RSS

Arhivele lunare: decembrie 2011

Mai sunt si oameni buni…

Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș […] ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul.”

Împărăția Cerurilor este asemenea omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: „Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină?” Iar el le-a răspuns: „Un om vrăjmaș a făcut aceasta.” Slugile i-au zis: „Voiești deci să ne ducem și s-o plivim?” El însă a zis: „Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș, și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea.”

Matei, Cap.13, 24-30

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 decembrie 2011 în ZIUA JUDECĂŢII

 

Etichete:

Ce este Dragostea ?…

„Este ceva care nu pune condiţii, care nu are limite şi care nu are nevoi. Dat fiind că nu pune condiţii, ea nu cere nimic pentru a fi exprimată. Nu cere nimic în schimb. Nu pretinde să i se plătească cu aceeaşi monedă. Dat fiind că nu are limite, ea nu îl limitează pe celălat. Nu are sfârşit şi continuă pentru totdeauna. Nu cunoaşte experienţa graniţelor şi barierelor. Dat fiind că nu are nevoi, ea nu caută să ia nimic ce nu este dat de bunăvoie. Ea se străduieşte să nu ţină nimic pentru ea, nedorind să fie ţinută. Caută să nu dea nimic ce nu ar fi primit cu bucurie. Iar ea este liberă. Dragostea este ceea ce e liber, deoarece libertatea este esenţa a ceea ce înseamnă Dumnezeu, iar Dragostea este Dumnezeu exprimat.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 decembrie 2011 în DRAGOSTEA

 

Chiar daca…

Chiar dacă vântu-a vrut în zbor
în turme să ne-mpartă,
dar tot o cale, tot un dor
şi tot un Duh ne poartă.

Chiar dacă azi pe orice plai
sunt oi împrăştiate,
dar tot un staul sus în Rai
şi un Păstor au toate.

Chiar dacă n-am păstrat măcar
un singur dulce nume,
dar tot o jerfă, tot un har
ne-a smuls pe toţi din lume.

Chiar dacă azi oftăm stingher
că ne-a-mpărţit furtuna,
dar tot vom fi odată-n cer.
Şi-acolo vom fi una!

Costache Ioanid

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 decembrie 2011 în VEŞNICIE

 

Etichete: