RSS

Arhivele lunare: Ianuarie 2014

Raspunsuri la toate nenorocirile noastre

De ce se închid norii când câmpiile sânt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere!

Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănâncă pâinea amărită de lacrimi şi urâciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei dinlăuntru.

Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu îşi poate îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.

Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.

Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri. Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni şi va îndrepta toate.

Sf. Nicolae Velimirovici- INIMA IN MARELE POST”, Ed. Predania Bucuresti – 2010

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 31 Ianuarie 2014 în SFATURI

 

Despre desavarsirea vietii crestinilor

Creștinul nu trebuie să cârtească, nici de strâmtorare din lipsa celor necesare, nici de oboseală din muncă, pentru că in orice împrejurare, judecata o au cei cărora li s-a încredinţat puterea (autoritatea) corespunzătoare. Nu trebuie să facă strigare sau altă manifestare sau mişcare, în care se manifestă mânie sau îndepărtare de încredinţarea că Dumnezeu este de faţă. Glasul să fie potrivit după împrejurare.

Nu trebuie să răspundă cuiva sau să facă ceva cu obrăznicie şi dispreţ, ci să dovedească în toate şi faţă de toţi îngăduinţă şi cinste. Nu trebuie să facă semne din ochi cu viclenie sau să folosească altă formă sau mişcare a unui membru (a corpului), care întristează pe frate sau dovedeşte dispreţ.

Nu trebuie să se împodobească în îmbrăcăminte sau încălţăminte, ceea ce dovedeşte deşertăciune (mândrie). Trebuie să folosească lucruri simple pentru nevoile corpului. Nu trebuie să cheltuiască nimic mai mult decât cele necesare sau pentru lux, ceea ce este abuz (necumpătare).

Nu trebuie să caute cinstiri şi să urmărească întâietate. Trebuie ca fiecare să socotească pe toţi ceilalţi mai de cinste decât pe sine. Nu trebuie să fie răzvrătit (nesupus).

Cel care poate să lucreze, dacă nu lucrează, nu trebuie să mănânce, ci chiar şi cel care se îndeletniceşte cu ceva dintre faptele spre mărirea lui Hristos, trebuie să se forţeze pe sine pentru împlinirea lucrului după putere. Fiecare trebuie să facă toate prin examinarea proiestoşilor cu cuvântul şi învăţătura, chiar şi mâncarea şi băutura, aşa încât şi acestea să se facă spre slava lui Dumnezeu.

Nimeni nu trebuie să treacă de la o lucrare la alta fără examinarea celor care au puterea (autoritatea) să rânduiască asemenea lucruri, în afară de cazul când pe cineva, pe neaşteptate, l-ar chema o nevoie urgentă în ajutorul celui lipsit de puteri.

Trebuie ca fiecare să rămână la ceea ce a fost rânduit şi să nu treacă din proprie iniţiativă la lucrări străine, afară de cazul când cei care au răspunderea pentru asemenea (situaţii) ar socoti că cineva are nevoie de ajutor. Nimeni nu trebuie să se găsească în alt atelier decât cel al său. Nu trebuie să facă ceva faţă de cineva din duh de contrazicere sau ceartă.

Sf. Vasile cel Mare, Epistola 22

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 Ianuarie 2014 în CREŞTINUL, SFATURI

 

Un buchet de ganduri frumoase

Iubește-l pe acela ce nu te înțelege. Mângâie-l pe acela ce te rănește. Respectă-l pe cel nerespectuos. Luminează-l pe cel ce trăiește în întuneric. Dăruiește celui egoist. Oferă-i pace celui ce trăiește în război. Nu lăsa niciodată ca temerile sau comportamentele celorlalți față de tine să-ți influențeze comportamentul tău față de ei. Fii un model de lumină și de bunătate pentru ceilalți! Nu lăsa niciodată durerile trecutului să te îndepărteze de oamenii dragi sufletului tău. Eliberează trecutul și bucură-te de un prezent luminos cu toți cei dragi ție.

Prea frig, prea cald, prea plouă, prea ninge, prea devreme, prea târziu, prea mult, prea puțin, prea ușor, prea greu, prea frumos, prea urât, prea toamnă, prea iarnă… de fapt, e prea VIAȚĂ, oameni dragi… și ar trebui să ne bucurăm de toate aceste prea-uri… și să trăim cu prea bucurie, să fie prea pace, prea recunoștință, prea iubire… putem, avem șanse, avem totul în noi, în inimile noastre prea pline cu dragoste, cu forță, cu frumos…

Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel. Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi grijă. Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare. Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile. Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.

Învăţăm, greşind, să iertăm,
Învăţăm, căzând, să zburăm,
Învăţăm, suferind, să vindecăm,
Învăţăm, încătuşaţi, să ne eliberăm,
Învăţăm, mirându-ne, să înţelegem,
Învăţăm, îndoindu-ne, să credem,
Învăţăm, plecând, să ne întoarcem,
Învăţăm, pierzând, să învingem,
Învăţăm, tăcând, să vorbim,
Învăţăm, plângând, să zâmbim,
Învăţăm, distrugând, să construim,
Învăţăm, cerând, să dăruim,
Învăţăm, urând, să iubim
Învăţăm, trăind, să trăim…

http://paradise3407.blogspot.ro/

 
Un comentariu

Scris de pe 31 Ianuarie 2014 în SFATURI

 

Proprietatile semnului crucii, studiate stiintific

Oamenii de ştiinţă ruşi au dovedit experimental proprietăţile miraculoase ale semnului crucii şi ale rugăciunii. “Am stabilit că obiceiul facerii semnului crucii deasupra mîncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mîncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întîmplă fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, citat de Agenţia Interfax. Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea a descoperit, în special, proprietăţile bactericide unice ale apei după ce este binecuvîntată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.

