Zilnic multumesc lui Dumnezeu pentru tot

Zilnic mulțumesc Divinității pentru fiecare moment pe care îl trăiesc. Astăzi m-am decis să aștern câteva motive de mulțumire pe hârtie:
1. Mulțumesc pentru aceasta zi;
2. Mulțumesc pentru patul care m-a ajutat să mă odihnesc;
3. Mulțumesc pentru sănătatea mea;
4. Mulțumesc pentru că pot vedea tot ce se află în jur;
5. Mulțumesc pentru familia mea;
6. Mulțumesc pentru fiecare provocare ce îmi dovedește că pot și merit mai mult;
8. Mulțumesc pentru toate informațiile pe care le citesc, pe internet sau în cărți;
9. Mulțumesc pentru ocazia de a pune tot ce aflu în practică;
10. Mulțumesc pentru șansa de a oferi celor din jur din cunoștințele mele;
11. Mulțumesc pentru fiecare comentariu sau mesaj primit;
12. Mulțumesc pentru Soare și Luna;
13. Mulțumesc pentru corpul meu care merita iubire și prețuire;
14. Mulțumesc pentru apa pe care o beau și care mă purifică;
15. Mulțumesc pentru mâncarea ce îmi hrănește trupul;
16. Mulțumesc pentru muzica ce îmi încântă urechile și îmi aduce bună-dispoziție;
17. Mulțumesc pentru încă o zi;
18. Mulțumesc pentru ca Te am alături în fiecare moment;
19. Mulțumesc pentru oamenii care intră în viața mea și care ma motivează să imi asum 100% responsabilitatea;
20. Mulțumesc și atât.
Lista poate continua, sunt sigur. O voi face în continuare. În timp ce scriam, mâ gândeam că avem atât de multe motive să mulțumim și totuși încă ne plângem. Să spunem mai des MULȚUMESC, nu doar lui Dumnezeu, ci tuturor celor din jur.
Mulțumesc e biletul spre noi experiențe minunate. Este asumarea faptului că tu ai cerut/creat ceva, indiferent dacă îl percepi ca fiind bun sau rău. Când spui „mulțumesc” spui de fapt: „sunt pregătit să învăț această lecție și știu că îmi ești alături Doamne.”
Și ajutorul vine fără îndoială. Mă simt minunat. Nu contează cât de des ai facut asta până acum. Întotdeauna este loc și timpul potrivit pentru un nou început.
MULȚUMESC!

Razvan Danc

 

Sa nu raspunzi la binefaceri cu recunostinta este deopotriva degradant

Să nu răspunzi la binefaceri cu recunoştinţă este deopotrivă degradant; de aceea pînă şi nerecunoscătorii se plîng de nerecunoştinţă, în vreme ce de toţi în egală măsură se lipeşte defectul acesta pe care toţi îl dispreţuiesc, ba chiar se ajunge atît de departe în direcţia opusă încît unii ne devin cei mai aprigi duşmani nu doar după ce au primit binefaceri, ci tocmai din cauza lor.

Nu pot nega că la unii lucrul acesta se întîmplă din cauza firii lor ticăloase, iar la cei mai mulţi – pentru că timpul care trece şterge amintirea. Căci binefacerile care la început au fost vii în gîndul lor, s-au estompat pe măsură ce s-au îndepărtat în timp; ştiu bine că despre oamenii aceştia am avut o discuţie cu tine, în care tu i-ai numit nu nerecunoscători, ci uituci, de parcă ceea ce-l face pe un om să fie nerecunoscător l-ar putea scuza sau de parcă el nu ar fi un nerecunoscător pentru că, pur şi simplu, i s-a întîmplat asta, în vreme ce doar cel căruia nu i se întîmplă aşa ceva este nerecunoscător.

Există multe soiuri de oameni nerecunoscători, tot aşa cum sînt multe soiuri de hoţi sau de ucigaşi – vina lor este una singură, dar în detalii este o uriaşă diversitate: există nerecunoscătorul care tăgăduieşte că a primit o binefacere, pe care chiar a primit-o; nerecunoscătorul care se preface; nerecunoscătorul care nu răspunde la binefacere; şi, cel mai nerecunoscător dintre toţi, este cel are a uitat.

Seneca

 

Ai grija de familia ta! E tot ce ai mai scump pe lume

 

Viata fiecarui om e plina de minuni

Maică Domnului, arată-mi minunile creştineşti ale acestei lumi.

– Ce minuni vrei să-ţi arăt? Viaţa fiecărui om e plină de minuni. Crezi că lucrurile se petrec în viaţă aşa, la întâmplare? În toate momentele fericite şi frumoase din viaţa oamenilor ai să vezi intervenţiile noastre ocrotitoare. Uită-te numai la viaţa ta şi ai s-o vezi încărcată de miracole. N-ai mai vrut să fii preot şi te-am ajutat să devii sociolog. Ai vrut glorie, avere şi dragostea celor din jur şi pe toate ţi le-am dat. Te-ai plictisit de unele persoane din jurul tău şi le-am îndepărtat, deşi ţi le-am dat spre binele tău. Crezi c-a fost uşor să găsesc atâtea mii de oameni care să vrea să lucreze cu tine, să se împrietenească cu tine, să nu te fure, să nu te înşele, să te ajute şi de care tu să te plictiseşti aşa de repede? Gândeşte-te că am făcut astfel de minuni pentru miliarde de oameni de două mii de ani, dar ei nu le văd şi cred că totul e întâmplare, noroc sau destin aranjat de stele. Priveşte-ţi viaţa din perspectiva mea şi ai să vezi că ţi-am fost mereu alături, la examene şi în carieră, în familie şi în afaceri. Ţi se părea normal să te ajut şi nici măcar un ”Mulţumesc” din inimă nu mi-ai adresat. Ia gândeşte-te ce-ar fi fost viaţa ta fără intervenţia mea şi a celorlalţi sfinţi care te-au ajutat? Scrie despre minunile vieţii tale şi ale celor din jurul tău şi va fi suficient să înflăcărezi inimile celor care te vor citi şi să le îndrepţi sufletele cu smerenie către Fiul Meu.

Bruno Stefan, sfantulmunteathos.wordpress.com

 

Unii mor de foame iar altii de imbuibare

Sunt oameni care își fac probleme din tot felul de nimicuri. Unii nu pot dormi din cauză că au mâncat prea mult, alții se îmbolnăvesc din îmbuibare. Hipermarketurile aruncă tone de mâncare gata să expire din cauză că nu își pot permite să o dea gratis. Au ajuns frigiderele multora atât de pline că nu se mai închid. Ca șifonierele. Parcă niciodată egoismul oamenilor nu a fost mai mare. Faptul că frigiderul geme de mâncare dovedește că avem mult și facem puțin. În mod sigur Dumnezeu nu ne va judeca după cât avem ci după cât am dat din ce avem.

Când mă mai gândesc câte mofturi fac unii prin magazine, e greu să alegi produsul care îți trebuie când ai atâtea de care n-ai nevoie. Când unii oameni mănâncă pământ din cauza lipsei iar alții calamari și icre de somon, îți dai seama că ceva lipsește în toată ecuația asta. Dumnezeu!Un om cu Hristos nu mănâncă extravagant cu Lazăr lângă el. Doar pe propria răspundere. Să fii bogat nu-i mare lucru. Să fii bogat și să nu-ți pese e iad curat. Să fii bogat și să iubești mila dând și la alții aduce a cer.

Alexandru F.

 

Cartirea impotriva lui Dumnezeu este un pacat foarte mare

Deseori cartim impotriva lui Dumnezeu, ne ridicam impotriva Lui, Il judecam: “De ce, de ce, Doamne, ma pedepsesti?“. Noi singuri nu constientizam, nu simtim vina noastra, dar Domnul cunoaste negreala inimilor noastre si ne pedepseste dupa faptele noastre.

Cartirea impotriva lui Dumnezeu este un pacat foarte mare, pentru care Dumnezeu ii pedepseste pe oameni. Amintiti-va exemplul dat in Biblie, in Cartea Iesirii. Poporul lui Israel, care a mers cale lunga prin pustiul Sinait si care tanjea dupa carnea si legumele egiptene, s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a trimis lui hrana cereasca si dumnezeiasca – mana. Oamenii spuneau: “Ne-am saturat de aceasta mancare nepotrivita!“. S-a ridicat tot poporul, iar aceasta este mai rau decat cartirea unor oameni aparte.

Cartirea intregului popor este o grava ofensa adusa lui Dumnezeu. Si Domnul a pedepsit aspru poporul Israel pentru aceasta cartire. El a trimis asupra lui multime de serpi care ii muscau pe israeliteni, iar acestia mureau in numar mare. Si doar atunci cand, dupa porunca Domnului, Moise a inaltat chipul sarpelui de arama si a indemnat poporul sa priveasca la acest sarpe cu credinta si cu rugaciune la Dumnezeu – a incetat cumplitul dezastru, fiindca sarpele de arama a insemnat prefigurarea Domnului Iisus Hristos rastignit pe cruce. Cand noi cartim impotriva lui Dumnezeu, diavolul inmulteste necazurile – acele necazuri pe care le primim din pedepsele lui Dumnezeu.

Sfantul Luca al Crimeei

 

Despre recunostinta

Nepotul unui sfânt părinte, din obişnuinţă rea se apucase de furat. Fiind prins a fost condamnat pe loc la osândă prin spânzurătoare. Călăii care îl duceau la moarte au cerut la toată lumea adunată să strângă o sumă oarecare de bani pentru că vroiau să-l scape de la moarte. Dar nu s-a găsit nimeni să dea aceşti bani pentru salvarea lui. Mergând cu el spre spânzurătoare, s-a găsit cineva care a plătit drahmele necesare, iar cel condamnat a fost eliberat. Cine poate spune bucuria cea mare a acestui om scăpat de la moarte? A fost şi el recunoscător, căci a rămas să slujească toată viaţa omului acestuia cu inimă bună, care a plătit pentru el. Cu cât mai mult suntem noi datori Scumpului nostru Mântuitor care a plătit cu viaţa Sa pentru salvarea noastră de la moarte şi de la chinurile iadului? Nimeni nu s-a găsit pe faţa pământului care să plătească marea datorie pe care o aveam şi de altfel nimeni nu putea aduce o astfel de jertfă. Acum rămâne ca El – Mântuitorul nostru – să vadă pe fiecare dintre noi cum îi răsplătim şi cum ne facem datoria faţă de bunătatea Sa dumnezeiască.a

 

Nemultumit de viata ta ?

Te obosește faptul că trebuie să te scoli mereu dimineață? Alții nu s-au mai trezit.
Te enervează că ajungi obosit acasă după serviciu? Alții și-ar dori să aibă unul.
Te enervează că trebuie să ștergi mereu praful, să speli rufele și vasele? Alții și-ar dori să aibă ce șterge.
Te irită plânsul, râsetele și zburdălnicia copilului tău? Alții și-ar dori să poată avea un copil.
Te deranjează faptul că familia sau prietenii îți cer ajutorul? Alții plâng de singurătate și că nu-i sună nimeni.
Te obosește școala și învățatul? Alții nu au avut șansa la educație.
Te obosește faptul că trebuie să gătești zilnic? Alții și-ar dori să aibă ce găti.
Te obosește mersul pe jos? Alții și-ar dori să se poată da jos măcar din pat.
Te enervează faptul că nu găsești loc de parcare pentru mașină? Alții și-ar dori să aibă ce parca.
Te îngrijorează faptul că nu ai reușit încă să-ți schimbi telefonul învechit? Alții nu-l au nici pe primul.
Te deranjează că trebuie să plătești facturi și impozite? Alții și-ar dori să aibă ce le impozita.
Te deranjează faptul că trebuie să faci zilnic aceleași lucruri? Alții nu au avut vreodată astfel de prilejuri și binecuvântări.

Ne-am obișnuit să ne plângem de ce ne lipsește, uitând să fim recunoscători pentru cele ce deja le avem. Ne-am obișnuit să râvnim la cei mai bogați decât noi, uitând că sunt oameni care n-au nici ce avem noi și care și-ar dori să fie în locul nostru. Am uitat prea uşor că lucrurile mărunte de fiecare zi ne fac viaţa mai frumoasă. Ne stresează exact acele lucruri care ar trebui să ne facă să săltăm de bucurie. Încărunţim aşteptând lucruri grozave, experienţe uimitoare și minuni, uitând că cea mai mare minune suntem noi, minunea de a exista, de a fiinţa! Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Învață să-ți prețuiești prietenii, sănătatea, viața și darurile de zi cu zi. Învață să prețuiești azi, ca să nu ți se ia mâine.

Elena J.

 

Fii recunoscator pentru toate !

Sunt recunoscător / recunoscătoare:

Soției / soțului care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine și nu cu altcineva.
Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele, înseamnă că este acasă și nu pe străzi.
Impozitelor pe care le plătesc, asta înseamnă că sunt angajat.
Murdăriei de curățat dupa o întâlnire cu prietenii, înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.
Hainelor care sunt puțin cam strâmte, înseamnă că am destul de mâncare.
Umbrei mele care mă însoțește la muncă, înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.
Podelei care trebuie stearsă și ferestrelor care trebuiesc spălate, înseamnă că am o locuință.
Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul străzii,  înseamna că pot să merg și că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.
Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini, înseamnă că pot auzi.
Grămezii de rufe de spălat și călcat, înseamnă că am haine de îmbrăcat.
Oboselii și durerilor musculare la sfârșitul unei zile, înseamnă că am fost capabil să muncesc din greu.
Soneriei care mă trezește în zorii zilei, înseamnă că sunt viu.

 

Despre nerecunostinta

Se povesteşte într-o carte veche, că un împărat foarte credincios şi temător de Dumnezeu, avea pe lângă el o mulţime de miniştri plini de mândrie, îngâmfaţi şi fără frică de Dumnezeu. Nu ştia împăratul cum să-i facă să înţeleagă că purtarea lor este o grosolănie nebunească şi o mare netrebnicie omenească. Ce credeţi că a făcut împăratul? A vorbit cu un cerşetor pe care l-a chemat şi l-a învăţat să vină în ziua următoare la ora mesei şi când va fi el la masă împreună cu toţi miniştrii lui, să vină şi el şi să se aşeze la masă cu pălăria pe cap. Să nu zică nimic, să mănânce, apoi să se scoale şi să plece, fără să spună nici măcar bună ziua.

Aşa a făcut cerşetorul, căci a doua zi pe când împăratul era la masă cu toţi miniştri lui îngâmfaţi, a venit şi el şi fără să spună un cuvânt, se aşeză la masă, mănâncă şi bea cu lăcomie cât îi place şi cu pălăria pe cap. Toţi miniştri se uitau îngroziţi şi aşteptau să vadă ce zice împăratul. Mare le-a fost mirarea şi nu ştiau ce să creadă văzând că împăratul nu zice nimic. Cerşetorul se sculă de la masă fără să-i pese de cineva, mâncat şi băut bine, şi, ieşind pe uşă, se pierdu prin mulţime.

Mesenii, indignaţi de comportarea acestui om, ziseră împăratului: Împărate, cum ai putut să suferi fără să spui nimic acestui om care a mâncat şi a băut în faţa măriei-tale, cu pălăria pe cap şi fără să-ţi mulţumească?!” Împăratul i-a lăsat să se frământe, apoi luând cuvântul, zise: „Aşa faceţi şi voi în faţa Împăratului ceresc, Dumnezeu, căci tot astfel mâncaţi şi voi din masa lui cea bogată, pe care ne-o întinde cu atâta dărnicie, cu atâtea bunătăţi şi frumuseţi de tot felul, iar voi drept mulţumire staţi înţepeniţi în mândria voastră ca şi când aţi mânca şi aţi bea din cele ce faceţi voi. Voi nu voiţi să vă supuneţi Creatorului şi să-I daţi slavă şi cinste pentru câte ni le dă aici pe pământ”.

Auzind ei acestea au plecat smeriţi capetele, au înţeles lecţia şi s-au hotărât cu toţii să-şi schimbe viaţa, recunoscând puterea, mila şi dragostea lui Dumnezeu şi îndelunga lui răbdare ce o are pentru toţi păcătoşii. Oare nu facem şi noi aşa ca cerşetorul din istorioară, faţă de bunul Dumnezeu? La fel facem atunci când nu recunoaştem de unde ne vin toate bunătăţile pe care le avem, când nu facem rugăciune la masă şi nu-I mulţumim Lui, când nu recunoaştem că sănătatea şi toate bunurile primite sunt de la El.