RSS

Arhivele lunare: Februarie 2017

Dedic aceasta poezie tanarului legionar ortodox de pe blogul „De Veghe Patriei”

Tinere ce lupți cu sete
Pentru neamul tău iubit,
Nu lăsa lupta cea sfântă
Până nu-l vezi izbăvit.

Luptă pentru pacea țării
Și pentru sfânta dreptate,
Și cu Dumnezeu ’nainte
Tu vei birui în toate.

Nu lăsa mișeii țării
Să ne calce-acest pământ,
Să ne fure în neștire
Tot ce-avem aici mai sfânt.

Nu te teme de dușmanii
Care zilnic te-asupresc,
Mergi biruitor ’nainte
Căci ai sânge românesc.

Nu te alipi în viață
De nimic ce-i pământesc,
Căci tu vei muri departe
Ca un străin ne-nțeles.

Nu-ți cruța nici tinerețea,
Și nici libertatea ta,
Căci menirea ta e alta:
Dumnezeu jertfă te vrea.

Sus ridică a ta frunte
Și crucea legionară,
Căci cu Dumnezeu în frunte
Toți vrăjmașii or să piară.

Fii străjer Ortodoxiei,
Stai de veghe Patriei
Cum stăteau odinioară
Eroii României.

Elena J.

 
4 comentarii

Scris de pe 28 Februarie 2017 în ELENA J., ROMANIA

 

Din invataturile Pr. Ioachim Parr

Întrebare: Acum la noi, dar nu numai în Rusia, ci şi în America şi în alte ţări, sunt evidente semnele vremurilor din urmă, semnele apocaliptice. Acestea sunt diferite, mulţi le cunosc. Mulţi oameni se îngrijorează. Cum să dobândească duhul păcii, ca să nu cadă? Cum să dobândească bucuria? Să nu îşi pună cenușă în cap, să nu umble cu hainele rupte, ci să se bucure întru Domnul la fel ca vechii creştini?

Răspuns: Pentru fiecare dintre noi, cei ce trăim pe pământ, orice zi poate fi ultima. Nu ştim niciodată când ne va chema Domnul. De aceea, pentru un creştin fiecare zi poate fi comparată cu vremurile din urmă. Năzuințele noastre, faptele noastre trebuie să fie îndreptate către mântuirea sufletului. Restul este o pierdere de vreme. Prin urmare, de ce să ne îngrijorăm pentru nişte semne, dacă ele există sau nu? Iată care sunt semnele: Eu nu mă pocăiesc, păcătuiesc zilnic, trăiesc lângă o mulţime de oameni pe care continui să nu-i iubesc. De ce să mai caut ceva la exterior şi nu în interiorul inimii mele? Să ne îngrijim mai bine de mântuirea familiilor noastre!

Noi, oamenii, ne abatem cu uşurinţă. Ne atrage mereu totul, în afară de propriile îndatoriri. Dacă avem o anumită activitate, aceasta ni se pare întotdeauna mai puţin interesantă decât activitatea altuia. Rugaţi-vă, iubiţi-L pe Dumnezeu mai presus de orice, iubiţi-vă semenii şi atunci, chiar dacă vor veni vremurile din urmă, ele nu vă vor nelinişti. Dacă veţi iubi, la acea vreme deja veţi trăi în Împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este aici şi acum! […] Cât de mult timp irosim degeaba! Pentru ce? Măcar dacă ar fi ceva important, dar sunt nişte fleacuri… Oamenii irosesc ceasuri, zile, săptămâni, luni, ani, gândindu-se la cine, ce şi cui i-a spus. Putem să punem capăt acestor lucruri, spunând: <Te iubesc, iartă-mă.> Însă nu o facem. Da, suntem nişte <poame bune>. V-aţi dorit să auziţi acest răspuns? Mă tem că nu…”

 schiarhimand. Ioachim Parr

 
Un comentariu

Scris de pe 28 Februarie 2017 în SFATURI

 

Pentru a strange cineva toata lumea in inima lui, trebuie sa-si largeasca inima

-Gheronda, cum poate cineva sa stranga intreaga lume in inima lui? Cum poate imbratisa toata lumea, cand mainile lui sunt mici? Pentru a strange cineva toata lumea in inima lui, trebuie sa-si largeasca inima. Si cum se face lucrul acesta?

Cu dragoste. Dar nici aceasta nu ajunge. Este nevoie de dragoste de mama. Mama isi iubeste copiii mai mult decat pe ea insasi. Cine dobandeste aceasta dragoste ii iubeste nu numai pe cei care il iubesc, ci si pe cei care il vatama, caci asa cum mama le justifica pe toate, tot astfel si el gaseste intotdeauna circumstante atenuante pentru ceilalti si ia sarcina asupra sa. Chiar si atunci cand i se fura ceva, tot el simte mustrari de constiinta ca nu cumva hotul sa fie prins si bagat la inchisoare. Isi spune in sinea sa:<< Din cauza mea a fost bagat in temnita. Daca gaseam un mod de a-i da banii de care avea nevoie, nu ar fi furat si nu ar fi fost acum in inchisoare>>

Dragostea de mama pe toate le acopera, pe toate le sterge. Daca un copil face o paguba sau se poarta urat, mama lui il iarta indata, fiindca este copilul ei. Asa si tu, cand iti iubesti aproapele cu iubire de mama, ii justifici slabiciunile si nu-i vezi greselile; si chiar daca le vezi, le ierti. Atunci inima ti se umple de dragoste, fiindca devii urmator al lui Hristos, Care ne rabda pe toti.

 Pr. Paisie Aghioritul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Februarie 2017 în IUBIREA, Uncategorized

 

Pretul timpului

Gândiţi-vă numai cum ar fi dacă am conştientiza că fiecare clipă a vieţii noastre ar putea fi şi cea din urmă, că acest moment ne e dat pentru a atinge o anume desăvârşire, că vorbele pe care le spunem ar putea fi şi ultimele, şi că ele trebuie să exprime toată frumuseţea, înțelepciunea, cunoaşterea şi, mai presus de orice, toată dragostea pe care am dobândit-o de-a lungul întregii vieţi, oricât de lungă sau scurtă ar fi fost ea! Cum ne-am comporta unii faţă de alţii dacă momentul prezent ar fi singurul moment de care dispunem şi dacă acest moment ar trebui să exprime toată dragostea şi grija ce-o avem pentru celălalt! Am trăi cu o intensitate şi cu o profunzime pe care altfel nu am putea să le atingem vreodată. Dar nu suntem conştienţi de ceea ce reprezintă momentul prezent. Trecem de la trecut la viitor fără să trăim cu intensitate momentul prezentului. Dacă am fi conştienţi de aceasta, cum ne-am trata unii pe alţii, şi chiar pe noi înşine!

Experienţa arată că în faţa morţii orice resentimente, amărăciuni, antipatii reciproce se şterg şi dispar. Moartea este prea mare faţă de ceea ce ar trebui să ne apară nesemnificativ chiar şi la scara vieţii vremelnice. Văzând moartea din acest unghi, gândul şi aducerea aminte de moarte ar fi singura putere ce ar face ca viaţa să fie intensă. A trăi pentru a fi la înălţimea morţii, a trăi în aşa fel încât, oricând ne-am întâlni cu moartea, să ne găsească pe culme, pe creasta valului, nu în groapă, pentru ca ultimele noastre cuvinte să nu fie inutile şi ultimul nostru gest să nu fie zadarnic!

Mitropolitul Antonie al Surojului, manastireasuruceni.md

 
Un comentariu

Scris de pe 28 Februarie 2017 în SFATURI

 

Un text ce mi-a placut mult: secrete ce nu trebuie impartasite niciodata

Primul lucru care trebuie sa fie pastrat in secret, spun inteleptii, sunt planurile din viitorul indelungat. Pastrati tacerea, pana cand se realizeaza acest plan. Multe dintre ideile noastre pot sa nu fie perfecte si sa aiba unele lacune sau puncte slabe, asa ca deseori o influenta externa le poate distruge usor.

