RSS

Arhivele lunare: decembrie 2018

La multi ani cu Dumnezeu, fratii mei dragi!

craciunul-nasterea-domnului-imagine-animata

Dragi prieteni, frați întru Hristos, să Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru anul care a trecut, pentru cele bune și pentru cele mai puțin bune. Pentru sănătatea ce ne-a dăruit-o, dar și pentru zilele când am fost bolnavi, pentru pacea și clipele liniștite, dar și pentru zilele de ispite și tulburare. Pentru dragostea ce am primit-o, dar și pentru zilele când am fost mustrați, jigniți și loviți. Pentru cei care încă sunt lângă noi pe drumul acestei vieți, dar și pentru cei pe care Dumnezeu i-a chemat Sus. Pentru zâmbete, dar și pentru lacrimi.

Toate sunt rânduite de El pentru binele fiecăruia dintre noi, chiar dacă de multe ori considerăm că am fost nedreptățiți sau rugăciunea nu ne-a fost ascultată după cum ne-am fi dorit noi. Așadar, să Îi mulțumim și pentru faptul că nu ne-a împlinit anumite cereri, știind că sunt vătămătoare pentru sufletul sau trupul nostru, ocrotindu-ne, astfel, prin Pronia Sa cea atotștiutoare.

Să iertăm pe toți cei care ne-au greșit și la rândul nostru să ne cerem iertare celor ce i-am nedreptățit sau le-am greșit în vreun fel, pentru ca să nu intrăm în noul an supărați pe cineva. Vă doresc să aveți parte de bucurii duhovnicești, pace, sănătate și iubire, iar la sfârșit mântuire. La mulți ani printre cei dragi! La mulți ani cu Dumnezeu!

ELENA J.

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe 31 decembrie 2018 în ANUL NOU, ELENA J., SFATURI

 

A mai trecut un an…

mesaje_de_anul_nou_64403700_61294100

În anul care a trecut,
Am fost rău, deși n-am vrut,
Binele de l-am iubit,
Eu tot rău am săvârșit.

Talerul s-ar egala,
Fapte bune de-ar afla,
Însă el a cumpănit,
Și doar rele a găsit.

Pentru anul care vine,
Eu Te rog ceva, Stăpâne:
Dă-mi voință și putere,
Ca să mă lepăd de rele.

Și să fiu din nou curat,
Cum am fost când m-ai creat,
Fără pată, fără vină,
Să trăiesc iar în lumină!

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 decembrie 2018 în ANUL NOU, ELENA J.

 

Suflet trist

depression-sad-mood-sorrow-dark-people-love-wallpaper-10.jpg

Suflet trist, pierdut prin lacrimi și-afundat în nopți târzii,
Stai tăcut, ascuns de lume și plângi în locuri pustii.
Nu mai cânți ca altădată, nu mai vrei nicicum să speri,
Te cufunzi mereu în gânduri și privești spre nicăieri.

Aripile îți sunt frânte, le târăști, zborul ți-e greu,
Nu-ți spui nimănui durerea, singur vrei să stai mereu.
Te privesc de-atâta vreme și mă tulbur în adânc,
Căci îmi tremură condeiul, trist mi-e versul și-al meu cânt.

Ești străin de toți și toate, te topești încet-încet,
Iară inima îți bate tot mai stinsă-n al tău piept.
Suflet trist, eu nu-ți voi cere să-ți ștergi ochii, să zâmbești,
Vreau numai să plâng cu tine, singur să nu te jertfești.

ELENA J.

 
7 comentarii

Scris de pe 29 decembrie 2018 în ELENA J.

 

Unei sotii frumoase

gettyimages-sb10068377an-001-1024x1024-1

Ești frumoasă, a mea soție,
În oglindă te gătești,
Dar mi-ar prinde-un pic mai bine
Și-n tigaie să gătești.

ELENA J.

 
5 comentarii

Scris de pe 29 decembrie 2018 în ELENA J.

 

Pregatire de Craciun

41295296 - new interior with christmas tree, presents and fireplace. postcard.

Un brad mare şi-a luat
Şi frumos ea l-a gătat.
Frigiderul l-a umplut,
Prăjituri multe-a făcut.

Telefonul l-a-ncărcat,
Ca să aibă de sunat.
Casa frumos şi-a vopsit,
Cu haine s-a înnoit.

De ceva îns-a uitat,
Lucrul cel mai important:
Sufletul nespovedit,
Nespălat, nepregătit.

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN, ELENA J.

 

Minunile ce s-au petrecut in momentul nasterii lui Iisus

nasterea-domnului.jpg

După ce Preacurata Fecioară Maria a luat cunoștință de la Arhanghelul Gavriil că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, trecuse 9 luni, și veni o poruncă de la Cezarul August, ca toți oamenii de sub stăpânirea lui să se înscrie la locul nașterii cu femeia și copiii săi. Bătrânul Iosif era nevoit a părăsi Nazaretul și a pleca la Betleem, căci de acolo i se trăgea neamul. Când a ajuns acolo era noapte. În acele zile Maria urma să nască, și neavând unde găzdui, au fost nevoiți să intre într-o peșteră săracă. După ce intrară în peșteră, Fecioara văzu un finic uscat ca un stâlp și se așeză rezemându-se de acest finic, ale cărui crengi uscate pătrundeau până afară.

În acel timp, bătrânul Iosif, a plecat să caute o femeie, ca să stea lângă fecioara. Pe când mergea el, deodată picioarele lui au rămas pironite, și nu a mai putut merge mai departe. O întâmplare străină se petrecea în toată firea. Își ridică ochii spre cer, și văzu că păsările care zburau, se opriră și ele în loc. În jurul lui Iosif, ședeau niște lucrători la masă, unii au rămas cu mâna la gură, alții cu mâna întinsă, cel ce mânca se oprise din mestecat, și toți priveau spre cer. În apropiere, o turmă de oi care păștea. Deodată și oile s-au oprit din păscutul lor, iar păstorii rămăseseră și ei încremeniți și nemișcați. Luna pe cer stătea și ea din mersul ei și nici pământul nu se mai învârtea, pentru că în acel moment, Fecioara Maria năștea pe Mântuitorul lumii, pe Iisus Hristos. Toată făptura era în așteptarea acestei mari rânduieli dumnezeiești. Deodată se auzi un glas plin de bucurie: „Se naște Hristos! Se naște Hristos!” În acest minut, S-a născut Hristos.

O femeie mergând drept la Iosif, îl întrebă: „Nu-i așa că mă cauți pe mine?” Iosif răspunse: „Da, eu caut pe cineva de ajutor.” Atunci femeia zise: „Eu sunt moașă și mă numesc Salomeea și vreau să te ajut.” Plecând amândoi la peșteră, o găsiră foarte luminată și frumos mirositoare pe Fecioara. În mijlocul acestei lumini, văzură pe Fecioara Maria și pe Pruncul Iisus, amândoi strălucitori iar razele dimprejurul capului lor, luminau toată peștera. Copilul sugea în brațele Maicii Sale. Finicul care era uscat, înverzise, și vlăstări verzi răsăreau din trunchiul lui. Iosif și Maria se mirau de aceste puteri cerești. Moașa aceea întrebă pe Preacurata Fecioară: „Femeie, ești mama acestui Prunc? „Da!” răspunse Fecioara. „Bine, dar tu nu semeni cu celelalte femei, fiice ale Evei, strămoașa noastră, și nici copilul nu seamănă cu ceilalți copii, El seamănă mai mult cu tine. Voi parcă sunteți veniți de Sus, din altă lume, mai fericită, mai frumoasă. Dar cu acest finic care știu bine că era uscat, cum de a înverzit în această noapte?” „În timpul nașterii mele, am fost rezemată de el, și stând așa, a înverzit precum vezi.” zise Fecioara. „O, ce minuni face Dumnezeu!” zise bătrâna moașă. „Mare ești, Doamne, și se închină Pruncului Iisus.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN

 

Prigoana lui Irod – istorioara

Iisus_4975_1Dacă Irod împăratul a văzut că a fost înșelat de către magi, căci nu s-au mai întors pe la el să-i spună că au găsit pruncul, a poruncit să omoare toți copiii de doi ani și mai mici cu gândul că va omorî și pe Iisus. Dar îngerul Domnului, s-a arătat în vis lui Iosif, spunându-i să ia Pruncul și pe Mama Lui și să fugă în Egipt. Mergând ei pe drumul spre Egipt, doi soldați de-ai lui Irod veneau în goana mare ca să-i prindă. Fecioara Maria și Iosif, de frică s-au rezemat de un pom mare numit sicomor, și acest pom, din porunca lui Dumnezeu se deschise și ascunse Sfânta Familie într-însul de vederea ostașilor, tocmai când soldații erau în apropierea lor. După ce soldații au obosit căutând, au plecat întristați. Atunci, acest pom s-a deschis și a ieșit Sfânta Familie, urmându-și drumul mai departe spre Egipt.

Și cum mergeau ei, au intrat într-o cetate mare, și s-au așezat la poarta unei ospătării care era aproape de capiștea unui idol. De-abia se așezase Sfânta Familie să se odihnească, și se auzi o alarmă mare. Locuitorii acelei cetăți alergau uimiți pe ulițele ei, scoțând țipete de spaimă și deznădejde, căci în minutul când a trecut Iisus pe poarta cetății, idolul cel mare căzu de pe scaunul său și se sparse în mii de bucăți. Tot așa se întâmplă și cu ceilalți idoli. Auzind bătrânul Iosif acele țipete, s-a temut să mai rămână pe loc ca să nu se întâmple ceva Pruncului și Fecioarei Maria. Puse șaua repede pe asin, apoi pe o poartă dosnică, plecă mai departe fără să mai cumpere ceva de mâncare pentru drum în acea zi.

Când veni vremea prânzului, Mariei îi era tare foame și sete, și se așeză la umbra unui pom în fața căruia se aflau o mulțime de curmale, plin de fructe coapte. Maica lui Iisus zise: „O, cum aș vrea să mănânc din ele, că tare îmi este foame și sete.” „Ce să fac, Marie?…” zise Iosif, „căci sunt așa de sus, că nu pot da nici cu bățul într-însele.” Atunci, Sfântul Prunc Iisus porunci pomului și zise: „Curmalule, pomule bogat, apleacă-te și adu fructele la iubita și dulcea Mea Mamă.” Și, o, minune, îndată pomul se aplecă, și Fecioara a putut culege fructe câte a voit, apoi s-a înălțat la loc și nu se mai cunoștea de unde culesese Fecioara fructele.

Pe când Măicuța Domnului culegea fructe, copilașul Iisus care era lăsat jos la rădăcina copacului, făcu cu degetul gaură în pământ din care izvorî apă din destul, și se adăpă Fecioara Maria și bătrânul Iosif, apoi zise dulcele Iisus: „Îți mulțumesc, curmalule, că ai dat rodurile tale, să fii binecuvântat, și din neamul tău să fie sădit în Grădina Raiului Tatălui Meu.” Și deodată se arătă un înger luând o crenguță cu care se înălță spre albastrul cerului ca să fie sădit în grădinile fericirii raiului.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN