RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2016

Unul Singur S-a jertfit

Văzând omul cel căzut,
Tatăl Cel din Cer a vrut,
Să găseasc-un salvator,
Să-i fie izbăvitor.

Astfel, El a întrebat,
Pe un înger luminat:
Serafim, de Mă iubești,
Pentru lume te jertfești?

Doamne, știi, eu Te iubesc,
Dar nu pot să mă jertfesc,
Pentru omul cel căzut,
Că doar rele a făcut.

Heruvimul luminat,
A fost și el întrebat:
Poți din Cer să te cobori?
Pentru lume, poți să mori?

Doamne, și eu îl iubesc,
Pe omul ce pământesc,
Dar să-mi dau viața nu pot,
E prea mult, Doamne, socot.

Tu, Arhanghele viteaz,
Ia aminte și fii breaz!
Poți lumea s-o mântuiești,
Pentru ea să te jertfești?

Înger viteaz, Doamne, sunt,
Însă ce-mi ceri e prea mult.
Atunci, Fiul Cel iubit,
Către Tatăl a grăit:

Tată Scump, Eu pot și vreau,
Viața pentru om să-Mi dau,
Căci Eu pe el îl iubesc
Și vreau ca să-l mântuiesc.

Nici un înger, nici un sfânt
Și nici jos de pe pământ,
N-a putut să se jertfească,
Pe om să îl mântuiască.

Tatăl, atât ne-a iubit,
Că pe Fiul L-a jertfit,
Pentru omul păcătos,
Ce era cu totul jos.

Elena J.

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 27 Aprilie 2016 în ELENA J.

 

Cine vrea sa se rastigneasca pentru lume?

Nimeni de pe pamant nu putea sa izbaveasca lumea, fiindca toti erau lipiti de patimi si pacate. Pacatul era pricina a toata rautatea si veninul sarpelui lasat in om de diavol. Dumnezeu, ingrijorat de starea aceasta nenorocita in care zacea lumea, din iubirea Sa cea mare a voit sa-l ridice pe om din caderea aceasta jalnica si S-a adresat tuturor fiintelor ceresti: ingerilor, heruvimilor, serafimilor, arhanghelilor, intrebandu-i, care isi ia asupra sa misiunea aceasta grea de a-l salva si a-l mantui pe om. Cerul insa a ramas mut. Nimeni nu s-a gandit sa coboare la noi ca sa ne salveze.

Atunci, Fiul lui Dumnezeu fiind legat in aceeasi iubire cu Tatal si cu Duhul Sfant, a voit sa vina la noi. El a primit pentru mantuirea noastra sa ia aceasta misiune minunata. El n-a venit sa viziteze Ierusalimul, Bethleemul sau Nazarethul, n-a venit sa viziteze tarile si orasele de pe pamant. El a stiut ca vine intr-o misiune foarte grea si desi venea printre ai sai, acestia nu L-au cunoscut si nu L-au primit. El a venit la paharul cel amar din Gradina Ghetsimani, a venit la coroana de spini, El, Imparatul Slavei, a venit sa fie batut scuipat si hulit, iar apoi rastignit pe Cruce; El a venit sa-Si verse tot sangele pentru ca sa ne impace cu Tatal Sau. Iata iubire dumnezeiasca, caci Tatal L-a trimis ca sa ne scape de toate blestematiile si sa ne impace cu El.

PV

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Aprilie 2016 în IISUS, Uncategorized

 

Indemn catre frati in Saptamana Mare

Săptămâna aceasta să ne străduim s-o trăim cât mai curat sufletește și trupește. Să ne ferim mai ales de desfrânare, de îmbuibări cu mâncare și băutură, de glume, de vorbă multă și clevetire, de întâlniri și locuri zgomotoase, de prietenii petrecăreți, de televizor și muzică, de invidie, ură și certuri și să ne păzim chiar și gândurile de cugetele necurate, transformându-le în rugăciuni. Să postim mai aspru decât de obicei, să ne rugăm mai mult, să facem metanii mai multe, să fim mai iertători și mai milostivi și să lăsăm vrajba, orgoliile și răutățile de orice fel. Este Săptămâna Patimilor când Hristos pătimește, este ocărât, Își varsă Sângele, Se jertfește pentru noi. Să arătăm și noi recunoștință și mulțumire față de această mare dragoste și răscumpărare. Să ne întristăm cu duhul pentru suferințele Sale, să ne ostenim și să jertfim și noi măcar puțin din confortul nostru, din timpul nostru și din traiul obișnuit.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Aprilie 2016 în POST

 

Biserica Ortodoxa Bulgara: „Nu exista alta credinta in afara de cea ortodoxa. Restul sunt erezii”

In afara de Sfanta Biserica Ortodoxa nu exista alte Biserici, ci doar eretici, iar a numi orice altceva „biserica” nu este, din punct de vedere spiritual, dogmatic si canonic, decat o mare greseala. Sfantul Sinod al Bulgariei a scris acest text intr-un document recent elaborat, care va arata credinciosilor atitudinea corecta fata de ceilalti crestini, noteaza presa bulgara.

Catolicii si protestantii nu sunt numiti clar in acest document, dar, din moment ce nu sunt ortodocsi, se presupune ca intra in categoria ereticilor si de la ei se asteapta sa se caiasca. Sinodul, sub inaltul patronaj al Patriarhului Bulgariei, Neofit, a elaborat anumite documente care vor fi prezentate la viitoarea intrunire a Soborului Ortodox Mondial, care va avea loc intre 16-27 iunie pe insula Creta. Iata ce se mai spune in document:

– In Biserica Ortodoxa, prin sintagma „uniunea tutoror”, s-a inteles intotdeauna ca acei care au cazut in pacat trebuie sa se intoarca la credinta ortodoxa si sa arate umilinta fata de Sfanta Biserica si, atunci, prin pocainta, ei pot fi primit in Biserica Ortodoxa.

– In afara de Sfanta Biserica Ortodoxa, nu exista alte Biserici, ci doar eretici.

http://www.aktual24.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Aprilie 2016 în ORTODOXIA

 

Copilul conceput in post, o viata pusa in pericol

O problemă spinoasă este cea a copilului conceput în perioada postului sau a Săptămânii Mari, fiind o situaţie care intră tot în categoria plăcerilor. “Discuţia aceasta este interesantă pentru că apare relaţia dintre sexualitate şi procreaţie. Trăim nişte vremuri foarte pornografizate, în care căutăm mai mult plăcerea sexului, nu şi roada sexualităţii, şi anume procrearea. Dumnezeu a lăsat omului această plăcere a sexualităţii pentru că prin act în sine se concepe un copil, iar plăcerea este ca o binecuvântare pentru responsabilitatea ce urmează. Omul aruncă însă roada la o parte, pentru că omul modern nu mai vrea copilul, ci numai plăcerea. Însă conceperea unui copil în perioada postului înseamnă că nu ai conştiinţă creştină. Neavând conştiinţa creştină, spun sfinţii părinţi ai Bisericii, pui în pericol atât viaţa ta, cât şi a copilului. Nu doar în sens fizic, ci mai grav, îi pui în pericol viaţa sufletească, identitatea, educaţia lui, iar toată viaţa sa va fi bulversată”, spune preotul Tănăsescu.

Acesta subliniază importanţa raportării la un set de valori, idealuri, principii, metode, arătând că în primii ani de viaţă copiii sunt oglinda morala a părinţilor, de unde şi importanţa celor şapte ani de acasă. “Pe de altă parte, şi aceşti şapte ani sunt oarecum afectaţi cu atâta globalizare, digitalizare, informatizare şi mediatizare a societăţii. Se pune problema cine îi mai învaţă cei şapte ani de acasă. Pentru că adesea părinţii îi abandonează în faţa televizorului, a calculatorului sau a anturajului, ori a unei bone, care îi învaţă şi ea ce ştie. Iată că începe copilul să nu mai fie nici măcar produsul părinţilor, al celor şapte ani de acasă. Copilul învaţă de unde apucă. Iată câtă tragedie ascunde un păcat”, accentuează Tănăsescu.

De altfel, cuvântul “păcat”, la origine, înseamnă eşec, rătăcire, lipsa împlinirii, venind din grecescul “amartia”. “Un păcat nu este ceva în sine, este un termen prin comparaţie cu ţinta care nu a fost atinsă. Când faci un copil în post este păcat pentru că este dovada eşecului acestei conştiinţe creştine pe care nu o ai, pentru că un creştin care nu are aceasta conştiinţa nu face altceva decât să transforme toate faptele lui în păcate”, explică preotul sensul în care trebuie înţeles păcatul.

Gândul păcătos “strică” postul

Postul nu înseamnă doar să respecţi reguli alimentare şi să te reţii de la plăcerile trupeşti, ci mai ales să nu păcătuieşti cu gândul. “Dacă nu porneşti întărit trupeşte la acest drum, degeaba o faci. Postul nu este o detoxifiere alimentară, postul creştin te detoxifică, dacă vreţi, de cea mai mare toxină, numită păcat”, avertizează preotul.
Deci, când spunem că vrem să postim cât mai creştin, odată cu trupul trebuie automat să postească şi sufletul.

