Despre mila si dreptate

Mila este contrariul contabilităţii care-i treaba demonului. Acela socoteşte întruna, cântăreşte, drămuieşte, nu iartă, nu şterge, nu uită nimic. Hristos milostivnic – Cel Căruia Îi este a ne milui – cu un singur cuvânt şi dintr-o dată anulează păcatele unei vieţi întregi: ale femeii păcătoase, ale femeii adultere, ale vameşului Zaheu, ale tâlharului celui bun.

Contabilitatea, adevărată maşină de calculat, e mecanică, neînduplecată, spăimântătoare; de vreme ce într-un registru contabil nu se poate schimba nici o singură cifră. Totul e încremenit pe veci. Mila, opusul ei, este mereu gata să uite, să ierte, să absolve, să treacă cu vederea. A fi creștin nu înseamnă a da dovadă numai de blândețe, ci și de fermitate și curaj. Curajul e o virtute creștină esențială.

Dreptatea e logică, e matematică, e cantitativă şi raţională. Mila e de pe alte meleaguri se înrudeşte cu Lumina necreată, cu misterul, cu atributele ,energiile divine şi cu adâncurile de nepătruns ale firii omeneşti în care sălăşluieşte o cirtă de suflu divin. Nu intră în categoriile previzibile ale logicii cauzale şi silogistice, e din altă lume, transcende dreptatea, ba o şi desfide, cutează a nu lua aminte nici la ea şi nici la raţiunea practică ori teoretică.

Domnul spunând „fiţi milostivi cum şi Tatăl vostru milostiv este , adevereşte că e dincolo de limitele lumii şi că însuşindu-şi-o, dedându-i-se, îmbrăcându-se întru ea, oamenii de fapt se îndumnezeiesc, îşi dau în vileag obârşia divină.

Nicolae Steinhardt

 

Concepte morale despre ADEVAR

Cel care iubește adevărul este considerat un om cu o atitudine aspră, de multe ori respins și disprețuit de unii dintre semenii săi, nevoit să se considere izolat și plin de amărăciune din cauza părerilor „orbitoare” considerate contra celorlalți. Sufletul omenesc prin posedarea rațiunii este capabil de a percepe realitatea existențială fiind convins de defectuozitatea conștiinței omenești atunci când este comparată cu rațiunea divină ce-și are la infinit începutul și sfârșitul.

Omul iubitor de dreptate și adevăr condamnă minciuna prin afirmarea existenței lui Dumnezeu, a libertății și spiritualității și este întotdeauna alături de înțelepciune, dreptate, și bunătate, bucurându-se de admirația și prețuirea semenilor săi.

A fi rațional înseamnă a avea conștiință: „fiți pentru voi înșivă ceea ce sunteți în voi înșivă – raționali” (Hegel).

O educație îngrijită te face să fii rațional în relațiile cu semenii tăi, să fii neclintit în apărarea dreptății și adevărului mult iubite de Dumnezeu, să condamni tirania, să-ți convingi semenii să te păstreze ca prieten în loc să te aibă ca dușman.

Mai devreme sau mai târziu adevărul iese la iveală și sacrificiile tale pentru aducerea lui la suprafață nu sunt zadarnice, dar, de multe ori cere multă răbdare, multe sacrificii sau, chiar, mult timp.

Dacă vrem să facem știință, trebuie să recunoaștem valoarea absolută a Adevărului, dacă vrem o viață morală, trebuie să recunoaștem valoarea absolută a Binelui, dacă vrem să creem o operă de artă, trebuie să recunoaștem valoarea absolută a Frumosului, în sfârșit dacă vrem o religie, trebuie să recunoaștem valoarea supremă a Sfințeniei. Mircea Florian

În căutarea dreptăţii este necesară o cantitate de energie mare şi un mod de gândire sănătos în concordanţă cu regulile morale ale lumii exterioare bazate pe dovada lucrurilor văzute pentru a aduce echilibrul social şi să producă rezultate pe care le putem atribui doar inteligenţei umane sau vieţii.

Adevărul subiectiv „se trăieşte, se cucereşte prin spirit şi se plăteşte, dacă e nevoie, cu preţul vieţii” şi contrazice adevărul raţional fără să nege utilitatea şi obiectivitatea. Kierkegaard susţine că adevărul „nu este introdus în individ din afară, el există în interiorul său”

În căutarea adevărului trebuie să insişti, să cercetezi şi să găseşti greşelile, să-l cunoşti şi atunci când nu-l suporţi, să nu-l părăseşti niciodată, să faci sacrificii pentru a-l cunoaşte, să nu-ţi fie ruşine de el şi atunci când ţi se pare că e dezgustător pentru tine.

ecreator.ro/eseistica

 

Concepte morale despre DREPTATE

Nu poți fi drept, dacă nu ești uman. Vauvenargues

Echilibrul și liniștea înlătură dezamăgirea și disperarea atunci când se obțin prin dreptate.

Omul drept nu este cel care nu nedreptățește pe nimeni, ci cel care, având putere să facă rău, se ferește să-l facă. Pitagora

Părtinirea nu are ce căuta la împărțirea dreptății, la fel ca și cruzimea la condamnarea nedreptății, adică condamnarea nedreptății trebuie să fie dreaptă, să stopeze degradarea dreptății pentru a nu putea fi blamată de nedreptate.

Una dintre legile Împăratului roman Hadrian se referă la faptul că intr-un stat e nevoie să fie adoptate de către conducători doar acele legi care pot fi cu adevărat aplicate.

Existența unei legi morale și a dreptății este suficientă pentru a menține ordinea, pentru înlăturarea dominației negativității prin implementarea unor norme fundamentale, ca de exemplu respectul pentru viață, grija față de copii, respectul față de bătrâni.

Impresia mea este că se poate dovedi foarte ușor că în spiritualitatea unei colectivități rolul cel mai important îl are descoperirea propriilor adevăruri în care normele de drept au la bază un cod moral religios.

Dreptatea ocupă un loc important între virtuțile oamenilor ce exprimă idei și bunuri prețuite de oameni prin care se distinge binele de rău.

Dacă un om ucide un alt om ar fi drept ca și el să fie ucis, însă nu este ucis pe motivul că legile nu permit aplicarea acestei pedepse și din punct de vedere religios nu ai dreptul să iei viața unui om, numai Dumnezeu este în măsură să decidă câtă viață are acel om.

Pe calea dreptății se află viața, iar calea nebuniei duce la moarte. Septuaginta, Prov., 12, 28.

Există un cadru legal de înfăptuire a dreptății care se aplică și justiției, ținând cont de adevăr și numai de adevăr, folosindu-se de jurământul promisiunii cu toate că promisiunea este suficientă pentru a pune preț pe omul care-și dă cuvântul. Hristos condamnă jurământul și recomandă să-ți ții cuvântul dat deoarece el trebuie să exprime realitatea legăturii dintre cuvânt și faptă.

Cel mai bun mijloc de a-ți ține cuvântul este să nu îl dai niciodată. Napoleon Bonaparte

Ființa umană are înrădăcinat adânc simțul dreptății. Cine iubește, depășește cu mult dreptatea – dreptul și legea – nu pentru faptul că este ceva din afară, ci pentru că este ceva ce caracterizează actul ca atare: numai cel drept știe să iubească

Cărțile se scriu din cărți și nimeni nu poate demonstra care a fost primul: „oul sau găina”. E important să scrii ce simți, să fii bine documentat în ceea ce scrii și să nu te consideri singurul care tratezi problema respectivă, înlăturând părerile celorlalți. Nu poți fi „unul” deoarece există numai „Unul Dumnezeu” – Puterea absolută.

Prin iubire se ajunge la adevăr și dreptate deoarece îți dă putere să învingi orice obstacol.

Dreptatea poate merge și singură, nedreptatea are nevoie de multe cârje de argumente. Nicolae Iorga

Adevărul trebuie recunoscut deoarece omul este dornic de adevăr și însetat de dreptate, iar acolo unde există adevăr este de așteptat să fie și dreptate.

Sensul public și logic al adevărului și dreptății este legat de bunul-simț, de un exercițiu al adevărului pentru a scoate în evidență dreptatea.

De multe ori îți trebuie curajul de a vedea adevărul acolo unde el există. Emil Cioran

În popor se spune că: „mori de foame cu pâinea în straiță umblând să găsești adevărul”, și totuși nu-i așa deoarece până la urmă îl găsești dacă asta e dorința ta: „Nu e greu să găsești adevărul. E greu să ai dorința de a-l găsi.”. Nicolae Iorga

Lupta pentru descoperirea adevărului cere multă prudență și multă răbdare: „Nimic nu cere mai multă prudență decât adevărul.” Baltasar Gracian

Dacă dreptatea ar fi o sârmă aș îndrepta-o. Eugen Barbu

Viața omului și modul de a trăi sunt convingătoare atunci când determinările vieții devin realizări dependente de dreptate și adevăr.

Adevărul este unul singur nu este un plural, este un adevăr fix, conceptual, care denotă o realitate. Adevărul nu poate fi relativ, el este real și nu poate fi subiectiv.

ecreator.ro

 

Dreapta judecata

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia. N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat: – Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare. – Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat. – Cum îndrăzneşti să minţi? – sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-1 închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească! – Aşa este, omule? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău? – Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg.

Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am? Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el. Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare. “Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

https://deveghepatriei.wordpress.com/

 

Dreptatea lui Dumnezeu

Era odată o femeie care obişnuia să descurajeze pe tineri zicându-le să nu mai meargă la biserică să cânte, că acolo trebuie să cânte numai babele. Această femeie întorsese multe suflete din calea aceasta bună. Venind însă timpul să se căsătorească şi să aibă copii, a născut nouă copii muţi şi tare se întrista şi plângea că nici unul măcar nu-i spunea “MAMA”. Copii s-au făcu mari şi de la nici unul nu a putut auzi cuvântul mamă şi tată. Ea însă uitase păcatul făcut în tinereţe şi nemărturisit şi se întreba mereu de ce-o fi pedepsit-o Dumnezeu aşa de rău cu toţi copii muţi? Într-o noapte a avut un vis; un tânăr frumos îmbrăcat i-a spus: “Să ştii, femeie, că tu nouă suflete ai întors cu vorbele tale rele din calea bisericii unde mergeau să slăvească pe Dumnezeu. Le-ai întors la calea cea rea a demonilor şi s-au pierdut. Pocăieşte-te de păcatul acesta şi mai spune şi altora ca să nu-ţi pierzi şi fericirea raiului.”

 

Dumnezeu este bun dar este si drept

Cand cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, il va readuce la cale cu sila. Îi dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă insă nu bagă in seamă, ii ia şi timpul şi cade fară de veste urmărit de dreptate. Dacă bunătatea ar ierta fără rugăciune fărădelegile, ar fi încălcată dreptatea, și nimeni nu s-ar gândi la ea

O mare putere de refacere asupra celor căzuţi din dragostea lui Dumnezeu o au drepţii, care stau inaintea Stăpanului vieţii pentru fraţii lor. Ei fac cumpănă intre Dumnezeu şi oameni: dobandind de la oameni pocainţa şi de la Dumnezeu, milostivirea. Cand lipsesc drepţii dintre oameni, iubirea nu se poate implini, ci trebuie să se implinească dreptatea..

Omul a putut să facă ceea ce Dumnezeu nu poate, adică răul. Faptul că, după judecata tuturora, pe cei păcătoşi ii inchide in chinurile haosului veşnic, nu e o răzbunare din partea lui Dumnezeu, ci o consfinţire a libertăţii şi a deciziei viciate a omului, pentru ca acesta să fie impreună cu creaţia sa iubită – păcatul – in infinitul eternităţii.

Trupul trăieşte dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au intr-inşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte. Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.

Pr. Arsenie Boca