Poate si tu ai un idol

Un misionar creştin adusese la credinţă pe un păgân, care se închina la idoli. Acesta nu vroia, însă, cu niciun chip, nu se îndura, să spargă un idol la care se închinase toată viaţa şi la care ţinea în mod deosebit. Bietul creştin misionar îl sfătuia să spargă idolul şi îi zicea:

– Iubitul meu, sparge acest dumnezeu mincinos şi să nu-ţi pară rău, că Dumnezeu îţi va da o mare bucurie, şi ai să fii fericit atât în lumea aceasta cât şi în cealaltă.

Într-o zi păgânul s-a hotărât să spargă idolul. A luat toporul şi l-a lovit cu putere, dar, ce să-i vadă ochii?! Idolul acela era plin cu bani de aur. Strămoşii lui ascunseseră, pe timpuri, în el o comoară şi, astfel, nimicirea lui aduse un trai fericit bietului păgân, care era sărac. S-a întărit şi mai mult în credinţă, s-a botezat şi a început să facă fapte bune, devenind un bun creştin, având mulţumire sufletească şi câştigând împărăţia cerului.

Iată, frate creştine, ia aminte, poate şi tu ai un idol la care ţii mult şi te închini lui de multă vreme; un idol de plăceri, de patimi rele şi îţi închipui că nu poţi trăi fără acest idol la care te-ai închinat o viaţă întreagă. Poate iubeşti patima beţiei, băutura, de unde pleacă toate relele. Sparge idolul acesta, frate, sparge-l, că vei găsi Împărăţia lui Dumnezeu!

Poate te stăpâneşte patima desfrânării, şi ai o prietenă de mulţi ani şi de care nu te desparţi şi nici nu te cununi cu ea. Spargeţi idolii aceştia, fraţi creştini, până nu e prea târziu. Poate vă înşală patima luxului, a fumatului, a jocului de cărţi şi hulelor. Spargeţi aceşti idoli şi şi ascultaţi chemarea Domnului, pe care o face prin slujitorii Săi şi hotărâţi-vă a veni la masa cea bogată a credinţei, a lui Dumnezeu, căci încă ne mai cheamă.

Rugaţi pe Dumnezeu să vă dea putere ca să învingeţi păcatul care stăpâneşte sufletul şi trupul. Atunci ai să găseşti, frate creştine, o comoară de bucurii, chiar şi în lumea aceasta vremelnică şi vei plânge de bucurie pentru că ai găsit Împărăţia cerului. Vei fi un ales şi un plăcut al Domnului Dumnezeu, care te va primi cu bucurie la ospăţul cel minunat, în Împărăţia Lui cea cerească. Acolo este ţinta noastră a creştinilor şi acolo trebuie să meargă sufletele noastre.