RSS

Arhive pe categorii: DRAGOSTEA

Sa indepartam propriul eu din dragostea noastra

– Gheronda, care este masura dragostei? – „Sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi”. Prin aceasta Hristos vrea sa spuna ca trebuie intotdeauna sa ne jertfim pentru ceilalti, precum si El S-a jertfit pentru noi. – Se poate ca in jertfa sa existe voie proprie? – Da, se poate. Imi amintesc ca, pe cand eram inca mirean, un om din Konita, indata dupa slujba de Inviere, spunea in auzul tuturor: „Voi merge sus la manastire, sa-i aprind Maicii Domnului candelele”. Insa dupa felul cum o spunea, puteai sa-ti dai seama ca are mandire, voie proprie… Se ducea, deci, noaptea, sus la manasitre ca sa aprinda candelele, doua ore dus si doua ore intors. Si pe ce drum rau mergea! Iar acolo la bisericuta erau toate parasite, aruncate pe ici-colo. De unde sa gasesti pluta de candela si fitil? Si ele facea toata aceata osteneala, dar pana la urma in zadar. Daca ii spuneai: „Cand te vei duce acum acasa, aprinde candela!”, poate ca n-o aprindea! Daca voia intr-adevat sa faca o jertfa trebuia sa mearga si sa aprinda candelele la manastire simplu, fara zgomot. – Deci se poate ca cineva sa faca o jertfa din mandrie? – Cum sa nu? Isi poate jertfi chiar si viata, precum spune Apostolul Pavel, dar dragoste sa nu aiba. (I Cor. 13,3) – Nu-ti amintesti ce spune apostolul Pavel? „Daca dragoste nu am, nimica nu sunt”. Jertfa, ca sa fie placuta lui Dumnezeu, nu trebuie sa aiba elemente omenesti, interes, mandrie etc. Cand cineva se jertfeste cu smerenie, atunci are dragoste si Il induioseaza pe Dumnezeu.

Cand vorbesc despre dragoste, vorbesc despre dragotea adevarata, autentica, care are noblete. Caci te poti impaca la gandul ca ai dragoste pentru ca dai totul, si cu toate acestea dragoste sa nu ai, din cauza ca prin aceasta dragoste vrei sa iesi in evidenta, adica urmaresti interesul personal. Pentru ca dragostea noastra sa fie autentica trebuie sa o purificam, sa indepartam propriul eu din dragostea noastra. Iar cand toti isi indeparteaza propriul eu din dragostea lor, atunci unul este in celalalt si toti sunt unul, fiind de acum inainte unitit de dragostea cea una a lui Hristos. Si in Hristos toate problemele sunt rezolvate, fiindca dragostea lui Hristos dezleaga toate problemele.

Pr. Paisie Aghioritul

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 Septembrie 2017 în DRAGOSTEA

 

Dragostea cea pretioasa si adevarata

paisios1[1]Dupa mine, dragostea este de trei feluri: dragostea trupeasca, care este plina de microbi spirituali, dragostea lumeasca, care este de suprafata, formala, ipocrita, fara profunzime si dragostea duhovniceasca, care este cea adevarata, cea curata, cea scumpa. Aceasta-i dragostea cea fara de moarte care ramane in „vecii vecilor”.

– Gheronda, si cum imi voi da seama daca am dragoste adevarata? – Ca sa-ti dai seama, trebuie sa cercetezi daca ii iubesti pe toti deopotriva si daca ii consideri pe toti oamenii mai buni decat tine. – Mi s-a racit dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele. – Seamana putina dragoste care ti-a ramas, pentru ca ea sa incolteasca, sa creasca, sa rodeasca si sa seceri dragoste. Apoi dragostea inmultita pe care o vei secera o semeni din nou si, incet-incet, iti vei umple hambarul, incat nu vei avea unde s-o pui, caci, cu cat semeni mai multa dragoste, cu atat se inmulteste mai mult. Sa spunem ca un taran are un saculet de samanta, pe care o seamana. Apoi aduna rodul si umple un saculet mai mare. Semanand apoi samanta din acest saculet, va umple un sac intreg. Iar cand aduna multa samanta si o seamana, va umple un hambar.

