RSS

Arhivele lunare: decembrie 2018

Pruncul Iisus tamaduieste bolnavii

Iisus_4975_1Sfânta Familie, mergând pe drumul Egiptului, într-o seară ajunse într-un loc plin de hoți. Ei văzură doi hoți dormind și doi stând de strajă. Unul vru să se arunce să jefuiască Sfânta Familie, dar celălalt din voia lui Dumnezeu îl opri zicând: „Să-i lăsăm pe acești oameni să-și urmeze drumul, și-ți voi da eu ce se cuvine.” Și i-a dat 80 de drahme și cingătoarea. El a stat liniștit și Sfânta Familie merse mai departe. Sfânta Fecioară văzând pe acela care i-a apărat cu atâta bunăvoință, zise: „Dumnezeu să te țină cu mâna Sa cea dreaptă și să-ți dea iertare păcatelor.”

După ce plecă, Pruncul Iisus îi zise Maicii Sale: „O, Preaiubita Mea Maică, am să-ți spun ceva. Când voi fi Eu mare de 33 de ani și jumătate, evreii cei pizmași Mă vor răstigni între acești doi tâlhari, care vor fi unul la dreapta și altul la stânga Mea. Și acesta care ne-a ocrotit plătind pentru noi, va recunoaște atunci dumnezeirea Mea, iar Eu îi voi spune că va merge cu Mine în Rai.” Fecioara cuprinsă de frică, suspinând, zise: „Dumnezeu să Te apere, o, Scumpul meu Fiu!”

Mergând mai departe prin această pustie, întâlniră alți tâlhari, care văzându-i așa de frumoși, se minunară mult de tot, și unul din tâlharii aceia care era mai în vârstă, avea casa în pădure, și fiindcă își sărbătorea ziua de naștere, luară cu el și Sfânta Familie ca să-i ospăteze și să-i odihnească. Iosif și Sfânta Fecioară, văzând că-i duce la casa lui, s-au temut, nu știau ce are de gând. Dar femeia tâlharului, văzând pe bărbatul ei că vine cu Sfânta Familie, le-a ieșit întru întâmpinare, și i-a primit cu mare bucurie și cu dragoste multă. Le-a dat să mănânce, i-a adăpat, iar pentru Pruncul Iisus, au pus imediat apă în scăldătoare și Îl scăldă foarte bine, apoi Îl culcă într-un pat curat și frumos. Acea femeie avea și ea un copil plin de bube, însă, și s-a gândit să-l scalde și pe-al ei în urma lui Iisus în aceeași apă, și iată o minune, îndată se curăți copilul de bube și se făcu sănătos. Apoi mai veniră alți oameni leproși, buburoși, bolnavi și se spălară cu apa aceia făcându-se sănătoși și curați toți.

Văzând ei minunile ce se făcură cu acea apă, au pus-o în niște vase curate și cu multă îngrijire o dădea pe la săraci și bolnavi. Cine se spăla cu acea apă, se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins, iar ei s-au îmbogățit mult de pe urma acelei ape, încât n-a mai trebuit să fure, și s-au făcut credincioși lui Dumnezeu și așa au petrecut toată viața.

Trei zile a mai stat Sfânta Familie la ei, odihnindu-se bine, apoi le-au mulțumit, i-au binecuvântat și au pornit pe drum mai departe. Cu multă părere de rău s-au despărțit de ei tâlharul și soția acestuia, dar dându-le merinde pentru drum, vin în vasele lor, i-au rugat ca atunci când se vor întoarce din Egipt, să treacă iarăși pe la casa lor, iar ei au rămas să povestească mai departe minunile pe care le-a făcut Pruncul cel frumos, Iisus.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN

 

Din minunile copilariei lui Iisus

Iisus_4975_1Se povestește într-o carte veche a bisericii, cum că Sfânta Fecioară Maria a făcut Fiului său Iisus, o cămașă foarte frumoasă, cum era obiceiul să poarte oamenii la nuntă. Și Pruncul Iisus fiind îmbrăcat cu acea cămașă, Îi ședea foarte bine, căci nu era nici largă, nici strâmtă, nici nu se învechea, nici nu se rupea și lucru de mirare era că pe măsură ce creștea Pruncul Iisus, creștea și cămașa împreună, până a ajuns la timpul Răstignirii. În acea vreme, când L-au răstignit pe Cruce, soldații au aruncat sorți ca să câștige cămașa Lui, și au câștigat tocmai această cămașă făcută de Sfânta Fecioară Maria de când era El Prunc. Fecioara Maria a povestit sfintelor femei multe minuni pe care le-a făcut Iisus pe când era copil. Ea a spus cum Pruncul a mers în picioare de prima dată, neținându-se de nimic, și a început a vorbi fără vreo împiedicare de prima dată.

Odată, sfătuindu-L Fecioara să Se joace cu alți copii, Iisus a ascultat-o și S-a dus și El între copii, arătându-le niște jocuri minunate, căci toți Îl iubeau și L-au ales de Împărat. Așternând o haină lungă sub un pom, L-au pus pe Iisus să șadă pe dânsa și mergeau copiii pe rând de i se închinau și ziceau: „Acesta este Împăratul nostru și Sfântul nostru!” Într-o zi, jucându-Se cu mai mulți copii, unul a căzut și și-a rupt piciorul. Iisus văzându-l a alergat la el, i S-a făcut milă, l-a luat de mână și i-a zis: „Scoală-te și fii sănătos și hai să ne jucăm cu toții!” Iar copilul s-a sculat îndată sănătos. Oamenii care au văzut, s-au mirat și au zis: „Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu!”

Era în Nazaret un profesor, și întâlnindu-se într-o zi cu Iosif îi zise să-L lase pe Iisus la școală ca să învețe a scrie și a citi și El. „Am auzit că Pruncul este foarte deștept, dar trebuie să învețe și legea noastră.” Iosif a răspuns: „Da, să întreb și eu pe Maria, Maica Sa, să vedem ce zice și ea.” Întrebând Iosif pe Sfânta Fecioară Maria, Fecioara a rugat pe Iisus să meargă la școală, și Iisus S-a dus. Profesorul i-a dat o carte în mână și poftea să-L învețe, dar Iisus știa mai bine decât profesorul. Atunci profesorul arătându-i litera A, L-a întrebat dacă cunoaște această literă. Copilul Iisus i-a răspuns: „Vă rog, de iertare, să-mi spuneți dvs. mai întâi ce semnifică această literă A?” Profesorul a stat mult pe gânduri, nedumerit, tăcând… și s-a tot uitat la Iisus. Deci Iisus văzându-l tăcând fără răspuns îi zise: „Această slovă A este începutul a tot binele, adică Acela care este în vecii vecilor, Acesta este Sfântul din ceruri care Mă adeverește pe Mine Profesor, Dascăl Adevărat.” Și L-a întrebat pe Iisus: „Dar cine ești Tu, ești oare înger, ești cumva Iisus, Fiul lui Dumnezeu? Tu ești un profesor mai bun decât mine, mai învățat. Du-Te acasă și fii liniștit, copilule bun, căci eu nu știu ce să Te mai întreb.” Și așa a venit Iisus acasă, povestind cu bucurie Maicii Sale cele întâmplate. Așa ne spune și Sfânta Evanghelie, că dacă ar fi fost scrise toate minunile pe care le-a făcut Iisus, nu ar fi încăput în toate cărțile din lumea întreagă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN

 

Adevarata semnificatie a Craciunului

147420_nasterea-domnului_0

Crăciunul nu înseamnă Moș, brad împodobit, îngerași atârnați în perdele, felicitări tâmpe cu reni sau oameni de zăpadă. Nici efecte luminoase pe stâlpi, pe garduri, în copaci. Nici pavoazare exacerbată. La iesle n-a fost nimic în afară de Prunc care să iasă-n evidență. Fără El, nimic nu are valoare. Ornamentele pot fi surogate de Crăciun, dar nu țin loc de Dumnezeu!

Crăciunul nu înseamnă SMS-uri retrimise, zâmbete false, țoale de firmă, excursii exotice, nici discoteci, nici lampioane și nici măcar cadouri în cutii colorate îngrămădite sub brad. Crăciunul nu e distracție. Și nici recurs la morală… Crăciunul nu e nici mers la biserică după un repaus îndelung. Cu Dumnezeu nu poți avea credință tip cangur.

Crăciunul nu înseamnă căruțuri încărcate, împinse transpirat printre rafturile mallurilor ticsite, promoții cu lucruri pe care nu le-ai cumpăra niciodată. Ăsta-i mercantilism al cărui dumnezeu e pântecele.

Crăciunul nu înseamnă ghiftuială oarbă cu caltaboși, tobă și șorici, asezonate cu portocale și manele. Face burta plină și inima goală… Inima goală înseamnă răutate! Crăciunul nu înseamnă alergare disperată în trafic, nervi, upgradare cu bombăneli, înjurături și claxoane răgușite, și totul numai ca să mănânci cu familia. Masa în familie nu e de sezon. Iar familia nu e familie dacă tensiunile zilnice te faci să mănânci cu noduri în gât.

Crăciunul nu înseamnă să duci o pungă de dulciuri, cozonaci sau jucărioare de pluș orfelinatelor, să-ți faci poză cu nevoiași și s-o postezi obligatoriu pe Facebook așteptând like-uri. Sau, pentru unii, voturi. Sărăcii sunt cu noi în toate zilele. Nu știu de ce muzica buzunarelor lor goale, ori simfonia burților ghiorăind, în restul anului nu se aude…

Crăciunul e altceva. E lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viața care învinge moartea. E ziua când totul s-a schimbat. Istoria s-a rupt în două. Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt. Fiul lui Dumnezeu a coborât printre telurici. Tatăl ne-a cadorisit cu ce avea mai scump. I-ai desfăcut cutia?

Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos! Îi mulțumim pentru toată purtarea de grijă! Și cerem iertare pentru tot ce am uitat să fim. E ziua când ne oferim Lui. Și așa să rămânem. Permanent în Crăciun…

Nicolae G.

 
Un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN

 

COLIND – Deschide usa!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 decembrie 2018 în CRACIUN

 

COLIND – Buna seara, gazda aleasa!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 decembrie 2018 în CRACIUN

 

Daca ne-ar judeca stramosii

Să presupunem că ne-ar judeca strămoșii, că la o masă mare stau de vorbă Decebal și Diegis, Basarab, Gelu, Glad și Menumorut ,acompaniați de mai tinerii Mircea, Vlad, Ștefan și Mihai iar spre capătul mesei sunt Tudor, Avram Iancu, Bălcescu și Brătienii.

domnitori-romani

Fiecare va citi testamentul său. Decebal și Diegis ne vor aminti de Sarmizegetusa, de luptele la Tapae și măcelul din Moesia. Gelu, Glad și Menumorut  ne vor spune începuturile statalității, iar Basarab despre bătălia de la Posada.

Bătrânul Mircea își va aduce aminte de vitejia românilor de la Rovine, Vlad Țepeș de ”atacul de noapte” iar Ștefan de luptele de la Baia și Podul înalt. Mihai va rememora bătăliile de la Călugăreni și Șelimbăr, dar mai ales intrare triumfală în Alba Iulia.

Vladimirescu, Avram Iancu și Bălcescu vor spune că suntem toți un neam și-o țară și că la 1821 și în 1848 nu s-a murit degeaba. Brătienii vor povesti întâmplări mai recente, vor spune că România există și că este independentă, că România înseamnă Moldova, Ardeal și Țara Românească și că românii au apărat-o cu sânge în marele război.

Judecata

Decebal ne întreabă când au uitat dacii lui să lupte, când au plecat de pe câmpul de bătălie și au ales să plece capul și să nu mai fie stăpâni în țara lor?

Basarab ne întreabă de ce nu ne apărăm granițele, de ce nu am învățat nimic de la Posada și cum au ajuns urmașii lui Carol Robert stăpâni la noi acasă?

Mircea cel Bătrân ne întreabă de ce suntem dezbinați? Cum de am stat uniți la Rovine în fața morții iar acum suntem atât de ușor de divizat?

Vlad Țepeș ne întreabă de ce ne-am vândut țara? De ce am dat România pe bucăți celui care oferea mai mult?

Ștefan cel Mare și Sfânt ne întreabă cum de ne-am îndepărtat de Dumnezeu. Cum au ajuns românii să lupte împortiva construirii lăcașelor sfinte?

Mihai Vitezul ne întreabă de Unire, de unire și de trădare. Cum de nu am învățat nimic pe câmpul de la Turda? Cum de am permis altor Basta să ne ucidă domnitorii?

