Capitanului Corneliu Zelea Codreanu

„Şi poate de-aia n-ai mormânt…
Ca n-ai murit.” Corneliu Zelea Codreanu

(Alexandra Svet)

Tablou- Brindusa Mates Stanciu

 

31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMANE

Dragii mei români din țară,
Eu nu vreau să par ușoară,
Rogu-vă, mă folosiți
Ori de câte ori doriți
Să vă exprimați corect
Pe oricare subiect.
Vă rog, nu mă mai stâlciți
Când scrieți sau când vorbiți,
Nu mai prescurtați cuvinte,
La reguli luați aminte:
Cratima, când despărțiți
Fiindcă ea, așa cum știți
Chiar dacă este un minus,
Reprezintă un mare plus.
Puneți semn de exclamare
Dacă-i vorba de-o mirare.
Iar atunci când întrebați
Și vreun răspuns așteptați
Puneți semnul de-ntrebare
La orice utilizare.
Virgula în apoziții
Și corect în propoziții
Punctul când finalizați,
Aveți grijă, nu uitați!
Insistent eu vă repet
Să mă folosiți corect!

ELENA J.

 

UN AMERICAN CATRE ROMANI

Limba voastră-i foarte grea,
Nicicum n-o pot învăța.
Ce-i cu-atâtea căciulițe,
Liniuțe, virgulițe?…
Ce-i cu-atâtea conjugări,
Terminații, declinări?
Voi, negații folosiți
În enunț câte doriți.
Aici, însă, nu se-acceptă,
Limba noastră se respectă.
Și-adjectivul de la voi
Mi se pare chiar greoi,
Că forma de singular
Nu-i la fel ca la plural,
Iară genul feminin
Diferă de masculin.
La voi e prea dificil,
La noi e mult prea facil –
Doar o formă folosim
Pentru toate când vorbim.
Așadar, sunt liniștit,
Ba mai mult, chiar fericit
Fiindcă sunt american
O, Doamne, și nu… ROMAN.
Acolo dacă aș fi,
Eu cu teamă aș trăi
Să nu fiu considerat
Analfabet, ne-nvățat.
Deci, Doamne, Îți mulțumesc
Că acolo nu trăiesc.

ELENA J.

 

Taranii sunt sfinti

Am spus mai demult că obiectele de port tradiţional românesc nu sunt îmbrăcăminte ci odăjdii. Astăzi vin şi completez: ţăranii sunt sfinţi. Aşa, cruzi, bătăuşi, criminali de prea multe ori, beţivi – sunt sfinţi. Sunt sfinţi nu prin ceea ce fac, unde sunt şi ei păcătoşi ca toţi oamenii, ci prin ceea ce sunt.

Dintre toate felurile de oameni câţi sunt pe lume, de toate profesiile, singur ţăranul, a păstrat legătura directă, nemijlocită, dintre el şi materia primă din care a fost făcut: pământul. Şi asta neîntrerupt, de la începutul lumii, de la primul om născut pe cale naturală, până mai adineauri, la părinţii noştri.

Ţăranul nu are alt interlocutor decât pământul. Pe el îl ară, îl sapă, îl îngraşă ca pe o fiinţă, îl pliveşte de buruienile care-l înăbuşă. Iar pământul îi dă tot, dar absolut tot de ce are nevoie pentru a trăi. Ţăranul nu ia nimic din altă parte, nu „importă” nimic, ia totul din pământul pe care l-a lucrat.

În clipa din urmă, când e să-i primească la el, pe nimeni nu-l cunoaşte mai bine pământul decât pe ţăran. De remarcat: de-a lungul atâtor sute şi mii de ani nu a existat ţăran ateu.

Mă cutremură gândul că ţăranul dispare. Ni se rupe, deci, acel lanţ (lanţ ADN) prin care eram legaţi de primii oameni prin întâiul lor născut care era „lucrător de pământ” (Facerea 4,2). Lanţ care de-a lungul vremurilor a fost asigurat de ţărani, cu tot greul pe care această menire li l-a dat să-l poarte.

Noi, cei care pe aici îl mai arătăm pe ţăran, mai depănăm amintiri despre el, mai evocăm un obicei al lui, că ne dăm seama, că nu, o facem ca să-l ademenim să mai întârzie măcar un pic, să nu plece.

Poate-poate, cu dragostea noastră nerostită dar atât de înflăcărată, îl vom îndupleca să rămână.” – Dacia Edenică.

Răspund în avans oricărui „isteț” care s-ar trezi să vorbească în răspăr aici – Tu nu ai întâlnit un Țăran. Citește numai cum e cu Peneș Curcanul și vei înțelege cum e cu Țăranul, dar mai ales cu Vasluiul de care râd atâția „telectuali” și semidocți.

Mircea Bezergheanu, https://24pharte.ro/taranii-sunt-sfinti/

 

Despre Voievodul crestin Mihai Viteazu

Voievodul Mihai Viteazu, pentru întărirea ortodoxiei in Ardeal, în anul 1596, l-a instalat în scaunul mitropolitan pe Sf. Ioan de la Prislop. Se mai spune că în anii de domnie, voievodul a fost însoțit în toate bătăliile de doi cerbi ce se pare că erau doi ingeri…în data de 19 august 1601 au dispărut iar ostașii români s-au întrebat ce semn poate fi acesta. Singur domnitorul a înțeles că pentru greșelile sale dar și pentru neputintele sale avute, asemenea Proorocului David … Dumnezeu a pregătit pentru el ca mijloc de curățire deplină, dar și de răsplată pentru ostenelile mărturisirii dreptei credințe, cunună muceniciei de aceea a murit fără să se opună sau să protesteze rostind un Psalm din Psaltire, pe care o învățase pe de rost din copilărie pe când era în Muntele Athos. Capul său a fost dus de căpitanul Radu Buzescu la mănăstirea Dealu lângă Târgoviște unde a fost înmormântat. Pe lespedea mormântului său scrie ,,Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihai ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”

Trupul a zăcut trei zile agățat de un stâlp pe Câmpia Turzii timp in care soldații au tăiat părți din trupul său pe care le-au luat ca trofeu jupuindu-i pielea de pe umeri și de pe spate cu tot cu părți de trup! Sfântul Mihai Viteazu este primul conducător al României dar și primul domnitor mucenic al ei.

Cea mai importantă dovadă despre  sfințenie lui o dă , Sf.Paisie de la Neamț, care consemnează în anul 1751 pe marginea unei Psaltiri descoperită de V.Alecsandri  în 1850, următoarele cuvinte: ,,Mihai Viteazu, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”.

România că o pradă  – Alexander E. Ronnett

 

Daca ne-ar judeca stramosii

Să presupunem că ne-ar judeca strămoșii, că la o masă mare stau de vorbă Decebal și Diegis, Basarab, Gelu, Glad și Menumorut ,acompaniați de mai tinerii Mircea, Vlad, Ștefan și Mihai iar spre capătul mesei sunt Tudor, Avram Iancu, Bălcescu și Brătienii.

Fiecare va citi testamentul său. Decebal și Diegis ne vor aminti de Sarmizegetusa, de luptele la Tapae și măcelul din Moesia. Gelu, Glad și Menumorut  ne vor spune începuturile statalității, iar Basarab despre bătălia de la Posada.

Bătrânul Mircea își va aduce aminte de vitejia românilor de la Rovine, Vlad Țepeș de ”atacul de noapte” iar Ștefan de luptele de la Baia și Podul înalt. Mihai va rememora bătăliile de la Călugăreni și Șelimbăr, dar mai ales intrare triumfală în Alba Iulia.

Vladimirescu, Avram Iancu și Bălcescu vor spune că suntem toți un neam și-o țară și că la 1821 și în 1848 nu s-a murit degeaba. Brătienii vor povesti întâmplări mai recente, vor spune că România există și că este independentă, că România înseamnă Moldova, Ardeal și Țara Românească și că românii au apărat-o cu sânge în marele război.

Judecata

Decebal ne întreabă când au uitat dacii lui să lupte, când au plecat de pe câmpul de bătălie și au ales să plece capul și să nu mai fie stăpâni în țara lor?

Basarab ne întreabă de ce nu ne apărăm granițele, de ce nu am învățat nimic de la Posada și cum au ajuns urmașii lui Carol Robert stăpâni la noi acasă?

Mircea cel Bătrân ne întreabă de ce suntem dezbinați? Cum de am stat uniți la Rovine în fața morții iar acum suntem atât de ușor de divizat?

Vlad Țepeș ne întreabă de ce ne-am vândut țara? De ce am dat România pe bucăți celui care oferea mai mult?

Ștefan cel Mare și Sfânt ne întreabă cum de ne-am îndepărtat de Dumnezeu. Cum au ajuns românii să lupte împortiva construirii lăcașelor sfinte?

Mihai Vitezul ne întreabă de Unire, de unire și de trădare. Cum de nu am învățat nimic pe câmpul de la Turda? Cum de am permis altor Basta să ne ucidă domnitorii?

Tudor Vladimirescu, Avram Iancu și Bălcescu ne întreabă de ce nu mai suntem toți ai țării, de ce am ales să plecăm și să nu ne mai întoarcem?

Ionel Brătianu ne întreabă unde este Nordul Bucovinei și Basarabia? Cum de au renunțat românii la frații lor de peste Prut?

Nu le putem răspunde și nu ne putem apăra. Ne place să spunem că suntem europeni, dar Decebal ne-a lăsat tot în Europa. Ștefan a ctitorit biserici ca noi să rămânem ortotodoxi împotriva curentului. Mihai a murit degeaba pentru că România este plină de Basta care au vândut fiecare parte din țara asta. Suntem în NATO și în UE dar asta nu ne aduce Basarabia înapoi. Frații noștri de peste Prut ne așteaptă de jumătate de secol, iar noi ne îndepărtăm tot mai mult.

Alexandru David

 

DE ZIUA TA, ROMANIA!

Astăzi este ziua ta,
Scumpă România mea!
Îți doresc să înflorești
Și pe veci să dăinuiești!
De români să fii iubită,
Să nu mai fii părăsită.
Precum soarele cel sfânt
Strălucești tu pe pământ.
Ești bogată, ești frumoasă,
Porți un nume sfânt – ACASĂ!
Cheamă-i înapoi pe frați,
Pe cei care sunt plecați,
Că mă arde doru-n piept
De când eu îi tot aștept.
Cei ce-ți sunt cârmuitori
Să nu-ți fie trădători,
Nici nevrednici și nici hoți,
Numai români patrioți.
Să-nfloreasc-Ortodoxia
Întru tine, România!
Sfinții să nu-i tăinuiești,
Moaște să ne dăruiești
Și să nu mai fii furată,
Nici vândută, nici trădată!
Să rămâi legendă vie,
Sfânta noastră Românie!
Și noi, să știi, ne dorim
Pentru tine să murim –
Pentru-al nostru tricolor,
Pentru glia cea de dor!

ELENA J.

 

Capitanul Codreanu – Prezent!

Turnați în cremene și jurăminte,
Cu ochi de foc, aprinși de-un sfânt mister,
Privim cum zilnic alte noi morminte,
Se-nalță pajuri albe către cer
Să puie țării temelii de fier,
Avem atâția morți, atâtea dragi morminte…

 

Omul traditional

Scriitorul american agrarian Wendell Berry scria că ţăranii „ştiu că păstrarea identităţii lor depinde de străduinţa lor de a primi cu recunoştinţă, de a folosi cu responsabilitate şi de a transmite mai departe intactă o moştenire – atât naturală, cât şi culturală – venită din trecut”. Ei vorbesc limba vie a tradiţiei care concentrează adevărurile referitoare la om şi întreaga înţelepciune privind modul cel mai virtuos de vieţuire a lui în lume şi în comuniune cu ceilalţi (din prezent, dar şi cu strămoşii şi urmaşii săi). Însă, fiindcă are această semnificaţie, tradiţia nu înseamnă numai conservare, ci, mai ales, transmitere, dialog, fiind „limba vitală a unei comunităţi tocmai pentru că este orientată spre viitor, spre cei care vin” (Gheorghe Fedorovici)

Prin urmare, țăranii porneau de la lucrurile date, pe care le respectau ca daruri de la Dumnezeu: pământ, apă, plante, animale, vremea, roadele sănătoase ale naturii şi cunoştinţele moştenite de la strămoşi. În opoziție cu omul tradițional, omul civilizaţiei industriale şi tehnologice e stăpânit de ambiţia vanitoasă de a inventa, prin inginerii şi tehnologie, o nouă ordine, o nouă creaţie, riscând să alunece, inconștient, pe panta propriei extincții. Mai ales atunci când efectele acțiunilor sale sunt anularea tradiţiilor şi a specificului local, devastarea bunurilor naturale și spirituale și instrumentalizarea omului, forțat să trăiască şi să muncească într-un mediu tot mai toxic pentru sănătatea sa fizică şi sufletească. Viața omului simplu nu se mai desfășoară firesc din cauza solicitării nervoase și sufletești la care este supus, nevoit să se adapteze la o ordine prea sofisticată şi artificială, care îi complică şi îi scumpeşte infinit traiul. Ceea ce definește aceasta orânduire este lipsa măsurii și a smereniei. Negând rânduiala divină a lucrurilor, consecința iminentă a acestei noi ordini este alterarea Creaţiei.

Irina Bazon

 

Se-aude glas peste Carpati

Se-aude glas peste Carpaţi
Să fim azi toţi românii fraţi,
Prea mult am fost năpăstuiţi
De-acuma hai să fim uniţi,

Că vrut-a Dumnezeu cel sfânt
Să stăpânim acest pământ,
Deci tu române, nu uita
De neamul tău, de ţara ta.

Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,
Să spui cu demnitate român voi fi mereu.

În lupte grele neîncetat
Strămoşii sînge au vărsat,
Ca peste veci să dăinuiască
A noastră viţă românească,

Şi la altarele străbune
Întreaga obşte să se-adune,
Şi badea Ion să-şi are glia
Şi Ana lui să poarte iia.

Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,
Să spui cu demnitate român voi fi mereu.

În lumea mare de-i pleca
Române bun, tu nu uita,
O ţară mică dar frumoasă
Te aşteaptă să te întorci acasă,

Şi de cândva ţi-o fi mai greu
Priveşte sus spre Dumnezeu,
Curajul, cinstea şi credinţa
Îţi vor aduce biruinţă.

Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,
Să spui cu demnitate român voi fi mereu.

Emilia Dorobantu