RSS

Arhive pe categorii: ROMANIA

Emil Cioran – despre apostolul si voievodul Corneliu Zelea Codreanu

Profilul interior al Capitanului, vazut de Emil Cioran in 1940

Inainte de Corneliu Codreanu, Romania era o Sahara populata. Cei aflati intre cer si pamant, n-aveau niciun continut, decat asteptarea. Cineva trebuia sa vina. Treceam cu totii prin desertul romanesc, incapabili de orice. Pana si dispretul ni se parea un efort.

Tara nu ne putea fi o problema decat negativa. In cele mai necontrolate sperante, ii acordam o justificare de moment, ca unei farse reusite. Si Romania nu era mai mult decat o farsa reusita. Te invarteai in aer liber, vacant de trecut si de prezent, indraznind dispretul dulce al lipsei de menire. Biata tara, era o pauza vasta intre un inceput fara maretie si un posibil vag.

In noi, gemea viitorul. In unul, clocotea. Si el a rupt tacerea blanda a existentei noastre si ne-a obligat sa fim. Virtutile unui neam s-au intruchipat in el. Romania din putinta, se indrepta spre putere.

Cu Corneliu Codreanu am avut doar cateva convorbiri. Am priceput din prima clipa ca stau de vorba cu un om, intr-o tara de fleacuri umane. Prezenta lui era tulburatoare si n-am plecat niciodata de la el, fara sa simt acel suflu iremediabil, de rascruce, care insoteste existentele marcate de fatalitate. De ce n-as marturisi ca o teama ciudata ma cuprindea si un fel de entuziasm plin de presimtiri? Lumea cartilor mi se descifra inutila, categoriile, inoperante, prestigiile inteligentei, sterse, iar subterfugiile subtilitatii, zadarnice.

Capitanul nu suferea de viciul fundamental al asa-zisului intelectual roman. Capitanul nu era „destept”, Capitanul era profund.

Dezastrul spiritual al tarii deriva din inteligenta fara continut, din desteptaciune. Lipsa de miez a duhului, preschimba problemele in elemente de joc abstract si rapeste spiritului latura destinului. Desteptaciunea degradeaza pana si suferinta, in flecareala.

Dar vorbele Capitanului, grele si rare, rasareau din Soarta. Ele se plamadeau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor si al gandurilor.

Cand, in 1934, ii spuneam ce interesanta ar fi expunerea vietii lui, imi raspundea: „Nu mi-am petrecut viata prin biblioteci. Nu-mi place sa citesc. Eu stau asa si ma gandesc”.

Acele ganduri au urzit rostul nostru. In ele respira natura si cerul. Si cand au pornit spre infaptuire, temelia istorica a tarii s-a zguduit.

Corneliu Codreanu n-a pus problema Romaniei imediate, a Romaniei moderne sau contemporane. Era mult prea putin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale si nici asteptarilor noastre. El a pus problema in termeni ultimi, in totalitatea devenirii nationale. El n-a vrut sa indrepte mizeria aproximativa a conditiei noastre, ci sa introduca absolutul in respiratia zilnica a Romaniei. Nu o revolutie a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel, nu numai sa creeze Romania, dar sa-i si rascumpere trecutul, sa insufle absenta seculara, sa salveze, printr-o nebunie, inspirata si unica, imensul timp pierdut.

Patosul legionar este o expresie de reactiune in fata unui trecut de nenoroc. Aceasta natie n-a excelat in lume decat prin consecventa in nefericire. Niciodata nu s-a dezmintit. Substanta noastra este un infinit negativ. De aici pleaca imposibilitatea de a depasi pendularea intre o amaraciune dizolvanta si o furie optimista.

Intr-un moment de descurajare, i-am spus Capitanului:

-„Capitane, eu nu cred ca Romania are vreun sens in lume. Nu e niciun semn in trecutul ei care ar justifica vreo speranta”.
-„Ai dreptate”, mi-a raspuns. „Sunt totusi unele semne”.
-„Miscarea Legionara”, adaug eu.
Si atunci mi-a aratat in ce fel vedea el reinvierea virtutilor dace.

Si-am inteles ca intre daci si legionari se interpune pauza fiintei noastre, ca noi traim al doilea inceput al Romaniei.

Capitanul a dat romanilor un rost. Inainte de el, romanul era numai roman, adica un material uman alcatuit din atipiri si umilinti. Legionarul este un roman cu substanta, un roman primejdios, o fatalitate pentru sine si pentru altii, o vijelie umana infinit amenintatoare. Garda de Fier: o padure fanatica… Legionarul trebuie sa fie un om in care mandria sufera de insomnie.

Eram obisnuiti cu patriotul de ocazie, gelatinos si vid. In locul lui apare insul ce priveste tara si problemele ei cu o crunta inversunare. Este o deosebire de densitate sufleteasca.

Acel ce a dat tarii alta directie si alta structura, unea in sine pasiunea elementara cu detasarea spiritului. Solutiile lui sunt valabile in imediat si in vesnicie. Istoria nu cunoaste un vizionar cu un spirit mai practic si atata pricepere in lume, sprijinita pe un suflet de sfant. Tot asa, ea nu cunoaste o a doua miscare in care problema mantuirii sa mearga mana in mana cu gospodaria.

A face isprava si a te salva, politica si mistica, iata carei ireductibilitati i-a pus el capat. Il interesa, in egala masura, organizarea unei cantine si problema pacatului, comertul si credinta. Nimeni nu trebuia sa uite:

Capitanul a fost un gospodar instalat in absolut.

Fiecare credea a-l intelege. El totusi, scapa fiecaruia. Depasise limitele Romaniei. Insasi Miscarii i-a propus un mod de viata care intrece rezistenta romaneasca. A fost prea mare. Inclini uneori a crede ca el n-a cazut din conflictul cu un besmetic, ci din conflictul marimii lui cu micimea noastra. Nu este totusi mai putin adevarat, ca epoca de prigoana a scos la iveala caractere pe care cea mai increzatoare utopie nu le-ar fi putut banui.

Intr-o natie de slugi, el a introdus onoarea si intr-o turma fara vertebre, orgoliul. Influenta lui n-a articulat numai pe ucenici, ci, intr-un anumit sens, si pe dusmani. Caci acestia, din lichele au devenit monstri. S-a [i-a] obligat la tarie, le-a impus un caracter in rau. Ei n-ajungeau caricaturi infernale, daca maretia Capitanului n-ar fi cerut o echivalenta negativa. Am fi nedrepti cu calaii, daca i-am considera ratati. Toti s-au implinit. Un pas in plus si trezeau gelozia Diavolului.

In preajma Capitanului, nimeni nu ramanea caldut. Peste tara a trecut un fior nou. O regiune umana bantuita de esential. Suferinta devine criteriul vredniciei si moartea, al chemarii. In cativa ani, Romania a cunoscut o palpitatie tragica, a carei intensitate ne consoleaza de lasitatea a o mie de ani de neistorie. Credinta unui om a dat nastere unei lumi, ce lasa-n urma tragedia antica si pe Shakespeare. Si aceasta, in Balcani!

Pe un plan absolut, daca ar fi trebuit sa aleg intre Romania si Capitan, n-as fi ezitat o clipa.

Dupa moartea lui ne-am simtit fiecare mai singuri, dar peste singuratatea noastra, se ridica singuratatea Romaniei.

Niciun toc sa-l infig in cerneala nenorocului n-ar putea descrie nesansa ursirii noastre. Totusi, trebuie sa fim lasi si sa ne mangaiem. Cu exceptia lui Iisus, niciun mort n-a fost mai prezent intre vii. Avut-am careva vreun gand sa-l fi uitat? „De aici incolo, tara va fi condusa de un mort”, imi spunea un prieten pe malurile Senei.

Acest mort a raspandit un parfum de vesnicie peste pleava noastra umana, si-a readus cerul deasupra Romaniei.

