RSS

Arhive pe categorii: CASATORIE

Daca nu ne indragostim incat sa se „darame stalpii cerului” peste noi, nu trebuie sa ne casatorim

parintele-nicolae-tanase-satul-cu-28-de-biserici-590x419

Sf. Ioan Gură de Aur se pronunţa aşa: „nu vom ajunge să facem paşii număraţi” fară de pasul numărul 1, ca cineva să-ţi placă, să te atragă într-un fel. Biserica Ortodoxă este realistă. Pentru că omul este un unicat în lume, fiecare dintre noi avem un punct de vedere. Mie îmi place o fată, ţie îţi place o altă fată. Alt fel de fată. Mie îmi place soţia mea, ţie îţi place soţia ta. De ce? Şi fiecare aducem argumente. Deci pornim de aici. Asta nu înseamnă că respectiva fată, pe care doreşti să o contactezi în vederea prieteniei, trebuie să treacă printr-un concurs de Miss. Nu! Să-ţi placă ţie! Părerea celorlalţi nu contează. După aceea nu urmează calităţile intelectuale, ci urmează calităţile morale. Trebuie analizat şi dacă avem nişte puncte comune în: vederea practicării unor virtuţi.

Prima regulă ce trebuie împlinită este ca să nu fie rude, iar a ll-a să se placă. De aici concluzia că în alegerea unui prieten în perspectiva căsătoriei şi a dorinţei de a avea copii, (căci despre această prietenie am vorbit noi), primul criteriu este aspectul fizic, adică cel cu care vrei să te împrieteneşti trebuie să-ţi placă.

Dumnezeu a creat toate fetele frumoase şi toti băieţii frumoşi, dar unor băieţi le plac anumite fete, iar unor fete doar anumiţi băieţi. Dacă nu pornim de la acest criteriu, în primul rând nu vom reuşi să întemeiem o prietenie sau va trebui să aşteptăm ca pofta să vină mâncând, cum se zicea în trecut în perspectiva căsătoriilor „aranjate”. Ori azi nu trebuie să fie aşa! Dacă tot suntem în postura să alegem, atunci să alegem. Putem să ne împrietenim uneori – accidental – când nişte calităţi morale (mai rar intelectuale, dar în general morale), nişte afinităţi fac în mod neaşteptat să se nască prietenia.

Cine are calităţi morale poate să ajungă şi la practicarea virtuţilor. Pe de altă parte, ca orice om, prietenul sau prietena ta are şi defecte, întrebarea pentru tine este dacă poţi suporta aceste defecte. Cum ar fi cazul unei fete, se împrieteneşte cu un băiat şi acela fumează, bea şi se poartă nepoliticos. Ea stă şi se întreabă: pot eu să suport acestea în viaţa mea când mă voi căsători cu el? Dacă da, întemeiez o prietenie, dacă nu, mă las păgubaş, pentru că aşa ne-a creat Dumnezeu, frumoşi, dar trebuie să ţinem cont de specificul şi afinităţile fiecăruia. Este de preferat mai întâi să ne placă omul şi cu defectele lui, dar dacă nu ne place, dacă nu ne îndrăgostim încât să se dărâme „stâlpii cerului” peste noi, nu trebuie să ne căsătorim; trebuie să mai aşteptăm, să mai studiem, pentru că în căsnicie se rezistă doar aşa.

Şi toate aceste hopuri, aceste probleme care apar în căsătorie, copii, copii bolnavi, boli, lipsuri materiale, financiare, conflicte cu vecinii, cu rudele, toate se pot suporta dacă trăieşti lângă o fiinţă de care iţi place „la nebunie” în cam toate aspectele.

Pr. Nicolae Tănase, http://www.ganduridinierusalim.com

 

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 Aprilie 2018 în CASATORIE

 

Invataturile Parintelui Savatie Bastovoi pentru toate femeile cu rani in suflet

fata la geam

I. O femeie care nu iubeste este cel mai vulnerabil loc din Univers.

O femeie care iubeste poate schimba Universul. Nu te grabi sa actionezi in vremea dez-indragostirii tale, pentru ca toate alegerile tale vor fi oarbe si iti vor atrage rani greu de vindecat. Barbatii vad femeia ranita de o despartire, asa cum vulturii vad animalul bolnav si il ataca. Teme-te sa fii o jertfa pentru devoratorii de carne, pentru ca esti lasata sa desparti pe fiu de tata si pe tata de fiu, sa alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rau pentru a pune ordine in lume. Nu uita ca cel mai puternic barbat poate fi imblinzit doar de o femeie – fii tu cea care o va face. Femeia are sansa de a alege o singura data; daca o rateaza, obiectul alegerii devine ea. Fii atenta sa nu ajungi un lucru de umplut golul – pentru aceasta fii tu partea cea plina.

II. Daca esti o pasare – pazeste-ti aripile, daca esti o caprioara – pazeste-ti picioarele.

Ceea ce crezi ca ai mai bun in tine este slabiciunea ta si locul in care vei fi lovita. Pazeste comoara ta inauntru, pastrind taina ei pentru cel care va sti sa-ti rasplateasca cu insasi viata lui. Cu cit e mai putin aur undeva, cu atit creste valoarea lui.

III. Frumusetea este un dar nepretuit, dar nu este cel mai mare intre daruri.

Ai observat ca frumusetea florilor e diferita de cea a pasarilor si frumusetea cerului e altfel decit frumusetea muntilor. Fluturii si pestii se intrec in turnirurile culorilor. Ochiul nu se satura de tot ce este frumos si inima cinta slava Creatorului. Fii recunoscatoare pentru tot ce ai si nu te pune cu nimic mai presus de altii. Oamenii sint frumosi, inteligenti sau indeminatici pentru un scop anume. Afla care este rostul darurilor tale. Altminteri, oamenii frumosi si destepti fac aceleasi pacate ca si oamenii prosti si uriti. Daca excelezi in ceva, fa ca aceasta sa schimbe in bine viata celor din jur. Invata sa construiesti, ca sa nu traiesti toata viata cu chirie.

IV. Singuratatea nu e o boala, precum nici insotirea fara socoteala nu e o izbavire.

Asa cum o floare vie se deosebeste de o floare rupta, tot asa o femeie singura va parea mai frumoasa decit o femeie insotita prost. Nu face caz din insotirile pripite si nu povesti sotului legiuit despre ce a fost odata, nici de bine, nici de rau. De vei povesti de bine, ai putea trezi gelozia lui, iar de vei povesti de rau, te vei defaima si pe tine, si pe el, facindu-l partas la lucrurile nedemne din viata ta.

V. Greselile mari se iarta cu vorbe putine, la fel si greselile mici pot deveni de neiertat din pricina multelor indreptatiri.

Traieste ca si cum toata lumea ar cunoaste totul despre tine – asta va face purtarea ta placuta tuturor si vorbele tale lipsite de semetie. Nu descoperi o greseala veche fara a fi intrebata, caci in loc de rasplata pentru sinceritate vei primi batai peste rani pe care viata ti le-a adus si fara asta. Nu multimea vorbelor dulci si nici iscusinta rasucirilor izbavesc de greselile trecutului, ci faptele bune care ajung sa le intreaca pe cele rele.

VI. Pentru a fi barbat, e nevoie sa faci mai multe lucruri; pentru a fi femeie, e nevoie sa nu faci anumite lucruri.

O mare ratacire a timpului nostru este aceea ca tot mai multe femei se silesc sa placa femeilor chiar mai mult decit barbatilor, nestiind ca atunci cind o femeie ajunge sa fie laudata de femei, inseamna ca ea a devenit suficient de neinteresanta pentru a nu mai fi o concurenta. Femeile din ziua de azi isi fac poze nenumarate si isi lauda una alteia rochiile si buclele. Cheltuie bani pe haine si incaltari pe care barbatii nici nu le observa. Niciodata nu am auzit un barbat spunind despre o femeie: ce rochie si ce pantofi avea! Atunci cind prorocul a zis: „Cei ce va lingusesc va vor raul”, s-a referit desigur si la laudele desarte pe care le aduna femeile unele de la altele. Daca a te lauda cu frumusetea naturala e un lucru desert care descopera goliciunea dinauntru, cu cit mai rusinos este sa te lauzi cu frumusetea hainelor! Exista o placere demonica de a savura invidia celor din jur, dar numai un suflet invidios se bucura atunci cind este invidiat pentru ceva. Oricine lauda usor, defaimeaza usor.

