RSS

Arhivele lunare: Noiembrie 2016

Sfatul lui Lucifer: Fiecare demon sa fie cel putin distrugatorul unui Om

Fiecare demon să fie cel puţin „distrugătorul unui Om”… Cine nu va face acest lucru, va fi pedepsit fără milă. Distrugerea Lumii Omeneşti este „lucrarea noastră demonică”. Vom „convinge” pe Însuşi DUMNEZEU, ca să se „întoarcă” la Iubirea Îngerilor mai mult decât faţă de Om. Omul este „distrugerea noastră, a demonilor”. Îngerul Mihail se laudă că Omul va fi „judecata demonilor”… Trebuie să demonstăm că nu este aşa…

Fiecare demon trebuie să ia „în primire” imediat pe un Om ce se Naşte, să-l urmărească zi şi noapte, să-l convingă prin toate metodele, că este „întruparea unui Înger”, că Chipul Omenesc trebuie distrus, ca să revină la Chipul de Înger. Să i se întărâte toate „patimile corpului”, care să distrugă firea pământească a Omului. Corpul Omului este „arena de bătaie”. Aici în „materia Corpului”, noi vom făuri maşinile războiului nostru împotriva Omului. Distrugând Corpul Omului, îl vom „spiritualiza”, dar un „spiritual destrugător de Omenesc”. Să concepem „plăceri de distrugerea materiei corpului Omenesc”… Să-l momim pe Om în „misterul Corpului”… DUMNEZEU VREA ca TRUPUL Omenesc să fie ÎNTRUPARE de DIVIN… Noi, demonii, trebuie să facem „întrupare de demonism”, ca să oprim „iluzia” ÎNTRUPĂRII DIVINE… Să băgăm pe Om în „panica lipsei de materia corpului”, ca să devină „robul materiei”, să se „închine materiei”, care va deveni apoi „bomba” de distrugere a Corpului Omenesc.

Noi, demonii, avem în primul rănd „idealul distrugerii Chipului de Om”. Dacă se distruge Chipul de Om, se „revine” la „purul spiritual al nostru”… Însuşi EL CREATORUL se va „convinge” că Omul „nu poate” ÎNTRUPA CHIPUL DIVIN, ci doar Chipul de Înger este ÎNTRUPAREA DIVINULUI. Îngerii Mihail şi Gavriil se laudă că vor fi Oameni Sfinţi care „vor ÎNTRUPA cu adevărat DIVINUL”… Noi demonii trebuie să demonstrăm că „nu este posibil” ca Omul să fie Sfânt. Doar Chipul Îngeresc poate fi Chip Sfânt… Iată „lucrarea” noastră, a demonilor, să facem tot posibilul să „distrugem orice Sfinţenie de Om”, ca să ne „recâştigăm întâietatea de Îngeri”.

La treabă băieţi, să ne îndeplinim „misiunea sacră de demoni”, care va convinge pe DUMNEZEU că nu trebuia să „COBOARE”, ci să ne lase pe noi să facem aceasta… Îi vom demonstra „lăudărosului” Îngerului Mihail, că nu vor fi Oameni Divinizaţi, ci doar „oameni demonizaţi”…

Extras din cartea „Razboiul crestinilor cu diavolii”

 
Un comentariu

Scris de pe 26 Noiembrie 2016 în DIAVOL, MANDRIE

 

Iarta-ma, maicuta!

Iartă-mă, măicuţă , iartă-mă că azi,
Să-ţi aduc o floare, n-am avut răgaz,
Nici s- aprind să ardă, candela măcar,
Mi-am irosit timpul, mamă, în zadar.
De o vreme, parcă, toate-o iau la goană
Nu mai avem vreme pentru suflet, mamă.
Nu mai avem timpul pentru somn şi rugă,
Doar, o lumânare aprindem pe fugă.
Prea multe probleme, prea multe nevoi,
Nu mai ştim de suflet, nu mai ştim de noi,
Prinşi ca într-un iureş, ne învârtim în cerc,
Dar de mers, ni-i mersul mamă, ca de melc!
Au trecut deodată, anii cei de floare,
Când mergeam cu mieii, vara, la izvoare…
Când, cântam cu mierla şi culegeam flori,
Şi scuturam roua, pe cărări în zori.
Am plecat în lume, lumea nu mă ştie,
Nu-mi cunoaşte portul, limba… inima-i pustie!
Geaba fac pe voie şi-mi ascund durerea,
Uit cu tot de mine, să le fac plăcerea…
M-am schimbat, măicuţă, tare m-am schimbat…
Nu mă mai cunoaşte, nimenea în sat.
Iartă-mă măicuţă, că-s şi eu bătrână…
Mi-am adus de-acasă, un pumn de ţărână!
Dar nu-i din grădină, e de lângă prag…
Unde, întotdeauna m-aştepta-i cu drag!
Nu-i nici din cărare, nici din faţa porţii,
E din locu-n care, te-ai mutat cu morţii.
Am sădit să crească, floare-ntr-un ghiveci…
Că-i din locu-n care, te-ai mutat pe veci!
Eu îl ud măicuţă tot cu lăcrimioare…
Şi lumină-i face, veşnic o lumânare!
Iartă-mă, măicuţă, că-s şi eu bătrână,
Mâine-s lângă tine, un pumn de ţărână…

