Odaia e curată:
Un proaspăt așternut
Întins pe pat m-așteaptă –
Bunica l-a făcut.
Orașul las în urmă,
‘Mi-ndrept pașii spre sat,
Spre casa cea bătrână
Ce-atât-am așteptat.
O, știu, e sărăcie,
Dar totu-acolo-i cald,
Plângând de bucurie
Eu ochii-n lacrimi scald.
Pe străzi și în palate
Eu nu mă regăsesc,
Ci-n sat, în simplitate
Sufletu-mi odihnesc.
Un dor nestins m-apasă,
Să nu mai pribegesc:
În pământul de-acasă
Eu vreau să mă sfârșesc!
ELENA J.
Maica Domnului se ruga catre Fiul ei ca sa Se indure de oameni si sa ii izbaveasca de cutremur, iar Iisus i-a zis: “Maica, nici eu nu vreau sa sufere oamenii si vii tu sa ma rogi pentru ei, insa mainile tale sunt goale, Maica; nu ai in mainile tale rugaciunile credinciosilor; acestia nu se mai roaga; si aceia putini care se roaga, sufletele lor sunt reci”.
Asadar, ne intrebam de ce ingaduie Dumnezeu mari nenorociri peste omenire? Prima cauza a acestor judecati este reprezentata de avorturile nemarturisite care se intampla de-a lungul si de-a latul intregului pamant.
Al doilea motiv sunt blasfemiile fata de numele Domnului, magia si satanismul. (…)
Si ultimul care este cel mai grav si ne priveste pe toti sunt nenumaratele pacate trupesti care se intampla si in feluri nefiresti atat in cadrul casniciei cat si in afara ei.
Astazi avem nevoie de oameni care sa zica: «Doamne miluieste-ne pe noi, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe toata lumea», «Maica Domnului acopera-ne pe noi», «Mare este numele Sfintei Treimi»
Si toate acestea cand le vom zice din inima, doar atunci se vor imputina cutremurele si inundatiile, astfel se vor imputina epidemiile care se gasesc in multe locuri, si razboaiele, si mult discutatul si dureros Al Treilea Razboi Mondial. Daca nu vom putea sa le oprim, macar vom putea, prin rugaciunea noastra, sa le micsoram intensitatea, rautatea lor, durerea pe care o pot provoca. Nu Dumnezeu provoaca aceste probleme, ci pacatele oamenilor.
Va rog foarte mult ca sa va inmultiti rugaciunea, sa o dublati. Daca ne rugam 10 minute pana acum, sa incepem sa ne rugam 20 de minute. Rugaciunea are putere foarte mare; este acea putere pe care puternicii lumii nu o au; si sa mergeti la Liturghie regulat. Si in acest fel, cand ne vom intoarce in Morfou vom fi oameni ai Invierii, deoarece in toti acesti 40 de ani am fost oameni ai Golgotei, ai Crucii si unde exista Cruce exista si Inviere.
Dumnezeu nu este nedrept; nedreptatile nu sunt binecuvantate, iar cei mandri sunt smeriti; astea le vom vedea in urmatoarele luni. Deci este foarte important sa fim gasiti in pocainta pentru pacatele noastre personale si pentru pacatele noastre ca popor. Sa fim in rugaciune si in pocainta, iar Invierea este rezultatul firesc al rastignirii.
Mitrop. Neofit al Ciprului, http://www.cuvantul-ortodox.ro
Asistam cândva la un fapt deosebit de grav. Nişte părinţi foarte tineri se amuzau de copilaşul lor care avea 4 ani, şi pe care îl învăţaseră să dea diavolului, să înjure. Copilul vorbind gângav, când înjura părea atât de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau. Câtă iresponsabilitate la acei părinţi! În loc să-l înveţe pe copil a se feri să pomenească numele satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotrivă, indirect şi involuntar, îi făceau cel mai mare rău copilului. De asemenea am observat acest obicei rău la foarte mulţi oameni: să înjure, să dea diavolului orice lucru, să dea diavolului casa, masa, animalele, copiii, hainele, gospodăria, tot ce le apare în faţă. Dând diavolului pe cineva sau ceva, tu îi doreşti răul. În loc să zici să fie al lui Dumnezeu lucrul respectiv, adică să aibă parte de Dumnezeu, tu însuţi îl închini satanei.
O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură şi pomenesc numele satanei!
Numele diavolului conţine cel mai mare rău, o puternică doză de energie negativă, conţine răul în sine, conţine pe diavol care este izvorul răului. Or, cel care rosteşte zilnic numele diavolului nu face altceva decât să-l cheme pe satana în sufletul, în inima şi mintea lui.
Trebuie să alegem: ori chemăm pe Dumnezeu zilnic prin rugăciune şi prin pomenirea Numelui Său, care este izvorul binelui, binele în sine şi pozitivul prin excelenţă, ori pe satana cu tot răul lui. Vom da răspuns în ziua Judecăţii pentru fiecare cuvânt pe care l-am rostit în viaţă (Matei 12,36). Să ne ferim în toată viaţa noastră a spune cuvinte rele şi dimpotrivă, să rostim cât mai multe cuvinte ziditoare de suflet după cuvântul Sfântului Pavel care spune: „Din gura noastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă” (Efes. 4, 29). Inima noastră trebuie să devină pământ bun pentru a putea rodi în ea sămânţa credinţei în Dumnezeu.
Arhim. Ioachim Pârvulescu, doxologia.ro
Se-aude glas peste Carpaţi
Să fim azi toţi românii fraţi,
Prea mult am fost năpăstuiţi
De-acuma hai să fim uniţi,
Că vrut-a Dumnezeu cel sfânt
Să stăpânim acest pământ,
Deci tu române, nu uita
De neamul tău, de ţara ta.
Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,
Să spui cu demnitate român voi fi mereu.
În lupte grele neîncetat
Strămoşii sînge au vărsat,
Ca peste veci să dăinuiască
A noastră viţă românească,
Şi la altarele străbune
Întreaga obşte să se-adune,
Şi badea Ion să-şi are glia
Şi Ana lui să poarte iia.
Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,
Să spui cu demnitate român voi fi mereu.
În lumea mare de-i pleca
Române bun, tu nu uita,
O ţară mică dar frumoasă
Te aşteaptă să te întorci acasă,
Şi de cândva ţi-o fi mai greu
Priveşte sus spre Dumnezeu,
Curajul, cinstea şi credinţa
Îţi vor aduce biruinţă.
Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,
Să spui cu demnitate român voi fi mereu.
Emilia Dorobantu
Sunt oameni care ar putea manca pe nerasuflate sapte portii de mancare, dar se opresc, cu greu, la una. In timp ce altii reusesc cu greutate sa termine una. Aceeasi portie de mancare – ce pret de vointa pentru un om, ce pret -mult mai mic- pentru altul. Cat costa sa nu fumezi atunci cand simti ca innebunesti de pofta si cat costa atunci cand nu suporti fumul? Cat costa sa te abtii dupa ce te lupti vitejeste cu patimile si cat costa sa fii cuminte atunci cand nu ai cunoscut nici una? Cat costa o secunda atunci cand nu ai timp si cat costa atunci cand ai tot timpul din lume? Cat costa un dar cand ai jertfit totul, ramanand fara nimic si cat costa atunci cand nici n-ai simtit ca ai oferit? Cat costa ramanerea cand ai un milion de alte optiuni, poate mai placute si cat costa atunci cand oricum nu aveai altceva mai bun de facut? Cat costa tacerea atunci cand te smeresti sau te jertfesti si cat costa atunci cand oricum nu ai nimic de spus? Cat costa renuntarea atunci cand lasi cu adevarat ceva in urma ta si cat costa cand nu ai avut oricum mare lucru? Cat costa o alegere atunci cand te cheama o mie de alte optiuni care mai de care mai imbietoare si cat costa atunci cand ceilalti te-au alungat? Cat costa sa ridici pe altcineva atunci cand esti sus si cat costa atunci cand esti jos? Cat costa abtinerea atunci cand plange inima in tine si iti tremura carnea de durere si cat costa atunci cand oricum esti ca o planta?
Cat costa o imbratisare dupa ce ai fost strivit? Cat costa camasa pe care o daruiesti dupa ce ti s-a luat totul? Cat costa aruncarea in apa pentru a-l salva pe celalalt cand nu stii sa inoti si ti-e teama de apa? Cat costa iertarea dupa ce ai fost torturat? Cat costa zambetul nascut din suvoaie de lacrimi? Cat costa mangaierea celui pe care tocmai l-ai ranit? cat costa poezia ce a fost scrisa cu sange?
Am invatat sa apreciez tot ceea ce primesc. Insa de multe ori privesc in spatele a ceea ce se vede, la pretul ascuns ochilor si inimilor grabite, sa vad cat a costat cu adevarat. Caci tindem sa trecem de multe ori cu vederea pretul adevarat, fara sa pretuim la justa valoare ceea de primim. Si sa nu ne dam seama ca intr-o simpla imbratisare putem primi uneori, nevazuta, chiar inima unui om.
Am invatat ca inainte sa judec sa privesc dincolo de ce se vede. La pretul corect al gestului ce-mi sta in fata, ispitindu-ma sa il judec, fara sa stiu cat a costat de fapt cu adevarat. Cine stie cate imbratisari simple aruncam dispretuitori la gunoi, fara sa stim ca in vreuna dintre ele statea poate asezata, cu multe jertfe, dupa multe chinuri, lacrimi si dureri, inima unui om.
Si inima unui om nu are pret…
Alexandra Svet
Consider gelozia ca fiind constructivă și distructivă, deopotrivă. Distructivă, atunci când este neîntemeiată, bazată numai pe închipuiri proprii, scenarii înflorite și acuzații neîntemeiate până la posesivitate.
În genere, fidelitatea este o caracteristică a oamenilor cu personalitate înaltă, integri și morali și care știu ce vor de la viață. Fidelitatea trebuie să o aibă omul în sânge, ea nu trebuie impusă din exterior. În acest caz, consider că relația dintre cei doi e deja primejduită și compromisă. Cu adevărat, o iubire pe care ești nevoit să o păzești, nu reprezintă nimic. Dar atunci când nu mai vezi iubirea nici din vorbe, nici din fapte, simți nevoia să o testezi prin probe și numai astfel o poți vădi: ori se aprinde mai tare, ori se spulberă de tot.
Ești gelos numai atunci când iubești. Ce-ar însemna ca persoana iubită să nu se intereseze de tine, să nu-i pese cu cine umbli… Ar fi mai dureros! Mai bine o iubire cicălitoare decât una indiferentă. În acest sens, spunem „Te iubesc!” în multe moduri: „Ai grijă de tine!”, „Ești bine?”, „Îmbracă-te?”, „Culcă-te, e târziu!”, „Unde ești?”, „Cu cine ești?”…
Elena J.
Doamne, ştim că sus în ceruri zilnic Tu primeşti scrisori
Şi le-mplineşti rugăciunea celor ce-s ascultători.
Oamenii Îți cer adesea case, maşini, avuții,
Să fie slăviți în lume, noroc pentru-ai lor copii…
Îndrăznim şi noi să cerem ca un Tată ce ne eşti
Şi a noastră rugăciune Te rugăm s-o împlineşti.
Nu vrem bani sau alte lucruri, nici jucării să ne dai,
Doar aceasta-Ți cerem, Doamne, să ne duci la mama-n rai!
Elena J.
În urma unor sesizări trimise către Facebook, s-a constatat că Blogul meu nu este Spam și nu încalcă nicio regulă a comunității lor. Prin urmare, se pot publica din nou pe Facebook articole de pe acest blog. Mulțumesc tuturor care m-au susținut în mod direct sau indirect și mai ales pentru rugăciunile cele neștiute ale fraților. Dumnezeu să ne ajute tuturor la tot lucrul cel bun și folositor sufletului!
Pe lângă mersul la doctor, eu te sfătuiesc foarte stăruitor să te spovedeşti amănunţit, începând din copilărie, după ce te vei fi pregătit bine. Încearcă să te pregăteşti aşa:
După spovedanie să‑ţi cercetezi din nou întreaga viaţă şi să însemnezi în scris ceea ce ai uitat prima dată. Aceasta este doctoria cea mai bună nu numai pentru suflet, ci şi pentru trup. Să nu te îndreptăţeşti pentru nimic, ci să dai vina numai pe tine însăţi, altfel nu vei primi iertare.
Cred că dacă‑i vei ierta pe toţi în mod sincer şi te vei pocăi aşa cum am arătat mai sus nu numai că vei primi iertarea păcatelor, ci şi dispoziţia ta sufletească va fi împăcată, binevoitoare faţă de toţi, iar odată cu asta şi boala ta se va uşura, ba poate chiar va trece cu totul. Teme‑te mai ales de pomenirea răului, de ranchiună. Dacă inima nu te ascultă, iartă‑i pe toţi cu gândul, dacă poţi sileşte‑te să ceri de la toţi iertare,,
Cuviosul Nikon Vorobiov
Vreau sa iti multumesc acum pentru toate cate ai facut pentru mine si pe care le-am primit si le-am cerut ca si cum mi s-ar fi cuvenit. Iti multumesc, draga mama, pentru ca ai stiut sa fii langa mine atunci cand eram departe de sufletul tau, pentru ca m-ai iubit in clipe in care nu meritam si pentru ca nu ti-ai afisat niciodata cu ostentatie iubirea.
Iti multumesc pentru ca mi-ai aratat ce inseamna iubirea pura, iar timpul mi-a demonstrat ca numai tu ma poti iubi asa. Te apreciez, draga mama, pentru toate sacrificiile tale pe care abia acum le inteleg si iti marturisesc ca inca ai ramas ingerul copilariei mele. Esti ingerul care mi-a luminat calea in viata, mi-a predat curajul ca prima lectie si mi-a oferit ca tema intreaga mea existenta. M-ai tinut de mana si mi-ai stat alaturi atat cat am avut nevoie pentru a invata sa fac totul singura pe viitor.
Iarta-ma, draga mama, mi-am dat seama atat de tarziu ca te-am ranit cateodata si ca ai avut momente in care ai suferit pentru fericirea mea. Imi pare rau, mama, pentru clipele in care n-am dat ascultare sfatului tau si pentru momentele in care ti-am iesit din cuvant. Mi-as dori sa fi fost copilul ideal, nu pot da timpul inapoi, dar ma voi stradui ca, pe viitor, sa te mandresti cu mine.
Camelia, libertatea.ro
Lumină pentru candela din suflet 