Capitanul Codreanu – Prezent!

Turnați în cremene și jurăminte,
Cu ochi de foc, aprinși de-un sfânt mister,
Privim cum zilnic alte noi morminte,
Se-nalță pajuri albe către cer
Să puie țării temelii de fier,
Avem atâția morți, atâtea dragi morminte…

 

29 noiembrie – noaptea asasinarii Mucenicului Corneliu Zelea Codreanu si a celor impreuna cu dansul

Tu, Codrene, Căpitane ca un Voievod mărit
Ai luptat cu prețul vieții pentru neamul tău iubit.
N-ai avut teamă de-aceia care te-au împresurat –
Duhul Sfânt sădit în tine te-a făcut neînfricat.

N-ai purtat arme sau săbii și nici gloanțe n-ai avut –
Adevărul şi dreptatea le-ai purtat ca pe un scut.
Deci şi-acum, ca un Arhanghel să te-arăți biruitor.
Scoate sabia dreptății și păzeşte-al tău popor!

ELENA J.

 

Decalogul lui Ernest Bernea

1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul e altul; iubiţi adevărul că el e lumină şi frumuseţe, e Dumnezeu.

2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită e jumătate iertată.

3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sunt bune.

4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sunt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.

5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.

6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.

7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.

8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.

9. Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.

10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.

Ziarul Lumina

 

Pentru cei adormiti

Dacă am ști noi cât de mult contează pentru cel mort, un covrig dat de pomană în numele lui, o rugă înălțată la cer pentru el, un gând către el… E ca un pahar cu apă rece când îl primești la timpul potrivit, când ești însetat și lipsit de puteri. Dar… de cele mai multe ori, cei adormiți sunt uitați de cei vii de parcă au plecat în neant, nu în veșnicie. Și ce dureros trebuie să fie pentru cel mort să-și vadă rudele pe pământ că trăiesc liniștite și fericite, iar el, cine știe prin ce chinuri petrecând. Dumnezeule, este cutremurător lucrul acesta! E ca și când te-ai simți legat de mâini și de picioare, nemaiputând face nimic tu însuți pentru tine, doar ceilalți având puterea s-o facă și… n-o fac. Numai simplul gând îndreptat cu înduioșare la cel ce a plecat dintre noi, îi poate fi de folos, îi poate ușura din chinuri; să te doară durerea lui și în acest sens, să faci ceva pentru sufletul lui nenorocit și neajutorat…

Elena J.

 

Rugaciune catre Maica Domnului la vreme de necaz

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său! Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindeni. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Preasfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nicio apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!

Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.

 

PASAREA MAIASTRA

Cânta o pasăre măiastră
În noapte la fereastra lui,
Cântare sfântă și duioasă
Precum lira îngerului.

Dar taina ei era ascunsă
Căci niciodată n-o vedea –
Doar noaptea îi știa misterul
Și-n zorii zilei dispărea.

Dar el a vrut să se dezlege
De taina ce era cuprins
Și-arzând dorința-n el s-o vadă,
În șoaptă la fereastr-a zis:

Voiesc să-ți văd chipul angelic
Și ochii să mi-i desfătez,
Urechea să-mi încânt în muzici
Și chipul să mi-l luminez.

De vrei să mă descopăr ție,
E pus de sus un legământ:
Tu să rămâi orb pe viață,
Iar eu cenușă pe pământ.

O, scump e prețul tău, măiastră,
Dar fă precum de sus e scris!
Vreau să plătesc răscumpărarea
La înălțime-acestui vis.

Și-atunci, din cer căzând lumină,
Ea într-un fulger apăru –
Măreață, albă, preafrumoasă,
Un serafim de foc văzu.

Plătit fiind prețul cel mare,
El de-ntuneric fu orbit,
Iar ea, cenușă din măiastră
Pe loc atunci a devenit.

Ce scump-a fost jertfa, măiastră
Și prețu-acestei frumuseți –
S-a dat lumina pe-ntuneric,
Cenușă-n schimbul unei vieți.

ELENA J.

 

Rau ma strange trupul

Rău mă strânge trupul
Și-i ne-ncăpător
Pentru al meu suflet
Mult prea visător.

Mă târăsc în tină
Și zborul mi-e greu.
Lumea-i tot mai strâmtă,
Mă sufoc mereu.

Mi-e străin pământul,
Zilnic pribegesc,
Cât de-ntinsă-i lumea
Eu loc nu găsesc.

