RSS

Arhive pe categorii: ZAVISTIE

Invidia este mai rea decat mersul la razboi

Zavistia este dușmănirea pe nedrept, veșnică și nepieritoare, împotriva celui ce se bucură de un anumit bun. Zavistia este o patimă cumplită, care duce la o asemenea rătăcire, încât face pe om să-și disprețuiască însăși mântuirea; zavistia întunecă cele bune.

Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur spune despre zavistie următoarele: “O altă patimă, care a pus stăpânire asupra vieții oamenilor și care roade inima mai mult decât [roade] rugina fierul, este zavistia, înăuntrul căreia se află [adunate] multe rele, dar unul este deloc de neglijat, anume că face rău celui cuprins de ea. Pentru că zavistnicul poate foarte puțin să-l vatăme pe cel pe care-l pizmuiește, dar pe sine se consumă în întristare și suspin, din cauza bunăstării aproapelui; n-a reușit să micșoreze bucuria vecinului, însă în sinea lui este mâncat de ranchiună.”

Zavistia este mai rea decât mersul la război, pentru că în cazul celui care poartă război, odată ce s-a lămurit cauza pentru care a fost declanșat războiul, se spulberă și dușmănia, dar zavistuitorul nu are nici o cauză [pentru care să pizmuiască], în afară de nebunia și de gândul lui satanic; el pururea pizmuiește și uneltește.

Cu ce-ar putea fi asemănat un astfel de suflet? Cu ce viperă, cu ce șarpe, cu ce vierme, cu ce gândac? Nimic nu este mai viclean și mai blestemat decât un suflet ca acesta. Din cauza lui Bisericile au căzut, s-au născut ereziile, aînarmat mâna fratelui [împotriva fratelui].

Zavistnicul are ochiul rău, care pizmuiește cele bune. Fiind pizmuitor și uitând de propria mântuire, nu țintește decât un singur lucru: vătămarea celui pizmuit; dacă cineva l-ar numi pe zavistnic demon și fiară, n-ar greși; cei care zavistuiesc și uneltesc sunt mai răi până și decât fiarele; căci acelea se aruncă asupra noastră, fie pentru că au nevoie de hrană, fie pentru că au fost asmuțite, aceștia însă de multe ori, chiar și atunci când li se face bine, se poartă cu binefăcătorii lor ca și când ar fi fost nedreptățiți de ei.

Zavistuitorul nu urmărește decât un singur lucru: să-și împlinească dorința, fie că va fi pedepsit, fie că va fi nimicit. Ochiul celui ce pizmuiește zămislește suferințe: trăiește pururi alături de moarte, îi socotește pe toți a fi dușmani, chiar și pe cei care nu l-au nedreptățit cu nimic.

Sfântul Nectarie din Eghina, manastireasuruceni.md

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29 Ianuarie 2016 în INVIDIA, ZAVISTIE

 

Sfatul lupilor – sfatul demonilor

Se zice că, odată, lupii s-au sfătuit între ei cum să atace pe vrăjmaşii lor, câinii. Astfel, au trimis pe unul dintre ei ca spion printre câini şi să afle cât sunt de tari, pe unde stau ascunşi şi cât sunt de uniţi. După ce s-a întors lupul spion din misiunea sa, toată gloata lupilor aştepta cu atenţia încordată şi gura căscată să audă ce le va spune trimisul lor. Acesta s-a suit pe un dâmb şi a început să le grăiască astfel:

– Fraţilor, am umblat cu bine pe unde m-aţi trimis, aveţi cuvântul meu şi m-ascultaţi! Să nu vă temeţi, vrăjmaşii noştri, câinii, nu sunt aşa de tari cum îi credem noi. E adevărat că pe unde am umblat am văzut mulţime mare de câini, dar am băgat de seamă că periculoşi sunt numai câinii cei legaţi. Cei mai mulţi însă sunt nelegaţi şi umblă haimanale. Am mai băgat de seamă că sunt mai multe soiuri de câini şi mulţi dintre aceştia sunt cei care latră, dar nu muşcă. Şi vă mai spun o bucurie mare. Am văzut o altă specie de câini care se muşcau unii pe alţii şi nu le ardea lor să umble după lupi. Se urăsc din toată inima, se muşcă cumplit între ei şi îşi ascut dinţii unii contra altora şi nu împotriva noastră, a lupilor. Aşa că, fiţi tari şi nu vă temeţi! Astfel le vorbi trimisul lupilor, iar toată gloata izbucni în urlete de bucurie, mulţumiţi că vor face prăpăd pe unde vor merge.

Sfatul lupilor să ştiţi că este sfatul diavolilor, iar vrăjmaşii câini suntem noi creştinii care nu prezentăm nici o primejdie pentru diavoli, fiindcă noi creştinii nu stăm legaţi de poruncile Evangheliei, nu stăm legaţi de sfânta biserică care este casa lui Dumnezeu, nu stăm legaţi de păstorii bisericii, ci umblăm haimanale după poftele şi plăcerile noastre.

Unii mai mult latră decât muşcă, latră împotriva altora minciuni şi calomnii. Alţii se muşcă între ei, în loc să-l muşte pe diavol prin rugăciuni, cântări şi fapte bune. Bieţii noştri creştini, aşa sunt. Îşi ascut dinţii unii contra altora, se dărâmă unii pe alţii prin fel de fel de sminteli, rătăciri şi păcate. În acest timp lupii – diavolii – fac prăpăd în ograda noastră, în casa noastră, între copii şi părinţi, între soţi şi soţii, şi pretutindeni.

 
Un comentariu

Scris de pe 7 Septembrie 2013 în DIAVOL, INVIDIA, ZAVISTIE

 

„Esti mai rea decat dracul !”

Se povesteşte în viaţa Sf. Ciprian, că mai înainte de a ajunge el la starea de sfinţenie cea de pe urmă, avea mari puteri de a săvârşi minuni cu puterea dracilor, fiind şi cel mai vestit vrăjitor. Astfel, printre minunile săvârşite de Ciprian cu puterea diavolilor, se numără şi următoarea întâmplare:

Venise la Ciprian o femeie pentru a-i îndeplini o dorinţă vicleană: să bage vrajbă între vecina ei şi soţul acesteia, ca să se ridice ceartă, tocmai pentru faptul că era o femeie invidioasă, iar aceşti soţi se iubeau foarte mult şi nu se certase niciodată până atunci. Ciprian, văzându-i viclenia şi invidia de care era stăpânită inima ei neagră, îi răspunse: „Du-te şi uită-te diseară pe fereastră şi ai să-i vezi certându-se, dar să ştii, eşti mai rea decât dracul !”

Cât adevăr în această istorisire ! Înţelesul decurge de la sine…de multe ori suntem stăpâniţi de o viclenie care se aseamănă cu a demonilor. Invidia este unul dintre păcatele care ard şi secătuiesc inima celui stăpânit de ea. Să cugetăm mai adânc la această istorisire şi să nu lăsăm invidia să ne stăpânească, căci odată ce a prins rădăcini, ne roade inima continuu până ne autodistrugem.

 
Un comentariu

Scris de pe 24 Iulie 2012 în DIAVOL, INVIDIA, ZAVISTIE

 

Etichete: