RSS

Arhivele lunare: octombrie 2018

Mi-a fost deblocat blogul. Se pot distribui din nou articolele pe Facebook

cÎn urma unor sesizări trimise către Facebook, s-a constatat că Blogul meu nu este Spam și nu încalcă nicio regulă a comunității lor. Prin urmare, se pot publica din nou pe Facebook articole de pe acest blog. Mulțumesc tuturor care m-au susținut în mod direct sau indirect și mai ales pentru rugăciunile cele neștiute ale fraților. Dumnezeu să ne ajute tuturor la tot lucrul cel bun și folositor sufletului!

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 octombrie 2018 în ELENA J.

 

Folosul spovedaniei amanuntite

148682_spovedanie

Pe lângă mersul la doctor, eu te sfătuiesc foarte stăruitor să te spovedeşti amănunţit, începând din copilărie, după ce te vei fi pregătit bine. Încearcă să te pregăteşti aşa:

  1. Roagă‑te măcar câte puţin, dar cât mai des, aşa cum poţi, stând, şezând sau zăcând.
  2. Roagă‑te cu cuvintele vameşului sau cu Rugăciunea lui Iisus, amintindu‑ţi toate păcatele pe care le‑ai făcut din tinereţe nu doar cu fapta, ci şi cu cuvântul, cu gândurile şi cu dispoziţiile sufleteşti; dacă vreun păcat îţi „zgârie” conştiinţa, opreşte‑te asupra lui şi cere iertare până când vei simţi că Domnul te‑a iertat. Inima îţi va da de înţeles asta. Însemnează în scris toate păcatele de acest fel, ca să nu uiţi de ele la spovedanie.
  3. Închipuie‑ţi mai des că ai murit şi că trebuie să treci prin vămi şi să dai socoteală pentru fiecare păcat nemărturisit. Iarăşi vor ieşi la suprafaţă tot felul de păcate, şi iarăşi să te pocăieşti înaintea lui Dumnezeu ca să fii iertată, încât păcatele cu pricina să nu mai fie pomenite la vămi. Să le însemnezi în scris, de asemenea, pe cele grele. Aşa să te osteneşti o săptămână sau două, pe urmă să te spovedeşti.

După spovedanie să‑ţi cercetezi din nou întreaga viaţă şi să însemnezi în scris ceea ce ai uitat prima dată. Aceasta este doctoria cea mai bună nu numai pentru suflet, ci şi pentru trup. Să nu te îndreptăţeşti pentru nimic, ci să dai vina numai pe tine însăţi, altfel nu vei primi iertare.

Cred că dacă‑i vei ierta pe toţi în mod sincer şi te vei pocăi aşa cum am arătat mai sus nu numai că vei primi iertarea păcatelor, ci şi dispoziţia ta sufletească va fi împăcată, binevoitoare faţă de toţi, iar odată cu asta şi boala ta se va uşura, ba poate chiar va trece cu totul. Teme‑te mai ales de pomenirea răului, de ranchiună. Dacă inima nu te ascultă, iartă‑i pe toţi cu gândul, dacă poţi sileşte‑te să ceri de la toţi iertare,,

Cuviosul Nikon Vorobiov

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 octombrie 2018 în SPOVEDANIE

 

Iti multumesc, mama

multumesc, mama

Vreau sa iti multumesc acum pentru toate cate ai facut pentru mine si pe care le-am primit si le-am cerut ca si cum mi s-ar fi cuvenit. Iti multumesc, draga mama, pentru ca ai stiut sa fii langa mine atunci cand eram departe de sufletul tau, pentru ca m-ai iubit in clipe in care nu meritam si pentru ca nu ti-ai afisat niciodata cu ostentatie iubirea.

Iti multumesc pentru ca mi-ai aratat ce inseamna iubirea pura, iar timpul mi-a demonstrat ca numai tu ma poti iubi asa. Te apreciez, draga mama, pentru toate sacrificiile tale pe care abia acum le inteleg si iti marturisesc ca inca ai ramas ingerul copilariei mele. Esti ingerul care mi-a luminat calea in viata, mi-a predat curajul ca prima lectie si mi-a oferit ca tema intreaga mea existenta. M-ai tinut de mana si mi-ai stat alaturi atat cat am avut nevoie pentru a invata sa fac totul singura pe viitor.

Iarta-ma, draga mama, mi-am dat seama atat de tarziu ca te-am ranit cateodata si ca ai avut momente in care ai suferit pentru fericirea mea. Imi pare rau, mama, pentru clipele in care n-am dat ascultare sfatului tau si pentru momentele in care ti-am iesit din cuvant. Mi-as dori sa fi fost copilul ideal, nu pot da timpul inapoi, dar ma voi stradui ca, pe viitor, sa te mandresti cu mine.

Camelia, libertatea.ro

 
Un comentariu

Scris de pe 25 octombrie 2018 în MAMA

 

E trist…

apusE trist să vezi cum pomii încet se veștejesc
Și-odată cu aceștia și eu îmbătrânesc.
E trist să vezi un verde ce-acum e gri cețos,
Iar cerul cel albastru cum e mereu ploios.
E trist când străzi bătute de jocuri de copii
Acum stau părăsite și sunt de tot pustii.
E trist să vezi cum păsări ce-odată au cântat
Acum s-au dus departe și singuri ne-au lăsat.
E trist să știu că mâine aici nu voi mai fi
Și voi pleca departe atunci când voi muri…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 24 octombrie 2018 în ELENA J.

 

Si-mi pare rau…

Și-mi pare rău c-am fost prezentă
Când trebuia să fiu absentă,
Că am cerșit iubiri forțate
Bătând în ușile-ncuiate.
Și-mi pare rău c-am investit
În oameni ce nu m-au iubit.
Și-mi pare rău când am mai stat
Când trebuia să fi plecat.

