a poruncit inimii tale să bată. David a spus: „Doamne, Tu ai zidit rărunchii mei, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.” Dumnezeu este Cel care te-a conceput. Pe când erai încă în pântecele mamei tale, El te-a cunoscut şi te-a iubit. El a dorit să trăieşti pentru El. Dumnezeu porunceşte inimii când să înceapă să bată. După fiecare bătaie ea Îl întreabă pe Creatorul ei: „Tată, să mai bat?” iar Acesta îi răspunde: „Da, mai bate o dată!” Inima ascultă, apoi întreabă iarăşi: „Tată, să mai bat?” Răspunsul este acelaşi: „Da, mai bate o dată!” Aceste întrebări vor fi puse de 100 000 de ori pe zi şi de 3 miliarde de ori în 80 de ani.

Va veni însă un moment, în care inima va întreba acelaşi lucru: „Tată, să mai bat?„, iar răspunsul va fi: „NU, OPREŞTE-TE!” În acest caz, nimeni nu se va putea împotrivi. Prin urmare, viaţa nu este în mâna noastră, ci în mâna Celui care ne-a conceput. Ştii ce înseamnă „Countdown„? Este un sistem de numerotare inversă. În viaţa ta, acesta a fost activat atunci când a avut loc prima bătaie a inimii tale. Ştii tu oare câte au mai rămas?   … 20 – 19 – 18 – 17 – 16 – 15 …

Gândul la moarte este înfricoşător numai pentru cel ce nu crede în veşnicie. Cel credincios ştie că moartea este numai poarta dintre cele două lumi. Adevărata tristeţe este să ştii că ţi-ai petrecut viaţa fără să fi iubit, fără să fi făcut ceva pentru suflet. Lupta este o condiţie a vieţii; viaţa moare abia atunci când lupta încetează. Dar mai bine să murim uzaţi decât ruginiţi…Cu o moarte toţi suntem datori, însă cea mai onorabilă moarte ar fi să mori pentru numele lui Hristos, pentru dreptate, pentru adevăr…Viaţa este un voiaj spre Acasă; aici suntem numai într-un scurt popas. Însă, după cum o zi bine întrebuinţată ne dă un somn liniştit, tot astfel o viaţă bine folosită ne dă un sfârşit fericit.

 
3 comentarii

Scris de pe 22 Mai 2012 în INIMA

 

Etichete:

Sunt un miracol al bunatatii lui Dumnezeu

Fă-ţi timp să te întrebi mai des: cărei înţelepciuni datorezi alcătuirea perfectă a corpului tău; ce îl ţine constant în viaţă şi îl direcţionează? Cine a statornicit legile intelectului, cele ce se manifestă până astăzi la toţi oamenii? Cine a înscris în inimile oamenilor legea conştiinţei, cea care lu­crează în noi întru răsplătirea binelui şi osândirea răului?

Dumnezeule Atot­puternic, Preaînţelept şi Atotbun! Tu ţii mereu mâna Ta ocrotitoare asupra mea, păcătosul, şi nu există clipă în care bunătatea Ta să mă fi părăsit! Fă-mă să-Ţi pot săruta mereu, cu credinţă vie, dreapta Ta. De ce-ar trebui oare să caut undeva departe semnele bunătăţii, înţelepciunii şi atotputerniciei Tale?!

Mă bucur nespus că le pot găsi, mai evident ca oriunde, în mine în­sumi. Eu sunt un miracol al bunătăţii lui Dumnezeu, al înţelepciunii şi atot­puterniciei Sale. Eu cuprind în mine în mic un întreg univers. Sufletul meu este o expresie a lumii nevăzute, trupul, o expresie a lumii văzute.

(Sfântul Ioan de Kronstadt)

 

Etichete: