RSS

Arhive pe categorii: CRUCE

Dracii rad de cei care fac crucea stramba

Când vă treziţi din somn, dimineaţa, să faceţi întâi şi întâi sfânta rugăciune, adică fă trei închinăciuni şi zi de trei ori: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!”. Dă cu apă pe faţă să fugă somnul şi treci în faţa sfintelor icoane. Apoi fă de trei ori Sfânta Cruce dreaptă, unind cele trei degete, care închipuiesc Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt –, iar celelalte două degete închipuiesc dumnezeirea şi omenirea lui Hristos, adică cele două firi. Şi pune întâi mâna la frunte: „În numele Tatălui”, la pântece: „al Fiului”, la umărul drept: „al Duhului Sfânt” şi la umărul stâng, zicând: „Amin”.

Aceasta este crucea dogmatică, după rânduiala canonică a Bisericii şi după canonul 92 al Sfântului Vasile cel Mare. Să nu faceţi crucea strâmbă sau din fugă, că râde dracul de se prăpădeşte; îl bagi în spital de atâta râs. Cine te-a învăţat să-ţi baţi joc de Sfânta Cruce? Cine îţi leagă ţie mâna să nu duci mâna dogmatic?

Drept să faci crucea. Dacă nu, nu eşti ortodox, că îţi baţi joc de Sfânta Cruce şi râde dracul de tine când baţi cobza aşa. Fă crucea dreaptă şi, când treci pe lângă o biserică, să nu-ţi fie ruşine să faci Sfânta Cruce dreaptă! Acolo, permanent este de faţă pe Sfânta Masă Trupul şi Sângele Domului. Acolo, Hristos este viu în Sfântul Altar. În toate bisericile ortodoxe, Preacuratele Taine stau pe Sfânta Masă. Dacă nu te închini la biserică, nu te închini la Hristos!

Să vă văd în Rai pe toţi! Doamne fereşte, unul să nu rămână la munci, toţi să vă bucuraţi în grădinile Raiului! Toţi. Dacă aş avea un sac mare, să vă pun într-un sac, să pot să vă dau drumul în grădinile Raiului! Ştiţi voi cât este de frumos acolo? Auzi ce zice Apostolul Pavel: Ceea ce ochiul nu a văzut şi urechea n-a auzit şi inima omului nu s-a suit! Aceasta a pregătit Dumnezeu celor ce se tem de El şi-l iubesc pe El.

Parintele Ilie Cleopa, http://www.ganduridinierusalim.com/

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 6 Mai 2016 în CRUCE

 

Despre cinstita cruce

Poporul laponilor, închinători la idoli şi vrăjmaşi de moarte ai creştinilor şi ai Domnului Hristos, a săvârşit o faptă cu adevărat idolească. Pe pragul scării de la poarta pe care se intra în cetatea lor au săpat în marmură cinstita Cruce. Pentru ce au făcut ei aceasta? Pentru ca atunci când vreunul din creştini va îndrăzni să intre în cetatea lor, să calce mai întâi pe Crucea Domnului. Pentru acest motiv creştinii nu au intrat niciodată în această cetate plină de păgânătate. Iată, aşa vreau să fac şi eu din dumnezeiască râvnă! Să merg la uşile desfrânaţilor, la uşile bodegilor şi cârciumilor, la uşile teatrelor şi cinematografelor, la toate uşile vrăjitoarelor şi ghicitoarelor, la toate uşile şi porţile unde este necinstit şi batjocorit chipul lui Dumnezeu Cel răstignit pe Cruce, şi acolo să pun Sfânta Cruce cu Iisus pironit pe ea. Când vor voi creştinii să intre în aceste locuri nepermise, să-L calce mai întâi pe Iisus în picioare şi Crucea Lui, ca apoi să vină asupra lor înfricoşătoarea sentinţă a Dreptului Judecător: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, căci nu vă cunosc pe voi!”

P.V.

 
Un comentariu

Scris de pe 11 Februarie 2015 în CRUCE

 

Alta cruce, alte rani

Doamne, pentru ce mai curge
Sângele-Ţi din coastă iar?
Cine azi Te mai străpunge?
Înnoind al Tău calvar?

“Viaţa ta, răspunde Domnul
Cea cu duh nepocăit
Mă răneşte prin păcate
Şi mă ţine răstignit.

Ranele pricinuite
De păgâni şi de evrei
S-au închis, iar tu creştine?
Mă străpungi mai rău ca ei!

Sângele răscumpărării
Pentru tine s-a vărsat,
Scoală-te prin pocăinţă
Nu fi slugă la păcat!”

Nu te mânia, Stăpâne,
Tu cunoşti fiinţa mea
Că se pleacă totdeauna
Către lumea asta rea.

Uşurează-mi, Doamne, trupul
Căci apasă prea tiran
Şi-mi înăbuşă simţirea
Sufletului meu sărman!

Până mă pogor în groapă
Dăruieşte-mi Harul Sfânt
Ca să-mi spăl mereu cu lacrimi
Întinatul meu veşmânt.

Sf. Ioan Iacob

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 Octombrie 2014 în CRUCE, SUFERINŢA

 

Mamelor, invatati-va copiii sa-si faca semnul crucii !

Copiii sunt înrăuriţi foarte binefăcător atunci când sunt duşi la biserica des, ridi­caţi să sarute sfânta cruce, evanghelia, icoanele, când sunt adumbriţi cu semnul crucii, stropiţi cu agheasmă, când se face cruce peste leagăn, peste hrana şi peste tot ce se atinge de copii, când pri­mesc binecuvântarea preotului… şi, îndeobşte, tot ce este bisericesc cultivă şi hrăneşte în chip minunat viaţa harică a pruncului, şi este întot­deauna cea mai sigură şi de nepătruns apărare împotriva bântuirilor puterilor nevăzute ale întunericului, care sunt peste tot gata să pătrundă în sufletul care abia se dezvoltă pentru a-l molip­si cu suflarea lor. (Sfantul Teofan Zavoratul) Dacă omul a primit ajutor duhovnicesc în copilarie, o să-şi vină în fire, chiar dacă s-a abătut de la calea dreaptă. Dacă lemnul e îmbi­bat cu ulei, nu va putrezi. Daca îi „îmbibăm” puţin pe copii cu evlavie, cu frică de Dumnezeu, asta îi va ajuta toată viaţa. (Staretul Paisie Aghioritul) Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii; înainte ca ei să fie în sta­re să şi-l facă singuri, pecetluiţi-le fruntea voi cu semnul acesta. (Sfantul Ioan Gura de Aur) Experienţa întărită de veacuri arată ca sem­nul crucii are mare putere asupra a tot ce face omul, de-a lungul întregii vieţi. De aceea, trebuie neaparat să ne îngriim să înrădăcinăm în copii obişnuinţa de a-şi face cât mai des semnul crucii, mai ales când mănâncă şi când beau, când se culcă şi când se scoală, când ies şi când intră undeva – şi trebuie să luăm seama ca ei să-si fa­că semnul crucii nu cu nepăsare sau aşa cum este la modă, ci neştirbit, de la frunte la piept şi pe amândoi umerii, ca să iasă crucea aşa cum trebu­ie.

Sfantul Ambrozie de la Optina, Moldova Ortodoxă

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 August 2014 în CRUCE

 

Marturia unei tinere despre un atac dracesc, despre puterea rugaciunii si a Crucii

Marturia respectiva am primit-o de la sursa, prin intermediar. Confirm veridicitatea.

Aș vrea să descriu, în continuare, una din nopțile cele mai neplăcute din viața mea care m-a făcut să trăiesc emoții foarte puternice și să trec printr-o frică îngrozitoare.

Era o zi de miercuri, o zi obișnuită. După ce am venit de la ore, am luat masa, am făcut o baie, ceva lecții și am mai stat în internet. Se făcuse deja în jur de ora două și am hotarît sa plec la culcare. Cred că era deja aproape de trei, în momentul în care parcă forțată de cineva m-am trezit din somn. Prima senzație a fost că visasem ceva urît și încă nu-mi revenisem. Am deschis ochii, mi-am recunoscut pereții și camera, însă cînd am vrut să mă mișc parcă eram blocata. Era pentru prima dată în viață cînd mi se întîmpla așa ceva.

Mi se părea că încă visez și, de data asta, cu o putere și mai mare am încercat să mă mișc, dar nu-mi puteam mișca nici buzele, nici ochii, nici mîinile, de parcă eram legată tot corpul. Am început deja să intru în panică, în special pentru că era foarte întuneric în cameră, nu ca de obicei. Încă de mică am crescut cu istorii despre forțele rele care apar prin somn și fac diferite acțiuni stranii, dar niciodată nu m-am ciocnit cu un astfel de moment; ce-i drept, mai avusesem în copilărie unele cazuri, dar fuseseră deja uitate. Mi-am dat seama că ceva nu e curat la mijloc.

Am început să spun rugăciunea Tatăl Nostru în gînd. După ce am rostit primele cuvinte, am simțit o presiune enormă asupra mea. Începuse să-mi vîjîie urechile și în cap parcă mi se învîrtea tot. După cîteva secunde de chin, am reușit să-mi mișc degetele de la picioare și am reușit din răsputeri să le mișc în formă de cruce, căci restul corpului era țintuit la pat, nici vîrful degetelor de la mîini nu le puteam mișca. Însă și de data aceasta parcă acel cineva care mă domina s-a mîniat și am început să simt forța lui asupra mea și mai mult. Mă sufoca, practic nu puteam respira deloc, depuneam mare efort pentru a o face. Simteam de parcă mă apuca de gît și vroia sa mă stranguleze. Și totul era atît de real, doar că nu se putea vedea cel care face aceasta.

Totul a durat în jur de 3 minute. În timp ce mă chinuiam cu mine însumi, încercînd să rostesc rugăciunea și să fac semnul crucii cu degetele de la picioare, într-o clipă am devenit așa de liberă și ușoară, ca niciodată. Am început să mă mișc, în urechi nu mai auzeam nici un sunet și capul îmi devenise limpede. Mai departe a fost o noapte ca ziua, parcă îl simțeam peste tot și după asta, timp de cîteva zile mă temeam să mă aflu singură în casă.

De atunci a trecut o lună și ceva. Frica a dispărut total.

D.L. http://hristofor.wordpress.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 2 August 2014 în CRUCE, DIAVOL, EXORCIZARI, RUGĂCIUNE

 

Crucea nu este niciodata mai grea decat putem noi duce

Un creştin care de ani de zile se ruga să-i schimbe Dumnezeu crucea suferinţei lui zicea: „Doamne, nu mai pot, vreau şi eu o cruce mai mică, Doamne!” Şi iată că într-o noapte visează o grămadă de cruci şi pe Domnul Hristos lângă ele ,zicându-i: „Iată fiule, ţi-am auzit rugăciunile tale! Îţi dau voie să îţi alegi crucea pe care o vrei tu!”. Se uită la ele, puse şi mâna şi încercă câteva cruci din grămadă; pe care o lua era şi mare şi grea. Când privi mai bine vazu una mai mică, într-o margine, se repezi la ea şi o ridică, apoi zise Domnului: „Pe aceasta, Doamne, o vreau!”

„Bine fiule, dar te-ai uitat să vezi ce scrie pe dosul ei?!” Când se uită omul, pe dosul crucii era scris numele lui; era chiar crucea pe care o purtase până atunci şi de care voia să scape. Privind Domnul spre el cu blândeţe îi zise: „Vezi, fiule, că Eu nu îngădui suferinţa mai presus de puterile tale?! Aceasta ţi-am dat-o şi te-ai supărat că e prea grea. Du-o cu bărbăţie, fiule, pâna la sfârşit că aşa vei primi cununa vieţii veşnice!” Atunci el plecă capul în jos de ruşine şi se trezi din visul cel minunat şi plin de adevăr. Să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem noi să ducem. Ni se pare nouă că suferinţele, necazurile noastre sunt prea grele, căci dintre toţi fiii oamenilor, nimeni n-a suferit mai mult decât Iisus.

„Înainte de a-ţi da crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce! Ţine-o bine şi urcă pe Golgota spre Înviere!” Constantin Galeriu

 
6 comentarii

Scris de pe 28 Iunie 2014 în CRUCE, SUFERINŢA

 

Sa ne facem cruce fara rusine

Trecem zilnic în drumul nostru măcar pe lîngă o biserică. Dacă suntem grăbiţi şi nu putem intra să ne închinăm, ori dacă ne aflăm într-un mijloc de transport, ne facem doar semnul crucii şi trecem mai departe. Privirile sau chiar cuvintele unora din jurul nostru ne pot face să ne simţim inconfortabil în această situaţie. Nu trebuie să uităm însă că, făcînd semnul crucii, ne mărturisim credinţa şi suntem mai aproape de Dumnezeu.

Toate rînduielile liturgice şi toate rugăciunile încep şi se termină în biserica ortodoxă cu semnul crucii. Despre acest gest, Sfîntul Chiril din Ierusalim spunea: “Să nu ne ruşinăm a mărturisi pe Cel răstignit“.

Cînd ducem degetele mîinii drepte la frunte, trebuie să ştim că, prin aceasta, noi îl rugăm pe Dumnezeu să lumineze mintea şi cugetarea noastră, făgăduindu-ne să cugetăm pururea la El. Cînd de la frunte pogorîm mîna la buric, prin aceasta arătăm că suntem gata să iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră. Iar cînd atingem umerii, închinăm lui Dumnezeu toate puterile noastre sufleteşti şi trupeşti şi-L rugăm să ne dea putere şi dorinţă de a-L sluji şi a-I plăcea Lui. Semnul Sfintei Cruci ne aduce aminte de tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi şi, totodată, de tot ceea ce noi înşine trebuie să facem pentru El.

Cînd intervine, însă, o stare de nelămurire sau de jenă, este bine să ascultăm de cuvintele Sfîntului Ioan Gură de Aur: el spunea că a nu face semnul Sfintei Cruci corect şi cum se cuvine este “osteneală în deşert, căci numai dracii se bucură de îngîmfarea aceea”. Astfel, potrivit celor lăsate de la Sfinţii Părinţi, şi nu numai, sunt trei situaţii clare în care nu trebuie să folosim semnul crucii: pentru a convinge de adevărul unei afirmaţii neimportante; pentru a cîştiga binecuvîntarea lui Dumnezeu pentru un lucru rău; pentru a întări rugăciunea sau pentru lucruri de nimic, care nu aduc un folos duhovnicesc, ci numai cîştig lumesc, cum ar fi jocurile de noroc. Sau, cum spunea fostul mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală: “Un ortodox îşi afirmă identitatea făcîndu-şi semnul crucii“.

Cînd este bine să ne facem cruce

Credinciosul este sfătuit să recurgă la acest gest atunci cînd trece prin faţa unei biserici, cînd aude clopotele, cînd trece pe lîngă un cortegiu funerar, cînd tună şi fulgeră, cînd plouă cu grindină, cînd îl prinde bezna undeva şi e gata să se rătăcească, cînd îi spune cineva o veste care îl zguduie, cînd i se vorbeşte de nenorocirea cuiva, cînd se aşază la masă, cînd se scoală de la masă, cînd începe lucrul, cînd pleacă într-o călătorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Cînd trece pe lîngă o biserică, credinciosul se închină ca să dea mărturie de credinţă. Îşi afirmă credinţa. Deşi acest lucru nu e scris în vreo rînduială, omul cu credinţă face asta deoarece e normal să îţi faci cruce atunci cînd treci pe lîngă locul în care ştii că “locuieşte” Dumnezeu.

Însemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere creştinească foarte veche, chiar din timpul Sfinţilor Apostoli. “La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci“ (Tertulian, De corona, c. 3, Migne, P.L., II, col. 99). De asemenea, crucea nu lipseşte niciodată de pe vîrful turlelor bisericilor şi al clopotniţelor, iar în cimitire, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de cîntări în cinstea Sfintei Cruci.

Ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre semnul crucii

Crucea ocroteşte de relele trupeşti. Semnul crucii a cruţat de nimicire pe cei întîi născuţi ai Israelului, fiindcă semnul făcut pe stîlpii şi pe pragurile uşilor, pe lîngă care îngerul morţii a trecut fără să bată, închipuia semnul crucii. Acesta era semnul care vindeca pe cei muşcaţi de şerpi, fiindcă şarpele de aramă ridicat în pustie de Moise, care salva pe oameni numai uitîndu-se la el, preînchipuia semnul Sfintei Cruci.

Crucea alungă diavolii. Precum cîinele fuge de băţul cu care a fost lovit, tot aşa şi dracul fuge de crucea care îi aminteşte că prin ea a fost biruit. “Crucea, zice Sfîntul Ioan Damaschin, este pavăza, arma şi semnul de biruinţă împotriva diavolului“, iar Biserica noastră cîntă: “Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, necutezînd a căuta spre puterea ei“. Semnul Sfintei Cruci ocroteşte de uneltirile necuratului. În anul 312, împăratul Constantin cel Mare a văzut pe cer o cruce luminoasă, pe care era scris: “În acest semn vei învinge!“. Atunci el, punînd acest semn pe steagurile şi armatele castei sale, a ieşit biruitor din lupta cu Maxenţiu. “Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzînd pe faţa voastră armele care l-au doborît, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte au primit-o“ (Sf. Ioan Gură de Aur). Mulţi sfinţi obişnuiau să alunge gîndurile rele din cugetul lor făcînd numaidecît semnul crucii.

http://luminaortodoxiei.com/ro/

 
4 comentarii

Scris de pe 5 Martie 2014 în CRUCE