Tudor Vladimirescu, Avram Iancu și Bălcescu ne întreabă de ce nu mai suntem toți ai țării, de ce am ales să plecăm și să nu ne mai întoarcem?

Ionel Brătianu ne întreabă unde este Nordul Bucovinei și Basarabia? Cum de au renunțat românii la frații lor de peste Prut?

Nu le putem răspunde și nu ne putem apăra. Ne place să spunem că suntem europeni, dar Decebal ne-a lăsat tot în Europa. Ștefan a ctitorit biserici ca noi să rămânem ortotodoxi împotriva curentului. Mihai a murit degeaba pentru că România este plină de Basta care au vândut fiecare parte din țara asta. Suntem în NATO și în UE dar asta nu ne aduce Basarabia înapoi. Frații noștri de peste Prut ne așteaptă de jumătate de secol, iar noi ne îndepărtăm tot mai mult.

Alexandru David

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 decembrie 2018 în ROMANIA

 

Sa fii iubita!

femeie-crestina-750x335

Nu pentru ochii tăi. Pentru că într-o zi îţi vor fi poate trişti şi plânşi, încercănaţi, ridaţi, acoperiţi de ochelari…

Nu pentru frumuseţea trupului tău…pentru că în orice zi poate apărea o femeie mai frumoasă, iar tu vei fi aruncată la coşul cu obiecte uzate.

Nu pentru felul în care te îngrijeşti, te îmbraci şi ştii să te pui în valoare, pentru că într-o zi te poţi trezi pe un pat de spital, după o anestezie generală…şi nu va fi nimeni să te ţină de mână…

Nu pentru frumuseţea părului tău, pentru că într-o zi vei fi poate nevoită să faci chimioterapie…

Nu pentru mâinile tale care ştiu să mângâie, să aline, să cureţe, să dăruiască…căci poate că într-o zi nu vor mai putea…

Nu pentru statutul tău, nu pentru poziţia ta, pentru familia ta sau pentru câţi bani ai… Pentru că poţi pierde totul peste noapte. Pentru că într-o clipă, poţi să nu mai fii nimeni. Şi te vei trezi, dintr-o dată, a nimănui.

Şi nu, nici măcar pentru mintea ta…căci într-o zi vei suferi poate de Altzheimer.

O bătrână de 90 de ani, internată într-un spital de bolnavi de Altzheimer, era vizitată în fiecare zi de soţul său. Acesta venea în fiecare dimineaţă la ora 9,00 să ia micul dejun cu ea. Intrebat fiind:
-„De ce mai veniţi? Dacă oricum nu vă cunoaşte?”
– „Vin. Pentru că eu o mai cunosc pe ea…”

Ţi s-a spus că nu se poate. Că o astfel de iubire nu există. Aşa că alegi Acum-ul….Ba există. Dar dacă vrei să fii iubită aşa e posibil ca acum să te doară, să urli, să suferi, să mori de dor, să te chinui şi să plângi, să mai aştepţi, pentru că nu accepţi să fii iubită pentru nimic altceva decât pentru …Sufletul tău.

Căci doar el este nepreţuit, de neînlocuit, imposibil de imitat şi de „operat” estetic. Doar el este cu adevărat unic şi dă forma, viaţa şi farmecul de neînlocuit buzelor tale, ochilor tăi, fiinţei tale.

Cuvintelor, gesturilor, felului tău de a fi. Şi doar pentru el va veni să ia micul dejun cu tine şi la 90 de ani, când nu ţi-a mai rămas nimic din tot ce ai avut…

Vei fi laudată pentru felul în care arăţi, pentru felul în care te îmbraci, pentru frumuseţea buzelor tale, pentru scânteile din ochii tăi, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zâmbetul tau cald, pentru gropiţele din obraji şi pentru toate nimicurile. Bucură-te, dar lasă-le să treacă fără să îţi lipeşti inima de ele. Zâmbeşte cu tristeţea că toate trec şi ascultă-l cu adevărat doar pe cel care îţi va spune că s-a îndrăgostit de sufletul tău. Şi să iubesti şi tu, la rândul tău, doar ceea ce nu moare.
Căci în rest… Toate trec…

Alexandra Svet

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 decembrie 2018 în FEMEIA