RSS

Arhive pe categorii: IISUS

Razboiul demonilor impotriva rugaciunii

Și fiindcă rugăciunea îl unește pe om cu Hristos, satana a războit în mod nebunește rugăciunea cum nu a războit nimic altceva din lumea aceasta. Din practică, din experiența noastră duhovnicească, toți am constatat că nu întâlnește creștinul o atât de mare împotrivire și atât de multe greutăți în nicio altă lucrare, precum în cazul încercării de dobândire a rugăciunii curate. Când vine ceasul să vorbească omul mintitcu Hristos, luând în mână metanierul sau înălțându-și mintea, atunci are loc mobilizarea generală a demonilor. Atunci vor veni toate gândurile străine. Avem de-a face cu un bombardament general, din toate părțile.

Hristos, Domnul nostru, a petrecut 40 de zile în rugăciune și post pe muntele Sarantarion, în tot acest timp fiind ispitit de satana, și dând pildă veșnică tuturor, adică ne-a arătat că și noi vom fi ispitiți. Dacă pe Hristos a îndrăznit să-L încerce, cu mult mai mult pe noi ne va încerca. Din moment ce El Se ruga, și noi ne vom ruga. Dacă a îngenunchiat Hristos și S-a rugat intens, același lucru trebuie să facem și noi.

Mobilizăm toate puterile noastre, își mobilizează și vrăjmașul toate puterile, toate legiunile demonice. Câte gânduri nu ne trec prin minte în ceasul rugăciunii? Spunea un părinte: „Am de gând să notez toate gândurile ce-mi năvălesc în minte, vreme de un ceas de rugăciune. Un volum de câteva mii de pagini nu-i de ajuns. Și mai e nevoie și de vreo zece mii de mâini să scrie.” Astfel se naște nedumerirea: Așadar e mai bine să nu ne rugăm? Să depunem armele? Căci în clipa în care oprim rugăciunea, stă puțin și se întreabă și vrăjmașul: Ia să vedem, mai continui? Dacă continui tu, continuă și el, dacă te oprești, se oprește. Este extraordinar acest lucru. Căci rugăciunea lucrează îndoit. Are dublu efect. Pe noi ne luminează, pe ei îi arde. De aceea se și năpustesc, ca să ne oprească. Din pricina faptului că numele lui Hristos îi lovește pe demoni când zice: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” pune în mișcare lucrarea dumnezeiască. Pe îngeri îi umple de bucurie, iar pe demoni îi întristează. Ca urmare, la chinurile deja existente ale demonilor, se adaugă și alte chinuri. Este iadul, focul iadului.

Cineva l-a întrebat pe demon: „Ce vă arde cel mai mult?” „Rugăciunea”, a răspuns. Este „demonul” demonilor; „demonul” demonilor ce arde pe demoni; un iad ce înghite demonul, aceasta este pentru duhurile rele, rugăciunea în numele lui Hristos. De aceea se și luptă diavolul fără încetare și prin orice mijloace. Astfel, rugăciunea ia chipul unei dramatice și titanice lupte personale. Nu este vorba nicidecum să stai undeva comod și să spui: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”… Nu este așa. Poate așa se roagă unii, cei care încă se mai gândesc să înceapă ceva serios, iar demonul încă nu i-a reperat, nu i-a simțit că au de gând să se roage. Căci se poate întâmpla și lucrul acesta.

Efrem Ieromonahul, Schitul Vatopedin Sf. Ap. Andrei „Cuvinte simple din Sfântul Munte”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Mai 2017 în IISUS, RUGĂCIUNE

 

Cine vrea sa se rastigneasca pentru lume?

Nimeni de pe pamant nu putea sa izbaveasca lumea, fiindca toti erau lipiti de patimi si pacate. Pacatul era pricina a toata rautatea si veninul sarpelui lasat in om de diavol. Dumnezeu, ingrijorat de starea aceasta nenorocita in care zacea lumea, din iubirea Sa cea mare a voit sa-l ridice pe om din caderea aceasta jalnica si S-a adresat tuturor fiintelor ceresti: ingerilor, heruvimilor, serafimilor, arhanghelilor, intrebandu-i, care isi ia asupra sa misiunea aceasta grea de a-l salva si a-l mantui pe om. Cerul insa a ramas mut. Nimeni nu s-a gandit sa coboare la noi ca sa ne salveze.

Atunci, Fiul lui Dumnezeu fiind legat in aceeasi iubire cu Tatal si cu Duhul Sfant, a voit sa vina la noi. El a primit pentru mantuirea noastra sa ia aceasta misiune minunata. El n-a venit sa viziteze Ierusalimul, Bethleemul sau Nazarethul, n-a venit sa viziteze tarile si orasele de pe pamant. El a stiut ca vine intr-o misiune foarte grea si desi venea printre ai sai, acestia nu L-au cunoscut si nu L-au primit. El a venit la paharul cel amar din Gradina Ghetsimani, a venit la coroana de spini, El, Imparatul Slavei, a venit sa fie batut scuipat si hulit, iar apoi rastignit pe Cruce; El a venit sa-Si verse tot sangele pentru ca sa ne impace cu Tatal Sau. Iata iubire dumnezeiasca, caci Tatal L-a trimis ca sa ne scape de toate blestematiile si sa ne impace cu El.

PV

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Aprilie 2016 în IISUS, Uncategorized

 

Nu sta de vorba cu gandurile rele

Să ne înarmăm cu rugăciunea de un singur gând – Rugăciunea lui Iisus, silindu-ne neîncetat mintea să petreacă în inimă. Aşa cum cel ce vede o piatră în drumul lui o dă numaidecât la o parte dintr-o singură mişcare, la fel şi noi, recunoscând gândul care ne supără, îl înlăturăm degrabă printr-o scurtă spovedanie, ca pe o stavilă ce s-a ivit în calea noastră. Atunci totul devine mai simplu şi mai limpede. Omul se înalţă în planul duhovnicesc, lăsând în urmă tot ce este psihologic sau sufletesc. Altminteri toate întâlnirile şi spovedaniile noastre se vor transforma în discuţii nesfârşite la nivel psihologic care nu aduc folos nimănui.  (Arhim. Zaharia Zaharou)

Niciodată nu trebuie să vă opriți asupra gândurilor care vin. Treceți pe lângă ele, iar dacă se încăpățânează să vă stea în drum, să le respingeți cu Rugăciunea lui Iisus și să vă curățiți inimile voastre. (Sf. Nicon de la Optina)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Februarie 2016 în IISUS, RUGĂCIUNE, Uncategorized

 

Nu Te duce de la noi!

Gadareni suntem, Iisuse,
plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse,
Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele
şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi! 

Nu Te duce, fără Tine,
suntem orbi, flămânzi şi goi,
ia-ne tot ce-avem mai bine,
toate n-au un preţ cât Tine,
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care
şi-azi Te-alungă iar ’napoi.
Arse-n dor de vindecare,
plâng atâtea răni amare,
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite
varsă-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite,
nu le părăsi zdrobite,
nu Te duce de la noi!

Doamne, Oastea Ta umilă
duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă,
dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi!

Traian Dorz

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Februarie 2016 în IISUS

 

Biruieste-l pe diavol repetand cat mai des numele lui Iisus

Sfântul Macarie spune: „Să te rogi oricum, dar des. Iar să te rogi cu adevărat este lucrarea Sfântului Duh”. Sfântul Ioan Scărarul scrie: „Când ţi se întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruieşte-l pe potrivnicul cu numele lui Iisus, repetându-l des, cât mai des. O armă mai puternică şi mai plină de izbândă nu vei găsi, nici în Cer, nici pe Pământ”. Mijlocul principal, unic şi mai potrivit pentru dobândirea faptelor ce ţin de mântuire şi de desăvârşirea duhovnicească, este repetarea deasă a rugăciunii, oricât ar fi ea de neputincioasă. Roagă-te şi gândeşte-te la tot ce vrei, şi gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune; „roagă-te şi fă ce vrei” şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare. Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, numai să te rogi mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

Părintele Arsenie Boca

 
3 comentarii

Scris de pe 23 Iunie 2015 în IISUS

 

Cuvantul Sfantului Teofan Zavoratul

Este nevoie ca în tot restul zilei să strigăm din inimă cât mai des către Dumnezeu cu spuse scurte, potrivit cu nevoia sufletului şi cu împrejurările. De pildă, atunci când începi ceva, să zici: „Binecuvântează, Doamne!” Termini lucrul? Zi: „Slavă Ţie, Doamne!” şi nu numai cu limba, ci şi cu simţirea inimii. Se răscoală vreo patimă? Zi: „Mântuieşte, Doamne, că pier!” Năvăleşte beznă de gânduri tulburătoare? Strigă: „Scoate din temniţă sufletul meu!” Te trage păcatul la lucruri nedrepte? Roagă-te: „învaţă-mă, Doamne, în cale!” sau: „Nu da spre tulburare picioarele mele!” Păcatele te apasă şi te aruncă în deznădejde? Strigă cu glasul vameşului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Şi tot aşa, în fiecare împrejurare. Sau pur şi simplu zi cât mai des: „Doamne, miluieşte! Stăpână de Dumnezeu Născătoare, miluieşte-mă! Îngere al lui Dumnezeu, păzitorul meu cel sfânt, apără-mă!”, ori strigă cu alte cuvinte de acest fel, numai să strigi cât mai des în felul acesta, străduindu-te în tot chipul ca ele să iasă din inimă, ca şi cum ar fi stoarse din ea. Dacă vom face aşa, vom săvârşi adeseori urcări din inimă cu mintea spre Dumnezeu, dese întoarceri spre Dumnezeu, deasă rugăciune, iar îndesirea aceasta împărtăşeşte deprinderea împreună-vorbirii minţii cu Dumnezeu.

 
5 comentarii

Scris de pe 20 Octombrie 2014 în IISUS, RUGĂCIUNE

 

Cea mai puternica rugaciune

Sunt mai multe feluri de rugăciuni: cu limba, cu mintea şi cu inima. Cea mai înaltă rugăciune este rugăciunea din inimă, adică cu participarea inimii, prin umilinţă, zdrobire şi lacrimi. Rugăciunea minţii este mai înaltă ca rugăciunea orală pentru că participă la ea şi gândurile, adică atenţia minţii. Cel ce se roagă cu atenţia minţii la tot ce rosteşte, acela se roagă cu mintea, însă nici aceasta nu este desăvârşită. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea minţii este rugăciunea cu un picior, adică este jumătate de rugăciune, pentru că rămâne în cap şi nu participă la ea şi inima.Dar când la rugăciune se uneşte mintea cu inima, adică gândurile minţii coboară, cu darul Domnului, în inimă, atunci s-a făcut zămislirea rugăciunii celei duhovniceşti, adică am ajuns la cea mai înaltă rugăciune numită rugăciunea inimii.

Părintele Cleopa

 
4 comentarii

Scris de pe 15 Octombrie 2014 în IISUS, RUGĂCIUNE