VII. Cinsteste pe tatal si pe mama ta, oricum ar fi ei.

Parintii nu ni-i putem schimba, dar atitudinea fata de ei – da. Stiu ca ai viata ta si fiecare sintem unici si irepetabili, totusi adu-ti aminte de cite ori ai urmat sfaturi straine si incearca sa intelegi ce te-a facut sa le urmezi. inceputurile rele isi gasesc usor un sfatuitor. A spune cuiva: „Fii tu insuti!” e ca si cum ai spune: „Zboara!” fara sa dai aripi. Daca un elefant iti spune: „Hai sa zburam!”, cel mai probabil el va cadea peste tine si te va strivi. Nu uita: lumea nu a inceput cu tine si nu sfirseste cu tine. Daca te-ai nascut, e pentru ca te-ai inscris intr-o lege a firii lasata de Dumnezeu, iar asta trebuie sa-ti curme orice orgoliu. Esti tu in masura in care ajungi sa legi trecutul de viitor. Nu fi un capat de drum, fii o rascruce. Cauta si afla ce a fost bun la inaintasii tai pentru a transmite mai departe, caci tot ce este a mai fost si tot ce a fost va mai fi.

VIII. Daca vrei sa zbori, nu cauta o groapa, cauta un munte.

Nu e destul sa urci pe scena pentru a fi vazuta, trebuie sa mai fie si luminile aprinse. Nu locul inalt te face admirabila, ci lumina in care esti inconjurata.O lumina usoara care iti cade pe fata te arata mai frumoasa decit un proiector care-ti bate din spate. Nu intoarce spatele luminii, pentru ca atunci fata ta va deveni o umbra neagra. Daca lumina ta este cu tine, vei fi vazuta chiar daca lumea intreaga va fi cuprinsa de intuneric. Vedem pe celalalat doar in masura in care lumina fetei noastre cade pe fata lui si il face vazut.

IX Sa nu invinuiesti pe nimeni de infringerile tale: nici om, nici timp, nici loc, nici carte.

A fi liber inseamna a fi singurul vinovat de tot ce ti se intimpla. Asa cum o oglinda lovita de o piatra crapa in toate partile, tot asa o fapta necugetata poate atrage cele mai neasteptate urmari. Binele si raul din viata noastra se succed fara nici o logica, singurul fapt previzibil este moartea. Pentru a fi mai bun, nu e nevoie ca cineva sa fie mai rau decit tine. Daca vei cauta sa fii mai bun decit cineva, intotdeauna vei gasi pe cineva mai rau, care sa te faca sa nu-ti doresti schimbarea. Fii lumina, fii zbor – iar daca nu esti inca, atunci nimic din ce este pe pamint nu-ti scuza infringerea.

X. Daca bucuria din inima ta se stinge, nu cauta motivul in celalalt, caci problema e in racirea dragostei tale.

Omul pe care nu-l mai iubesti nu este nici mai bun si nici mai rau decit atunci cind l-ai cunoscut – bucuria ta pe care o simteai in preajma lui il facea deosebit. In dragoste nimeni nu o ia de la inceput – dragostea sau este, sau nu este.

 

 
Un comentariu

Scris de pe 2 Aprilie 2018 în CASATORIE, FEMEIA, SFATURI

 

O femeie poate face barbatul bun sau il poate face rau

125878_parintele-proclu-nicau

Mai vin pe la mine cupluri, soţ şi soţie. Şi le spun aşa: “Când vezi că soţul este supărat, tu ca soţie, n-ai voie să-l ocăreşti. Că omul, când e tulburat, fără să vrea vorbeşte ce nu trebuie. Şi uite aşa se înmulţesc tulburările”. Deci să lase bărbatul în pace …. Soţia să-şi vadă de ale ei… Da. Nu-l să-l lase în pace, ci să-l lase pe calea cea bună. Când el e amărât, ea să-l lase şi, când poate să se înţeleagă cu el, să-l aducă pe calea cea bună. Păi… şi poate femeia să facă asta? Poate, dece să nu poată? Îmi spunea cineva cuvânt drept. Zice: “O femeie poate face bărbatul bun sau îl poate face rău”. Şi aşa este.

O femeie înţeleaptă este numai aceea care îl poate duce pe bărbat la spovedanie, care poate să se scoale noaptea la rugăciune alături de el, care îl poate învăţa a nu mai judeca greşit pe nimeni. Adică. Făcând toate acestea, ea este femeia care îl poate adduce pe bărbat la Mântuire. A venit odată cineva la mine să-mi, spună ca acasă se tot ocărau. Erau soţ şi soţie. Unul că a zis nu stiu ce, ea că de fapt el a spus nu ştiu ce… Până la urmă toată povestea asta a ajuns la urechea neamurilor şi ăia, oameni proşti, fără minte, s-au tulburat şi i-au divorţat. Ăştia doi au venit atunci la mine să le dau un sfat, un cuvânt de folos. Stăteau aici, amândoi, şi când se uitau unul la altul – le dădeau lacrimile. Că ei nu se căsătoriseră ca să se despartă.

Eu i-am pus să facă următorul jurământ: de acum înainte nici el şi nici ea să nu îşi mai aducă aminte şi să nu-şi mai reproşeze nimic din ce a fost. Să fie amândoi ca şi cum ar fi fost născuţi astăzi. Şi, uite aşa, i-am împăcat. Le-am spus: dacă neamurile au atâta duşmănie pe ei, să-şi să-şi vândă locuinţa şi să-şi cumpere alta, undeva unde să fie străini de rudele care îi amărau. Le-am mai spus: Cu cât o să mergeţi mai mult la mărturisit, cu cât veţi face semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, cu atât mai mult vă va ajuta Duhul Sfânt, Care va izgoni de la voi aceste duhuri.

Pr. Proclu Nicau, ortodoxia.me

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Martie 2018 în CASATORIE, FEMEIA

 

Cum trebuie sa fie legaturile conjugale intre sot si sotie in perioada postului

Picture5

Având o oarecare experienţă pastorală, aş vrea, în primul rând, „să-i dezamăgesc” pe cei necăsătoriţi, care vin la mărturisire şi spun că au avut relaţii cu „partenerul” în perioada postului. În cazul lor, astfel de relaţii sunt interzise şi în afara postului, nemaivorbind de perioadele de post. Iar dacă există totuşi cupluri care trăiesc în concubinaj, dar care reuşesc să se abţină de la relaţii în timpul posturilor, acest lucru este lăudabil, dar totuşi insuficient pentru a le da dezlegare la împărtăşanie.

Iar acum să revenim la întrebarea Dumneavoastră şi începem cu precizarea că, spre deosebire de postul alimentar, postul conjugal vizează două persoane distincte şi tocmai de aceea, măsura postului conjugal trebuie stabilită de comun acord. Iată ce spune despre aceasta Sf. Apostol Pavel: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin buna înțelegere a amândurora, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul şi cu rugăciunea; apoi iarăşi sa fiţi împreună, ca să nu vă ispitească Satana prin neputința voastră de a va stăpâni” ( I Corinteni 7:4-5).

Ar fi ideal ca toate familiile creştine să se înfrâneze pe toată durata postului, dar de foarte multe ori acest lucru nu este posibil, iar refuzul unuia dintre soţi de a avea relaţii duce la scandaluri şi chiar înşelări. Dacă, de exemplu, dintr-o astfel de cauză bărbatul merge la o altă femeie, cea mai mare parte din vină o poartă soţia care şi-a refuzat soţul. Bineînţeles şi soţul trebuie să fie înţelegător şi dacă el nu vrea să se spovedească şi să se împărtăşească, atunci să lase ca măcar soţia să se pregătească în modul cuvenit de împărtăşanie (şi aceasta nu numai în post, ci şi în afara posturilor).

Deci, relaţiile trupeşti între soţi în perioada postului nu pot fi considerate un păcat mai mare decât judecata aproapelui, minciuna, dependenţa de televizor sau plăcerea de a mânca ciocolate. Până la urmă soţii sunt binecuvântaţi de Dumnezeu să fie un trup, iar postul conjugal trebuie să fie o măsură convenită de ambele părţi ale aceluiași trup, căci nu poate o jumătate de trup să o ia la dreapta, iar alta la stânga.

Mai ales pentru tinerele familii preoţii sunt destul de îngăduitori în această privință (chiar dacă unele femei se scandalizează), dar persoanele care deja au trecut de 40-50 de ani, cred că trebuie să dea dovadă de mai multă înfrânare, mai ales că majoritatea, atingând această vârstă, nu mai vor sau nu pot să nască copii.

Ierom. Petru Pruteanu, teologie.net

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Martie 2018 în CASATORIE, DESFRÂNARE, POST

 

Pacatele bunicilor si strabunicilor ca fumatul, bautura, curvia – ating a treia generatie

arsenie-boca-600x478

Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta.
– Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapânul lor.
– Pacatul cel mai mare este razvratirea împotriva lui Dumnezeu; atinge prima generatie si se nasc orbi. Pacatele bunicilor si strabunicilor ca fumatul, bautura, curvia, atinge a treia generatie. Sa ne cunoastem strabunicii si sa ne rugam pentru ei.
– Multi sunt mai betegi la minte decât la stomac.
– Daca împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii – exemplu sinuzita. Lasa fazele obisnuite ale bolii – ca-i usoara – ca-i cel mai bun leac al ei. Ferirea de frig ajunge.
– Obisnuit, lucrurile cam imposibile sunt la capatul alergarii spre desavârsire.
– Cine-i îngust la minte, n-are leac nicaieri.
– Nu vreau ca neamul acesta, care are o asa de mare chemare la Dumnezeu, sa se corceasca.
– Sa-i iubim pe toti oamenii, dar nimic din cele omenesti.
– Asceza (înfrânarile de orice fel), fara iubire, e departe de Dumnezeu.
– Rar sa gasesti un om care sa dea sens religios mortii, adica s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbavire sigura din împaratia pacatului.
– Împliniti-mi dorintele, sfaturile minime, si va schimba Dumnezeu situatiile, problemele voastre, fara sa fiu eu prezent, caci Dumnezeu e Cel ce le schimba.
– Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îsi urmeaza destinul, au apararea lui Dumnezeu. Când si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa.

Pr. Arsenie Boca, http://www.ganduridinierusalim.com

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Martie 2018 în CASATORIE, DESFRÂNARE, PACATE, POST

 

Sex in Postul Pastelui

parintele-eugen-tanasescu-600x375

Ce spune Biserica despre copilul conceput în post şi de ce nu contează dacă te abţii de la păcatul trupesc doar în Săptămâna Mare

Sex în Postul Paştelui. Postul Paştelui înseamnă curăţirea sufletească şi trupească, iar şase din zece români respectă obiceiurile postului, conform unui studiu realizat în luna martie. Însă cum trebuie ţinut postul, implicit abţinerea de la poftele trupeşti, pentru a aduce binecuvântarea, ne-a explicat preotul Eugen Tănăsescu.

Postul Paştelui, alături de Săptămâna Patimilor reprezintă pentru credincioşi ducerea luptei cu propria fiinţă, după reguli bine stabilite. Însă la fel de adevărat este că există persoane care ajung să-şi orânduiască perioada de post în funcţie de ceea ce cred că este potrivit pentru sine, de sfaturile celor din jur, mimând datoria de bun creştin.

De ani de zile, Eugenia S. din Bucureşti ţine post alimentar şi nu întreţine relaţii sexuale în Săptămâna Mare. Chiar dacă ştie că nu procedează corect în ceea ce priveşte postul bisericesc, se simte împăcată pentru că face un exerciţiu de credinţă şi voinţă măcar în aceste zile. La fel ca ea procedează însă extrem de multe persoane, iar forumurile online abundă în confesiuni şi întrebări referitoare la păcatul trupesc în Postul Paştelui sau în Săptămâna Mare.

Există tot felul de variante în care creştinii înţeleg să ţină post, după reguli şi metode care însă nu au nimic în comun cu ceea ce spune Biserica. De exemplu, postul alimentar este în anumite cazuri ţinut cât se poate de strict, însă actul sexual este suprimat numai în Săptămâna Patimilor. Adesea, presiunile făcute de unul din parteneri îl determină pe celălalt să-şi încalce postul pentru a nu isca discuţii în cuplu.

Preotul Eugen Tănăsescu a explicat pentru în ce fel greşesc creştinii care ţin un soi de post personalizat sau mai degrabă o dietă alimentară în loc să ducă în mod corect lupta cu sine şi cu păcatul.

“Postul are ca rol disciplinarea omului atât în sens trupesc, cât şi sufletesc. Dacă vorbim de plăcerile trupeşti, ele sunt numai o parte a problemei, dar plăcerile trupului pleacă din plăcerile sufletului, pofta începe din suflet. Biserica recomandă postul şi în latura aceasta, a plăcerilor, pentru că este în sensul apostolului: lupta cu poftele. Dacă noi ne credem mai deştepţi decât Biserica şi ne facem propria rânduială de post, fără a fi într-o situaţie de dezlegare, pe care Biserica o îngăduie în caz de boală, a copiilor, bătrânilor şi alte astfel de situaţii, atunci o să primim ceea ce înfruntăm, adică nimic”, subliniază preotul Eugen Tănăsescu rolul postului.

Acesta compară respectarea postului cu respectarea tratamentului prescris de medic, care nu are efect dacă nu urmăm întocmai nişte reguli bine puse la punct.

La fel este şi în cazul postului, cine nu respectă postul în integralitatea lui va avea tot atâtea beneficii câte are şi un medicament luat anapoda. Adică mai deloc. Nu putem să băgăm postul în secolul vitezei. Noi ne-am obişnuit ca astăzi să fie toate pe «fast» (rapid – lb.engl.): fast-food, fast-sex, fast-working (muncă în grabă – lb.engl.), fast-orice, dar fast-post nu există. Nu putem să ţinem doar o săptămână post, una la început sau una la sfârşit, crezând că rezolvăm problema. Nu merge, omul nu este construit aşa, cum nici celelalte lucruri nu sunt astfel. Dovadă că «generaţia fast» are mari probleme cu «slow» (încet – lb.engl).

De ce ţinem post după cum ne taie capul

Preotul Eugen Tănăsescu consideră că există mai multe motive pentru care omul îşi face singur regula când trebuie să postească. Primul este acela că avem în noi sămânţa fariseismului, a duplicitarului: “Omul crede că poate împăca şi capra, şi varza, că poate să se slujească şi pe el, şi poate să fie credincios şi lui Dumnezeu. Dar Hristos ne spune clar că nu putem să-I slujim şi lui Dumnezeu şi lui Mammon. Nu putem să fim şi credincioşi, şi idolatri”.

În al doilea rând, pr. Eugen Tănăsescu arată că postul te confruntă cu cel mai greu război din lume, războiul cu tine însuţi: “Postul nu-ţi cere să te lupţi cu armatele, cu NATO, cu Putin, cu americanii, cu falimentul, postul îţi cere să te lupţi cu tine, cu pornirile tale, gândurile tale, cu poftele tale. Iar aici avem o statistică făcută de însuşi Hristos, care spune că «mulţi merg pe calea cea largă şi puţini aleg calea cea strâmtă». Postul este o strâmtorare, o curăţire, o războire. Nu ne putem minţi pe noi înşine.”

Nu în ultimul rând, există un motiv întemeiat pentru care unii credincioşi ţin postul numai în Săptămâna Mare, săptămână care este, de fapt, separată de Postul Paştelui, cele 40 de zile, care practic se încheie de Florii. Astfel, precizează preotul Eugen Tănăsescu, credincioşilor care au dezlegare la post li se recomandă ca măcar în Săptămâna Patimilor să postească, fiind cea mai cumplită săptămână a umanităţii. “Acest post din Săptămâna Patimilor este un post în care se pune accentul mai ales pe partea sufletească pornind din latura trupească. De aceea, şi latura trupească se aspreşte, iar în această Săptămână a Patimilor se posteşte mult mai multe zile post negru. Deci postul din săptămâna aceasta are o cu totul altă nuanţă, fiind mai ales pentru situaţii aparte, pentru cei bolnavi, neputincioşi, care nu au putut să ţină în restul timpului. Ceilalţi sunt căzuţi în isipita fariseismului şi a luptei cu ei înşişi”, în ceea ce-l priveşte pe Tănăsescu.

Copilul conceput în post, o viaţă pusă în pericol

O problemă spinoasă este cea a copilului conceput în perioada postului sau a Săptămânii Mari, fiind o situaţie care intră tot în categoria plăcerilor. “Discuţia aceasta este interesantă pentru că apare relaţia dintre sexualitate şi procreaţie. Trăim nişte vremuri foarte pornografizate, în care căutăm mai mult plăcerea sexului, nu şi roada sexualităţii, şi anume procrearea. Dumnezeu a lăsat omului această plăcere a sexualităţii pentru că prin act în sine se concepe un copil, iar plăcerea este ca o binecuvântare pentru responsabilitatea ce urmează. Omul aruncă însă roada la o parte, pentru că omul modern nu mai vrea copilul, ci numai plăcerea. Însă conceperea unui copil în perioada postului înseamnă că nu ai conştiinţă creştină. Neavând conştiinţa creştină, spun sfinţii părinţi ai Bisericii, pui în pericol atât viaţa ta, cât şi a copilului. Nu doar în sens fizic, ci mai grav, îi pui în pericol viaţa sufletească, identitatea, educaţia lui, iar toată viaţa sa va fi bulversată”, spune preotul Tănăsescu.

Acesta subliniază importanţa raportării la un set de valori, idealuri, principii, metode, arătând că în primii ani de viaţă copiii sunt oglinda morala a părinţilor, de unde şi importanţa celor şapte ani de acasă. “Pe de altă parte, şi aceşti şapte ani sunt oarecum afectaţi cu atâta globalizare, digitalizare, informatizare şi mediatizare a societăţii. Se pune problema cine îi mai învaţă cei şapte ani de acasă. Pentru că adesea părinţii îi abandonează în faţa televizorului, a calculatorului sau a anturajului, ori a unei bone, care îi învaţă şi ea ce ştie. Iată că începe copilul să nu mai fie nici măcar produsul părinţilor, al celor şapte ani de acasă. Copilul învaţă de unde apucă. Iată câtă tragedie ascunde un păcat”, accentuează Tănăsescu.

De altfel, cuvântul “păcat”, la origine, înseamnă eşec, rătăcire, lipsa împlinirii, venind din grecescul “amartia”. “Un păcat nu este ceva în sine, este un termen prin comparaţie cu ţinta care nu a fost atinsă. Când faci un copil în post este păcat pentru că este dovada eşecului acestei conştiinţe creştine pe care nu o ai, pentru că un creştin care nu are aceasta conştiinţa nu face altceva decât să transforme toate faptele lui în păcate”, explică preotul sensul în care trebuie înţeles păcatul.

Gândul păcătos “strică” postul

Postul nu înseamnă doar să respecţi reguli alimentare şi să te reţii de la plăcerile trupeşti, ci mai ales să nu păcătuieşti cu gândul. “Dacă nu porneşti întărit trupeşte la acest drum, degeaba o faci. Postul nu este o detoxifiere alimentară, postul creştin te detoxifică, dacă vreţi, de cea mai mare toxină, numită păcat”, avertizează preotul.
Deci, când spunem că vrem să postim cât mai creştin, odată cu trupul trebuie automat să postească şi sufletul.

Păcatul cu gândul ţine de ideea că pofta se zămisleşte mai întâi în gând. De aceea, Hristos spune în Evanghelie un lucru despre adulter care i-a uimit pe mulţi. «E adevărat că cel care se uneşte în afara căsătoriei cu o femeie păcătuieşte, dar Eu vă zic vouă că şi cine a şi poftit femeie în inima lui, a şi desfrânat, chiar fără a face fapta.» Puterea de a te abţine trupeşte închide un cerc, pentru că are un răspuns. Nu poţi să posteşti trupeşte dacă nu posteşti şi sufleteşte. Pentru că pofta te va face la un moment dat să cauţi. Aşa că începe să posteşti cu sufletul şi o să vezi că apare şi puterea de posti cu trupul. Pentru că încerci să dobândeşti altceva, cuvântul lui Dumnezeu, harul divin, şi încerci să-l dobândeşti pe măsură ce te depărtezi de păcat, de aceste pofte lumeşti, imoralităţi etc. Dar pentru a vedea cum te însănătoşeşti, trebuie să iei medicamentul. Nu degeaba sunt mulţi cei care spun că nu pot ţine acele zile de post negru. Nu pot pentru că pofta încă lucrează în ei. Când ai omorât pofta va veni şi putinţa, pentru că te vei hrăni cu har divin. Dumnezeu chiar te hrăneşte, dar pe măsură ce te îndrepţi curăţindu-te, mai arată Eugen Tănăsescu.

Astfel, nu putem să spunem că postim corect dacă aceasta nu include şi curăţirea gândurilor, a ideilor, a sentimentelor, pentru că şi aici trebuie lucrat atrage atenţia preotul Tănăsescu. “Sufletul nostru are trei mari părţi asupra cărora trebuie să ne concentrăm. Raţiunea, adică gândurile, voinţa pe de altă parte, pentru că uneori şi voinţa este slabă, şi inima, sentimentul. Aceste trei componente trebuie puse în armonie. Din păcate, constatăm că atunci când nu sunt în armonie, omul începe să înnebunească, la propriu vorbind. Iar când mintea vrea una şi inima vrea alta, omul intră într-un blocaj şi începe să acţioneze necugetat, face gesturi pe care nu le poate înţelege“, în opinia lui Tănăsescu.

Pr. Eugen Tanasescu, http://www.ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 Martie 2018 în CASATORIE, FAMILIE

 

Cum noi, barbatii, ne „omoram” in tacere sotiile

ofera inima

„Vreau să vă împărtășesc ceea ce s-a întâmplat în viața mea, să vă spun o istorie despre cum îţi poţi distruge familia intenționat şi sistematic, fără să conștientizezi acest lucru:

11 ani în urmă mi-a surâs norocul să întâlnesc o fată superbă. Eu aveam 23 de ani, ea 18. După cinci ani ne-am căsătorit, iar un an mai târziu s-a născut fiul nostru. O duceam destul de bine, aveam o afacere în domeniul construcțiilor.

Dar după 11 ani de căsătorie soția mea a decis să plece. Când și-a anunțat decizia ei, am rămas uimit. Îmi imaginam că pot pierde orice – afacerea, banii, averea… dar niciodată nu m-am gândit că ea ar putea să mă părăsească!

În acea seară m-am îmbătat. Când m-am trezit, am început să analizez faptele și evenimentele din viața noastră. Cu cât analizam mai mult, cu atât mai silă îmi erade mine însumi.

La începutul relației noastre, ea mă privea cu ochi îndrăgostiți, se bucura de succesele mele, uneori se supăra pe întâlnirile mele cu prietenii, însă mă ierta. Îi ceream iertare, îi dăruiam flori, cadouri, însă cel mai important – atenție.

După câțiva ani de căsătorie, ea în fiecare seară mă aștepta cu cina pregătită, eu însă nu mai vedeam în ea o femeie cu lumea ei interioară, cu gândurile, emoțiile şi trăirile sal Vedeam că totul este în regulă în casă, vedeam că ea este o gospodină desăvârșită şi o soție iubitoare și atât. O ascultam, dar nu o auzeam. Aveam impresia că nu eram alături de ea, ci undeva departe cu gândurile mele.

Uneori, din cauza unor probleme la muncă, plecam câteva zile și deconectam telefonul. Am făcut acest lucru chiar şi atunci când era însărcinată. Apoi mă întorceam de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. La început îi ceream iertare, apoi tot mai rar.

Comunicam tot mai puțin, nu mai împărtășeam nimic. Dormeam în camere separate, pe motiv că trebuia să mă trezesc devreme. Inventam tot felul de scuze. Desigur, încercam să-mi răscumpăr vina. Cererile ei însă erau tot mai modeste.

Acum, după câteva luni de când a plecat, am înțeles că viaţa mea nu are sens fără această femeie. Nu înțelegeam, nu conștientizam, nu simțeam cine este ea şi copilul nostru. Erau cei mai importanți oameni.

Am conștientizez că o iubesc doar pe ea. Înțeleg cât de puțin i-am oferit pe plan emoţional şi cât de frumos e să iubești toată viaţa doar singură o femeie!

Zilnic o distrugeam pe interior, o sufocam cu indiferența mea. Ea însă în toți acești ani suferea şi aștepta să mă schimb… Fetița pură şi iubitoare “a murit” şi a renăscut într-o femeie dură, fără suflet, fiind convinsă că toţi bărbații sunt niște nenorociți.

Acum doar îmi pot imagina cum aş fi venit acasă, dăruindu-i flori, îmbrățișând-o şi spunându-i cât de mult o iubesc. Aş fi fost cel mai fericit doar pentru că este alături de mine.

Însă acesta deja este un episod pierdut al vieții. Nu există șanse să întorci înapoi ceva, să ștergi supărările şi dezamăgirile. De aceea, dacă Dumnezeu ți-a dat un om drag – ai grijă de el. Femeia esteo floare – nu tolerează minciuna, umilința, grosolănia. Iubește-o şi spune-i asta, mereu!”

devorbacutine.eu

 
2 comentarii

Scris de pe 12 Februarie 2018 în CASATORIE