Pe cand, daca pastreaza samanta in saculet si nu o seamana, samanta va face viermi. Trebuie sa arunce samanta in pamant ca sa incolteasca, sa creasca si sa faca rod. Tot astfel se intampla si cu dragostea. Dragostea, ca sa se inmulteasca, trebuie sa o daruiesti. Insa cel care nu da chiar si putina dragoste pe care o are, seamana cu cel care are un pumn de samanta, dar o pastreaza si nu o seamana. Acesta este robul cel viclean, care a ascuns talantul. Vei primi dragoste potrivit cu dragostea pe care o vei darui.

Daca nu daruiesti dragoste, nu vei primi dragoste. Vezi, mama daruieste continuu copiilor ei, dar si primeste continuu de la ei, dragostea ei crescand mereu. Insa daca cerem dragostea celorlalti numai pentru noi insine si vrem ca toti sa ne dea, iar cand facem un bine ne gandim la rasplata, atunci nu avem o dragoste pretioasa, ci una ieftina. Atunci ne instrainam de Dumnezeu si nu primim dragoste nici de la Dumnezeu, nici de la oameni. Cei cu dragoste lumeasca se cearta care dintre ei sa inhate mai multa dragoste pentru sine. Cati insa au dragostea cea pretioasa, cea duhovniceasca, se cearta care dintre ei sa daruiasca celuilalt mai multa dragoste. Ei iubesc fara sa se gandeasca daca sunt sau nu iubiti de ceilalti, nici nu cer celorlalti sa-i iubeasca. Vor doar sa daruiasca si sa li se daruiasca, fara a vrea sa li se dea ceva sau sa li se daruiasca cineva. Oamenii acestia sunt iubiti de toti, dar cel mai mult de Dumnezeu, cu Care se si inrudesc. Dragostea fara a lua ceva in schimb! Sa nu facem fapte bune ca sa primim binecuvantari. Sa cultivam dragostea cea nobila, cea pretioasa, pe care o are Dumnezeu, iar nu dragostea cea lumeasca si ieftina, cea plina de toata neputinta omeneasca.

– Gheronda, imi este greu sa-mi daruiesc dragostea acolo unde stiu ca nu o vor pretui. – Iti vine greu fiindca nu ai dragoste adevarata. Pe cel care are dragoste adevarata nu il preocupa daca dragostea lui este pretuita sau nu. Nici macar nu-si aminteste de jertfa pe care o face pentru aproapele sau, deoarece o face din dragoste curata. – Dar cum pot sa uit binele pe care-l fac? – Arunca-l in mare… Asa o sa-l uiti. Dar sa uiti si raul pe care ti-l fac altii. Si astfel vei aduna o bogatie duhovniceasca chiar fara sa-ti dai seama.

Pr. Paisie Aghioritul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 4 Septembrie 2017 în DRAGOSTEA, SFATURI

 

Dragostea este peste toate virtutile

cu cat judeciDragostea presupune smerenie, căci dacă nu te supui și nu cedezi, nu poți spune că ai iubire. Dragostea presupune și îngăduință, să fii înțelegător cu neputințele celuilalt, să i le accepți, să i le porți, să-i cunoști toate slăbiciunile și totuși să continui să-l iubești. Dragostea presupune și iertare, să ierți, să uiți, să nu judeci, să depășești cu seninătate situațiile tensionate, să treci mai departe fără ură în suflet, reproșuri și aduceri aminte.

Dragostea presupune blândețe, bunăvoință, milă; să taci, când ai putea să reproșezi; să nu judeci, când ai putea să judeci; să înduri mai departe, când ai putea să cedezi și să te descătușezi de responsabilități. Dragostea presupune și naivitate – cu bună știință, de dragul persoanei iubite, să te faci că nu vezi, când vezi totul… Dragostea vede frumusețe până și în neputințele persoanei iubite.