Păcatul cu gândul ţine de ideea că pofta se zămisleşte mai întâi în gând. De aceea, Hristos spune în Evanghelie un lucru despre adulter care i-a uimit pe mulţi. «E adevărat că cel care se uneşte în afara căsătoriei cu o femeie păcătuieşte, dar Eu vă zic vouă că şi cine a şi poftit femeie în inima lui, a şi desfrânat, chiar fără a face fapta.» Puterea de a te abţine trupeşte închide un cerc, pentru că are un răspuns. Nu poţi să posteşti trupeşte dacă nu posteşti şi sufleteşte. Pentru că pofta te va face la un moment dat să cauţi. Aşa că începe să posteşti cu sufletul şi o să vezi că apare şi puterea de posti cu trupul. Pentru că încerci să dobândeşti altceva, cuvântul lui Dumnezeu, harul divin, şi încerci să-l dobândeşti pe măsură ce te depărtezi de păcat, de aceste pofte lumeşti, imoralităţi etc. Dar pentru a vedea cum te însănătoşeşti, trebuie să iei medicamentul. Nu degeaba sunt mulţi cei care spun că nu pot ţine acele zile de post negru. Nu pot pentru că pofta încă lucrează în ei. Când ai omorât pofta va veni şi putinţa, pentru că te vei hrăni cu har divin. Dumnezeu chiar te hrăneşte, dar pe măsură ce te îndrepţi curăţindu-te, mai arată Eugen Tănăsescu.

Astfel, nu putem să spunem că postim corect dacă aceasta nu include şi curăţirea gândurilor, a ideilor, a sentimentelor, pentru că şi aici trebuie lucrat atrage atenţia preotul Tănăsescu. “Sufletul nostru are trei mari părţi asupra cărora trebuie să ne concentrăm. Raţiunea, adică gândurile, voinţa pe de altă parte, pentru că uneori şi voinţa este slabă, şi inima, sentimentul. Aceste trei componente trebuie puse în armonie. Din păcate, constatăm că atunci când nu sunt în armonie, omul începe să înnebunească, la propriu vorbind. Iar când mintea vrea una şi inima vrea alta, omul intră într-un blocaj şi începe să acţioneze necugetat, face gesturi pe care nu le poate înţelege“, în opinia lui Tănăsescu.

adevarul.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Aprilie 2016 în DESFRÂNARE, Uncategorized

 

Mare urgie va veni din cauza desfraului si a avorturilor

După cum văd, toată lumea aleargă spre cel viclean, ca si păcătosul spre păcat. Neînfrânati sunt oamenii, – si popor si cler; ca si caii cei nărăvasi aleargă spre păcat. Nu se gândesc nici la Dumnezeu, nici la moarte, nici la judecată sau răsplată, la nimic; numai pentru materie, trup si plăceri trupesti se interesează. Pentru Dumnezeu, suflet, virtute – nimic! Foarte putini sunt cei care au interese adevărate si poate datorită acestor prea putini mai tine Dumnezeu lumea.

Satana face ultimul asalt si în acesti ani în care ne găsim, mare necaz si strâmtorare vor veni în lume… în vremea proorocului Ieremia, Dumnezeu a hotărât de mai multe ori să pedepsească pe israeliti, însă Ieremia îl ruga să se milostivească de creatura Sa si de poporul Său cel ales. Odată, însă, i-a zis lui Ieremia că va distruge Ierusalimul. Atunci proorocul a început să-L roage: „Dumnezeul meu, nu distruge orasul si nu pedepsi pe cei ce locuiesc în el…”, însă Dumnezeu i-a răspuns: „Nu mă ruga, Ieremia, căci nu te ascult; voi preda orasul în mâinile babilonenilor (care deja se apropiaseră de Ierusalim). Atunci a zis Ieremia către Dumnezeu: Cum este posibil să intre dusmanii în cetate, căci zidurile sunt puternice? „Eu le voi deschide portile ca să intre – a răspuns Domnul. Dacă nu-l voi preda Eu, ei nu pot intra. Mâine dimineată să sezi pe un loc înalt si vei vedea cum îl voi preda…”. Si a văzut un înger deschizând poarta dinspre răsărit, apoi si pe cele dinspre apus, miazăzi si miazănoapte, iar cheile le-a ascuns sub o piatră, zicând: „Primeste, piatră, cheile orasului acesta păcătos si să le păzesti până se vor întoarce din robie, apoi a strigat îngerul: „Intră, putere a chaldeilor!” si au intrat dusmanii în cetate; au ucis si au pustiit, luând multi robi, printre care si pe Ieremia. De aceea zice Sfântul Ioan Gură de Aur că, atunci când păcatele oamenilor sunt multe, iar printre păcătosi se găsesc si drepti, câteodată, Dumnezeu ia împreună cu păcătosii si pe drepti…

Asadar, mare mânie va să vină. Multe răutăti se întâmplă în lume, îndeosebi două: desfrâul si avortul. Un rău atât de mare nu s-a întâmplat în nici o vreme, ca mamele să ucidă 6-10 copii si să nu simtă deloc mustrare de constimtă, când, dacă ar fi avut o cât de mică urmă de pocăintă si simtire, ar fi trebuit să-si deschidă mormintele si să intre de vii în ele ca să se chinuie, dar sunt nepăsătoare… Se spovedesc uneori, dar fără să se pocăiască sincer. Aceasta una, iar a doua – goliciunea femeilor. Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat.

Dumnezeu este îndelung răbdător, iar o oră înaintea lui Dumnezeu sunt ca o mie de ani. Rabdă îndelung, însă si răbdarea Sa are margini. Nu este cu putintă ca Dumnezeu, Care totdeauna pedepseste păcatul, să îngăduie a se face atâtea păcate fără să le pedepsească… Numai să fim pregătiti. S-avem credintă în Dumnezeu; în El să ne punem nădejdea si dragostea si nu ne va părăsi. Fie ca nimic să nu ne despartă de iubirea lui Hristos.

Acum, ne aflăm în pragul marii mânii; se apropie sfârsitul sfârsitului. Sfintii Părinti ai Bisericii noastre au socotit moartea si a doua venire a Mântuitorului necesare pentru mântuirea omului, iar cei care le-au avut totdeauna în minte, au fost izbăviti de chinurile cele vesnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societătii si ai Bisericii, care si-au învârtosat inimile mai rău decât evreii.

Arhimandrit Filothei Zervakos

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Aprilie 2016 în DESFRÂNARE

 

Dialog sub umbrela

– Hai sub umbrelă, plouă destul de tare.
– Ne cunoaștem de undeva? am întrebat-o
– Nu, dar nu trebuie.
– Mulțumesc, dar nu e nevoie, aștept o mașină, trebuie să vină.
– Atunci, dacă te plouă pe tine, să mă plouă și pe mine. și a strâns umbrela
Uimită de gest, am zâmbit și i-am spus:
– Bine, voi veni. Dar… de ce faci asta? am întrebat-o acum sub umbrelă
– Pentru că trebuie.
– Te-ai simțit obligată?
– Obligată… e cam dur spus. Nu, doar că văzându-te udă toată, mi-am închipuit cum poate să-ți fie.
– Ai curaj! i-am spus
– De ce spui asta?
– Pentru că e riscant să iei așa pe oricine sub umbrela ta.
– Nu cred că îți trebuie curaj, ci doar voință.
– Poate că da, dar oamenii pot fi imprevizibili, mai ales necunoscuții.
– Nu mă tem! Până acum niciun străin nu a reacționat rău în dorința mea de a-i face bine.
– Îl cunoști și tu pe Dumnezeu?
– Îl cunosc. Îl văd chiar, Îi simt prezența la tot pasul în cerșetorul de la marginea străzii, în copii care se tem să traverseze strada, tăcerea lor strigând după ajutor, în oameni stând în ploaie…
– Îți mulțumesc, ești bună.
– Fac asta pentru că simt, o fac din dragoste. Cândva am fost și eu ajutată.
– Și eu Îl cunosc pe Dumnezeu, dar într-o situație asemănătoare, cred că aș fi luat sub umbrela mea un cunoscut, față de străini am rețineri, cred că m-aș fi gândit de două ori în locul tău. Dar se pare că tu ești împlinitoare în fapt a poruncii dumnezeiești, nu doar cunoscătoare.
– Simt bucurie și mulțumire sufletească să ajut și să-i fac pe ceilalți să zâmbească, cu atât mai mult când îmi stă în putere să ajut.
– Nu te temi de nimic, se pare…
– În dragoste nu este frică. mi-a răspuns
– Ai o inimă mare, îi încape pe toți, realizez.
– Cum ai încăput și tu sub umbrela mea. a completat ea zâmbind
Și stând așa de vorbă, nici nu am realizat că ploaia se oprise. Atunci i-am spus un „mulțumesc” din inimă, mai mult pentru lecția dată. Mi-a zâmbit, iar la despărțire mi-a spus:
– Chiar și faptele mici trebuie făcute cu dragoste.
Și am privit-o până ce s-a pierdut prin mulțime…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 21 Aprilie 2016 în ELENA J.