RSS

Arhive pe categorii: MILOSTENIE

Despre mila si bunatate

Bune şi frumoase sunt bunătatea şi mărinimia, dar nu faţă de oricine. Nu-i drept şi cuminte să ne lăsăm înşelaţi, batjocoriţi şi exploataţi de ne-oameni. Bunătatea şi mărinimia nu se confundă cu orbirea, prostia şi naivitatea. Naivitatea, zicea Leon Daudet, e bună şi frumoasă la prunci, la copii, la tineret. Oamenilor maturi şi bătrânilor le sade bine să fie inteligenţi, înţelepţi, prudenţi, călăuziţi de ceea ce vechile noastre texte bisericeşti numesc atât de pertinent: trezvie. Niciodată bunătatea şi mărinimia nu trebuie sa se prefacă în acea jalnică şi absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte şi mărgăritarele. Adevărata milă nu-i simplă milostenie ci înțelegere a durerii, fricii, amărăciunii, care înseamnă de fapt iubire, înduioșare și mai înainte de orice altceva, participare, părtășie, capacitatea de a te investi în situția altuia, de a vedea lucrurile din perspectiva lui, de a te părăsi pe tine însuți sprea deveni o oarecare vreme un altul. Recurgand la terminologia dramaturgică pirandelliană, oare n-am putea-o considera drept un model de dublă personalitate. Mila – stare sufletească întru totul superioară, e de fapt, un simțământ divin-omenesc. Sălășluiește în spațiul intermediar dintre cer și pământ, acolo unde sentimentul și rațiunea, abstarctul și concretul încă nu s-au despărțit.

Nicolae Steinhardt

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Noiembrie 2017 în MILOSTENIE, SFATURI

 

Cand este primita milostenia

a (34)Când dăruim din munca proprie, din bani obținuți cinstit. Când dăruim fără să așteptăm să primim înapoi. Când împrumutăm și ne primim înapoi banii fără a pretinde camătă. Când dăruim din dragoste, nu din obligație. Când dăruim fără să fim văzuți de către cineva, fără să așteptăm laude. Când dăruim lucruri sau alimente bune, nu stricate, și nu pentru că nu mai avem noi nevoie de ele. Când nu ținem dușmănie pe nimeni. Când dăm fără regrete, fără reproșuri, fără mândrie și gând de superioritate, fără a-l jigni pe cel în cauză. Milostenia, fie ea cât de mică și indiferent în ce constă – bani, mâncare sau îmbrăcăminte, este întotdeauna primită dacă este făcută cu dragoste, iar Dumnezeu o răsplătește atât în lumea aceasta, cât și în lumea de dincolo. De asemenea, fapta milei sufletești este cea mai mare înaintea lui Dumnezeu pe care ar putea să o facă cineva pentru aproapele lui: să-i salveze sufletul de la necredință, din neștiință, de pe calea pieirii, să-l îndemne să se spovedească, să meargă la biserică, să nu mai facă avorturi, sau să fure…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 14 Iulie 2017 în ELENA J., MILOSTENIE

 

Despre milostenie

Ştii când milostenia este adevărată şi plăcută lui Dumnezeu? Când o faci cu blândeţe, nu cu asprime; când o faci cu inimă deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îţi pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună (2 Cor. 9, 7). Şi de ce ţi-ar părea rău să ajuţi un om nenorocit? Pentru că se împuţinează banii tăi? Dacă gândeşti astfel, atunci nu mai fă milostenie deloc! Dacă nu crezi că banii pe care îi dai se înmulţesc în cer, aşa cum am spus mai înainte, nu mai fă niciodată milostenie. Ceri, poate, răsplată în această viaţă? Dacă astfel ar sta lucrurile, milostenia ar fi un comerţ, nu o dovadă de dragoste şi de milă. Desigur, adesea, Dumnezeu îi răsplăteşte pe pământ pe cei care fac milostenii. Dar tu să nu ceri astfel de răsplată, pentru că împuţinezi comoara ta cerească.

Sf. Ioan Gura de Aur

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Martie 2017 în MILOSTENIE

 

Sa facem milostenii mai ales cu cei saraci

Milostenia se împlinește atunci când ajunge în mâinile care cu adevărat au nevoie de ea. Oamenii bogați își fac adeseori daruri scumpe între ei, dar bucuria unui sărac pentru o haină purtată e incomparabil mai mare. Milostenia adevărată umple de bucurie sufletul celui care dă chiar mai mult decât a celui ce primește, pentru că mai fericit este a da decât a lua. Iar dacă dăm unui om nemulțumitor, ni se amărăște inima, pentru că omul nemulțumitor amărăște totul în jur.

Milostenia este o stare de suflet, nu contabilitate. Există oameni care împart daruri și bani cu regularitate, dar nu au învățat să fie milostivi. A fi milostiv nu înseamnă a împărți lumea în săraci și bogați, în orfani și celebrități. Nu există în lume oameni speciali față de care să ne manifestăm milostenia: milostenia îi vizează pe toți. Și cel sărac, și cel bogat au nevoie de milostenie în egală măsură, doar ceea ce le putem oferi este diferit. Până la urmă, nu dăm bani, nici mâncare, nici haine, ci ne dăruim pe noi înșine. Viața nu trebuie să fie alcătuită din zile în care facem donații la o casă de copii, cu poze aferente pentru FB și restul zilelor suntem răutăcioși, aroganți, răzbunători cu oamenii pe care îi considerăm nevrednici de milostenie, asemeni nouă.

Există oameni care au donat milioane de euro către case de copii, dar nu cunosc numele nici unui copil din acea casă, dar există o femeie de serviciu, sau un portar, sau un șofer care îi strigă ori de câte ori îi vede pe nume, într-un ceas de mare tristețe, iar noi știm că a fi strigat pe nume, într-un ceas de mare tristețe, este cel mai minunat lucru ce ni se poate întâmpla, cea mai mare milostenie.

V-ați gândit vreodată ce rost mare au străinii în viața noastră? Cât de important este să fim milostivi și așezați la vorbă cu străinii: niciodată nu știi cu cine vorbești, pe cine mâhnești și ce va însemna asta în viața lui. Cu ai tăi te mai împaci, dar pe străin nu-l mai vezi și rămâi în amintirea lui așa rece, rău, supărăcios. Să rămânem buni în amintirea străinului care trece prin viața noastră!

Pr. Savatie Bastovoi, https://lupushor.wordpress.com

 
Un comentariu

Scris de pe 15 Aprilie 2016 în MILOSTENIE, Uncategorized

 

Am o intalnire cu Dumnezeu

Un pustnic se ruga cu multă putere și stăruință, dorind să-L întâlnească pe Dumnezeu. După multă osteneală a izbutit să stabilească o întâlnire cu El.

– Mâine, sus pe munte! i-a spus un Înger. A doua zi pustnicul s-a sculat foarte de dimineață și a privit muntele. Era cu desăvârșire curat, fără nici un nor. A pornit, așadar, bucuros și cu o teamă sfântă spre vârful muntelui. La un moment dat, în timp ce mergea de-a lungul cărării, a întâlnit un om care căzuse în mărăcini și i-a cerut ajutorul.

– Îmi pare rău, dar mă grăbesc pentru că am „întâlnire” cu Dumnezeu, a răspuns pustnicul și și-a continuat drumul. Puțin mai sus a întâlnit o femeie care plângea lângă fiul ei bolnav.

– Ajută-mă, te rog! l-a rugat aceea.

– Îmi pare rău, dar nu am vreme, căci Dumnezeu mă așteaptă în vârful muntelui. Și a început să meargă mai repede ca să nu întârzie. Dar acolo unde cărarea devenise mai abruptă, a văzut un bătrân istovit care, întinzându-i burduful, i-a spus:

– Nu mai pot continua drumul. De aceea te rog: mergi și umple-mi burduful cu apă din izvorul de mai jos.

– Fă răbdare, omule bun! Am întâlnire cu Dumnezeu și nu vreau să întârzii. Când, în cele din urmă, pustnicul a ajuns în vârful muntelui, la ușa colibei, unde trebuie să-L întâlnească pe Dumnezeu, a aflat o hârtie agățată pe care scria:

– Iartă-Mă pentru că nu sunt aici, dar am mers să-i ajut pe cei pe care tu nu i-ai ajutat în drumul tău spre Mine.

ortodox.md

 
Un comentariu

Scris de pe 11 Iulie 2014 în MILOSTENIE

 

Bine sau rau ?

Facem rău, fără să ne dăm seama, rănim, fără să vrem, jignim, doar pentru a necăji, certăm, doar pentru a ne face hatârul, ne răzbunăm doar din orgoliu. Facem multe în viața aceasta, lungă sau scurtă. Este mult mai ușor să faci rău decât mult bine. Uneori vrem să facem bine, dar ne iese rău, dăm greș, o facem lată. Binele este delicat, binele nu este la îndemâna oricui, îl vrem în viața noastră, dar greu îl dăruim și altora. Nu-i așa că nu este ușor? Nu-i așa că binele necesită mai multă gândire? Răul îl facem la impuls, rapid, bătând din palme. Însă când vrem să facem un bine, ne gândim de 100 de ori, dacă se merită, dacă este cum trebuie, dacă este cea mai bună decizie, dacă omul acela este vrednic de binele pe care vrem să îl oferim. Sincer, ar trebui să facem invers, să ne gândim de 1000 de ori când facem un rău, iar binele să-l facem fără să clipim. Până la urmă n-avem nevoie de recunoștința nimănui, n-avem nevoie să ne mulțumească nimeni, n-avem nevoie să facem din asta o mare faptă. Binele îl facem pentru noi, pentru sufletul nostru, pentru liniștea noastră, pentru conștiința noastră. Facem un bine pentru că așa simțim, pentru că inima noastră cere și vrea să fie darnică, nu pentru alții, nu pentru recunoștință. Faceți bine, bine veți găsi, Dumnezeu vă va răsplăti, nimic altceva nu trebuie să conteze!

http://adolescentisenzationali.wordpress.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 22 Martie 2014 în MILOSTENIE, SFATURI

 

Dornic sa vezi Ierusalimul ?

O mamă din România, ruga pe fiul ei din Israel să facă o chemare cuiva care dorește cu râvnă să vadă Ierusalimul. Fiul i-a răspuns: Dragă mamă, te iubesc ! Spune-i sufletului aceluia care vrea să se închine în Ierusalim, să caute bine în România acolo unde sunt copii nevinovați care se duc la biserică dezbrăcați, care se culcă flămânzi și triști, pentru că tatăl lor vine acasă beat și cu mâna goală. Sunt sătui, poate, de scandal și de bătaie, și sclipirea din ochi dă să li se stingă. Viitorul nu întrevede pentru dânșii nimic bun și când se culcă se învelesc cu deznădejdea. Să meargă să le șteargă lacrimile, să le sărute patul în care dorm nemângâiați, și dacă poate să le aducă lumină în viața lor. Lumina lor să fie și a lui. Se va întoarce acasă fericit și n-o să uite niciodată acest Ierusalim. Când la Biserică o să audă că: „Întrucât unora dintre aceștia mici (nebăgați în seamă) ați făcut, Mie Mi-ați făcut.” (Matei 25, 44-45), atunci are să-și dea seama că a fost pe drumul crucii și s-a închinat acolo unde a șezut Iisus Hristos.

 
Un comentariu

Scris de pe 3 Martie 2014 în IERUSALIM, MILOSTENIE