Oamenii de ştiinţă au studiat impactul rugăciunii “Tatăl nostru” şi al semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Mostre de apă din diferite surse – fîntîni, rîuri, lacuri – au fost folosite în cercetare. Toate mostrele conţineau anumite bacterii. S-a observat că dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul crucii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute chiar mii de ori. Experimentele au fost făcute astfel încît să se excludă posibilul impact al sugestiei mentale. Rugăciunea a fost spusă atît de credincioşi, cît şi de necredincioşi, iar numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut. Oamenii de ştiinţă au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra oamenilor. S-a stabilit că presiunea sîngelui tuturor celor supuşi la teste s-a îmbunătăţit. S-a mai observat că dacă semnul crucii este făcut neîngrijit, şi fără să atingă punctele corespunzătoare – centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii – rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe sau chiar absente.

http://ziarullumina.ro/sa-ne-facem-cruce-fara-rusine-15577.html

 
3 comentarii

Scris de pe 29 Ianuarie 2014 în CRUCE

 

Frizerul si Dumnezeu

Un bărbat a mers la frizer să se tundă. În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: ”Nu cred că Dumnezeu există.”
“De ce spui asta?” a întrebat clientul.
“Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri.”
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus:
“Ştii ceva? Frizerii nu există!”
“Cum poţi spune asta?” a întrebat frizerul nedumerit. “Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!”
“Nu e aşa!” a spus clientul. “Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară.”
“Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine.”
“Exact!” a spus clientul plin de încântare.”Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume.”

 
3 comentarii

Scris de pe 29 Ianuarie 2014 în NECREDINTA

 

A mai trecut un an …

A mai trecut un an, s-a dus
Si-n veci n-o sa mai vie,
Si cati crestini ne-au parasit,
Si cate suflete-au pornit
Cu el in vesnicie…

Asa trec anii, dupa ani,
Si duc cu ei la vale,
Si pe bogati, si pe sarmani,
Pe mame dragi, lasand orfani,
Si tot ce afla-n cale…

In anu` acesta poate treci
Si tu, iubite frate,
Vezi zilele cum le petreci
Caci acolo pe unde treci
Vei fi-ntrebat de toate…

Si ce folos de-ai castigat
Aicea lumea toata,
Iar sufletul ti l-ai uitat,
Caci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodata…

O, Dumnezeule ceresc,
Rugamu-Te fierbinte,
Sa fii cu noi in orice zi,
Si-n anu`-n care va veni,
Sa ne ajuti, Parinte!

Traina Dorz

 
Un comentariu

Scris de pe 29 Ianuarie 2014 în ANUL NOU, VEŞNICIE

 

Ce pedeapsa ii asteapta pe cei ce ocarasc numele lui Dumnezeu ?

Cine ocărăște pe Dumnezeu, pe Sfinți, lucrurile și persoanele sfințite, adică înjură (suduie) de cele sfinte, acela hulește pe Dumnezeu; păcatul lui este fără iertare și se cheamă păcat drăcesc. Față de acest păcat, toate celelalte păcate par ușoare, fiindcă hulitorul își azvârle ocara împotriva lui Dumnezeu (IV Regi 19, 22).

„Ocărârea unui bun conducător de stat”, spune Fericitul Augustin, „este o nelegiuire, a înjura, însă, chiar pe Bunătatea cea desăvârșită este înspăimântător!”.

„Tu, cel ce-ți deschizi gura împotriva Atotputernicului”, strigă îngrozit Sf. Efrem Sirul, „nu te temi că ar putea fi trimis foc din cer să te mistuiască?”.

Dumnezeu pedepsește îngrozitor pe hulitori, nu numai în viața viitoare, ci și în aceasta pământească. De pildă, Baltazar, răpitorul sfintelor vase din templul din Ierusalim, a fost ucis și împărăția lui dărâmată, chiar în noaptea când a îndrăznit să se folosească la beție de aceste sfinte lucruri (Dan. 5).

Senaherib, împăratul sirian, hulind pe Dumnezeu, a murit ucis chiar de mâna fiilor sai (IV Regi 19).

Irod Agripa, împăratul iudeilor, îngăduind sa fie asemănat cu Dumnezeu, a murit ros de viermi (Fapte 12, 23) etc.

„Nu vă amăgiți, Dumnezeu nu Se batjocorește” (Gal. 6, 7).

Batjocoritorul își ascute singur sabia care-l va lovi (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia XIX la Matei 3, op. cit., vol. VII, p. 242).

Dacă celui ce ocărăște pe fratele său îi este rânduit „focul cel veșnic” (Matei 5, 22), dar pe aceia ce hulesc nu pe neamurile lor, ci chiar pe Dumnezeu, ce chin îi așteaptă?

Într-o zi, Fericitul Ieronim, fiind întrebat pentru ce înfruntă cu atâta asprime pe un hulitor de Dumnezeu, a răspuns: „Câinele latră să-și apere stăpânul – atunci pot eu tăcea când Dumnezeul meu este suduit? Omoară-mă, dar de tăcut nu voi tăcea”.

Când s-a cerut Sfântului Policarp, episcopul Smirnei (+167), să tăgăduiască pe Hristos, el a răspuns: „Iată, se împlinesc optzeci și șase de ani de când îl slujesc, fără ca El să-mi fi făcut vreodată vreun rău. Deci, cum aș putea huli pe Dumnezeul și Mântuitorul meu?”

http://blogortodox.blogspot.ro/

 
12 comentarii

Scris de pe 27 Ianuarie 2014 în NECREDINTA