RSS

Arhive pe categorii: DRAGOSTEA

Iubirea egoista

Un cuplu tanar se indragosteste, un tanar si o tanara se indragostesc, si ce inseamna asta? Inseamna ca el a vazut in femeia asta o persoana care ii poate satisface lui toate emotiile si nevoile fizice, iar ea a vazut in barbatul asta o persoana cu care simte ca s-ar putea casatori, si asta a fost iubire; dar fiecare isi vede doar propriile nevoi. Nu este iubire pentru celalalt om, cealalta persoana devine un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi.

Iubirea exterioara nu-i ce urmeaza sa primesc, e ce urmeaza sa dau. Oamenii fac o mare greseala crezand ca le dai celor pe care ii iubesti, iar raspunsul, adevaratul raspuns, este ca-i iubesti pe cei carora le dai. Ideea e ca, daca eu iti dau tie ceva, am investit ceva din mine insumi in tine si, dat fiind ca iubirea de sine este neconditionata – toti oamenii se iubesc pe ei insisi – acum partea aceea din mine devine tu, exista o parte din mine in tine pe care o iubesc. Asadar, iubirea adevarata este iubirea de a da, nu iubirea de a primi.

Abraham Twerski

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, TINERETE

 

Dragostea cu durere

Candva am mers sa vizitez pentru prima oara un orfelinat impreuna cu mai multe persoane. Copiii simteau starea launtrica a fiecaruia dintre noi. „Domnul cutare este doar in trecere, domnul cutare a venit la noi ca sa nu stea degeaba, domnul cutare ne iubeste cu adevarat”. Vedeti cum dragostea vesteste launtric? Dragostea anuleaza distantele – Gheronda, cum comunica oamenii duhovnicesti de departe? – Scriu vreo scrisoare, fie prin telegraf, fie prin semnale morse. – Cum adica? – Pentru ca sa existe comunicare duhovniceasca intre oameni, trebuie ca ei sa lucreze pe aceeasi frecventa. Acest lucru nu pot sa-l prinda oamenii de stiinta. Iti amintesti de acea intamplare pe care o povestesc in Parintii aghiroti (Cuv. Paisie Aghioritul, Parinti aghioriti – Flori din Gradina Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2004, p. 9-10) ? Intr-o zi un monah urma sa mearga in vizita la un parinte din Kapsala si se gandea: „Ce sa-i duc oare de binecuvantare?”. A facut rost, asadar, de doi pesti si i-a curatat ca sa ii duca. Intre timp, celalalt primise instiintare de la Dumnezeu despre vizita lui si se gandea: „Acum ca va venim cu ce sa-l omenesc?”. Si, pe cand fratele curata pestele, a venit deodata un corb, i-a laut un peste si l-a dus la celalalt calugar din Kapsala, care se afla la o distanta de cinci ore si jumatate de mers. Intelegeti? Unul se gandea cum sa-l odihneasca pe celalalt si atunci corbul a facut pe intermediarul. Cand omul are Dragostea, pe Hristos, chiar si mut sa fie, se poate intelege cu milioane de oameni, de orice neam si varsta, caci fiecare varsta isi are limba ei. Pune doi oameni care nu au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca. Pune si alti doi care au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca nici ei. Cum se vor simti unii, si cum se vor simti ceilalti? Nici primii sa nu vorbeasca, nici ceilalti. Insa acestia din urma vor vorbi cu „tacerea”, fiindca va exista comunicare intre ei. Dimpotriva, ceilalti nu vor putea comunica, fiindca intre ei va exista „izolatie”. Cand nu exista dragoste, se poate ca doi oameni sa se afle aproape unul de celalalt, dar totusi sa fie departati.

Pr. Paisie Aghioritul

 

A sta langa femeia iubita este o arta

sot_si_sotie_0-590x412Nichita Stănescu spunea că „soldatul și artistul n-au viata personala”. E un foc care te arde, o patimă. Dar eu niciodată n-am fost egoist sa înlătur femeia de lângă mine, dimpotrivă, am atras-o spre mine, dar aici poate sa fie norocul sau ghinionul unui artist. Că poate găsi o femeie cum era soția lui Cézanne, care numai ea avea răbdare să-i pozeze, pentru că el picta atât de greu și-atât de mult, că-i fugeau toate modelele. Ea invita oameni la masă, sa spună cât e de genial, el nefiind recunoscut de critica vremii. Ea nu era un factor de decizie critic, dar îl iubea atât de mult, încât femeia devenea altar.

