Oamenii de stiinta si religia

C. S. Lewis: „Cred în Dumnezeu așa cum cred în răsăritul soarelui, nu pentru că Îl văd ci pentru că simt tot ce atinge.”

Platon: „Cetățeanul care nu cunoaște pe Dumnezeu este ciuma societății. Religia este firmamentul statului.”

Aristotel: „Dumnezeu care nu poate fi văzut de nemuritori, Se privește prin lucrurile Sale.”

Fericitul Augustin: „Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni.”

Cicero: „Înaintea morții, necredinciosul devine credincios.”

Horațiu: „Nu mor de tot, adică voi trăi după moarte.”

Thales din Milet: „Mai vechi decât orice este Dumnezeu, fiindcă nu este născut. Mai frumos decât lumea, fiindcă este opera Lui. Mai repede decât gândul fiindcă străbate universul. Dumnezeu este ființă fără de început și fără de sfârșit.”

Rene Descartes: „Existența lui Dumnezeu este cea mai sigură dintre toate teoriile geometrice.”

Galileo Galilei: „Sf. Scriptură nu este o carte pentru aflarea legilor naturii, ci pentru aflarea adevărului moral.”

Newton: „Acest minunat aranjament al soarelui, planetelor și cometelor, nu poate fi decât opera unei Ființe atotputernice și inteligente. Această Ființă infinită guvernează totul.”

Boyle: „Adevăratul cercetător al naturii nu poate pătrunde în cunoașterea tainelor creației fără a nu vedea degetul lui Dumnezeu.”

Benedict Spinoza: „Cea mai înaltă mulțumire a sufletului nostru este în a recunoaște pe Dumnezeu.”

La Bruyere: „Eu simt că un Dumnezeu există și nu pot înțelege deloc că s-ar putea să nu existe. Sunt însă unii care se depărtează de credință; aceasta dovedește că în lume sunt și monștri.”

Blaise Pascal: „Nemurirea sufletului este o chestiune atât de importantă și ne privește atât de aproape.”

Lavoisier: „Odată cu lumina, Dumnezeu revarsă asupra pământului și principiul vieții, simțirii și cugetării.”

Henry Fabre: „Dacă cred în Dumnezeu? Eu nu cred în El, eu Îl văd.”

Guizot: „Cred în Dumnezeu și ador să încerc a-L înțelege. Îl văd pretutindeni de față și activ; nu numai în cârmuirea veșnică a vieții și în viața lăuntrică a sufletului omenesc, ci și în istoria popoarelor și a omenirii.”

Emanuel Kant: „Cerul înstelat în ordinea lui și glasul țarinic din conștiința mea, mă fac să spun că există Dumnezeu.”

Wilson: „Eu plâng pe oamenii care nu citesc zilnic Biblia.”

George Washington: „Religia și morala sunt temelia binelui obștesc.”

Silvio Pellico: „Biblia mă învață să iubesc pe Dumnezeu și pe oameni, să doresc domnia dreptății, să mă scârbesc de răutăți și să iubesc pe dușmani.”

Henrich Ibsen: „Nu pun preț pe acea moralitate care nu-și are rădăcina în religie.”

Denis Divorat: „Cel mai bun liman unde se poate odihni omul este religia.”

 

Dumnezeu si Stiinta

Socotind că mă doboară, mi-a grăit ieri un ateu: Fă-mi dovada că există şi voi crede-n Dumnezeu. Ca să nu-l rănesc mai tare, arma mea a fost la fel: Dovedeşte-mi că El nu e, ca să nu mai cred în El. Însă El e pretutindeni, omule cu suflet rău…Eu ţi-o dovedesc cu tine şi cu ce e-n jurul tău.

Despre Dumnezeu zic unii, având mintea întunecată: Nu e Dumnezeu, că nimeni nu L-ar fi văzut vreodată. Auzindu-le cuvântul, strig aceloraşi minţi strâmbe: Nici a florilor mireasmă, nu se vede, dar se simte!

Un savant din altă ţară, cu credinţă-n Dumnezeu şi o logică mai rară, sfătuia pe un ateu: „Prin absurd să presupunem că nu este Dumnezeu; De duc viaţă creştinească, te rog, spune-mi, ce pierd eu ? Însă dacă El există, şi există, căci Îl simt, tu pierzi tot şi-n lumea asta şi în veci pierzi raiul sfânt !”.

Omul, nobilă zidire, e creat de Dumnezeu, dup-a Sa asemănare şi-nzestrat cu chipul Său. Unii oameni cu tupeu, ce-şi zic oameni de ştiinţă, ignorând pe Dumnezeu, spun că omu-i din maimuţă. După felul cum gândesc aceşti oameni de ştiinţă, e posibil, nu-i contest, ei să fie din… maimuţă.

Unda radio n-o vezi, dar ea pretutindeni este; totul e să o captezi şi-ai s-auzi cum îţi “grăieşte”. Un Emiţător Puternic e şi Domnul Dumnezeu, Care-n Universul veşnic Radiază Duhul Său. Dumnezeu e lângă tine; dacă vrei să-i simţi prezenţa şi iubirea Sa divină, totu-i să-i captezi… „frecvenţa”.

Sunt destui ce spun: „Nimic nu ne pic-aşa din cer”, dar eu vreau să-i contrazic pe cei ce-s lipsiţi de fler. Soarele de unde “pică” ? Dar zăpada, ploaia, ceaţa ? Noaptea cine o ridică şi aduce dimineaţa ? Cine creşte frunza, frate ? Vântul cui ştie de frică ? Nu ne vin pe gratis toate ? Oare nu din cer ne pică ?

O constantă cât de mare, raportând la infinit, matematica ne spune că dă zero, negreşit. O concluzie frapantă matematic am găsit: omul este o constantă, Dumnezeu e infinit; omul, deci, iubitul meu, de e mare, de e mic, raportat la Dumnezeu, totdeauna e… nimic.

Dacă-i spui unui ateu că n-a fost nici Bossuet, că n-a fost nici Ptolemeu, şi nici Thales din Milet, că n-a fost nici Mahomed, nici Traian, nici alt părinte, o să-ţi spună: „Ba, eu cred, căci istoria nu minte !”. Dacă-i spui de Dumnezeu, de-al Scripturii conţinut, nu te crede-acest ateu; ba, îţi zice: „L-ai văzut ?” 

Mai sunt oameni care spun: „Numai dacă văd eu cred şi de-aceea, nicidecum în poveşti nu mă încred !”. Se opun cu fermitate adevărului suprem, dar de electricitate ce n-o văd, de ce se tem? Oare poate ochiul singur să perceapă tot ce este? Nu avem şi alte simţuri, nu simţim şi sufleteşte? 

Cât efort face ştiinţa ca să mai lungească viaţa ! Dar cu cât îşi dă silinţa, tot mai mică e speranţa. „Domnul vieţii” este Domnul, este Dumnezeu din cer şi nimic nu poate omul ca să facă fără El. Singurul progres, bădie, al ştiinţei „salvatoare” e că astăzi omul ştie… pentru ce pricină moare. 

R. Iftinoiu