Și-mi pare rău c-am fost absentă
Când trebuia să fiu prezentă.
Când n-am primit și-am izgonit
Pe cei ce sincer m-au iubit.
Și-mi pare rău c-am stat de gheață
Și i-am lăsat fără speranță.
Și-atunci când mi-a fost cel mai greu,
Ei s-au jertfit de dragul meu.

Dar astăzi știu, am învățat
Că doar pierzând am câștigat
Și timp, și oameni, și iubiri –
Nu mai trăiesc din amăgiri.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 octombrie 2018 în ELENA J.

 

Painea…

22728886_359026554541814_3189834390994555404_n.jpg

Pân’ la pâinea din vitrină numai un pas mai era,
Niciun om pe lângă mine… doar un geam ne despărțea.
Și l-am spart și am luat pâinea după care am tânjit –
Era caldă, am mâncat-o și foamea mi-am potolit.
Însă prețul pentru pâine mult prea groaznic m-a costat –
Am plătit cu libertatea, 20 ani condamnat!

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 octombrie 2018 în ELENA J.

 

Pr. Rafail Noica despre psihologie: „un fel de mila a lui Dumnezeu intr-o lume in care Dumnezeu nu mai exista”

rafail noica

Părinte, dacă am o problemă, spuneţi-mi vă rog, la cine să merg, la un preot sau la un psiholog?

Eu aș zice: Bineînțeles că ar trebui la un preot. Dar observ cu multă, multă durere un lucru în lumea noastră: simțim din ce în ce mai des că noi, preoții, nu găsim felul ortodox de a-l asculta, de a-l înțelege, de a-l învia pe om. Și zic așa, ca unul care vine din Apus, unde Biserica de o mie de ani nu a fost, și unde spiritualitatea apuseană a falimentat total; veacul al XX-lea i-a manifestat falimentul care era în ea demult.

Și acum Apusul, cei luminați ai Apusului, caută din ce în ce mai mult către Ortodoxie, acea Ortodoxie care-i prost înțeleasă pe aceste meleaguri de baștină ale Ortodoxiei. Și riscăm să fim acuma în poziția Evreilor, care ei înșiși au pierdut tradiția ce s-a dat neamului lor. Vă spun tocmai ca să nu se întâmple lucrul acesta, ca să cer Domnului ca nu numai apusenii să găsească adevărul, dar ca și voi să vă înnoiți în bogăția care este moștenirea voastră, a noastră.

Deci în Apus, unde Biserica nu mai este, am impresia că știința asta a psihologiei este și ea un fel de milă a lui Dumnezeu într-o lume în care Dumnezeu nu mai există. Și exista o para-Biserica, o para-preoție, ca să zic așa; nu vreau să-i zic „pseudo” – deși ar fi trebuit, probabil.

Adică ce este psihologul? Este un om la care te poți duce și poți descărca toate, și poți spune toate, și știi că nu o să fii judecat, și că, pentru motive profesionale, acela îți ține „taina spovedaniei.” Părinți preoți, asta este prerogativa noastră! Noi trebuie nu numai să putem să înlocuim pe psiholog, dar și să depășim, peste orice așteptare, ceea ce poate face psihologul pentru clientul lui. De ce? Fiindcă avem Taina, avem pe Dumnezeu, pe Care îl putem împărtăși. Și vă spun acest lucru iarăși: Un pic să intram în Taina lui Dumnezeu, și nu știu până unde va merge. Am văzut „înviere în masă;” am vazut, de la o persoana care s-a întors către Dumnezeu, zeci de familii care au înviat din morți, în Apus, și aicea la fel.

Deci, aș zice, bineînțeles că la preot! Dar iertați-mă, frați preoti și arhierei, trebuie să spovedim și adevărul acesta: Suntem în așa un hal, că nu ne mai știm vocația. Și atuncea poporul, debusolat, merge unde poate și la cine poate. Și vă spun și lucrul ăsta: Psihologia care, din câte știu, a început cu Dl. Freud și a continuat cu Dl. Jung și cu alte nume care se cunosc astăzi, a făcut multe rele pentru om, dar iarăși, dacă priviți dintr-un punct de vedere istoric, până și acolo omul „se caută,” își caută adevărata ființă.

Și vă spun, sunt multi psihologi – cel puțin în Apus am văzut asta, și cred că sunt și mai mulți pe la noi și în țările de baștină ortodoxă – care găsesc și descoperă multe adevăruri. Dacă vă uitați bine, acele adevăruri erau cunoscute cândva în Biserica, și nu le mai trăim și, spre rușinea noastră, nu le mai aplicăm.

Știți, eu consider că noi toți suntem un singur om, spovedania mea este spovedania ta, viața mea este viața ta; împărtășim aceeași soartă. Și aș dori să vă chem pe toți, ca un singur om, să ne înnoim în Duh. Nu zic asta ca voi, mirenilor, sa judecați pe preoți; zic ca voi, mirenilor, să vă rugați pentru noi, ca Dumnezeu să ne lumineze ca să va putem lumina. Zic asta pentru frații mei preoții, ca să știe că suntem într-o decădere cumplită, și ca să luăm pildă de la dreapta și de la stânga, și de la Părinți, și prin psihologie. Și să ne învățăm și din lumea dreptății, și din lumea păcatului, din toate mărturiile să înțelegem, cu ajutorul lui Dumnezeu, și să ne întoarcem, cum zice în Apocalipsa uneia din Biserici: „Întoarce-te la cele dintâi, până nu-ți voi lua lumina din mijlocul tău.”

ortodoxiatinerilor.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 octombrie 2018 în NECREDINTA