Unii oameni nu realizeaza ce faci pentru ei pana cand nu o mai faci

Era obișnuită ca mama ei să i le facă pe toate, deși avea de acum 20 de ani. Îi făcea patul, îi gătea, îi aducea mâncarea, îi spăla vasele, îi spăla hainele, i le călca, îi făcea curat în cameră și în toată casa, îi dădea bani de buzunar pentru ieșit cu prietenii, bani să-și cumpere haine și bani să-și poată plăti studiile. Și deși le avea pe toate pe tavă, tot ea era cea nemulțumită.

Văzându-i nerecunoștința, lenea și indiferența de care era cuprinsă fata ei, mama se hotărâse să o lase singură acasă pentru o săptămână. Neapreciindu-i prezența, a făcut-o să-i simtă lipsa.

Obișnuită să i se aducă mâncarea la pat și toate celelalte, nu știa nici măcar unde se aflau tacâmurile, nu știa să-și prepare nici cea mai simplă mâncare, așa că în tot acest timp a fost nevoită să mănânce numai de la fast-food. Și cum hainele nu mai avea cine să i le spele și să i le calce, a trebuit să și le facă singură – nespălată nu putea ieși în oraș. La fel și cu toate celelalte treburi ale casei, curățenia, dusul gunoiului, plata facturilor…

Abia în acest timp a realizat câte făcea mama ei pentru ea și pentru întreaga casă, fără să se plângă vreodată, cerând doar recunoștință, iubire și respect, dar ea nici măcar atât nu a fost în stare să-i ofere mamei în schimbul jertfei sale zilnice.

A învățat, așadar, în această săptămână cum să se gospodărească singură, să aibă grijă de ea și de întreaga casă, să fie independentă și responsabilă și totodată a realizat cât de greu este să fii mamă.

Elena J.

 

Invidia este mai rea decat mersul la razboi

Zavistia este dușmănirea pe nedrept, veșnică și nepieritoare, împotriva celui ce se bucură de un anumit bun. Zavistia este o patimă cumplită, care duce la o asemenea rătăcire, încât face pe om să-și disprețuiască însăși mântuirea; zavistia întunecă cele bune.

Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur spune despre zavistie următoarele: “O altă patimă, care a pus stăpânire asupra vieții oamenilor și care roade inima mai mult decât [roade] rugina fierul, este zavistia, înăuntrul căreia se află [adunate] multe rele, dar unul este deloc de neglijat, anume că face rău celui cuprins de ea. Pentru că zavistnicul poate foarte puțin să-l vatăme pe cel pe care-l pizmuiește, dar pe sine se consumă în întristare și suspin, din cauza bunăstării aproapelui; n-a reușit să micșoreze bucuria vecinului, însă în sinea lui este mâncat de ranchiună.”

Zavistia este mai rea decât mersul la război, pentru că în cazul celui care poartă război, odată ce s-a lămurit cauza pentru care a fost declanșat războiul, se spulberă și dușmănia, dar zavistuitorul nu are nici o cauză [pentru care să pizmuiască], în afară de nebunia și de gândul lui satanic; el pururea pizmuiește și uneltește.

Cu ce-ar putea fi asemănat un astfel de suflet? Cu ce viperă, cu ce șarpe, cu ce vierme, cu ce gândac? Nimic nu este mai viclean și mai blestemat decât un suflet ca acesta. Din cauza lui Bisericile au căzut, s-au născut ereziile, aînarmat mâna fratelui [împotriva fratelui].

Zavistnicul are ochiul rău, care pizmuiește cele bune. Fiind pizmuitor și uitând de propria mântuire, nu țintește decât un singur lucru: vătămarea celui pizmuit; dacă cineva l-ar numi pe zavistnic demon și fiară, n-ar greși; cei care zavistuiesc și uneltesc sunt mai răi până și decât fiarele; căci acelea se aruncă asupra noastră, fie pentru că au nevoie de hrană, fie pentru că au fost asmuțite, aceștia însă de multe ori, chiar și atunci când li se face bine, se poartă cu binefăcătorii lor ca și când ar fi fost nedreptățiți de ei.

Zavistuitorul nu urmărește decât un singur lucru: să-și împlinească dorința, fie că va fi pedepsit, fie că va fi nimicit. Ochiul celui ce pizmuiește zămislește suferințe: trăiește pururi alături de moarte, îi socotește pe toți a fi dușmani, chiar și pe cei care nu l-au nedreptățit cu nimic.

Sfântul Nectarie din Eghina, manastireasuruceni.md

 

Lumea de azi

Agheasmă nu, Sfânta Împărtășanie nu, Maslu nu, spovedanie nu, da’ lumea asta s-a învățat să trăiască fără Dumnezeu! Bei o gură de apă și primești pe Duhul Sfânt, sorbi o picătură dintr-o linguriță și primești pe Fiul lui Dumnezeu, te ungi cu puțin ulei și te învăluie iubirea Tatălui ceresc, și tot nu-i bine!!

Doamne, Doamne, mare Ți-e răbdarea. S-au mântuit sfinții Vechiului Testament prin dorință, căci nici frații Tăi nu erau, nici fiii Tatălui nu erau, nici pe Duhul nu-L aveau, nici pe Tine nu Te mâncau, și tot s-au mântuit, pentru că PE TOATE ACESTEA LE DOREAU!

Iar lumea de azi țopăie prin biserici înaintea Ta, și nici nu Te dorește! Au de toate, nu mai pot de bine, dar fac mofturi, pentru că nu darurile Tale le doresc ei, ci materia cea stricăcioasă și pieritoare. De aceea vei face cu noi ceea ce ai făcut cu Ierusalimul. Mai întâi l-ai avertizat: „Iată, se lasă casa ta pustie”, apoi ai împlinit amenințarea.

Dă-ne Doamne minte, trezește-ne din somn, înviază-ne din moartea sufletească, nu Te scârbi de prostia noastră! Tu toate le poți, de aceea Te numești „Mântuitor”. Mântuiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, pe noi cei ce-Ți cântăm, Aliluia!

Preot Sorin Croitoru, ortodox.md

 

Pe cei dragi, Doamne, nu-mi lua!

Doamne, să nu mă desparți,
De părinți sau de-ai mei frați,
Cât în viață noi trăim,
Împreună fă să fim.

Cei ce-ncearc-a mă lupta,
Ia-i, Doamne, din calea mea,
Răul fă-l să se zdrobească,
Binele să se-nmulțească.

Iar când calea o sfârșim,
Vreau, Doamne, și sus să fim,
Împreună-n cerul sfânt
Cum am fost și pe pământ.

Elena J.

 

Pentru adevar trebuie sa si mori, nu numai sa-ti pierzi serviciul

Oamenii se tem că, dacă apără Ortodoxia, au necazuri: sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca nişte ciudaţi – le e frică că pierd, pur şi simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă? Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul.

Dar, dacă nu e vorba de adevăr, ci este vorba de o intervenţie oarecare, de un examen oarecare, atunci apără-te pentru locul ăla. Dar, dacă nu se poate, în final, să te aştepţi… şi cu niciun chip… pentru că te aşteaptă o veşnicie neagră, o veşnicie, îngrozitor, vorba lui Coşbuc: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei.” Pentru că ai avut ocazia să fii în fruntea unei veşnicii albe şi ai renunţat.

Nu ne jucăm! Viaţa nu e asta, decât arvunim pe cealaltă cu asta, adică cu viaţa de pe pământ. Şi repet ce-a spus Mântuitorul: „Şi veţi trece de la moarte la viaţă.” Viaţa atunci începe. Vă daţi dumneavoastră seama?

Nu cunoaşteţi bucuria care te cuprinde atunci când aperi adevărul – faţă de alte bucurii: că ţi-a mers bine la serviciu sau ţi-a mărit leafa. Asta e o bucurie care te renaşte… Şi pentru ce să ne fie teamă?

Dragii mei, teama de moarte este o mare greşeală. Teama de moartea fizică… murim în câteva clipe. A murit cutare, a murit pe scaun. Ţi s-a oprit răsuflarea, în nişte secunde, şi ai terminat. Dar ce urmează? Ce gândiţi, că moartea vine să-i faci o cafea? Vine să te ia, nu-i chiar glumă! Dar cum te ia? Cum te duce?

Pr. Arsenie Papacioc, http://manastireasuruceni.md/

 

Ce iti doresti de ziua ta?

„Ce îți dorești de ziua ta?” am întrebat-o. „Îmi doresc… să o petrec între săraci, să le pot oferi de mâncare, să stau la masă cu ei și să văd chipurile fericite și mulțumite ale fiecăruia în parte. Îmi doresc să-i pot face fericiți, să mă amestec printre ei și să plâng de bucurie că am reușit să le șterg lacrimile măcar pentru o zi.”

La primirea acestui răspuns, nu am putut să mai adaug niciun cuvânt. Am lăsat să se așterne liniștea, apoi zâmbind i-am spus: „Ai un suflet mare și o inimă caldă. M-a uimit răspunsul tău și totodată m-a însuflețit. Mă așteptam să primesc banalele răspunsuri pe care eram obișnuită să le aud: un ceas, un parfum, un telefon sau alte mofturi costisitoare.” Dar iată că bucuria unora constă în a oferi, în a-i face pe ceilalți fericiți și nu în a primi. Fericirea lor depinde de fericirea celor ce-i înconjoară.

Elena J.

 

Tu, straine, cel care-mi vorbesti tara de rau

M-am cam plictisit sa aud aceleasi stereotipuri false venite de peste granita stabilita de tine. Sa-mi reamintesti prin deceptii cat de urat e aici, desi tu nu stii cat de frumos e aici. Sa-mi vorbesti de rau rudele, desi nu stii care sunt rudele mele.

– Afla ca milioane de oameni traiesc azi in toata lumea, datorita lui Nicolae C. Paulescu, definitorul oficial al insulinei

– Tu ai scris in scoli cu stiloul tau, nu? Inventat de Petrache Poenaru

– Data viitoare cand zbori in concediu sa-ti amintesti ca tu te deplasezi prin aer ca pescarusul, ajutat de Traian Vuia, Aurel Vlaicu si Henri Coanda, pentru ca ei au aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, si unul din ei a inventat motorul cu reactie. Sa te vad, stii cine?

– Tot noi am dus lucrurile mai departe si azi ne-am depasit limitele cerului datorita lui Hermann Oberth, parintele fondator al astronauticii. Admira-mi mandria, pentru ca el s-a nascut si a crescut in aceleasi orase ca si mine (Sibiu, Sighisoara)

– Apropo! Stiai ca un crater de pe luna ii poarta numele lui Spiru Haret? Pentru ca a creat baza astrofizicii moderne (fenomele observate de astronomie)

– Afla ca tu azi iti poti face zi in miez de noapte pentru ca Nicolae Teclu a contribuit la chimia mondiala (inventand becul cu reglarea curentului electric si gaz). Si daca treci prin Timisoara sa iti notezi ca a fost primul oras iluminat electric din Europa

– Daca lumea a scapat de holera sa-i multumesti lui Ioan Cantacuzino, da?

– Daca lumea a scapat de Hitler atunci sa-i multumesti lui Gogu Constantinescu, pentru ca el a oferit suprematia aviatiei britanice prin inventarea sonicitatii (stiinta care a ajutat la inventia mitralierei cu cadenta de tragere sincronizata cu rotatia elicei montata pe avioanele de lupta); cam tare nu?

– Si daca tot vorbim de razboaie si eroi, data viitoare cand te rogi spre cer sa-i multumesti si bunicului meu, pentru ca el a luptat alaturi de ai tai, ca sa te bucuri tu de pamanturile si libertatile tale

– Te uiti cu placere la Animal Planet stiu, pentru ca Emil Racovita a oferit baza de studiu datorita fondarii biospeologiei

– Te plimbi cu drag in Porschele tau puternic! Retine numele Aurel Persu, inginerul mecanic care a inventat prima masina aerodinamica cu motor in spate. Du-te si viziteaza Muzeul Tehnic din Parcul Carol, sa te convingi

– Daca ai inventat internetul si securitatea lui atunci de ce pe hackerii romani (care au spart servere de top cum sunt cele de la Air Force, US Army, NASA) nu ii premiezi ca ti-au aratat greselile, ci ii inchizi prin inchisori?

– Te intineresti cu Gerovital iar produsele institutului Ana Aslan au tratat pacienti cu nume sonore, simbolurile tale, ca: Charlie Chaplin, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, Ferdinand Marcos, contesa Zwarowskzy…

– Hai sa-ti zic un mic amanunt discret despre George Enescu, supranumit ‘Mozart de Romania’, care a oferit numele unuia dintre cele mai apreciate festivaluri de muzica simfonica din Europa – cand a plecat prin lume a ajuns directorul Filarmoncii din New York

– Iar daca citesti cat de frumos scria academicianul Nicolae Iorga despre Enescu incepe sa ti se incalzeasca sangele (al meu e latin, deci fierbe); admiratie civica sa fie oare?

– Apropo de filarmonica, cauta pe Google despre Sergiu Celibidache, muzicianul numit “Musical director of City of Munich”, adica nucleul cultural al Germaniei

– Constantin Brancusi a fost ‘mai smecher decat prevedea moralitatea vremii’, intelegand ca pentru a redefini sculptura mondiala a trebuit sa vina la tine-n tara

– Iar Hagi, Nadia si Nastase nu sunt doar imaginea unei banci, ei au dus performanta sportiva la nivelul superior; cel in care generatii de copii din lume au crescut cu posterele lor pe pereti, asa cum am facut-o si eu

– Piese produse de Maria Tanase, sunt azi preluate de trupe mari in lume, incepand sa inteleaga frumusetea sufletului sau

– Vrei sa-ti zic in cate zeci de tari a fost tradus si citit Mircea Eliade si cat de evoluat a fost, ca de abia azi incepe lumea sa-l inteleaga?

– Si imi pare rau ca nu-l poti traduce pe Mihai Eminescu, ca sa il citesti cu pasiune ca si pe Hugo, T. S. Eliot, Shakespeare, sau Puskin

– Vlad Tepes, Vlad Dracul, Dracula. Vei vedea ca la un moment dat legenda asta va ajunge acolo asa cum trebuie, daca nu cumva a ajuns deja

– George Emil Palade, Herta Muller, si Ioan Moraru au pasit pe covorul premiatilor Nobel; tu poti?

As vrea sa mai enumar multi ‘campionii invizibili’ de azi doar ca tu nu-i vezi pe ei. As enumera top companie de constructii in Spania, pentru ca noi am construit drumurile acolo, despre cea mai apreciata soprana la Royal Opera House la Londra, despre una dintre cele mai bune tenismene din lume, ca vorbim de 3 ori mai multe limbi decat tine, despre un baiat plecat din Baia Mare ajuns unul dintre cei mai bine vanduti pictori din Londra, de restaurante de lux din Roma detinute de ai mei, despre doctorii ce scriu azi istorie in Franta si Canada, despre datoriile financiare pe care tara ta inca le are fata de noi si, desi ar trebui sa depui un efort sa le returnezi, ne arati cu degetul zicand ca romanii sunt tigani si saraci, iar tu inca n-ai venit sa ne vizitezi. Noi nu stam in rulote la Roma, nu cantam in intersectii in Paris, nici la acordeoane in Londra. Noi stam la cozi la teatre si ne dam putinii bani pe carti si le citim pe stomacul gol. Vezi ca ne confunzi. Vorba lui Ion “Nu avem 7 frati acasa, mama chiar nu e bolnava / Tata si-a baut cafeaua si a plecat la munca-n graba…”

Liviu Florescu

 

Florile din gradina mea

Le-am iubit și m-au iubit
Și-au crescut cum mi-am dorit,
Prin sărut le-am răsfățat
Și iubind le-am mângâiat.

Le-am șoptit și mi-au zâmbit,
Le-am cântat și-au înflorit,
Rouă pură eu le-am dat
Și-n lumină le-am lăsat.

Soarele ce le-a cuprins,
În căldură le-a destins,
Dar plecând s-au ofilit,
De-al meu dor s-au veștejit.

Și venind am suspinat
Și cu lacrimi le-am udat.
Tot chemându-le de zor
Și plângând de dorul lor,

Printre lacrimi am zărit,
Cum în taină s-au jertfit,
Că-n pământul ce-am udat,
O sămânță mi-au lăsat.

Elena J.

 

Ce trebuie sa facem cand suntem invidiati de cineva

Ce trebuie sa facem cand suntem invidiati de un oarecare, cand suntem victima invidiei celorlalti? Primul lucru care este necesar este sa aratam rabdare si ingaduinta. Sa ne bucuram pentru aceasta incercare care ne-a venit. Si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea rabdare si ingaduinta. Cel care rabda cu bucurie aceasta incercare, acesta primeste mangaiere de la Dumnezeu si ajunge la fericita smerenie.Dar trebuie spus ca in chip obisnuit aceasta rabdare o au vitejii lui Dumnezeu, cei cati dispun de curaj si barbatie spirituala. Si de aceea cati rabda dispozitia invidioasa a fratelui lor, acestia vor primi cununa de martiri.

Al doilea lucru care este recomandat de invatatura patristica este sa evitam convietuirea si decaderea prin convietuirea cu cei care ne invidiaza. Pentru ca e posibil sa devina un mare rau. In Pilde este scris: „Sa nu iei masa cu un barbat invidios, nici sa nu ravnesti la mancarurile lui; caci in ce chip ar fi sa inghita cineva un fir, tot astfel mananca el si bea. Si nici sa-l primesti la tine pe el si sa mananci imbucatura cu el: caci o va voma si va pangari cuvintele tale cele bune” (Pilde 23, 6-8).

Sfantul Vasile cel Mare, referindu-se la chestiunea aceasta, spune ca, asa cum ne straduim sa asezam departe de foc substanta inflamabila,astfel trebuie sa indepartam legaturile prietenesti cu cei invidiosi, pentru ca intr-adevar „asa cum taciunele, este boala proprie graului, tot asa invidia este boala prieteniei”.

Avva Pimen a sfatuit pe cineva sa nu locuiasca intr-un loc unde exista vreunul care il invidiaza, pentru ea altminteri nu se va pricopsi: „Sa nu locuiesti intr-un loc unde vezi pe cineva care are gelozie impotriva ta, caci altfel nu te pricopsesti”.

In general, putem sa sustinem ca atunci cand avem in noi harul lui Dumnezeu, cand ne aflam intr-o buna stare sprituala, atunci nu ne vatama sagetile celui invidios si nu patim nici un rau. Dar cand nu avem forta sufleteasca si suntem usor clatinati atunci este necesar cu dragoste si pentru dragoste sa intrerupeti prietenia si relatia sociala cu invidiosul. Acest lucru desigur nu inseamna deloc ca vom inceta sa ne rugam pentru el si sa ne intereseze. Simplu il ajutam sa nu ajunga sa faca un rau mai mare. Patima invidiei este mare. Invidia provoaca, cum a fost expus anterior, mari rele omului. Mai mult, indica existenta multor patimi in noi si chiar naste alte patimi. Cum spune Sfantul Grigorie Teologul, invidia este cel mai nedrept si cel mai drept pacat. Este nedrept pentru ca ataca pe cei nevinovati si drept pentru ca ataca si pe cei care o poseda si pe cei culpabili. De aceea trebuie stradanie sa scapam de aceasta foarte rea patima.

Sfantul Vasile cel Mare indeamna: „Sa fugim, fratilor, de boala, dascal de teomahie, maica a uciderii de barbati, dezordine a firii, ignorare a familiei, nenorocire foarte absurda”. „Sa fugim de un rau insuportabil. Este invatatura sarpelui, descoperire a demonilor, insamantare a dusmanului, arvuna a iadului, piedica a evlaviei, cale spre gheena, pierderea imparatiei”.

Mitropolitul Hieroteos Vlachos

 

Clericului si mireanului le sunt interzise participarea la dansuri, petreceri, jocuri, betii

CANONUL 42

Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, cu tavle zabovindu-se, sau cu betii, ori inceteze, ori sa se cateriseasca.

[Apost. 43,54; Sobor 6;9, 50; Sobor 7, 22; Laodic. 24, 55; Catarg. 47, 69]

TALCUIRE

Cei ierositi se cuvine a fi inaintea tuturor pilda vie si inchipuire a toata buna randuiala si a fapte bune, si indemnarea catre toata facerea de bine. Dar de vreme ce unii dintr-insii se abat din calea cea dreapta a faptei bune, si se indeletnicesc la jucarea cu sortii, adica in tavle (table, jocuri de noroc, si alte jocuri), inca si in betii si in bancheturi, pentru aceasta Apostolescul Canonul acesta randuieste ca oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon se indeletniceste intru aceste necinstite lucruri, sau sa inceteze despre ele, sau sa se cateriseasca de la ierosini.

CANONUL 43

Ipodiaconul, sau citetul, sau cantaretul, cele asemenea facand, ori inceteze ori afuriseasca-se. Asijderea si mireanul.

[Apost. 44, 54; Sobor 6, 9, 50; Laodic. 24, 55; Catarg. 47, 69]

TALCUIRE

Si acest Canon randuieste ca orice ipodiacon, citet sau cantaret, face cele asemenea, pe care le opreste Canonul de mai sus 42, adica care joaca in tavle, in carti sau altele asemenea, si se zaboveste in betii si in bancheturi, sau sa inceteze de la acest fel de fapte de necinste, ori, neincetand, sa se afuriseasca. Asijderea si mirenii cei ce zabovesc intru acestea, sau sa inceteze despre ele sau sa se osebeasca din adunarea celor credinciosi.

Canonul 24 Sinodul V-VI, Ecumenic

Nu este iertat vreunuia din cei sfinţiţi, sau din Monahi, precum zice Canonul acesta, să meargă la locurile acelea, unde se fac alergări de cai să privească, sau să asculte cântece de cele muiereşti. Dar şi la nuntă de va fi chemat vreun Cleric: să meargă, însă când vor veni să cânte acest fel de cântări amăgitoare şi sataniceşti, să se scoale şi să fugă îndată, precum porunceşte învăţătura Părinţilor. Adică Canonul 54 al Sinodului din Laodiceea. Iar care se va prinde că a făcut aceasta, ori să înceteze, ori să se caterisească.

Sinodul de la Laodiceea: CANONUL 53

Nu se cade creştinii mergând la nunţi, să cânte în organe, ori să joace, ci cu cinste să cineze, ori să prânzească, precum se cade creştinilor.

TÂLCUIRE

Opreşte canonul pe creştini, de a bate în dobe, şi a cânta în organe, şi de a juca la nunţi. Ci să se ospăteze, zice, cu sfială, şi cu cinste, că aşa li se cuvine.

CANONUL 54

Nu se cade cei ieraticeşti, ori clericii a privi niscareva priviri la nunţi, ori la cine, ci mai înainte de a intra muzicanţii, ei să se scoale, şi să se ducă.

TÂLCUIRE

Canonul acesta opreşte pe toţi cei bisericeşti, de a asculta la nunţi, sau la alte ospeţe muzici, şi de a privi jocuri. Ci deşi vor fi chemaţi, mai înainte de a se începe cele de acest fel să fugă.

CANONUL 55

Nu se cade cei ieraticeşti, ori clericii să săvârşească ospeţe cu însoţire, dar nici mirenii.

TÂLCUIRE

Acest canon nu sloboade nici pe cei bisericeşti de obşte, dar nici pe mireni, a face ospeţe, şi mese cu însoţire, sau tovărăşie, fiind acestea străine de cei credincioşi.

ganduridinierusalim.com