Azi v-astept la cabinet

Azi la cabinet v-aștept
Să vă prezint un prospect.
Efectul e garantat
Căci eu însămi l-am testat.
Dar vă las ca să ghiciți…
Despre ce-i vorba voi știți?
Este ca o alifie
Care poate chiar să-nvie,
Să te facă să zâmbești,
Să simți că adevărat trăiești.
Îți dă viață și putere,
Uiți durerea, cele rele…

Cum se-aplică? Să vă spun,
Căci la toate este bun:
Întâi pentru inimioară,
Deloc să nu te mai doară,
Bun ca antidepresiv,
Cu efect retroactiv,
Seara adormi fără chin,
Noaptea somnul îți e lin,
Dimineața te trezești,
Ba ai chef chiar să muncești.
Tensiunea o reglează
De cum se administrează.

Care alifie poate
Să le vindece pe toate,
Să aducă fericirea
Decât singură IUBIREA?

Așadar, eu vă aștept
La mine la cabinet.

ELENA J.

 

Aici parintele indeamna oamenii sa paraseasca cat mai curand orasele si sa se mute la sat

Dumnezeu a lăsat 2 luni ca oamenii să părăsească oraşele. Minutul 24.45

 

131 de ani de la moartea lui EMINESCU

Tu, Maestre al peniței ce-ai pictat cu litere,
Dând culoare poeziei alegând cuvintele,
Ai cântat Patria Mumă ce-ai iubit-o cu mult dor,
Ai cinstit limba și graiul străvechi al Românilor.

Ai cântat dorul în șoapte și Luceafărul cel blând,
Florile de tei și luna și pe Dumnezeu Cel Sfânt.
Ai cântat codrul și ploaia, susurul izvorului,
Stelelor celor aprinse, ai cântat și plopului.

Ai cântat iubirea-n rime și femeia cu mult dor,
Ai cântat și veșnicia pentru omul muritor.
Acum, tocul tău cel falnic s-a tocit și s-a uscat,
Dar, Maestre, la mormântu-ți, azi, de toate ești cântat.

ELENA J.

 

Suferinta

N-am lipsit de-acasă mult,
Dar ciudat, am observat,
Tocmai când plecată sunt
Cineva m-a căutat.

FERICIREA îmi bătu,
De mine a întrebat,
Dar fiindcă nu mă văzu
Degrabă ea a plecat.

Dar ‘napoi când am venit
Am găsit în prag bilet
Cu scris mare: bun găsit! –
SUFERINȚA sunt, te-aştept.

Elena J.

 

Pe vremea cand eram copil

Pe vremea când eram copil
Şi aveam sufletul fragil,
Credeam orice, iubeam curat,
Stăteam departe de păcat.
Vedeam viața în culori,
Nimic uscat, ci numai flori –
Doar zâmbete şi voioşie,
În suflet numai bucurie.
Iar cerul meu era senin,
Visam, cântam, zâmbeam din plin.

Dar norii negri au apărut
Odată ce eu am crescut,
Iar râul vieții lin, curat,
Crescând, şi el s-a tulburat
De lacrimi, griji şi supărări,
Oftat şi grele încercări.

Iar azi mi-e tot mai greu să cred
Că-n viață totul este drept
Cum în copilăria mea
A fost, o ştiu, a fost aşa –
Mereu uşor, frumos, senin,
Iar zborul vieții cald şi lin.

Azi îmi rămâne doar să lupt
Să am din nou ce am pierdut:
O inocență de copil,
Un suflet pur, nobil, fragil.

Elena J.