RSS

Arhive pe categorii: DUMNEZEU

O marturisire frumoasa

Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept.
Am judecat pe alţii pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înţeleg.
Am plâns şi-am strigat a neputinţă, dar m-am ridicat din propria-mi voinţă.
Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.
Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.
Am călcat prin bălţi şi prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în şuvoi.
Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.
M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.
Am zburat din mândrie pe culmi înalte şi abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.
M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.
Am căutat bogăţiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.
Am încetat să mă mai plâng şi-am învăţat să mă ridic râzând,
Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,
Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt
În căderea ploii şi-ntr-un suflet blând.
Îmi ridic braţele acum şi închin aceste versuri în semn de mulţumire,
Căci am scris prea mult cu litere de fum şi prea puţin cu versuri de iubire.

Adela Moldovan

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 Martie 2017 în DUMNEZEU, SFATURI

 

Transformarea radicala a Andreei Popescu, fosta dansatoare a Deliei

Andreea Popescu s-a schimbat radical de cand a renuntat sa mai faca parte din trupa Deliei si s-a retras din showbiz. Bruneta s-a maritat si s-a facut fata de casa. Andreea Popescu era considerata, in urma cu cativa ani, una din cele mai apreciate si cele mai sexy dansatoare din showbiz.

Inainte, Andreea adora sa umble dezgolita, pierdea noptile prin cluburi, poza sexy, si-si etala cele noua tatuaje cu fiecare ocazie. S-a mai potolit abia dupa ce l-a cunoscut pe Rares, cel care astazi ii este sot. La doar cateva luni de cand l-a cunoscut, Andreea a decis sa se retraga din showbiz si sa se faca fata de casa. Ulterior a fost ceruta in casatorie, s-a maritat si s-a apropiat mai mult de Dumnezeu.

Tanara si sotul ei sunt extrem de credinciosi, merg frecvent in pelerinaje, la manastiri, biserici si tin post. Recent, ei au fost la Ierusalim pentru cateva zile si au vizitat mai multe locuri sfinte. In plus, Andreea si-a schimbat mult si stilul vestimentar, de la tinutele sexy a trecut brusc la cele decente.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2017/02/13/transformarea-radicala-a-andreei-popescu-fosta-dansatoare-a-deliei-cu-gandul-la-dreapta-credinta-ortodoxa-doamne-din-tot-sufletul-admir-genul-acesta-de-oameni

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Martie 2017 în CASATORIE, DESFRÂNARE, DUMNEZEU

 

Dumnezeu cere fiecaruia sa aduca roade cu talantul pe care i l-a dat

Dumnezeu cere fiecăruia să aducă roade cu talantul pe care i l-a dat. Am auzit multe persoane care și-ar lăsa familia ca să plece în mânăstire, apoi cunosc unii călugări care au ieșit din mânăstire și s-au însurat..Pare că la sfârșitul lumii nimeni nu mai este mulțumit de talantul pe care i l-a dat Dumnezeu, și aceasta este o boală grozavă: fiecare vrea talantul celuilalt, fiecare vrea crucea celuilalt! Și totuși Domnul a hotărât fiecăruia un drum propriu în viață..Te poți mântui numai pe această cale, nu pe alta. Important este să aduci roade, să nu stai cu mâinile încrucișate, tot visând la șansele altora..Sfântul Antonie cel Mare a fost rușinat de Dumnezeu printr-un cizmar sărac, ce bătea toată ziua cuie reparând bocancii altora. Acel om, săracul, era mulțumit de sărăcia lui, nu dorea nici preoție, nici călugărie. Așa și preotul trebuie să fie mulțumit de calea pe care l-a pus Dumnezeu. Și călugărul trebuie să se mulțumească în singurătatea lui, să nu dorească familie și copii. Fiecare unde-i este locul!

Pr. Sorin Croitoru

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Septembrie 2016 în DUMNEZEU, Uncategorized

 

Noptile sunt peste tot la fel

Nopțile sînt peste tot la fel. Întunericul face ca lumea să pară mică. Lumea se restrînge pînă la un pas, pînă sub tălpi. Pășești și lumea se mișcă împreună cu tine. Ești singur și tot ce te copleșise vreodată nu mai poate fi văzut. Îți închizi ochii pentru că în întuneric, cînd oricum nu se vede nimic, nu are rost să mai ții ochii deschiși. Rămîi tu cu tine.

Întunericul este întotdeauna răcoros. Răcoarea îți pătrunde în suflet și pieptul se amărăște ușor la gîndul că mai devreme sau mai tîrziu va trebui să mori. În momente ca acestea ne gîndim la cea mai dragă ființă. Ne gîndim la Dumnezeu, la părinți, la copii, la cei pe care i-am fi dorit aproape. Oamenii se preling în propriile gînduri, fluturînd în văzduh ca și crengile copacilor. Inima poate trezi oameni din somn, îi poate face să tresară.

Pămîntul păstrează urmele a milioane de tălpi. Dincolo de geamurile stinse oamenii dorm și visează. Cine dintre toți e mai important în această noapte? Poate că cineva se înalță ca o lumină până la cer, iar altcineva se coboară în adîncuri ca un fulger. Mila lui Dumnezeu acoperă lumea și lumina iubirii Lui dă întunericul la o parte ca noi să putem păși.

Pr. Savatie Bastovoi

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Iunie 2016 în DUMNEZEU

 

Doamne, ai pus dor in inima mea ca sa Te caut

Doamne, ai pus dor în inima mea ca să Te caut. De când mi Te-ai descoperit, inima mea însetează după Tine. De când Te-am găsit, Te caut mereu. Am așteptat ca oamenii să-mi umple golul din inima mea, dar n-a putut niciunul, Tu Singur mi-ai astâmpărat arșița. Fă să nu-mi mai doresc nimic din ce este pământesc, ci numai pe Tine. Sunt slab și fricos de aceea am nevoie de Tine, umple-mă de Tine! Sunt greșit și plin de păcate, dar eu știu că Tu m-ai ales să mă ridici, Mă iubești cu gelozie. Deși sunt greșit, eu la Tine alerg, nu am alt Dumnezeu care să mă izbăvească. Nu lua Harul Tău de la mine ca să nu se răcească dragostea mea pentru Tine. Inima mea eu doar Ție Ți-am dăruit-o. Vrăjmașul diavol vrea să-mi ia această dragoste față de Tine și să ne despartă, nu-l lăsa, Doamne, să mă amăgească cu alte iubiri, căci eu numai pe Tine Te vreau. Gândurile mele cugetă încă la cele pământești, ridică-mi cugetul de la pământ și sfințește-mă cu Tine. Gândurile mele fă-le toate rugăciuni către Tine ca în tot ce fac să fii Tu. Fă-mă să Te iubesc și să Te doresc cu adevărat, nu doar prin cuvânt.

Când m-am înălțat, Doamne, Tu Te-ai ascuns de mine. Atunci m-am smerit să Te pot găsi din nou. O, nu mai lăsa inima mea să se înalțe în trufie și astfel să fiu despărțit de Tine, căci Tu, Doamne, numai în smerenie poți fi găsit. Când am păcătuit, Ți-ai depărtat Harul de la mine, iar eu atunci m-am simțit gol. O, cum a suspinat inima mea că a întristat pe Domnul ei. Fără El sunt pustiu și inima mea nu-și găsește odihna. Plâng cu amar, Doamne, căci Te-am întristat, iar Tu ai plecat din inima mea din pricina necurăției ei. Fă-o, Doamne, neîntinată și neprihănită, gătește-o așa cum Ție Îți place și Te sălășluiește în ea. Aprinde focul dragostei pentru Tine așa cum ardea odinioară și nu-l lăsa pe vrăjmașul să-l mai stingă vreodată ori să mi-l răcească. Vino, Doamne, la mine în piept căci eu mă ofilesc de dorul Tău. Deși i-am făcut pe plac vrăjmașului de multe ori, Doamne, eu tot la Tine alerg, căci Tu ești Dumnezeul meu și eu în Tine îmi găsesc liniștea. Nu voi înceta să Te chem până ce nu vei veni din nou la mine și vei sfărâma păcatul care m-a despărțit de Tine. Aprinde-mă de dragoste pentru Tine. Primește-mă din nou și nu Te rușina de mine cel urâțit din pricina păcatului.

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 23 Iunie 2016 în DOR, DUMNEZEU, ELENA J.

 

Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu intristeaza pe nimeni

Cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu întristează pe nimeni şi nu se întristează pentru cele vremelnice. Întristează şi se întristează însă cu singura întristare mântuitoare, cu care şi fericitul Pavel s-a întristat şi a întristat pe corinteni.

Cel ce iubeşte pe Dumnezeu trăieşte pe pământ viaţă îngerească, postind şi priveghind, cântând şi rugându-se, şi gândind pururea numai lucruri bune de tot omul. Dacă pofteşte cineva ceva, se luptă ca să şi dobândească. Dar dintre toate bunurile şi lucrurile vrednice de poftit cel fără asemănare mai bun şi mai vrednic de dorit este Dumnezeu. Câtă sârguinţă nu suntem, aşadar, datori să arătăm, ca să dobândim acest lucru bun şi vrednic de dorit prin fire?

Să nu-ţi întinezi trupul cu fapte de ruşine şi să nu-ţi spurci sufletul cu gânduri viclene; şi pacea lui Dumnezeu va veni peste tine aducând iubire. Chinuieşte-ţi trupul cu foamea şi cu privegherea, şi îndeletniceşte-te fără lenevire cu cântarea şi cu rugăciunea; şi sfinţenia neprihănirii va veni peste tine aducând iubire.

Cel ce s-a învrednicit de cunoştinţa dumnezeiască şi a dobândit lumina acesteia prin dragoste nu va fi tulburat niciodată de duhul slavei deşarte. Iar cel ce nu s-a învrednicit încă de aceea, cu uşurinţă este prins de aceasta. Dacă, aşadar, unul ca acesta va căuta în tot ce face spre Dumnezeu, ca unul ce le face toate pentru El, mai lesne va scăpa cu Dumnezeu de ea.

Cel ce nu a câştigat încă cunoştinţa dumnezeiască, care se agoniseşte prin dragoste, cugetă lucru mare despre cele săvârşite de el după voia lui Dumnezeu. Iar cel ce s-a învrednicit de ea zice din suflet cuvintele patriarhului Avraam, pe care le-a spus când s-a învrednicit de arătarea dumnezeiască: „Eu sunt pământ şi cenuşă” (Facere XIX, 27).

Cel ce se teme de Domnul are pururea ca tovarăşă smerenia, şi prin gândurile acesteia vine la dragostea şi la mulţumirea către Dumnezeu. Căci îşi aminteşte de purtarea lumească de mai ‘nainte şi de feluritele greşeli, ca şi de ispitele ce i s-au întâmplat din tinereţe, şi cum din toate acestea l-a izbăvit pe el Domnul şi l-a strămutat de la viaţa pătimaşă la viaţa după Dumnezeu. În felul acesta dobândeşte pe lângă temere şi dragostea, mulţumind pururea cu smerenie multă Făcătorului de bine şi Cârmuitorului vieţii noastre.

Sf. Maxim Mărturisitorul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Mai 2016 în DUMNEZEU

 

Doar cei slabi cred in Dumnezeu?

Mulţi dintre cei care nu cred în Dumnezeu îi învinuiesc pe ceilalţi, care au această virtute în sufletele lor, că sunt slabi, că sunt fricoşi. Că, de fapt, teama de necunoscut şi neputinţa sunt cele care oferă spaţiul cel mai generos sporirii credinţei lor. Să fie oare aşa? Numai ignoranţa şi lipsa siguranţei să ne împingă către Hristos? Credinţa poate fi o cârjă pentru cine şchioapătă, dar înainte de toate ea este puterea care ne dă vederea adevărată a lucrurilor şi ne face fii ai lui Dumnezeu.

Un străin călătorea prin Rusia. O femeie l-a întrebat: „Eşti credincios?“ Străinul a răspuns că este. Dar ea a continuat: „Eşti credincios fiindcă eşti slab. Cauţi la Dumnezeu mângâiere. Vrei să te ţină cineva de mână?“ Şi a întins braţul spre străin ca să-i arate ce vrea să spună. Dar străinul i-a zis: „Mă tem că greşeşti. Nu caut mângâiere la Dumnezeu, ci putere. Nu vreau ca Dumnezeu să mă ţină de mână; vreau să-mi întărească braţul ca să pot da o mână de ajutor altora. Nu vreau să-mi şteargă lacrimile; vreau să-mi dea o batistă cu care să pot şterge ochii plânşi ai altora“.

Când Sfântul Apostol Pavel se sprijinea pe Hristos în slăbiciunea lui, nu o făcea ca să afle mângâiere, ci ca să fie în stare să meargă la ceilalţi cu vestea cea bună a puterii lui Dumnezeu oferită ajutor în slăbiciunea noastră.

Cineva l-a întrebat pe Cuviosul Francisc de Assisi cum de putea face atâtea lucruri minunate. El a răspuns: „Cred că Domnul s-a uitat din cer şi a zis: «Unde să-l găsesc pe cel mai slab şi mai mărunt om de pe pământ?» Apoi m-a văzut pe mine şi a zis: «L-am găsit. O să lucrez prin el, iar el nu o să se mândrească. O să vadă că nu fac decât să Mă folosesc de el din pricina neînsemnătăţii lui»“.

Adaptare după  „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, http://ortodox.md/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Februarie 2016 în DUMNEZEU, Uncategorized