Dragostea presupune în cele din urmă jertfă, să te anulezi pe tine, să-ți tai voia proprie, știind că lucrurile care ție îți plac, pe celălalt s-ar putea să-l rănească; să jertfești zilnic, necondiționat, să jertfești din timpul tău, din confortul tău, din sănătate; să jertfești din tine până te jertfești pe tine.

Dar, oare, dragostea presupune aceste virtuți sau ele depind de ea? Căci într-adevăr, ce ar însemna să ierți pentru că-ți impune porunca, nu din iubire?… Când oboseşte dragostea, datoria o înlocuieşte. Când oboseşte datoria, ajunge să o înlocuiască legea…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 26 August 2017 în DRAGOSTEA, ELENA J.

 

Dragostea lui Hristos nu este despartita de distante

– Gheronda, ma mahnesc ca a venit ziua sa plecati iarasi dintre noi. – In viata duhovniceasca nu exista „aproape” si „departe”. Dragostea lui Hristos nu este despartita de distante, caci Hristos cu dragostea Sa anuleaza distantele. Prin urmare, omul, atunci cand este aproape de Hristos si se leaga frateste de celalalt cu dragostea lui Hristos, fie ca se afla aproape, fie departe, il simte pe celalalt intotdeauna aproape. Dau slava lui Dumnezeu ca dragostea mea este de asa natura, duhovniceasca, ingereasca, incat distantele sunt anulate, iar eu voi tine legatura cu voi de departe, atat in aceasta viata, cat si in cea viitoare, care este si mai indepartata. Pentru ca si acea distanta va fi foarte apropiata, de vreme ce ne uneste Dragostea, Hristos.

Cuviosul Paisie Aghioritul

 
2 comentarii

Scris de pe 24 Iulie 2017 în DRAGOSTEA

 

Iubirea egoista

Un cuplu tanar se indragosteste, un tanar si o tanara se indragostesc, si ce inseamna asta? Inseamna ca el a vazut in femeia asta o persoana care ii poate satisface lui toate emotiile si nevoile fizice, iar ea a vazut in barbatul asta o persoana cu care simte ca s-ar putea casatori, si asta a fost iubire; dar fiecare isi vede doar propriile nevoi. Nu este iubire pentru celalalt om, cealalta persoana devine un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi.

Iubirea exterioara nu-i ce urmeaza sa primesc, e ce urmeaza sa dau. Oamenii fac o mare greseala crezand ca le dai celor pe care ii iubesti, iar raspunsul, adevaratul raspuns, este ca-i iubesti pe cei carora le dai. Ideea e ca, daca eu iti dau tie ceva, am investit ceva din mine insumi in tine si, dat fiind ca iubirea de sine este neconditionata – toti oamenii se iubesc pe ei insisi – acum partea aceea din mine devine tu, exista o parte din mine in tine pe care o iubesc. Asadar, iubirea adevarata este iubirea de a da, nu iubirea de a primi.

Abraham Twerski

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, TINERETE

 

Dragostea cu durere

Candva am mers sa vizitez pentru prima oara un orfelinat impreuna cu mai multe persoane. Copiii simteau starea launtrica a fiecaruia dintre noi. „Domnul cutare este doar in trecere, domnul cutare a venit la noi ca sa nu stea degeaba, domnul cutare ne iubeste cu adevarat”. Vedeti cum dragostea vesteste launtric? Dragostea anuleaza distantele – Gheronda, cum comunica oamenii duhovnicesti de departe? – Scriu vreo scrisoare, fie prin telegraf, fie prin semnale morse. – Cum adica? – Pentru ca sa existe comunicare duhovniceasca intre oameni, trebuie ca ei sa lucreze pe aceeasi frecventa. Acest lucru nu pot sa-l prinda oamenii de stiinta. Iti amintesti de acea intamplare pe care o povestesc in Parintii aghiroti (Cuv. Paisie Aghioritul, Parinti aghioriti – Flori din Gradina Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2004, p. 9-10) ? Intr-o zi un monah urma sa mearga in vizita la un parinte din Kapsala si se gandea: „Ce sa-i duc oare de binecuvantare?”. A facut rost, asadar, de doi pesti si i-a curatat ca sa ii duca. Intre timp, celalalt primise instiintare de la Dumnezeu despre vizita lui si se gandea: „Acum ca va venim cu ce sa-l omenesc?”. Si, pe cand fratele curata pestele, a venit deodata un corb, i-a laut un peste si l-a dus la celalalt calugar din Kapsala, care se afla la o distanta de cinci ore si jumatate de mers. Intelegeti? Unul se gandea cum sa-l odihneasca pe celalalt si atunci corbul a facut pe intermediarul. Cand omul are Dragostea, pe Hristos, chiar si mut sa fie, se poate intelege cu milioane de oameni, de orice neam si varsta, caci fiecare varsta isi are limba ei. Pune doi oameni care nu au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca. Pune si alti doi care au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca nici ei. Cum se vor simti unii, si cum se vor simti ceilalti? Nici primii sa nu vorbeasca, nici ceilalti. Insa acestia din urma vor vorbi cu „tacerea”, fiindca va exista comunicare intre ei. Dimpotriva, ceilalti nu vor putea comunica, fiindca intre ei va exista „izolatie”. Cand nu exista dragoste, se poate ca doi oameni sa se afle aproape unul de celalalt, dar totusi sa fie departati.

Pr. Paisie Aghioritul

 

A sta langa femeia iubita este o arta

sot_si_sotie_0-590x412Nichita Stănescu spunea că „soldatul și artistul n-au viata personala”. E un foc care te arde, o patimă. Dar eu niciodată n-am fost egoist sa înlătur femeia de lângă mine, dimpotrivă, am atras-o spre mine, dar aici poate sa fie norocul sau ghinionul unui artist. Că poate găsi o femeie cum era soția lui Cézanne, care numai ea avea răbdare să-i pozeze, pentru că el picta atât de greu și-atât de mult, că-i fugeau toate modelele. Ea invita oameni la masă, sa spună cât e de genial, el nefiind recunoscut de critica vremii. Ea nu era un factor de decizie critic, dar îl iubea atât de mult, încât femeia devenea altar.

Când un artist are o asemenea șansă, feminitatea trăiește în registrul tainei, al unei maternități prelungite. Când nu are aceasta șansă și fiecare trage numai pentru el, apar frustrări, apar gelozii. Gelozia patologica este un lucru care omoară, care distruge, unul îl suspectează pe celălalt de lucruri la care nici măcar nu s-a gândit. Aceasta prea mare grijă de tine și negrijă față de ea sau de el duce la ceea ce se întâmplă acum. Nu pot sa generalizez, pentru ca oamenii sunt oameni, fiecare cu ale lui, dar, în ceea ce mă privește, știu că niciodată nu am pus arta mai presus de dragostea mea și poate că din cauza asta am avut de pătimit.

A sta lângă femeia iubită e o artă. Într-un fel, lucrul acesta face parte din afinitate. Știi cum se zice, „distanta pentru dragoste este ca vântul pentru foc. Dacă dragostea e mare, o întețește. Dacă nu, o stinge”. În clipa în care incep discuțiile, lucrurile nu mai sunt bune. Discuția, falsa terapie prin discuție e doar o amânare a sentinței. Psihologia este numai o înțelegere reductiva a omului. Ceea ce este frumos este spovedania în fața unui părinte duhovnic, spovedania în fața iubitei tale și reciproc. E o artă, un miracol și un risc pe care ți-l asumi.”

Dan Puric, webcultura.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA