RSS

Arhive pe categorii: RUGĂCIUNE

Oricare ar fi motivul unei intristari, este numai de la draci

Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi.

Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea.

Ce înseamna asta: “Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Şi această stare continuă de veselie pe unde trăieşti, este şi o stare de rugăciune şi o trăire creştină şi de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că asta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoştinţele tale, ştie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenţia ta. Vezi, nişte părinţi, mama şi tata, când văd pe copilul lor că-şi pune toata nădejdea în ei, mor de dragul lui şi nu ştiu ce să-i mai dea.

 Pr. Arsenie Papacioc, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 Ianuarie 2017 în RUGĂCIUNE, SFATURI

 

Rugaciunea facuta noaptea poate deschide cerurile

Într-una dintre vizitele mele la Părintele, mi-am amintit şi i-am pomenit un fragment din cuvântarea Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciune: „Aşa cum rugăciunile făcute noaptea de Apostolii Pavel şi Sila au deschis porţile temniţei, tot aşa şi rugăciunea făcută noaptea de către creştini poate deschide porţile Cerurilor”. Bătrânul s-a bucurat mult când a auzit acestea.

‒ Foarte frumos, mi-a spus vesel. Unde ai găsit fragmentul? Să-l copiezi şi să mi-l aduci şi mie în întregime. Aşa este, cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, aşa se întâmplă la rugăciunile de noapte. Când te trezeşti noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă ca să adormi la loc, ci să te ridici, să îngenunchezi în faţa lui Hristos răstignit şi a sfinţilor Săi şi să te rogi cu smerenie şi cu iubire. O jumătate de oră, un sfert, zece minute, cinci, cât poţi. Vei afla mare ajutor. Să te duci şi la privegheri.

Părintele nu mi-a zis nimic despre el, dar, din ce am aflat de la un restrâns cerc de apropiaţi ai săi, chiar dacă nu citise acea Omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur, o punea în practică în fiecare noapte. Ba mai mult, făcuse înţelegere cu mulţi dintre fiii săi duhovniceşti să se roage împreună, la anumite ore, în fiecare seară. Această comuniune în rugăciune dintre Părinte şi fiii duhovniceşti îi unea, în chip tainic, cu Hristos, şi între ei, şi le era de mare ajutor în viaţă.

Pr. Porfirie

 

 
2 comentarii

Scris de pe 3 Decembrie 2016 în RUGĂCIUNE

 

Sa nu ingaduim grijilor sa stea niciun minut in mintea noastra atunci cand ne rugam

Grijile vieţii ne sufocă până într-atât, încât n-avem timp nici să ne rugăm. Aceasta este izbânda vrăjmaşului. Casa, îmbrăcămintea, mâncarea şi multe alte lucruri sunt absolut necesare pentru buna vieţuire a omului. Deci trebuie să ne îngrijim pentru dobândirea lor. Aceasta nu este păcat. Aşa a voit Dumnezeu să rânduiască viaţa noastră. Diavolul, lucrătorul tuturor răutăţilor însă se osteneşte neîncetat să preschimbe orice bine în rău şi distruge grija binecuvântată, măsurată şi sănătoasă, într-una iraţională, continuă şi obsesivă, care întunecă mintea şi strâmtorează inima. Această stare duce, nici mai mult, nici mai puţin, la astenie sufletească, pentru vindecarea căreia avem nevoie de sfaturile Domnului, de încrederea în Pronia divină: „Nu vă îngrijiţi zicând: „Ce vom mâncace vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca?” Căci Tatăl vostru din ceruri ştie că voi aveţi nevoie de acestea… De aceea, nu va îngrijiţi de ziua de mâine, căci aceasta se va îngriji de ale ei!” (Matei 6, 31-34)

Aceasta nu înseamnă să nu facem nimic, ci îngrijindu-ne de ceea ce este necesar, să nu ne împovărăm cu griji de prisos, care aduc după ele osteneală trupească şi sufletească. Elementul păcătos al grijii de multe este acesta: urmăreşte egoist suficienţa de sine. Pe toate vrea să le facă singură, pe toate vrea să le reuşească fără Dumnezeu. Punându-şi orice nădejde în ea însăşi, în puterile ei şi în forţele de care dispune, ignoră sau şi dispreţuieşte Pronia divină. Aceasta are ca ţintă principală a vieţii dobândirea bunurilor lumeşti şi consideră viaţa pământească un scop în sine. Faţă de viaţa viitoare şi veşnică, rămâne nepăsătoare. Vedeţi ce duh potrivnic lui Dumnezeu se găseşte în grija de multe? Deci să ne luptăm cu acest rău! Să stăm împotriva vrăjmaşului, ca şi când ne-ar îndemna să facem omor! „Cum să mă lupt?”, mă veţi întreba. Să începem, şi vom afla… mai întâi cu rugăciunea. Să scăpăm de orice grijă lumească. La fel să facem, în continuare, şi cu toate celelalte fapte şi preocupări ale noastre. Modul este simplu: la ceasul rugăciunii, când apare în minte vreun gând, să-l alungăm fără întârziere. Şi dacă vine din nou, din nou să-l alungăm. Aşa să facem continuu şi fără oboseală. Să nu îngăduim grijilor să stea niciun minut în mintea noastră atunci când ne rugăm. Aceasta este lupta! Şi vom vedea roadele. Este suficient să stăruim.

Sf. Teofan Zăvorâtul, manastireasuruceni.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 Noiembrie 2016 în RUGĂCIUNE

 

Sinucigasii nu se trec pe pomelnic

O venit o femeie din Brasov si mi-a zis: „Parinte, is tot bolnava!” „De cat timp esti bolnava?” „De vreo treizeci de ani.” „Umbli la biserica?” „Umblu!” „Te rogi?” „Ma rog!” „Te spovedesti?” „Ma spovedesc, Parinte. In fiecare luna aproape ma spovedesc.” O femeie cuminte, no…

„Faci parastase pentru cei morti?” „Fac, Parinte, toate randuielile. Da’ is bolnava de numai nu-mi iese sufletul! Atata-s de bolnava!” Zic: „Dumneata gresesti undeva inaintea lui Dumnezeu! Eu n-am de unde sa stiu, ca nu-s Parintele Arsenie, dar, daca-mi dai voie, hai sa ne rugam! Ma rog si eu, si dumneata, sa ne arate Domnul Hristos unde gresesti dumneata.”

Dupa un an de zile abia ne-am dat seama de unde vine necazul. Si stiti de unde am aflat? Tot din marturisirea dumneaei. Ea punea pe pomelnic spanzurati. Si o intreb: „De cat timp pui dumneata spanzuratii pe pomelnic?” „Pai de treizeci de ani de zile.” „De treizeci de ani de zile esti tot bolnava, vezi? Nu cumva sa ai in minte ca ai fi mai buna decat Hristos sau decat Dumnezeu!” Vedeti? Aici e greseala oamenilor!

Eu le atrag atentia si acum, tot mereu le atrag atentia: Aveti grija, sa n-aveti in minte ca veti fi cumva mai buni ca Hristos sau ca Dumnezeu. Niciodata! Daca randuiala Bisericii zice sa nu-l pui pe pomelnic, pai nu-l pui! Ca pui la urma oricum cu tot neamul lor, si acolo il cuprinzi si pe el. Asta e altceva! Biserica e ca o mama! Tot buna! Pe toti ii cuprinde la slujba. Pai da las-o asa cum e lasata de la Sfintii Apostoli, de la Domnul Hristos incoace. De la Sfintii Parinti si pana in ziua de astazi nu e modificat nimic! Noi tinem randuiala cum ne-au lasat-o ei. Dar oamenii au impresia ca or fi mai buni.

Din Pr. Ghelasie Tepes, Parintele Arsenie Boca, http://www.ganduridinierusalim.com/

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Aprilie 2016 în RUGĂCIUNE

 

Cat de important este sa intocmesti un pomelnic pentru cei adormiti

Rugăciunile  tuturor celor din veac adormiți în dreaptă credință, pot fi, deopotrivă, un îndemn de a cugeta profund la moarte, socotită de Sfinții Părinți drept „cea mai înaltă filozofie a vieții”. Ne vine greu să acceptăm că petrecerea noastră pământească se va sfârși. Dar, dacă ne vom gândi adesea la moartea vremelnică a trupului, ne vom izbăvi de moartea cea veșnică. În societatea contemporană, ce exaltă plăcerile și bucuriile înșelătoare ale existenței biologice, îndemnul de a medita la moarte pare utopic. Cu toate acestea, Sfântul Ioan Scărarul glăsuiește: „cugetă la moarte și nu vei greși în veci”. Bătrânii noștri probabil aveau acces mai greu la astfel de cugetări, dar simțeau, aveau convingerea că moartea nu înseamnă dispariție, ci mutare într-o altă lume. Așa îmi explic de ce acordau o atenţie aparte soroacelor la care Biserica cheamă poporul să-și cinstească strămoșii. Îmi amintesc cu câtă grijă pregăteau bunica și mama coșul cu plăcinte, cozonac ori colaci. De cu seară, puneau la fiert grâul, veghindu-l cu dragoste și rugăciuni. Tot atunci se întocmeau pomelnicele.