Când un artist are o asemenea șansă, feminitatea trăiește în registrul tainei, al unei maternități prelungite. Când nu are aceasta șansă și fiecare trage numai pentru el, apar frustrări, apar gelozii. Gelozia patologica este un lucru care omoară, care distruge, unul îl suspectează pe celălalt de lucruri la care nici măcar nu s-a gândit. Aceasta prea mare grijă de tine și negrijă față de ea sau de el duce la ceea ce se întâmplă acum. Nu pot sa generalizez, pentru ca oamenii sunt oameni, fiecare cu ale lui, dar, în ceea ce mă privește, știu că niciodată nu am pus arta mai presus de dragostea mea și poate că din cauza asta am avut de pătimit.

A sta lângă femeia iubită e o artă. Într-un fel, lucrul acesta face parte din afinitate. Știi cum se zice, „distanta pentru dragoste este ca vântul pentru foc. Dacă dragostea e mare, o întețește. Dacă nu, o stinge”. În clipa în care incep discuțiile, lucrurile nu mai sunt bune. Discuția, falsa terapie prin discuție e doar o amânare a sentinței. Psihologia este numai o înțelegere reductiva a omului. Ceea ce este frumos este spovedania în fața unui părinte duhovnic, spovedania în fața iubitei tale și reciproc. E o artă, un miracol și un risc pe care ți-l asumi.”

Dan Puric, webcultura.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Pe cine iubesc oamenii

AristotelPrieten este cel care se bucură de bunurile și reușitele cuiva și care suferă de pe urma suferințelor lui. Sunt prieteni cei care socotesc drept bune și rele aceleași lucruri și care sunt prieteni, respectiv dușmani ai acelorași oameni. Cel care nutrește pentru altul acele lucruri care le nutrește pentru sine îi este în mod evident prieten. Oamenii îi iubesc pe cei drepți, muncitori, curajoși și generoși. Pe cei care nu trăiesc de pe urma altora, ci din munca lor, cei care trăiesc din munca pământului, mai ales cei care muncesc cu propriile lor mâini. Și pe cei cumpătați fiindcă nu sunt nedrepți. Și pe cei care nu se ocupă cu treburile publice, din același motiv.

Oamenii îi iubesc pe cei care nu sunt iubitori de victorie și nici amatori de ceartă, căci toți oamenii de acest fel sunt combativi, iar cei care combat, par să nutrească dorințe contrarii alor noastre. Oamenii îi iubesc pe cei care sunt îngrijiți ca aspect, ca îmbrăcăminte, ca fel de viață în întregime. Și pe cei care nu sunt critici ai greșelilor oamenilor, pe cei care nu sunt ranchiunoși, defăimători și care nu vor să știe nici defectele vecinilor, nici pe ale noastre – căci astfel acționează un om virtuos. Și pe cei care sunt asemănători nouă și care au aceleași ocupații și care doresc aceleași lucruri. Și pe cei care își iubesc prietenii absenți în aceeași măsură ca și pe cei prezenți și pe cei care nu își abandonează prietenii la nevoie. Oamenii îi iubesc pe cei virtuoși mai cu seamă pe cei buni în a iubi. Pe cei care nu se prefac în fața noastră, mai ales pe cei care au încredere în noi și ne spun chiar propriile lor slăbiciuni.

ARISTOTEL

 
8 comentarii

Scris de pe 11 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA, SFATURI

 

Dragostea cu durere

Omul duhovnicesc este tot o durere. Se topeste de durere pentru ceilalti, se roaga, mangaie. Si luand asupra lui durerea celorlalti este intotdeauna bucuros, caci Hristos ii ia durerea si ii daruieste mangaiere duhovniceasca. Dragostea incredinteaza launtric – Gheronda, cum pot sa arat dragoste? – Sa arat dragoste? Nu inteleg. Asta este ceva fals, prefacut. Sa existe inlauntrul nostru dragoste si ea sa ne dea in vileag, asta, da, o inteleg. Dragostea adevarata il incredinteaza launtric pe celalalt fara manifestari exterioare. Dragostea inseamna sa asculti cu durere mahnirea celuilalt.

Dragostea inseamna si o privire indurerata si un cuvant pe care il vei spune cu durere celuilalt cand el se confrunta cu o greutate. Dragostea inseamna sa participi la durerea lui, sa-l odihniesti in necazul lui. Dragostea inseamna sa rabzi un cuvant greu pe care ti-l va spune. Toate acestea mai mult decat cuvintele multe si decat manifestarile exterioare. Cand suferi launtric pentru celalalt, Dumnezeu il incredinteaza launtric de dragostea ta si atunci el o simte chiar si fara manifestari exterioare. Tot asa se intampla si cand nu se exrteriorizeaza rautatea pe care o avem in launtrul nostru; si in acest caz celalalt tot o simte.

Vezi si diavolul, cand se arata ca un „inger de lumina”(Vezi II Cor. 11,14), aduce tulburare, pe cand Ingerul adevarat aduce o bucurie negraita. – Gheronda, de ce nu sunt incredintata launtric de dragostea celorlalti? – Nu cumva nu ai cultivat dragostea? Cel care iubeste se incredinteaza de dragostea celuilalt, dar si el il incredinteaza launtric pe celalalt de dragostea lui. Celalalt simte daca il iubesti cu adevarat sau te prefaci, fiindca dragostea se transmite ca o telegrama. Daca facem, de pilda, o vizita la un orfelinat, copiii simt indata cu ce dispozitie launtrica ne-am dus la ei. Odata au venit la Coliba ca sa-mi ceara parerea unii care voiau sa infiinteze un asezamant pentru copiii parasiti. „Cel mai important lucru dintre toate, le-am spus, este sa va doara pentru acesti copii ca pentru copiii vostri si chiar mai mult. Numai asa copiii vor fi incredintati de dragostea voastra. Daca nu va doare pentru ei, mai bine nu mai faceti nimic”. Atunci un medic, foarte evlavios, mi-a spus: „Ai dreptate, Parinte.

 Cuviosul Paisie Aghioritul

 
2 comentarii

Scris de pe 28 Iunie 2017 în DRAGOSTEA

 

Dostoievski – Alfabetul dragostei

dostoievski1Feodor Mihailovici Dostoievski este unul dintre cei mai mari scriitori rusi. Opera sa, profunda influentata de spiritul ortodox insuflat din copilarie de mama sa, nu isi propune sa releve misterele divinitatii cat ridica intrebari noi asupra conditiei umane si relationarea omului cu Dumnezeu.

Adevar – Omul are o asemenea predilectie pentru sisteme si deductii abstracte incat e capabil sa distorsioneze intentionat adevarul, sa nege evidenta propriilor simturi doar ca sa-si justifice logica.

Amintire – Nimic nu-i mai de pret pe lume pentru om decat amintirea copilariei petrecute in caminul parintesc, daca dragostea si buna intelegere salasluiesc cat de cat in casa.

Bucurie – Iubeste animalele: Dumnezeu le-a dat gandire rudimentara si bucurie netulburata. Nu le deranja bucuria, nu le hartui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra impotriva intentiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mandri cu superioritatea fata de animale; ele nu au pacat, dar tu, cu maretia ta, pangaresti pamantul prin existenta ta si iti lasi urmele prostiei dupa tine – aceasta, e adevarata pentru aproape fiecare dintre noi!

Compromis – Vreau sa traiesc pentru nemurire, iar compromisuri si jumatati de masura nu voi accepta.

Cuvant – Adeseori, intalnim oameni, chiar straini intru totul, care ne intereseaza de la prima vedere, dintr-o data, fara a fi nevoie sa fie spus vreun cuvant.

Diavol – Viata e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar campul de batalie sunt eu.

Dumnezeu – Prin ce chinuri groaznice am trecut, cat m-a costat si cat ma costa inca aceasta sete de a crede, care e cu atat mai puternica in sufletul meu, cu cat se gasesc mai multe argumente potrivnice. Si cu toate acestea, Dumnezeu imi trimite uneori momente in care sunt cu desavarsire linistit. In aceste momente eu ii iubesc pe altii si gasesc ca si altii ma iubesc pe mine.

Egalitate – Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.

Entuziasm – Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel.

Fantastic – Fantasticul este tot una cu realul; fara real nu exista fantastic.

Idee – Ideea nu e un ordin.

Inima – Acolo unde mintea vede numai rusine, inima descopera frumosul!

Iubire – Daca iubirea ta nu naste iubire, daca tu, ca barbat care iubesti, nu te faci iubit, iubirea ta e neputincioasa, iubirea ta e nefericire.

Iubire – Am ajuns pana acolo incat acum ma gandesc ca uneori iubirea consta in dreptul de a-l tiraniza pe cel iubit, drept pe care el ti-l da de bunavoie. In visurile mele de taina, nici nu puteam sa-mi imaginez iubirea altfel decat ca pe o lupta, ea incepea mereu cu ura si se incheia cu o supunere morala, dar mai apoi nici nu mai puteam sa-mi imaginez ce sa fac cu obiectul supus.

Jignire – Se compara, uneori, cruzimea oamenilor cu cea a animalelor salbatice; comparatia este jignitoare pentru acestea din urma.

Liniste – Apele linistite sunt adanci.

Mediocritate – Vremurile noastre sunt vremea mediocritatii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultura, a lenei, a incapacitatii de a te apuca de treaba si a dorintei de a avea totul de-a gata.

Mister – Omul este un mister. Trebuie sa aduci acest mister la lumina zilei, si daca am sa-mi dedic toata viata acestui tel, n-am sa consider ca am pierdut timpui degeaba: eu ma concentrez asupra acestui mister, pentru ca vreau sa fiu om.

Nebunie – Cei mai buni oameni sunt toti nebuni. O duc bine numai mediocrii si cei lipsiti de talent.

Om – Da, rezistent mai este omul! Este singura fiinta care se poate adapta la orice si aceasta-i fara doar si poate cea mai buna definitie a lui.

Patima – Dorinta mea e sa iert si sa imbratisez pe toata lumea, nu vreau sa mai patimeasca nimeni.

Pedeapsa – Daca ai vrea intr-adevar sa strivesti, sa distrugi un om, sa-i dai pedeapsa cea mai ingrozitoare, astfel incat si cel mai aspru criminal sa se cutremure la gandul acestei pedepse si sa se sperie de ea dinainte, atunci ar fi suficient sa-i conferi muncii un caracter de inutilitate totala, completa, de absurditate.

Prostie – A te mira de toate este, desigur, o prostie, si a nu te mira de nimic e mult mai frumos si, cine stie de ce, este recunoscut de bonton. Dar e prea putin probabil sa fie asa in realitate. Dupa parerea mea, a nu te mira de nimic e o prostie mult mai mare decat a te mira de toate. Pe deasupra, a nu te mira de nimic e aproape acelasi lucru cu a nu stima nimic. De fapt, prostul nici nu stie sa stimeze.

Rai – Daca vrei sa vezi raiul pe pamant, priveste in ochii unui copil.

Rautate – Nu numai ca nu sunt rau, dar chiar nu am reusit sa ajung nicicum: nici rau, nici bun, nici ticalos, nici om cinstit, nici erou, nici o gaza.

Razbunare – Jur ca nu sunt un om care nu poate uita o jignire si abia asteapta sa se razbune. Nu incape indoiala ca dintotdeauna doream sa ma razbun pe cei care ma jignisera, dar jur ca nici nu concepeam alta razbunare decat sa-i umilesc prin marinimia mea. Voiam sa le rasplatesc raul prin bine si mi-era destul ca ei sa simta marinimia mea, s-o inteleaga, ca sa ma socotesc razbunat.

Speranta – Omul care se ineaca se agata si de un pai.

Suferinta – Suferinta? Dar este singura cauza a constiintei.

Taina – Iubirea e o taina dumnezeiasca si trebuie sa fie ascunsa de ochi straini, orice s-ar intampla. Astfel e mai sfanta, mai buna.

Ticalosie – Numai ticalosilor le vine usor sa minta in toate imprejurarile.

Tristete – Ma simt cuprins cateodata de o tristete, de o melancolie atat de sfasietoare!… Pentru ca, in acele momente, incep sa cred ca niciodata nu voi mai fi in stare sa traiesc o viata adevarata, ca am pierdut de mult orice masura, orice senzatie a concretului, ca nu mai am simtul realitatii; pentru ca, in sfarsit, m-am blestemat de atatea ori eu insumi, pentru ca, dupa noptile mele fantastice, imi revin la momentele de luciditate, care sunt ucigatoare.

Umanitate – Compasiunea este principala, poate chiar unica lege a existentei pentru intreaga umanitate.

Visator – Visatorul nu este propriu-zis om, ci, cum sa spun, un fel de fiinta hibrida. In general, el se aciuiaza undeva, intr-un ungher izolat, de parca s-ar ascunde acolo si de lumina zilei, iar odata instalat astfel, e tot asa de nedezlipit de barlogul sau ca si un melc, sau semanand cel putin in aceasta privinta cu acel interesant soi de vietate care este si faptura, si casa la un loc, si care se numeste broasca testoasa.

Zori – Nopti intregi de nesomn se scurg ca o clipa, scaldate intr-o bucurie si o fericire de nesecat, iar cand zorile trandafirii isi trimit primele raze, revarsandu-se in odaia sumbra si invaluind-o cu draperii fantastice de lumina indoielnica, cum se intampla la noi la Petersburg, visatorul nostru vlaguit, stors de puteri, se arunca in pat si adoarme in voia spiritului sau bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durere coplesitor de dulce in inima.

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/06/21/dostoievski-alfabetul-dragostei-va-rog-mult-sa-salvati-acest-articol-la-un-moment-veti-avea-nevoie-de-el/

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Iunie 2017 în DRAGOSTEA, INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Dragostea cu durere

De vreme ce Bunul Dumnezeu ne-a dat daruri din belsug si n-a ingaduit sa vina vreo nenorocire peste noi, trebuie sa ne doara pentru aproapele nostru care se chinuieste. Vedem, de pilda, un infirm. Daca ne gandim: „Cum m-as simti eu daca as fi infirm si nu as putea sa merg?”, ne va durea pentru el. Sau, daca cineva care are probleme ne cere ajutorul, imediat trebuie sa ne gandim: „Daca aveam eu problemele lui, nu voiam poate, sa fiu ajutat?”, si asa ne va durea pentru el. Si prin incercari de trece cineva, daca are dragoste adevarata, cu durere, isi uita propria durere si sufera pentru celalalt. Eu, cand celalalt imi vorbeste despre durerea lui chiar si pe cioburi de sticla sa stau sau pe spini sa pasesc, nu simt nimic. – Gheronda, Sfantul Marcu Ascetul scrie: „O singura patima ne impiedica sa savarsim binele dupa putere, nepasarea. Patima aceasta se vindeca prin rugaciune si milostenie” (Vezi Cuviosul Marcu Ascetul, Cele 200 de capete despre legea duhovniceasca). De ce pomeneste aici de milostenie? – Fiindca milostenia, bunatatea inmoaie inima si actioneaza precum uleiul in broasca ruginita. Inima impietrita se inmoaie langa sufletele ranite si devine sensibila si smerita. Dumnezeu nu l-a facut pe om invartosat si nemilostiv, ci oamenii sunt cei care nu cultiva milostenia pe care le-a dat-o Dumnezeu; nu sufera pentru aproaple lor si astfel, din pricina nepasarii devin incet-incet invartosati. – Gheronda, ce ne ajuta sa ni se inmoaie inima? – Pentru ca sa ni se inmoaie inima, trebuie sa ne punem nu numai in situatia celorlalti oameni, ci si a animalelor, chiar si a sarpelui. Sa ne gandim: „Mi-ar place sa fiu sarpe, sa ies putin la soare ca sa ma incalzesc si sa vina altul sa ma loveasca,  sa-mi zdrobeasca capul? Nu!”. Atunci ni se va face mila si vom iubi chiar si serpii. Daca omul nu se pune in situatia celuilalt, chiar si a animalelor si a insectelor, nu devine „om”. Inlauntrul durerii se ascunde mai multa dragoste decat in dragostea fireasca. Caci, daca suferi pentru celalalt, il iubesti putin mai mult. Dragostea cu durere inseamna sa strangi in brate pe un frate de-al tau care are demon, iar demonul sa plece. Findca dragostea care imbratiseaza, dragostea duhovniceasca cu durere, daruieste fapturilor lui Dumnezeu mangaieire dumnezeiasca, ii ineaca pe demoni, slobozeste suflete si vindeca rani cu balsamul dragostei lui Hristos pe care il varsa.

Cuviosul Paisie Aghioritul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Iunie 2017 în DRAGOSTEA