Emil Cioran, 

http://www.apologeticum.ro

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 iulie 2018 în ROMANIA

 

Sf. Stefan cel Mare si Daniil Sihastrul

Sf Stefan si Daniil SihastrulHai, părinte, ’ntinde mâna, binecuvântează-mă acum
Ca să biruiesc în luptă, să am Harul Sfânt la drum.
Ore-n șir am stat, bătrâne, și de-aici nu voi pleca
Până nu-mi pui la gât crucea și-mi dai binecuvântarea ta.
Chiar de-s mulți dușmani în luptă decât ostașii români,
Vom învinge, am credință, noi suntem aici stăpâni.
Nu mă tem deloc de moarte, eu sunt Ștefan Voievod!
Am o sabie de-arhanghel și la piept o cruce port.
Nimeni nu îmi stă în cale cât voi fi eu domnitor –
Pentru Patria mea sfântă, pentru ea trăiesc și mor.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 iulie 2018 în ELENA J., ROMANIA

 

Aduc acest omagiu Sfintilor Romani din inchisori

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 mai 2018 în ROMANIA

 

Astazi, 14 Mai – Sarbatoare mare pentru noi romanii care ii praznuim pe Sfintii Martiri din inchisori

biserica_martirilor_aiud_4_resize

Sărbătoare mare, mare sărbătoare a tuturor românilor ce cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temniţele comuniste. Astăzi, 14 mai 2017, se implinesc 70 de ani de la ziua când au fost arestaţi de către Fiara comunistă marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor şi tuturor celor care, prin chiar cel mai mic gest de nesupunere faţă de regimul dictatorial ateu, s-au învrednicit să pătimească şi să se asemene jertfei Mântuitorului Hristos, ca prin sângele lor vărsat în temniţele comuniste, să spele păcatele neamului românesc. Vrednici sunt! Pentru aceasta, ziua de 14 mai a fost aleasă ca zi de prăznuire a Sfinţilor Închisorilor şi propusă să fie trecută în sinaxare o dată cu canonizarea acestor noi mucenici.

Îndemnăm pe toţi să cinstească această sfântă zi a neamului românesc, neam ce şi-a păstrat credinţa şi a câştigat sfinţi înaintea tronului ceresc, prin jertfa acestor mărturisitori. Ei sunt cei care au dat piept cu fiara încă de la început; ei sunt cei care au biruit fiara, fiind acum rugători în ceruri pentru cei care acum le cer ajutorul în lupta contra fiarei, mult mai pornită împotriva neamului creştinesc. Să luăm această zi ca prilej de rugăciune fierbinte către Sfinţii Închisorilor, să nu ne lase prinşi şi învinşi în mrejele lumii antihristice în care trăim.

Precizăm că tot în această zi, 14 mai, a fost arestat şi Părintele Justin Pârvu, care a suferit 16 ani de temniţă, urmând ca tot în această zi, 14 mai, a anului 1964, de data aceasta, să fie eliberat şi prin eliberarea sa să dăruiscă eliberare şi nouă celor aflaţi în robia fricii şi a necunoştinţei.

Fie ca bunul Dumnezeu să ne învrednicească şi pe noi de jertfa curajului şi mărturisirii Părintelui Justin şi a tuturor martirilor din temniţele comuniste, ca izbăviţi fiind de stricăciunea păcatelor să ne fie primită jertfa, pentru că “Ce folos ai de sângele meu, de mă pogor întru stricăciune”? (Ps.29:9)

apologeticum.ro

 

 
2 comentarii

Scris de pe 14 mai 2018 în ROMANIA

 

Mormantul Capitanului

czc-serveimage2108u365-e1505344644555

De-aici’nainte, vremea se masoarã
cu trudnicile tale oseminte,
si veacul care curge peste tarã
începe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfânta-ti moarte vie,
ne tãmâiezi cu marea ta tãcere…
Mormântul tãu e numai înviere,
prin tine luminãm de vesnicie.

Prin tine bem, setosi, din Mântuire,
prin tine doar, ne-am curãtit de zgurã…
Izvor ne esti si cinã si zidire
si patrafir si cuminecãturã…

Esti azima pe care’n plâns o cere
inima noastrã pururea flãmândã.
Esti drumul nostru cãtre zãri de miere,
esti perna pentru tâmpla fumegândã…

Esti ruga Tãrii pentru biruintã,
mistria noastrã’n aur ferecatã,
dalta de foc înfiptã în credintã…
Mormântul tãu e viata noastrã toatã.

Venim lângã tãrâna ta iubitã,
si umbra ta, prin smirnã si balade,
ne-atinge cu plutirea ei sfintitã
si se preschimbã’n torte si în spade.

Cu duhul tãu -mireasmã de grãdinã-
ne miruim, sub zâmbet de icoane.
Culegem din mormântul tãu luminã
si ne spãlãm obrajii de prigoane.

Luãm un pumn de lut din groapa sfântã
si-l punem pe vechi rãni de închisoare;
si rãnile din noi tresar si cântã,
se fac medalii si zâmbesc în soare…

Dar de-or veni, cândva, cu pasi usarnici,
la groapa ta, miseii si viclenii,
si se vor bate’n piept cu pumni fãtarnici,
slãvind lumina sfintelor vedenii,

Mormântul tãu, gemând, sã se ridice
si duhul tãu, tâsnind din vesnicie,
într’un nãpraznic fulger sã despice
pângãritoarea lor nimicnicie!

Radu Gyr

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 aprilie 2018 în ROMANIA

 

ULTIMA PRESCURA (documentar) Disparitia vechilor traditii romanesti in fata globalizarii

 
2 comentarii

Scris de pe 10 aprilie 2018 în ROMANIA

 

DISTRUGEREA MENTALA A ROMANILOR

Presentation1

DISTRUGEREA MENTALĂ A ROMÂNILOR A FOST PREMEDITATĂ. A fost premeditată pentru că, oriunde pe planetă, un popor prost educat, îndobitocit, distrus mental, ESTE MULT MAI UŞOR DE CONTROLAT! De aceea şi alte popoare ale Europei şi lumii sunt distruse mental – pentru a fi mai uşor controlate! Pentru că despre asta este vorba. Să fim nişte oi, să fim nişte sclavi cuminţi. Reţeta de distrugere mentală a popoarelor se aplică peste tot în lume. În România era MUSAI să se aplice pentru că poporul nostru a demonstrat deja în istoria sa că ESTE CAPABIL DE LUCRURI MINUNATE care au ameninţat într-un fel sau altul MONOPOLUL, CONDUCEREA MAFIOTĂ a celor care conduc lumea din umbră. Exemple comportamente observate la oamenii distruşi mental (distruşi mental legat de conştientizarea lumii şi a vieţii). Distrugerea mentală duce la (ordine aleatorie):

  1. IGNORANŢĂ/NEPĂSARE faţă de ce se întâmplă în jur; IGNORANŢĂ FAŢĂ DE NOUA ORDINE MONDIALĂ, faţă de politică şi tot ce ţine de ea (ca şi cum aceste lucruri nu ţi-ar afecta viaţa în mod direct şi dramatic chiar dacă eşti bogat).

Atunci când vedem oameni care refuză pur şi simplu orice informaţii legate de cei care conduc lumea din umbră, de Noua Ordine Mondială etc, avem de-a face cu oameni distruşi mental. Atunci când avem de-a face cu oameni care spun “pe mine nu mă interesează politica” sau “nu mă interesează că mă supraveghează tot timpul – dacă nu fac nimic rău nu e nicio problemă” sau “nu mă interesează că vor fi introduse carduri electronice cu microcip – foarte bine! să fie bine ca să nu fie rău!”… în toate aceste cazuri şi multe multe altele avem de-a face cu oameni distruşi mental. Cum să nu te intereseze când lucrurile astea te afectează atât de mult? Dar… exact asta e scopul celor care ne conduc… să ne distrugă mental ca să nu înţelegem nimic şi să nu ne pese… Au reuşit!

  1. GÂNDIREA PE TERMEN SCURT ÎN LOC DE GÂNDIRE PE TERMEN LUNG

Atunci când tot ce facem este pentru binele nostru de acum, din prezent, NU avem nicio şansă să ne asigurăm binele din viitor. Ce este mai important? Binele de acum, din prezent, sau bunăstarea tot restului vieţii noastre? Dacă gândim doar de pe azi pe mâine nu avem nicio şansă să distrugem sistemul putred, corupt şi mafiot care ne controlează ca popoare. Faptul că în prezent oamenii nu pot (nu sunt în stare) sau nu vor să gândească şi să acţioneze pentru binele pe termen lung denotă distrugere mentală.

418519_404462506277255_178407735_n-1

  1. EGOISM faţă de binele comunităţii în care trăim, LIPSA DE UNITATE, LIPSA DE SOLIDARITATE

Trăirea vieţii după legile junglei, în mod egoistic – “să-mi fie mie bine, nu mă interesează de restul!”, denotă distrugere mentală, acesta fiind un comportament ideal pentru elitele care ne ţin drept sclavi, pentru că un popor dezbinat, cu oameni care nu sunt în stare să se unească pentru atingerea unui ţel comun, cu oameni care nu sunt în stare să fie uniţi şi să manifeste solidaritate, este un popor DISTRUS care nu are nicio şansă la independenţă, suveranitate şi bunăstare. Observ “legea junglei” în fiecare zi în Bucureşti, atunci când oamenii sunt orbi la problemele celorlalţi oameni şi când oamenii acţionează DOAR pentru a-şi atinge interesul personal, INDIFERENT dacă asta înseamnă să calce peste cadavrele altora. Exemplele sunt nenumărate, nici nu mai stau să le înşir. Există oameni care au impresia că altruism înseamnă să dai un ban unui cerşetor şi GATA, nici nu realizând că de fapt, chiar şi oferirea de bani unui cerşetor poate fi un act pur egoistic, pe care îl faci pentru a te simţi tu mai bine psihic. Altruism înseamnă să-ţi pese pe bune de soarta celor din jur (NU DOAR A FAMILIEI, PRIETENILOR şi CUNOŞTINŢELOR) şi înseamnă să acţionezi în consecinţă, prin chestii micuţe zi de zi şi prin chestii mai importante atunci când se iveşte ocazia.

  1. LIPSĂ DE REACŢIE faţă de nedreptăţi şi FRICA de a reacţiona (APATIE)

Atunci când se întâmplă în viaţa noastră tot felul de nedreptăţi (există infinite exemple), şi noi stăm şi ne uităm la ele precum curca’n lemne, fără nicio reacţie, poate doar cu puţină indignare şi cu gura deschisă şi o bală curgândă din ea, fiind pur şi simplu parcă hipnotizaţi, fiind INAPŢI de a reacţiona (fiecare din motivul sau motivele lui) – asta este DISTRUGERE MENTALĂ! Vedem cu toţii zilnic cum oamenii acceptă să li se facă atâtea mizerii, de către atât de mulţi oameni (cu precădere politicieni corupţi, mafioţi, funcţionari publici nesimţiţi şi/sau corupţi, dar şi simpli concetăţeni), fără să reacţioneze în niciun fel. Pur şi simplu înghit în sec şi merg mai departe (dacă mai pot). Acest lucru pleacă şi dintr-o condiţie nativă a românilor, de blândeţe şi bunătate, însă această condiţie nativă ne afectează GRAV bunăstarea în prezent. Această distrugere mentală se observă cel mai bine când funcţionarii publici îşi permit cu tupeu să se răstească la cetăţeni, iar cetăţenii (neconştientizând că ei sunt angajatorii funcţionarilor publici pe care îi plătesc din banii lor) acceptă să fie batjocoriţi în acest fel de nu ştiu ce tanti de la nu ştiu ce ghişeu sau nu ştiu ce asistentă sau doctor plătiţi din bani publici. Această distrugere mentală se mai observă şi când românii NU ies în stradă nici măcar când aproape că mor de foame la propriu, din cauza politicilor publice cretine şi din cauza relei credinţe a politicienilor corupţi. Cred sincer că mulţi români ar aştepta să moară de foame (la propriu) înainte să iasă în stradă pentru dreptate şi normalitate şi o viaţă mai bună, de ruşine (uh?!). Păcat că după ce mori, nu mai ai cum să ieşi în stradă… Dacă trăim într-o ţară dezastru şi NU ieşim în stradă împotriva politicienilor corupţi care ne conduc şi care menţin această stare de DEZASTRU, înseamnă simplu, logic, obiectiv şi clar că SUNTEM DISTRUŞI MENTAL.

  1. IMPOSIBILITATEA IDENTIFICĂRII RĂULUI faţă de bine

Aici e vorba de mai multe chestii: manipulare-propagandă, stare de confuzie indusă premeditat în rândurile populaţiei, distrugerea creierului la propriu, distrugerea sistemului de valori, impunerea unor non-valori sau unor false valori (ca repere de moralitate), impunerea ideii de “politically corect” (să nu cumva să zicem ceva de unguri, ţigani sau homosexuali, că îi discriminăm şi luăm bătăiţă) etc. Această distrugere mentală se observă când nu ştim cu cine să votăm la alegeri, când nu ştim care politician minte şi care spune adevărul (există şi d’ăştia?), când acceptăm manifestările gay în public, când acceptăm acte electronice cu cip, când acceptăm proiecte precum Roşia Montană, Gaze de şist, când acceptăm să ne vaccinăm deşi vaccinurile sunt toxice, când acceptăm să mâncăm OMG-uri şi otravă de mezeluri şi sucuri colorate, şi, în principiu, când acceptăm ORICE chestie REA ca fiind bună…

  1. ACCEPTAREA FAPTULUI CĂ NU MAI DECIDE POPORUL PENTRU EL, CI ALŢII, UNII, NIŞTE “BĂIEŢI dăştepţi” la costum şi care vorbesc frumos

Poporul român (şi nu doar el) este îndobitocit cu ideea că o dată la 4 sau 5 ani îşi alege în fruntea lui liderii, conducătorii pentru următoarea perioadă, oameni care să îl reprezinte, care să îi vrea binele şi care să îl ajute să o ducă din ce în ce mai bine. Toata această chestie este O MARE ŢEAPĂ, O MANIPULARE, O MINCIUNĂ SFRUNTATĂ. Este doar o ILUZIE că noi alegem oamenii care să conducă ţara.

  1. ACCEPTAREA FAPTULUI CĂ PUTEM ELIMINA / SCHIMBA POLITICIENII CORUPŢI DOAR PRIN AŞA NUMITELE “ALEGERI DEMOCRATICE”, ADICĂ PRIN VOT, O DATĂ LA 4 sau 5 ANI

E normal ca un om evident putred de corupt şi nenorocit să stea până la sfârşitul mandatului liniştit, să fure în continuare, să distrugă în continuare? Nu e normal deloc! Dar ce fac românii? Acceptă cu umilinţă orice rele le face acel politician şi aşteaptă să vină votul (PESTE 4 ANI !!! ) ca să voteze pe altul care se dovedeşte a fi tot corupt. E normal? NU! E distrugere mentală! Dacă vezi că politicienii fură de rup şi sunt putred de corupţi, dar tu accepţi să stea liniştiţi acolo pe funcţiile lor de conducere până la sfârşitul mandatului, înseamnă că eşti distrus mental. Politicienii sunt ANGAJAŢII NOŞTRI ! Dacă îşi bat joc, fură, sunt corupţi, servesc altui interese decât cel al poporului care i-a votat, ATUNCI TREBUIE ZBURAŢI IMEDIAT! Dar românii nu văd lucrurile aşa pentru că sunt distruşi mental. Eu recomand, în situaţia dezastru a clasei politice actuale, “alegeri anuale pân’ la rezvolvare!”.

manipulare

  1. INCAPACITATEA DE A CITI

Cititul este SFÂNT. Cititul este cea mai rapidă modalitate de acumulare de noi informaţii. Cititul este DE BAZĂ pentru un om VIU. Din păcate, oamenii pur şi simplu nu mai au chef – timp – disponibilitate să citească mai mult pentru a afla mai multe despre adevărul din jur. Cantitatea şi calitatea informaţiilor citite (nu basme, romane şi nuvele!) într-o anumită perioadă de timp, ar putea fi un barometru al distrugerii mentale, deşi ne putem informa şi prin alte metode, dar mai lente (documentare, filmuleţe, audio books etc). Informarea are ca principal scop cunoaşterea şi înţelegerea lumii şi situaţiei în care te afli. Lipsa de cunoaştere şi înţelegere a lumii  şi a situaţiei în care trăieşti te face uşor manipulabil de către cei care controlează Sistemul.

  1. INCAPACITATEA CONŞTIENTIZĂRII CĂ SUNTEM ŢINUŢI PE POST DE SCLAVI
  1. INCAPACITATEA IMAGINĂRII UNEI LUMI MAI BUNE

Dacă nu ne gândim niciodată la faptul că lumea în care trăim ar putea fi MULT MAI BUNĂ dacă popoarele n-ar fi conduse de politicieni corupţi prin jocuri de culise şi prin satisfacerea unor interese ascunse împotriva interesului general al populaţiei, şi dacă nu ne putem imagina o ALTFEL de lume, MAI BUNĂ, înseamnă că au reuşit să ne distrugă mental şi să ne facă să credem că ăsta este cel mai bun sistem posibil găsit de omenire până în prezent: o FALSĂ democraţie mincinoasă, care este de fapt o dictatură ascunsă a unor grupuri de oameni foarte puternici şi foarte bogaţi, care controlează tot ce mişcă prin marionete politice (şefi de state şi de guvern, şefi de bănci naţionale, miniştri, primari etc), prin mega corporaţiile lor de la nivel mondial, prin BĂNCI, prin şantaj, mită, ameninţări şi asasinate, o dictatură care se manifestă prin prăpastia dintre masele de oameni şi grupul elitist în ceea ce priveşte bunăstarea vieţii, dictatură care se manifestă prin SCLAVIA MODERNĂ. Dacă nu vedem aceste lucruri, dacă nu ne pasă şi/sau dacă nu suntem în stare să ne imaginăm (măcar) o altfel de lume, o lume mai bună, înseamnă că suntem distruşi mental.

În concluzie: Poporul român este în mare parte distrus mental. Acesta este un lucru care trebuie conştientizat cât mai repede, pentru că de la el trebuie plecată reconstrucţia acestei ţări. Asta e, trebuie să lucrăm cu materialul clientului… (n-avem ce-i face). De bază în reconstrucţia României sunt oamenii care NU sunt distruşi mental şi care sunt treziţi la realitate. Distrugerea mentală a românilor (şi a altor popoare) a fost PREMEDITATĂ de către cei care conduc lumea din umbră, care doresc să-şi menţină la infinit AVEREA (şi să o crească pe spinarea sclavilor – adică pe spinarea noastră), şi care doresc să deţină MONOPOL asupra PUTERII şi CONTROLULUI GLOBAL AL OMENIRII.

Observaţi că prin această distrugere mentală premeditată s-au obţinut nişte caracteristici ale popoarelor – IDEALE pentru “Elitele” care doresc controlul total al omenirii: IGNORANŢĂ, GÂNDIRE PE TERMEN SCURT, EGOISM, LIPSA DE UNITATE, LIPSA DE SOLIDARITATE, DEZBINARE, “EU ŞTIU MAI BINE!”, OBEDIENŢĂ faţă de Sistem, ÎNCREDERE ÎN AUTORITATE, LIPSA DE REACŢIE, FRICA DE A REACŢIONA, APATIE, IMPOSIBILITATEA IDENTIFICĂRII RĂULUI, IMPOSIBILITATEA IDENTIFICĂRII VINOVAŢILOR, ACCEPTAREA FAPTULUI CĂ AVEREA SE ÎMPARTE TOTAL DISPROPORŢIONAT ŞI INECHITABIL MEMBRILOR SOCIETĂŢII, INCAPACITATEA DE A CITI MAI MULT ŞI DE A TE INFORMA SUFICIENT, INCAPACITATEA CONŞTIENTIZĂRII CĂ SUNTEM SCLAVI, INCAPACITATEA CĂUTĂRII ADEVĂRULUI, INCAPACITATEA DE A NE IMAGINA (MĂCAR) O ALTFEL DE LUME, O VIAŢĂ MAI BUNĂ.

 EMILIAN

 
Un comentariu

Scris de pe 27 martie 2018 în ADEVAR, ROMANIA