Ca-ntr-o colivie
Captivă mă zbat,
Mă lupt cu putere
Din lume să scap.

Va veni și ziua
Când eu voi pleca,
Voi lăsa pământul
Și zbor îmi voi lua.

ELENA J.

 

Nu faceti din casatorie un ecran de proiectie a propriilor prejudecati

Când ne căsătorim, nu luăm pur şi simplu o persoană de alt gen cu caracterul ei, ci proiectăm asupra acesteia diferite imagini, care nu provin din sufletul ei, ci din sufletul nostru. Când un tânăr se căsătoreşte cu o tânără, de cele mai multe ori crede că este atras de aceasta şi de graţiile ei, deşi este posibil să se proiecteze asupra tinerei, ca pe un „ecran”,însuşirile feminine latente care existau înlăuntrul tânărului, iar băiatul să nu fi înţeles deloc cine este tânăra, care în această situaţie joacă rolul „ecranului”. Bărbatul are tendinţa să proiecteze asupra femeii ceva din însuşirile mamei sale.Când descoperă că femeia este diferită de mama sa, cu alte cuvinte, este ceea ce este, tânărul poate să cadă în deznădejde. 

Când un tânăr consideră că se potriveşte cu o fată, proiectează asupra acesteia, ca pe un „ecran”, tot ce ştie despre mama lui, stări care devin trăiri lăuntrice. În imaginea lui, aproximativ aşa „trebuie să fie o femeie”. Chiar şi în cea mai reuşită familie, bărbatul şi femeia sunt unul pentru celălalt şi puţin tată, şi puţin mamă. Bărbatul este şi puţin tată, la fel şi femeia este şi puţin mamă. Adică, în căsătorie cei doi nu îşi percep tovarăşul de viaţă ca pe simplu tovarăş, ci bărbatul îşi simte soţia ca pe o mamă şi aşteaptă uneori lucruri pe care le-ar fi aşteptat de la mama sa: iubire, ocrotire, dragoste specială. În aceeaşi măsură, femeia îl poate percepe pe bărbatul ei ca pe un tată.

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, https://doxologia.ro

 

De ce nu vii la nunta mea?

De ce nu vii la nunta mea
Ca să mă vezi mireasă?
Mi-oi lua un voal de catifea
Și-o rochie aleasă.

Să vii cu flori neapărat –
Pe pieptu-mi le așează,
Și cu balsam înmiresmat
Tu trupu-mi tămâiază.

Voi fi mai albă ca oricând
Și rece precum gheața,
Te-oi aștepta cu dor, tăcând
Să-mi mângâi ușor fața.

Și ia-mă-n brațele-ți de foc
Chiar de stau neclintită,
Iar dacă nu mai mișc deloc
Să zici că-s adormită…

Elena J.

 

Viata

Am iertat greșeli care au fost, într-adevăr, aproape de neiertat;
Am încercat să înlocuiesc oameni de neînlocuit;
Am încercat să uit oameni de neuitat.
Am acționat impulsiv,
Am dezamăgit unii oameni și am fost dezamăgit de alții.
Am îmbrățișat pentru a proteja pe cineva,
Am râs când nu puteam râde,
Mi-am făcut prieteni pe vecie,
Am iubit și am fost iubit, dar, de asemenea, am fost și respins.
Am fost iubit și nu am putut iubi înapoi.
Am țipat și am sărit în sus de bucurie,
Am trăit pentru a iubi și am făcut promisiuni pentru veșnicie, dar, de asemenea, le-am și încălcat.
Am plâns ascultând muzică și privind fotografii,
Am telefonat doar pentru a auzi o voce.
M-am îndrăgostit de un surâs,
Am crezut ca voi muri de tristețe…
Am simțit teama de a pierde pe cineva special.
Și am sfârșit prin a-l pierde cu adevărat…
Dar am supraviețuit și încă Trăiesc.
Nu trec prin viață fără a mă bucura de ea…
Și nu ar trebui să faci asta nici tu… așadar…
TRĂIEȘTE, bucură-te, profită de oportunități.
Fii decis, îmbrățișează viața și trăiește cu pasiune,
Pierzând cu demnitate și triumfând plin de curaj.
Lumea aparține acelora care nu se tem,
Iar viața este prea valoroasă pentru a te simți nesemnificativ.

Charlie Chaplin