RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2016

La multi ani cu Dumnezeu, fratii mei dragi!

Dragi prieteni, frați întru Hristos, să Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru anul care a trecut, pentru cele bune și pentru cele mai puțin bune. Pentru sănătatea ce ne-a dăruit-o, dar și pentru zilele când am fost bolnavi, pentru pacea și clipele liniștite, dar și pentru zilele de ispite și tulburare. Pentru dragostea ce am primit-o, dar și pentru zilele când am fost mustrați, jigniți și loviți. Pentru cei care încă sunt lângă noi pe drumul acestei vieți, dar și pentru cei pe care Dumnezeu i-a chemat Sus. Pentru zâmbete, dar și pentru lacrimi.

Toate sunt rânduite de El pentru binele fiecăruia dintre noi, chiar dacă de multe ori considerăm că am fost nedreptăți sau rugăciunea nu ne-a fost ascultată după cum ne-am fi dorit noi. Așadar, să Îi mulțumim și pentru faptul că nu ne-a împlinit anumite cereri știind că sunt vătămătoare pentru sufletul sau trupul nostru, ocrotindu-ne, astfel, prin Pronia Sa cea atotștiutoare.

Să iertăm pe toți cei care ne-au greșit și la rândul nostru să ne cerem iertare celor ce i-am nedreptățit sau le-am greșit în vreun fel, pentru ca să nu intrăm în noul an supărați pe cineva. Vă doresc să aveți parte de bucurii duhovnicești, pace, sănătate și iubire, iar la sfârșit mântuire. La mulți ani printre cei dragi! La mulți ani cu Dumnezeu!

Elena J.

Anunțuri
 
5 comentarii

Scris de pe 30 Decembrie 2016 în ANUL NOU, ELENA J.

 

A mai trecut un an

În anul care a trecut,
Am fost rău, deși n-am vrut,
Binele de l-am iubit,
Eu tot rău am săvârșit.

Talerul s-ar egala,
Fapte bune de-ar afla,
Însă el a cumpănit,
Și doar rele a găsit.

Pentru anul care vine,
Eu Te rog ceva, Stăpâne:
Dă-mi voință și putere,
Ca să mă lepăd de rele.

Și să fiu din nou curat,
Cum am fost când m-ai creat,
Fără pată, fără vină,
Să trăiesc iar în lumină!

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 30 Decembrie 2016 în ELENA J.

 

Sa-i iertam pe toti si sa incepem Anul Nou cu inima curata

Începând de la Anul Nou, grija creştinului trebuie să fie alta decât petrecerile şi chefurile. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul!

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului! Iată cum ştiu oamenii să mulţumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viaţă. Dar vine moartea la om şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ţi-o veni ceasul, te ia şi te duce. Ai vrea să te rogi: “Doamne, mai dă-mi un minut!” Dar nu-ţi mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepţi, să te pocăieşti, să plângi, să te rogi! Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Şi atunci vei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii.

Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun şi să-I mulţumim că ne-a ajutat cu mila şi cu îndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi. Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţele şi toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

Aşteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăraţii. Unde sunt împărăţiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăraţii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetăţile? Unde sunt oraşele? Unde-i oraşul Pompei si unde este Cartagina şi oraşele vechi care s-au dărâmat de cutremur?

Unde sunt cetăţile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învăţaţi? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru şi ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ şi pulbere s-au făcut. Aşa-i dreptatea lui Dumnezeu şi vai de noi şi de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: “Răscumpăraţi vremea, că zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16).

Vom cere să mai trăim un minut şi n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viaţa aceasta şi ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: “Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori” (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toţi: “Tot trupul este iarbă şi slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba şi floarea ei a căzut. Şi iarăşi zice Duhul Sfânt în psalmi: “Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Şi iarăşi: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; şi iarăşi: “Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat”.

Pentru cine vorbeşte aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf şi pulbere este! Nimic nu rămâne veşnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te şi vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te şi întreabă-i acolo: “Cu ce v-aţi ales din viaţa aceasta?” Unde a rămas stăpânirea, unde ştiinţa, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, şi-i tine în legături până în ziua Judecăţii de Apoi.

Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negreşit vom muri şi ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit şi ce-am lucrat. Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulţumim Preasfintei Treimi şi Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceşte pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun şi să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creştineşte. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!

Arhim. Ilie Cleopa http://www.ortodoxia.md

 
Un comentariu

Scris de pe 30 Decembrie 2016 în ANUL NOU

 

Anul nou

Anul nou, revelion, cumpărături masive, încă o șansă să o facem lată din nou … o șansă din păcate prost înțeleasă de mulți! Pentru mine acest eveniment este irelevant! Adevărul este că în fiecare zi sau noapte poți face toate lucrurile pe care mulți le fac mai cu sete în această zi sau noapte. Dacă tot există o zi sau noapte care separă un șir de 365/366 de zile, aceasta ar trebuie să ne amintească de cu totul alte lucruri. Ar trebui să fie ziua în care ne oprim din cursa ”neînțeleaptă” a vieții  și ne analizăm propriul suflet / propria viață! Ar trebui să fie ziua în care tragem linie și nu calculăm bilanțul financiar, numărul de investiții (ne)profitabile, cât s-a scumpit benzina, gazul sau curentul, ci să ne întrebăm: ”Cum au trecut cele 31.536.000 de clipe (dar de la Dumnezeu) din acest an?” Câte decizii bune sau ”nebune” am luat anul acesta?”… ”Având în vedere că viața trece foarte repede și va trebui cândva să plec, cât m-am pregătit eu pentru plecarea mea?” …

”Fiind atât trup cât și suflet, cât am avut grijă de trup și câtă grijă am avut de suflet?” … ”Din toți prietenii mei câți sunt adevărați, câți falși? Și din cei adevărați, pe câți i-am pierdut sau i-am dezamăgit?” … ”Care sunt lucrurile rele din viața mea care trebuiau schimbate și nu le-am schimbat și care sunt lucrurile bune din viața mea pe care trebuia să le păstrez și le-am pierdut?”… ”Dacă în noaptea aceasta de revelion, ar trebui să plec: Ce las în urma mea? Cu cine mă voi întâlni dincolo de poarta dintre lumi, care face diferența între minciună și adevăr? Din tot ce am trăit și sunt: cât e adevărat și cât e minciună? Oare cine va fi mai mulțumit de mine, de felul în care am trăit: Dumnezeu sau Diavolul?”

Timpul, deciziile, vorbele, faptele  și gândurile sunt IREVERSIBILE! Această zi ar trebui să fie ziua în care avem o șansă să ”ne naștem din nou” pentru că Iisus spune fiecărui suflet: ”Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” (adică cine nu renunță la tot ce-i rău și minciună în viața lui și nu începe o viață nouă și adevărată împreună cu Dumnezeu, nu se va bucura de frumusețile din Paradis; însă se va bucura diavolul că a reușit să mai aducă încă un suflet în infern, chinuindu-l pe termen nelimitat!)

Cu ocazia unei noi șanse de a începe un lucru bun în viața noastră, nu vă doresc altceva decât să-L cunoașteți pe Dumnezeu Care este capabil să facă din fiecare suflet (iubitor, supus și credincios) un minunat înger de lumină! Nu doresc tradiționalul ”La mulți ani!”, pentru că nu văd rostul acestei urări, nimeni nu este capabil să dea zile nimănui și la ce folos multe zile trăite degeaba în minciună. ”O viață (scurtă sau lungă) îți este de ajuns ca să o trăiești frumos!”

paradise3407.blogspot.ro

 

 
Un comentariu

Scris de pe 30 Decembrie 2016 în ANUL NOU

 

Razboiul nevazut si vremurile de sfarsit

Noi suntem înconjuraţi pretutindeni de demoni. Sfântul Apostol Pavel spune că tot acest văzduh este plin de demoni care zboară în jurul nostru şi care ne atacă permanent. Toţi avem demoni în noi. Când te îndeamnă ceva din tine să urăşti, să vorbeşti de rău, să fii aspru cu lumea, să nu fii milos, toţi aceştia sunt demoni ai patimilor. Dar fiecare din noi are un demon dominant. La cei mai mulţi dintre noi demonul dominant este trufia.Dar există un demon al lăcomiei, un demon al banului – mamona. Şi aceşti demoni pot deveni demonii noştri dominanţi.

Noi trebuie să luptăm împotriva acestor demoni. Când cineva în mintea ta îţi spune: „De ce te întorci la Dumnezeu, că tu ai făcut aşa de multe păcate încât nu te va ierta niciodată! Cum poţi să te întorci la Dumnezeu, când ştii ce rău ai făcut în faţa Lui?”, tu zici că-i mintea ta, dar în fond e un dialog cu demonul din tine, căci acesta este un demon al minciunii, al deznădejdii.

Întoarce-te la Dumnezeu, căci Dumnezeu te aşteaptă. Când faceţi rugăciunea sunt mii de gânduri care vă asaltează. Când stai la televizor în faţa unui film, două ceasuri nu te mişti de acolo şi mintea ta nu mai fuge. Stai acolo şi te uiţi la ce se întâmplă. Dar încearcă să spui Tatăl nostru şi ai să vezi că o mie de gânduri o să îţi treacă prin minte. Tatăl nostru îl spui într-un minut şi-ţi trec o mie de gânduri prin minte… Zici că nu sunt gânduri păcătoase? Este adevărat, unele gânduri nu sunt păcătoase, pentru că demonul vrea să facă orice din tine, numai să nu spui rugăciunea. In timp ce spui „pâinea noastră cea de toate zilele“, îţi vine în minte că nu ai luat pâine de la magazin, sau te întrebi cât o fi ceasul, sau dacă afară plouă, sau ninge, sau e soare. O mie de gânduri inocente, dar ele toate au rolul satanic de a te îndepărta de la atenţia rugăciunii. Aşa că nu spuneţi: „gândurile mele au fost gânduri simple, copilăreşti”. Sunt copilăreşti, dar substratul lor este foarte adânc.

Cele mai multe fapte pe care le facem noi sunt fapte rele. Mai puţine sunt cele bune, pentru cărăul este foarte imaginativ. Uită-te la un om rău câte născoceşte ca să facă rău, câtă elaborare mintală iroseşte ca să-şi închipuie răul, câte mijloace are prin care face păcatul, prin care loveşte… Pe când omul bun este foarte simplu. El ştie că face binele şi îl face. Nu se omoară ca să inventeze tot felul de sisteme ascunse şi subterane.

Cum luptăm cu demonii

Este foarte greu să îi biruim pe demoni cu inteligenţa, cu pocăinţa sau chiar cu credinţa noastră, pentru că demonul este un înger căzut. El are inteligenţă mai mare decât a noastră, putere de înţelegere mai mare decât a noastră, el vede lucrurile mai mult decât noi. In orice luptă cu demonii, dacă nu suntem foarte bine căliţi, suntem pierduţi.

Rugăciunea e una dintre cele mai puternice arme pe care am primit-o de la Iisus Hristos, armă de care dracii fug. Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare era aşa de puternică, încât atunci când începea el să se roage, toţi demonii fugeau. Dumnezeu a pus în el această putere extraordinară, pe care o poate pune şi în noi, credincioşii de rând. Să avem o rugăciune puternică, nu chiar ca să mutăm munţii, dar măcar să speriem demonii, să ne curăţim. Calea postului este o cale de curăţire a trupului spre transparenţa cărnii, pentru că o carne îmbuibată este nepenetrată de duh. Nu se poate ca Duhul lui Dumnezeu să pătrundă într-o carne sătulă, îngrăşată. De aceea postul care duce la flămânzire face trupul mai transparent pentru cuvântul lui Dumnezeu. Inţelegem mai uşor poruncile lui Dumnezeu şi primim puterea de a-l birui pe diavol. Nu întotdeauna, fiindcă sunt demoni care nu se sperie de oricine.

Am şi eu experienţa mea. Am avut aici, acum câţiva ani, un tânăr american care era posedat. Nu făcea rău. Nu cădea jos, nu făcea spume la gură, dar avea o neîncredere totală în oameni. Se temea de Dumnezeu şi de biserică. Avea o frică. Când îi citeam molitvele Sfântului Vasile cel Mare, era cuprins de un tremur nervos. Gândul lui probabil se contracta în acele momente, încât scotea nişte sunete inumane. Nu făcea rău, nu m-a atacat niciodată, nu a încercat să mă lovească, să fugă de sub epitrahil. Dar avea aceste manifestări, care erau ale unui demon ce se sălăşluise în el, şi până când nu şi-a descărcat sufletul în spovedanie, nu a scăpat de acel demon. In momentul în care cade sub ispită, vine la mine şi îi citesc, până azi îi citesc rugăciunile. Dacă diavolul pune stăpânire pe inima lui, se manifestă aşa cum am spus, dacă nu, se manifestă numai prin gânduri, prin închipuiri păcătoase. Rugăciunile încep să lucreze, dar vin şi ispitele, îl luptă tot felul de imagini, gânduri care-i spun că Dumnezeu nu are putere asupra lui, că rugăciunile pe care i le citesc eu nu au aceeaşi putere ca la Sfântul Vasile, şi alte lucruri din acestea, ca să-l scoată de sub influenţa rugăciunii. Dar dacă ai o rugăciune puternică, dacă ai postit înainte, să ştiţi că diavolul fuge.

Dumnezeu lucrează prin cei care cred şi au primit harul lui Dumnezeu prin preoţie, indiferent de valoarea sau păcătoşenia lor. Unii sunt atraşi de intelectul unui preot, alţii de puterea rugăciunii, alţii de cuvântul duhovnicesc. Totdeauna există ceva care te atrage la un preot şi el prin aceasta are putere. Acesta e Harul care i s-a dat prin punerea mâinilor, prin care poate să lege tot ce se poate lega pe pământ şi să dezlege tot ce este legat pe pământ, după cuvântul Evangheliei.

Nu vă temeţi de gândurile de necredinţă

–   Părinte, vorbiţi-ne despre cum îşi poate recăpăta credinţa cineva care şi-a pierdut-o.

– Prin rugăciune şi răbdare. Este în Pateric o întâmplare. Un ucenic vine la Părintele său şi-i spune: „Avva, urăsc lumea. Simt cum în sufletul meu creşte ura împotriva lumii”. Şi Avva i-a zis: „Du-te în lume şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în lume, s-a întors şi i-a spus: „Urăsc lumea mai mult, pentru că am văzut în ce desfrâu şi păcate trăieşte“. Şi Avva i-a zis: „Du-te în peşteră şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în peşteră, a stat un an de zile şi întorcându-se, i-a spus Avvei: „Şi mai mult urăsc lumea, pentru că stând în peşteră, toate lucrurile mi s-au limpezit şi cugetând la ce se întâmplă în lume, am început să cred că lumea trebuie cu adevărat dispreţuită şi urâtă”. Şi l-a întrebat Avva: „Dar tu de când eşti în mănăstire?“. „De şapte ani“, a răspuns tânărul. Şi Avva a zis: „Uite la el, eu sunt de treizeci de ani monah şi el vrea să ajungă desăvârşirea în şapte ani!”.

Aşadar, nu vă temeţi de faptul că simţiţi că vă pierdeţi credinţa, pentru că acesta e asaltul diavolului. O rugăciune, chiar şi cu buzele, este o rugăciune! Ea este măcar atitudinea trupului, dacă sufletul nu este implicat, dar prin atitudinea trupului să ştiţi că şi sufletul se implică. Aşa cum, să zicem, într-un dans, ritmul şi muzica te fac să intri într-o anumită trepidaţie, tot aşa poziţia trupului şi rugăciunea buzelor trezesc treptat-treptat duhul nostru. Iar Dumnezeu o să dea la un moment dat şi ploaia binefăcătoare a lacrimilor şi o să fiţi fericiţi.

VREMURILE DE  SFÂRŞIT

Călugării şi vremurile de pe urmă

În multe mănăstiri călugării mi-au spus că ei rămân acolo până când se vor pune cip-urile, şi atunci vor părăsi mănăstirea. E foarte bine, dar le-am răspuns: „Dacă o cetate abandonată este o cetate pierdută, ce se va întâmpla cu o mănăstire!? Aici este loc sfinţit, aici sunt oasele călugărilor, ale părinţilor duhovniceşti, ale părintelui Cleopa, ale părintelui Paisie… Toate moaştele acestea vor fi profanate! Rămâneţi în mănăstire! Dacă vă vor împuşca, veţi fi împuşcaţi, dacă vă trimit la puşcărie, veţi merge la puşcărie! Dar asta este misiunea voastră, nu să fugiţi în munţi…” Poate nu-i rău nici plecatul acesta în munţi, unde vor veni oameni să-şi caute mângâierea… Dar poate datoria lor e să rămână în mănăstirea lor, să apere ideea monahală ortodoxă şi naţiunea creştină ortodoxă.

La sfârşitul veacurilor

– Care va fi sprijinul credincioşilor zilelor noastre când, după cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, la sfârşitul veacurilor nu vor mai exista povăţuitori?

– Nu cred că vor fi mai puţini decât au fost sub comunişti. Vom apela desigur la scrierile Sfinţilor Părinţi, întotdeauna vom face acest lucru, dar cred că Dumnezeu va trimite oameni, va avea grijă de noi. Dumnezeu va rândui cumva, ca la sârbi, va fi o trezire spirituală, va fi o întoarcere la credinţă, aşa cum a fost după comunism. Dumnezeu întotdeauna îl va ridica pe credincios din cădere, îi va ridica pe preoţi şi pe ierarhi din cădere şi se vor naşte întotdeauna noi duhovnici şi noi episcopi.

Ne  apropiem de sfârşit

Din ce în ce mai mult toate teoriile celelalte pierd teren. A căzut comunismul cu prăbuşire mare iar acum se prăbuşesc ideile materi­aliste ale lumii. Biruinţa este a lui Dumnezeu. Ne apropiem probabil de sfârşit. Dumnezeu să ne dea o inimă curată şi o vedere deschisă pentru a şti clipa în care El va veni din nou pe pământ. Să ne găsească pregătiţi şi nu ca pe oamenii pe care Stăpânul din parabolă i-a pedepsit pentru necredinţa lor şi pentru neprimirea cuvintelor pe care împăratul le trimitea prin solii săi.

Pr. Gheorghe Calciu,  cuvantul-ortodox.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Decembrie 2016 în DIAVOL

 

Fii tu insuti!

Alege să iubești,
Când ceilalți te urăsc.
Alege tu să mângâi,
Când toți ceilalți lovesc.

Alege să fii drept,
Când toți în jur doar fură.
Vorbește tu frumos,
Când toți ceilalți înjură.

Alege să oferi,
Când cel lipsit tu ești
Și n-aștepta răsplată
La rându-ți să primești.

Alege să duci lupta,
Deși ai mai căzut.
Să nu renunți la țintă,
Deși te simți pierdut.

Alege calea strâmtă,
Deși poate-i mai grea.
Să nu primești ispita,
Deși dulce e ea.

Alege să trăiești
Ca un necunoscut,
Dar lasă gol în urmă,
Când ceilalți te-au pierdut.

Alege să fii blând,
Cu cei ce-s răi fii bun,
Deși ceilalți te văd
Ca pe un om nebun.

Nu asculta de lume,
Alege să fii tu.
Să știi când să spui da,
Să știi când să spui nu.

Alege să spui da,
Mereu lui Dumnezeu,
Și nu pentru ispite,
Chiar dacă-ți este greu.

Alege să-ți dai viața,
Doar pentru Dumnezeu,
Iar când vine ispita,
S-o biruiești mereu.

Fii tu model în lume –
Creștin adevărat.
Alege să fii om,
Păstrează-te curat.

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 28 Decembrie 2016 în ELENA J.

 

Cea mai puternica arma impotriva gandurilor de desfranare

Cea mai puternică armă împotriva tuturor gândurilor păcătoase este rugăciunea, mai ales rugăciunea lui Iisus. Totuşi, există şi alte mijloace de luptă. Împotriva gândurilor de slavă deşartă şi înfumurare, trebuie să ne amintim că trupul nostru va putrezi; împotriva mândriei – să ne aducem aminte că numai mândria mănâncă toate faptele bune; împotriva pomenirii răului – să ne rugăm pentru vrăjmaşi; împotriva osândirii – să ne mustrăm din pricina mândriei, să ne amintim păcatele noastre şi să ne rugăm ca Domnul să-l îndrepte pe cel căzut în păcat şi să-l miluiască; împotriva gândurilor hulitoare – să nu acordăm atenţie hulei şi să o atribuim diavolilor, să o mărturisim (în general) la spovedanie, să citim o rugăciune pentru cel împotriva căruia este hula; împotriva gândurilor deşarte – să citim Sfânta Scriptură şi să cugetăm la Dumnezeu şi la cele dumnezeieşti; împotriva gândurilor desfrânate – să pomenim înfricoşătoarea Judecată, chinurile veşnice.

ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Decembrie 2016 în DESFRÂNARE