Ați observat? Cei bătrâni au o memorie de invidiat. Aștern pe hârtie o mulţime de nume, într-o ordine doar de ei știută. Și acum întâlnesc asemenea mărturii ale neuitării, ale iubirii, purtate de mâini brăzdate de muncă și vremi, aduse cu lumânarea aprinsă către dumnezeiescul altar. Hârtiile cu numeroasele prenume așezate în coloane stau cuminți, așteptând să fie pomenite la Sfânta Proscomidie, Dumnezeiasca Liturghie și slujba parastasului. Vă mărturisesc că am lansat o provocare unor tineri: „Vă rog, scrieți toate rubedeniile voastre decedate, adăugând cunoștințe, colegi, prieteni, profesori trecuţi la Domnul”. Cu amărăciune, am constatat că rezultatul s-a arătat, de cele mai multe ori, dezamăgitor. Unii nu știau nici cum se numesc nașii de botez ori chiar străbunicii lor.

Vedeți cât de important este să întocmești un pomelnic pentru cei adormiți? El adăposteşte un întreg arbore genealogic, alcătuit ad-hoc, dovedind puterea iubirii și a neuitării strămoșilor, mărturisind că moartea, oricât de dureroasă și înfricoșătoare s-ar arăta, nu ne desparte de cei dragi. Cred cu tărie că scrierea pomelnicului celor aflaţi în veşnicie reprezintă nu doar un act de cult, ci și de cultură, determinându-ne să nu ne uităm spița neamului.

Arhimandritul Mihail Daniliuc, http://www.doxologia.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 Aprilie 2016 în RUGĂCIUNE

 

Ce putere au rugaciunile pentru cei adormiti ?

– Frate, ce spune Hristos? Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă. Cine se leapădă de voi, de Mine se leapădă. Ia gândeşte-te că arhiereii şi preoţii toţi sunt ucenici ai lui Hristos şi ei mijlocesc în Sfântul Altar prin rugăciuni şi părticele. Voi ştiţi că pomelnicele acestea care vin de la popor, toate merg în Sfântul Altar prin rugăciuni şi părticele, pe care le scoatem dimineaţa cu Sfânta Copie la Sfânta Proscomedie şi le punem pe Sfântul Disc, ele sunt numai blagoslovite. Iar după Sfânta Epicleză, părticelele, numite şi miride, se pun în Sfântul Potir şi aşa cei pomeniţi la vii şi la morţi se împărtăşesc nevăzut din cele sfinte şi dobândesc iertare de păcate. Iată ce mare valoare are Sfânta Liturghie! De aceea suntem datori să mergem regulat la Sfânta Liturghie, ca să ne împărtăşim haric de Sfintele Taine, atât prin rugăciune, cât şi prin sfintele părticele care se scot pentru noi şi se pun în Sfântul Potir.

Pr. Cleopa Ilie, manastireasuruceni.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Martie 2016 în RUGĂCIUNE

 

Roaga-te neincetat !

Apucă-te de o rugăciune mică şi scurtă şi săvârşeşte-o mereu şi în timpul lucrului şi în timpul liber şi când umbli şi când şezi, neîncetat. La început ai să te trudeşti când ai să spui această rugăciune, dar mai târziu ea se va spune singură. E de ajuns numai să te apuci şi să te osteneşti fără întrerupere. Această rugăciune este: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“. În acest timp, luarea aminte nu trebuie s-o ţii în cap şi nici asupra dumitale, ci în inimă, acolo înlăuntru, în dreptul sânului stâng. Când te vei deprinde, atunci prin această deprindere, vei izgoni tot ce tulbură şi vei aduce pacea în suflet.

http://www.pateric.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 Martie 2016 în RUGĂCIUNE