Arhivele lunare: mai 2018
De ce, maica, plangi asa?
Văd în zare-n depărtare
O bătrână pe cărare,
Stătea singură în poartă
Cu fața înlăcrimată.
– De ce, maică, plângi aşa,
Nu te-aude nimenea?
– Plâng, să ştii, pe-al meu fecior,
Că de el mi-i tare dor.
A plecat demult din țară
Să-şi găseasc-un rost afară.
L-am sunat să-l chem ‘napoi,
Dar îi ruşine cu noi –
Că la noi e sărăcie,
N-are pentru ce să vie,
Că nu vrea să vadă sapa,
Că aicea-i prea grea soarta.
Că suntem bătrâni de zile,
De aceea plâng, copile.
Mi-a rămas doar poza lui
S-alin chinul dorului.
Că mă tem că oi muri
Şi nu l-oi mai întâlni.
Pentru el mă rog mereu
Să-i ajute Dumnezeu,
Să îşi găsească un rost
Şi să fie sănătos.
Şi-mi doresc măcar o dată
Să-l mai văd acasă-n poartă…
Elena J.
Demnitate sau mandrie? Smerenie sau naivitate?
– Care este diferenţa dintre demnitate și mândrie? Sunt sau nu totuna? Până în ce punct poţi fi bun fără să ajungi să fi luat de naiv și care este limita, graniţa?
Demnitatea ţine de conştiinţă. Adică noi trebuie să avem conştiinţa demnităţii, atât a demnităţii naţionale, cât și a demnităţii creştine. Adică noi facem parte dintr-un neamcare este cel mai vechi popor din Europa, aici, pe teritoriul nostru, s-au găsit cele mai multe aşezări neolitice. Şi mai facem parte dintr-un neam, din familia lui Dumnezeu. Deci noi am fost înfiaţi, am fost introduşi în familia lui Dumnezeu. Asta este mai mult decât a fi înfiat de orice autoritate tutelară de pe Pământ. Deci să prindem și această demnitate de a fi participant, de a fi introdus în familia lui Dumnezeu și înfiat aşa, nu ca un copil, ci chiar de acolo, fără să însemne nicio distanţă, fără să te simţi străin în familia lui Dumnezeu. Şi atunci trebuie să avem această conştiinţă a propriei demnităţi, care nu vine din calităţile noastre personale, ci vine din darurile pe care le-am primit de la neam și de la Dumnezeu.
Şi atunci, când ai această conştiinţă a demnităţii și a darului, ai şi conştiinţa recunoştinţei. Adică, dacă ai primit un dar, tu trebuie să fii şi recunoscător, trebuie să te ridici la măsura darului. Conştiinţa demnităţii cere și răspuns. E și răspunsul tău să fii în familia lui Dumnezeu; nu poţi să-ţi faci familia de râs. Dacă eşti în familia lui Dumnezeu trebuie să reprezinţi cu cinste familia lui Dumnezeu. Şi atunci trebuie să te schimbi.
Aceasta este diferenţa între demnitate şi mândrie. Mândria este o minciună, este un furt, nu doar intelectual, ci şi spiritual, atunci când îţi atribui ţie darul pe care l-ai primit.Adică inteligenţa şi frumuseţea şi cea sufletească şi tot ceea ce ai tu ai primit de la familie, din familie, din neam, de la Dumnezeu. Cum ziceam, când ai primit trebuie să şi dai înapoi şi trebuie să reprezinţi cu cinste pe cei care ţi-au dat aceste daruri. Mândria este, de fapt, a-ţi însuşi ţie ceea ce nu este, de fapt, al tău, ci ai primit, şi să te lauzi tu cu lucrurile pe care le-ai primit.
La fel cum smerenia nu se identifică cu defăimarea de sine [în sens de înjosire (bolnavicioasa) de sine – n.n.]. […] Care a fost smerenia lui Hristos? A fost aceea că, fiind El Dumnezeu în ceruri, slujit și slăvit de toţi, a renunţat la condiţia Lui şi a venit și Şi-a asumat condiţia noastră slabă şi sărăcăcioasă şi neputincioasă, măcar că nu era obligat. Putea să zică: <Nu sunt Eu vinovat, descurcaţi-vă, Eu v-am oferit tot, v-am oferit paradisul, voi aţi căzut, treaba voastră. Ce să fac Eu pentru voi, pentru prostia voastră?>. Dar Dumnezeu are logica aceasta a slujirii, nu a dominării. Şi smerenia Sa se vedea prin faptul că a venit şi Şi-a însuşit condiţia noastră ca să slujească la mântuirea noastră. Şi atunci smerenia, de fapt, se traduce într-o atitudine slujitoare.
Adică, dacă vreau să lucrez smerenia, nu trebuie să mă gândesc cum m-aş putea afirma pe mine prin smerenie, cum să dau de înţeles că sunt smerit… Nu. Dacă vreau să fiu smerit trebuie să slujesc celorlalţi. Să mă consider adus de Dumnezeu în lume ca să fiu în slujba celorlalţi. Şi să mă gândesc ce-aş putea să fac pentru cei de lângă mine. Cum a fost Dumnezeu. Dumnezeu, Care a spălat picioarele ucenicilor. Dumnezeu a spălat picioarele omului. Şi spune: Voi ziceţi despre Mine că sunt Domn şi Învăţător şi bine ziceţi, că sunt. Dar Eu sunt între voi nu ca unul care este slujit, ci ca unul care slujeşte. Aşa trebuie să fim şi noi. Aşa să ne manifestăm smerenia. Şi atunci putem să fim şi smeriţi şi cu demnitate.
Iar bunătatea nu vine din naivitate, ci vine dintr-o superioritate. Când înţelegi că, de fapt,numai cu binele poţi să învingi răul din celălalt. Şi mai este o logică a credinţei, aceea de a câştiga pierzând. Deci trebuie să câştigi pierzând, ăsta este adevăratul câştig pe care omul bun îl dobândește. Când ai un lucru şi-l foloseşti pentru tine în mod egoist…, ce-ar fi dacă ar fi şi îngerii egoişti şi ar fi numai pentru ei?! Dar când te foloseşti de lucruri în mod egoist te izolezi acolo în singurătatea ta. În momentul în care începi să dăruieşti lucruri, pierzi lucrul ăla pe care îl puteai folosi tu pentru avantajele tale şi pentru confortul și plăcerea ta. Dar câștigi bucuria celuilalt. Câștigi seninătatea, zâmbetul, recunoştinţa celuilalt, care este o bogăţie mult mai mare decât satisfacţia pe care o ai tu. Şi atunci cel bun, cel bun întru cunoştinţă, care lucrează binele întru cunoştinţă, ştie că e bogat. Şi ştie că nu pierde. Şi ştie că nu-i prost.
Pr. Pantelimon, http://www.cuvantul-ortodox.ro
Oamenii care sunt goi pe dinauntru
Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor.
“Avem două cuti de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?”. „Cea goală”, au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. „Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?”. „Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. „Care se turteşte?”. „Cutia goală”, au răspuns la unison.
Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blestemă copiii… Pentru că sunt goi!
Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.
În viaţa de „butoi gol” orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.
Achim Mihai
O sotie cu adevarat inteleapta, nu-si va domina niciodata sotul
Aşa e şi în viaţa de familie. Femeia poate fi şi puternică, şi cu studii, şi inteligentă, dar niciodată nu trebuie să-şi strivească soţul, să primeze asupra lui. O soţie cu adevărat inteligentă, înţeleaptă, nu-şi va domina niciodată soţul. Ea înţelege că de aici nu va ieşi nici un folos pentru familia, pentru soţul ei şi nici măcar pentru ea însăşi.
Sub presiune, „cu băţul”, poţi să-ţi forţezi o dată sau de două ori soţul să facă ceva, dar aşa el nu se va schimba şi nu va trage nici o învăţătură. Cei doi nu vor face decât să se certe, aşadar vor avea de suferit căsnicia și familia. Iar în urma certurilor şi scandalurilor, femeia căreia îi place să comande doar se va amărî, fiindcă enervarea, mânia, după cum se ştie, provoacă întristare.
Comportamentul poruncitor al femeii duce nu doar la dese certuri şi „reglări de conturi” în familie. Dacă soţul nu găseşte înţelegere şi căldură în casa sa, o va căuta inevitabil în alte locuri. Nu degeaba se spune: „Unde porunceşte femeia, bărbatul umblă prin vecini”. Şi nu numai prin vecini, ci şi prin vecine…
Femeia este chemată să-i dăruiască bărbatului căldură, mângâiere, respect. Când toate acestea lipsesc, soţul (dacă nu este suficient de puternic) va tinde să le primească de la alte femei.
Parintele Pavel Gumerov, https://www.ganduridinierusalim.com
Un doctor avertizeaza asupra afectiunilor pulmonare si cerebrale cauzate de Chemtrails (substantele chimice toxice dispersate de avioane)
Chemtrail. este un amestec de substanțe chimice toxice (aluminiu, bariu si titan) pulverizate de avioanele militare și comerciale, care diminuează foarte mult lumina soarelui, distrug copacii, contaminează sursele de apă și afectează creierul uman și corpurile tuturor ființelor de pe pământ
(Natural News) Existența chemtrails-ului a fost un subiect de dezbatere, dar acum este recunoscut de mai mult de experți de la meteorologi la oameni de știință. Este din ce în ce mai greu de negat, deoarece tot mai mulți oameni suferă de boli legate de chemtrails.
Când gazda TV Rachel Reenstra a avut probleme în a depăși o tuse persistentă, însoțită de dureri și febră, si a mers la un doctor. După ce radiografiile toracice au arătat un tip de bronșită, i-au fost administrate antibiotice, ceea ce părea să o facă să se simtă mai rău.
Doctorul ei i-a spus că o mulțime de infecții bacteriene se întâmplă în jur, iar când l-a întrebat de unde vin, el i-a spus adevărul, că mulți medici nu ar îndrăzni să le dezvăluie pacienților: Chemtrails sunt inima problemelor pulmonare răspândite chiar acum.
Doctorul spune că a fost martor la sute de californieni care suferă de această problemă, pe care el o numea „plămânul chemtrail”. El spune că este o „problemă emergentă” cu care se confruntă în întreaga lume, cu gazele toxice, substanțele chimice, metale grele și alte gaze care sunt pulverizate în atmosferă, ceea ce duce la niveluri problematice ale infecțiilor respiratorii.
El a adăugat că este deosebit de rău acolo unde locuiește Reenstra în California datorită apropierii de aeroportul Palmdale. El a spus că topografia zonei și Santa Ana Winds îngreunează această problemă, iar faptul că multe dintre cele mai poluate orașe ale națiunii se găsesc în California nu ajută. In plus, el a citat gazele de fracking care contribuie la problema, impreuna cu excesul de antibiotice si inhalarea mucegaiului.
Interesant, simptomele lui Reenstra au indicat inițial gripa. Când i-a spus doctorului că nu s-a vaccinat impotriva gripei acesta s-a aratat ușurat. În videoclip, puteți vedea pe doctorul curajos care admite că nu recomandă vaccinul împotriva gripei, cu excepția câtorva persoane selectate și chiar și atunci, sfătuiește să nu-l realizeze în fiecare an. El subliniază faptul că oamenii de știință practic ghicesc ce să include in vaccin în fiecare an, iar ultimii ani s-a dovedit sa fie eficient intr-o proporție doar de 20%. El simte că nu aduce nici un beneficiu pacienților și este mai bine să se practice prevenția decât vaccinarea.
Atât doctorul, cât și Reenstra își riscă cariera, vorbind în mod public despre această problemă controversată și sperăm că acest curaj al lor îi va inspira și pe alții să vorbească.
Aproape toată lumea de pe Pământ respiră un aer nesigur
Nu sunt doar chemtrails de care trebuie să vă faceți griji, apropo; există și problema de particule în suspensie. Tipul de pulberi fine care provin de la eșapamentele automobilelor care pot provoca inflamație în plămâni și în afara acestora, contribuind la boli cardiace și rezistența la insulină.
Un raport recent al Institutului pentru Efectele Sănătății a constatat că 95% din populația planetei noastre respiră în aer nesigur, care provine de la arderea combustibililor solizi cum ar fi cărbunele sau biomasa la emisiile de transport. Anul trecut, mai mult de șase milioane de morți au fost legate de poluarea aerului, cu cauze cum ar fi boala pulmonară cronică, cancer pulmonar, accident vascular cerebral sau atac de cord.
„Este mai simplu sa tratezi dependentii de heroina decat pe cei pierduti in lumea jocurilor video si a retelelor de socializare.” Nicholas Kardaras
Specialiștii din lumea întreagă nu mai au nicio îndoială: tableta, Xbox-ul, smartphone-ul și altele device-uri care, pe moment, îi țin pe copii liniștiți, într-o lume virtuală, pot fi denumite „heroină digitală”. Pentru că toate aceste dispozitive pe care părinții le dau pe mâna copiilor de la cele mai mici vârste produc aceeași dependență pe care o dau drogurile. Despre acest fenomen care nu mai poate fi stopat și în capcana căruia cad copiii din toată lumea vorbește doctorul Nicholas Kardaras intr-un articol publicat în 2016 de New York Post.
Medicul american, cunoscut pentru tratarea dependenților de droguri, susține că a ajuns la concluzia că îi este mult mai simpul să trateze dependenții de heroină si metamfetamină decat pe cei pierduți în lumea jocurilor video a rețelelor de socializare.
„Acum știm că aceste iPad-uri, smartphone-uri și Xbox-uri sunt o formă de droguri digitale. Cercetările recente privind imagistica creierului arată că ele afectează cortexul frontal al creierului – care controlează funcționarea executivă, inclusiv controlul impulsurilor – exact același mod în care o face și cocaina. Tehnologia este atât de hiper-excitantă încât ridică nivelurile de dopamină – neurotransmițătorul care dă starea de bine, cel mai implicat în dinamica dependenței – la fel de mult ca și sexul”, spune medicul american.
El explică faptul că mulți părinți au înțeles că toate aceste ecrane digitale omniprezente in viața copiilor au un efect negativ asupra lor. „Vedem însă manifestări agresive ale copiilor atunci când dispozitivele le sunt luate iar atenția lor se risipește atunci când nu mai dețin dispozitivele hiper-excitante. Mai rău, putem vedea cum copiii care devin plictisiți, apatici, neinteresați de ce este în jurul lor când nu mai sunt conectați”.
Asta i-a făcut pe inginerii și tehnicienii din acest domeniu să fie și cei mai precauți părinți când vine vorba de a lăsa aceste dispozitive create de ei pe mâna copiilor. Este cazul lui Steve Jobs, cunoscut pentru faptul că și-a ținut copiii departe de ecranele digitale. De asemenea, directorii și inginerii din Silicon Valley își înscriu copiii în școli Waldorf non-tech. Fondatorii Google, Serghei Brin și Larry Page, au ales școli Montessori fără nicio tehnologie, la fel ca și creatorul Amazon, Jeff Bezos și fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales.
„Așa este: creierul copilului tău în timp ce stă pe Minecraft arată ca un creier dependent de droguri. Nu e de mirare deci că ne este foarte greu să îi smulgem pe copiii de pe ecranele pe care stau și că devin agitați atunci când nu mai sunt lăsați să stea pe aceste ecrane. În plus, sute de studii clinice arată că ecranele cresc depresia, anxietatea și agresivitatea și pot duce chiar la comportamente psihotice unde jucătorul video își pierde legătura cu realitatea”, spune medicul american.
„În activitatea mea din spital, cu peste 1.000 de adolescenți, din ultimii 15 ani, am regăsit vechea axiomă care spune că „Un gram de prevenție face cât un kilogram de vindecare”. Ea poate fi aplicată atunci când vine vorba de dependența de tehnologie. Din momentul în care un copil a depășit limita, devenind dependent de tehnologie, tratamentul poate fi foarte dificil. Mi-a fost mai ușor să tratez dependenții de heroină si metamfetamină decat pe cei pierduți în lumea jocurilor video sau pe cei care au dezvoltat o dependență de Facebook și social media”, spune Nicholas Kardaras.
În conformitate cu Declarația Academiei Americane de Pediatrie din 2013, copiii cu vârste între 8 și 10 ani petrec 8 ore pe zi cu diverse mijloace media digitale, în timp ce adolescenții petrec 11 ore în fața ecranelor. Unul din trei copii utilizează tablete sau smartphone-uri înainte de a putea vorbi. Între timp, manualul „dependenței de Internet” alcătuit de doctorul Kimberly Young arată că 18% dintre utilizatorii de internet cu vârste între 14 și 18 ani din SUA suferă de dependența de tehnologie.
„Odată ce o persoană depășeșye limitele și devine dependentă de droguri, de dipozitive digitale sau de orice altceva – ea are nevoie de detoxifiere înainte ca orice alt tip de terapie să aibă vreo șansă de a fi eficientă. În cazul dependenței de tehnologie, asta înseamnă un detox digital radical- fără computere, fără smartphone-uri, fără tablete. Detoxifierea digitală extremă elimină chiar și privitul la televizor.
Timpul prescris este de patru până la șase săptămâni; acesta este timpul necesar, de obicei, pentru ca un sistem nervos hiper-excitat să se reseteze. Însă nu este deloc o misiune ușoară în societatea actuală, care abundă în tehnologie și unde ecranele au devenit parte din viața noastră. O persoană poate trăi fără droguri sau fără alcool; dar în cazul dependenței de tehnologie, ispitele digitale sunt pretutindeni”, afirmă medicul american.
El spune că, pentru a preveni ca copiii să nu devină dependenți de tehnologie, trebuie, în primul rând, ca micuții de 4, 5 sau 8 ani să nu se fie lăsați să se conecteze la ecrane. Asta înseamnă că se vor juca cu Lego în loc de Minecraft, vor citi cărți tipărite, și nu pe iPads, vor face sport și se vor juca în natură, în loc să se uite ore întregi la televizor.
Lupta cu duhul intristarii
Un lucru care-l poate ajuta pe cel întristat este munca, grija pentru viaţă. Grădina, plantele, florile, copacii, plimbarea în natura de la ţară, călătoria – toate acestea îl scot pe om din lâncezeală şi îl însufleţesc. Ele acţionează ca medicamente. Preocuparea pentru tehnică, muzică şi celelalte, face foarte mult bine. Însă lucrul căruia îi dau cea mai mare însemnătate este grija pentru Biserică, pentru studiul Sfintei Scripturi, pentru slujbe. Studiind cuvintele lui Dumnezeu, te vindeci fără să-ţi dai seama.
Să vă povestesc despre o fată care a venit la mine, smeritul. Pătimea de o înfricoşătoare întristare. N-a izbândit nimic cu medicamentele. Le-a părăsit pe toate – serviciu, casă, toate preocupările. Şi eu i-am spus ce ştiu. I-am spus despre iubirea lui Hristos, care robeşte sufletul, căci harul lui Dumnezeu umple sufletul şi îl schimbă. I-am explicat că este demonică această putere care cuprinde sufletul şi preface puterea sufletească în întristare, o azvârle jos, o chinuieşte şi o face nefolositoare. Am sfătuit-o către anumite preocupări, muzica, de pildă, căci îi plăcuse la început, dar și către altele. Am stăruit însă mai mult asupra întoarcerii şi iubirii ei pentru Hristos. I-am mai spus că în Biserica noastră există tămăduire prin iubirea pentru Dumnezeu şi rugăciune, care se fac cu ardoare. Acesta este taina vindecării. Pe acestea toate şi le însuşeşte Biserica noastră.
Sfântul Ioan Casian: A cincea luptă o avem împotriva duhului întristării, care întunecă sufletul ca să nu poată avea nici o vedere duhovnicească şi-l opreşte de la toată lucrarea cea bună. Când duhul acesta viclean tăbărăşte asupra sufletului şi-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-şi facă rugăciunile cu osârdie, nici să stăruie cu folos pe lângă sfintele citiri şi nu rabdă pe om să fie blând şi smerit faţă de fraţi; îi pricinuieşte scârbă faţă de toate lucrurile şi faţă de însăşi făgăduinţa vieţii. Scurt vorbind, întristarea tulbură toate sfaturile mântuitoare ale sufletului şi usucă toată puterea şi stăruinţa lui, făcându-l ca pe un ieşit din minte şi legându-l de gândul deznădejdii.
De aceea, dacă avem de gând să luptăm lupta duhovnicească şi să biruim cu Dumnezeu duhurile răutaţii, să păzim cu toată străjuirea inima noastră dinspre duhul întristării (Prov. 4,23). Căci precum molia roade haina şi caria lemnul, aşa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună şi nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevăraţi, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun şi paşnic. Ci învăluind tot sufletul, îl umple de amăraciune şi de nepăsare. În sfârşit îi pune în minte gândul sa fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi făcut pricină de tulburare şi nu-l lasă să-şi dea seama că nu dinafară vine boala, ci ea mocneşte înăuntru, făcându-se arătată când vine vreo ispită care o dă la iveală. Căci niciodată nu s-ar vătăma omul de om, dacă nu ar avea mocnind înăuntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur ştie rănile sufletului cu de-amănuntul, nu porunceşte să lepădăm petrecerea cu oamenii, ci să tăiem din noi pricinile păcatului şi să cunoaştem că sănătatea sufletului se dobândeşte nu despărţindu-ne de oameni, ci petrecând şi exercitându-ne cu cei virtuoși.
Sfântul Porfirie Kafsokalivitul:, Sfântul Ioan Casian – Filocalia, vol.I – Despre întristare
Satana ii vaneaza pe cei izolati
Diavolul se fereste de puntile intinse intre oameni. De aceea ataca mai ales pe cei ce se sprijina numai pe ei insisi si nu simt nevoia unei lucrari duhovnicesti. Intarirea reciproca in lupta duhovniceasca a doi sau mai multi frati este o arma infricosatoare impotriva diavolului. Oamenii uniti cad foarte greu in cursele lui. Asadar, el cauta sa afle momentul in care legatura omului fie cu Biserica, fie cu fratii este slabita, caci aceasta ocazie ii este prielnica si-i asigura reusita. La fel fac si lupii: insingureaza oaia si o sfasie. Cat timp oaia este in turma nu este niciun pericol. Cand insa se izoleaza si se departeaza de turma si de pastor ea se face prada usoara lupului. Iar oamenii, oile cuvantatoare, sunt turma lui Hristos. Cat de frumos enunta acest adevar imnograful Bisericii noastre: “Oaie sunt, a turmei Tale celei cuvantatoare, si spre Tine scap, Pastorul Cel bun…“. Turma este chivotul Bisericii noastre. Inauntrul acesteia suntem in siguranta. Iar lup ce pandeste este diavolul.
Cu cat apartinem mai mult lui Hristos si Bisericii Sale si cu cat suntem mai strans legati duhovniceste cu fratii nostri si ne intarim unii pe altii, cu atat lupul acesta nu ne va putea face niciun rau. Insa cu cat slabim legatura dintre noi si ne izolam “atunci mai ales ataca diavolul, cand deja ne-am izolat si ne-am inchis pe noi insine“, precum spune Sfintitul Ioan Gura de Aur (Omilia 13). Si continuand, aduce ca pilda pe Eva, pe care diavolul a gasit-o singura si a izbutit sa o tarasca dupa sine: “Astfel si la inceputul vietii a navalit catre femeie, cand a aflat-o fara barbatul ei”
Asadar, diavolul, stiind ca “mai buni sunt doi sau trei decat unul“ (Eccl. 4,9), si ca “unde sunt doi sau trei adunati intru numele Domnului, acolo si Hristos se afla in mijlocul lor“ (Mt.18,20), ii urmareste pe cei izolati pentru a-i lovi. “Iar cand ne vede cu ceilalti intr-o insotire, nu are acelasi curaj si nu ataca. De aceea trebuie, prin urmare, sa traim impreuna cu altii, sa nu cadem cu usurinta in mainile diavolului”(Omilia 13).
Din toate acestea reiese clar cat de necesar este sa pastram legatura cu Hristos, cu Biserica si cu fratii nostri. Desigur o legatura duhovniceasca, iar nu trupeasca. Legatura care sa intareasca sufletul, sa intareasca virtutea, sa fortifice vointa spre bine. “Puterea in unire“, spun oamenii intelepti. Acest lucru este valabil si in viata duhovniceasca. Cand noi, crestinii in Hristos, suntem legati intre noi, cand cercetam impreuna Sfanta Scriptura, cand ne rugam impreuna, atunci diavolul putin ne poate vatama. Atunci harul lui Dumnezeu ne pazeste de sagetile lui si ramanem in pace, credinciosi datoriilor noastre”.
Mitropolitul Hristodoulos Paraskevaidis – Razboiul impotriva satanei, cuvantulortodox.ro
Inima celui care iubeste lasa la o parte toate treburile numai ca sa se uneasca cu cel dorit
Atât de mare este dorinţa arzătoare a dragostei, încât pe cei ce-i iubim, cu toate că nu sunt de faţă, ci absenţi, îi avem în minte în fiecare zi. Inima celui care iubeşte lasă la o parte toate treburile numai ca să se unească cu cel dorit.
Dacă cineva vede pe prietenul iubit, dar mai bine zis, dacă-şi aminteşte de el, îndată îi tresare inima, fața i se luminează, le suportă pe toate cu uşurinţă, căci se bucură amintindu-şi de prietenul iubit.
Gândește-te iarăşi cât de mult ar creşte puterea ta dacă ai avea o mie sau două mii de prieteni? Lucru minunat este acesta, că din unul se fac o mie. Dacă dragostea este un bine atât de mare, pentru ce nu căutăm să dobândim această putere a dragostei, pentru ce nu ne punem pe noi înşine în siguranţă?
Sfântul Ioan Gură de Aur, ganduridinierusalim.com
Lumină pentru candela din suflet 