Al doilea lucru care este recomandat de intelepti, nu povesti despre lucrurile de binefacere. Binefacerea in zilele noastre este un lucru rar. Nu va laudati cu ea. Mandria aici nu isi are locul.

Al treilea lucru care ni se recomanda este austeritatea. Nu spune la stanga si la dreapta despre modul tau de mancare, somn, act sexual si asa mai departe.

In al patrulea rand, despre ce ar trebui sa taci este vorba despre curajul tau si eroism. Cineva trece peste momente grele in interiorul sau, cineva in exteriorul sau. Cineva devine popular si primeste recunostinta si medalii, dar cineva poate a avut curaj care nu l-a afisat in ochii lumii.

In al cincilea rand, ar trebui sa taci despre cunoasterea spirituala si nu conteaza la ce nivel. Prima greseala a cunoscatorului de adevar este dorinta de a se impartasi cu lucruri sufletesti prea inalte. In loc sa povestesti, pur si simplu incearca sa aduci bunatate oamenilor.

Al saselea lucru despre care ar trebui sa taci sunt discutiile despre conflicte personale, situatii familiare etc. Familia va fi mai puternica daca despre problemele ei vei sti doar tu.

Al saptelea lucru despre care trebuie sa taci, sunt discutii negative despre altii, de tipul ca cineva a venit cu pantofii murdari, sau alte barfe.

eustiu.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Februarie 2017 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Ai grija ce vorbesti!

Dacă îi bârfești pe ceilalți înaintea mea, ai grijă că pot trage concluzii despre tine. Dacă pui întrebări, ai grijă pe ce teme să fie, căci îmi pot da seama de caracterul tău după întrebările pe care le pui, nu după răspunsurile ce le dai. Dacă vorbești despre dragoste, nu o pot percepe în afara jertfei; altfel, nu se poate numi dragoste. Dacă vorbești mult, ai grijă să nu fie și în zadar, să plictisești. Dacă ți se pare că ești nedreptățit sau jignit, ai grijă cum reacționezi și ce limbaj folosești. Dacă-ți plângi necazurile cuiva, ai grijă ca și tu să asculți la rândul tău pe ceilalți. Dacă ești contrazis, nu te lupta prea mult să dovedești că ai dreptate. Dacă vorbești, să nu te aștepți ca toată lumea să fie de acord cu părerile tale. Dacă vezi pe cineva greșind, ia aminte la gândul ce vrei să-l spui față de el și la atitudinea ta – ele te definesc! Așadar, fii înțelept și cugetă ce trebuie să vorbești, dar mai ales când trebuie să taci!

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Februarie 2017 în ELENA J.

 

Suprasolicitarea mintii sau a trupului este un pacat

Greşita folosire a puterilor fizice scurtează perioada de timp în care vieţile noastre pot sluji spre slava lui Dumnezeu. Astfel, noi ajungem incapabili de a realiza lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu. Îngăduind formarea unor obiceiuri greşite, culcatul la ore târzii, satisfacerea apetitului în detrimentul sănătăţii, punem temeliile suferinţei şi ale slăbiciunii.

Prin neglijarea exerciţiului fizic, prin suprasolicitarea minţii sau a trupului, noi ne dezechilibrăm sistemul nervos. Aceia care îşi scurtează vieţile în acest fel, ajungând incapabili de a sluji datorită ignorării legilor naturii, sunt vinovaţi de jefuirea atât a lui Dumnezeu, cât şi a semenilor lor. Stilul lor de viaţă greşit îi face să piardă ocazia de a-i binecuvânta pe ceilalţi prin realizarea lucrării pe care Dumnezeu i-a trimis să o îndeplinească în lume.

Mai mult decât atât, chiar şi în timpul pe care l-au avut la dispoziţie, scurtat datorită condiţiei de sănătate precară, ei realizează mai puţin decât ar fi putut realiza, dacă nu şi-ar fi prejudiciat sănătatea. Dacă prin obiceiurile noastre dăunătoare privăm lumea de binele pe care ar fi trebuit să i-l oferim, Dumnezeu ne consideră vinovaţi.

farmaciadomnuluiblogspot.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Februarie 2017 în SFATURI