Mariana Adascalitei

 
2 comentarii

Scris de pe 26 Noiembrie 2016 în MAMA

 

Cum se pot mantui crestinii traind in lume

Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare, zicând către mine: “Cum putem noi, care vieţuim în lume să ne mântuim’’? Acestora le-am răspuns: “Toate lucrurile bune pe care le puteţi face, faceţi-le: nu defăimaţi pe nimeni, nu furaţi de la nimeni, nu minţiţi faţă de nimeni, nu vă înălţaţi faţă de nimeni, nu urâţi pe nimeni, nu vă despărţiţi de adunările de la slujbele din biserică, pătimiţi împreună cu cei lipsiţi, nu pricinuiţi nimănui sminteală, de ce este al altuia să nu vă apropiaţi. De veţi face aşa, nu veţi fi departe de Împărăţia Cerurilor’’.

 Temelia cea bună are trei straturi şi trei stâlpi: nerăutatea, postul şi neprihănirea.

E un lucru bun a te minuna de ostenelile sfinţilor. Dar e un lucru pricinuitor de mântuire a râvni să faci la fel.

Pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viaţă.

Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii.

Negreşit, în cele ce vom cleveti pe aproapele, în acelea vom cădea şi noi.

Multa vorbire este catedra slavei deşarte.

Cel ce mângâie pe leu îl domesticeşte adeseori, dar cel ce mângâie trupul, îl sălbăticeşte şi mai mult.

În cei începători căderile se ivesc totdeauna din desfătare. În cei de la mijloc, din mândrie. Iar în cei ce se apropie de desăvârşire, numai din osândirea aproapelui.

Începutul iubirii de arginţi e motivul milosteniei. Capătul ei este ura faţă de săraci.

Tot cel iubitor de arătare este iubitor de slavă deşartă.

Începutul mândriei este sfârşitul slavei deşarte.

Când gândul nu se mai făleşte cu darurile fieşti, e semn că a început să se însănătoşeze.

Să ne fie în toate, după Dumnezeu, drept ţintă şi îndreptar, conştiinţa.

Numai cele agonisite cu multe cereri şi în timp îndelungat, ne rămân statornice.

Creşterea fricii de Dumnezeu pune început iubirii.

Sf. Ioan Scararul, http://www.ganduridinierusalim.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Noiembrie 2016 în MANTUIRE, SFATURI

 

Persoanele de alta credinta nu pot fi nas de botez

Cristi Toni G. întreabă:

Botezul poate fi facut de catre viitorii nasi, daca nu sunt casatoriti si doar logoditi? Poate fi facut botezul cand unul din nasi este de religie catolica (partea masculina este din Italia/catolic)? Ambele intrebari sunt valabile in cazul meu si doresc sa stiu daca sa merg mai departe sau nu, caci nu vreau sa incalc canoanele Bisericii noastre Ortodoxe. Doamne ajuta!

Pr. Andrei Atudori a răspuns:

Doamne ajută! Cristi, mă bucură faptul că te interesează aceste aspecte și că dorești să faci lucrurile așa cum se cuvine.

Două persoane care nu sunt căsătorite, dar care doresc să facă acest lucru, nu pot boteza împreună. Așadar, cele două persoane care sunt „logodite” NU pot boteza împreună! Prin logodire prespun că ai în vedere o simplă cerere în căsătorie și purtarea unui inel de către viitoarea mireasă și în nici un caz slujba logodnei făcută în biserică.

Răspunsul din link-ul următor îl completează pe al meu, apropo de cum se procedează în acest caz: http://www.doxologia.ro/intreaba-preotul/daca-am-botezat-necununati-fiin

Nașul/nașa sau nașii (când sunt o pereche), trebuie să fie creștini-ortodocși. Nu se acceptă naș/nași de altă credință! Nu poți mărturisi în cadrul botezului credința în locul pruncului botezat dacă nu împărtășești aceeași credință cu el și cu Biserica (credința) în care el este boteazat. Spor în toate cele bune!

doxologia.ro

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Noiembrie 2016 în BOTEZ

 

Gospodinele

– Spune-mi, soro, cum gătești,
De mereu tu reușești
Să faci mâncarea gustoasă,
Pe deasupra și-aspectoasă?

Vreau să aflu de la tine
Cum gătești atât de bine.
– Îți spun, soro, astăzi drept,
Care e al meu secret.

Cât mâncarea am pe foc,
În acest timp eu mă rog.
Și-aluatul ce-l lucrez
Eu cu cruce-l însemnez.

Miercurea, mâncarea mea,
Este ca și vinerea:
Fără carne, ouă, lapte,
Doar de post eu fac bucate.

Și să mai știi de la mine:
Când vreo sărbătoare vine,
Mă feresc de a găti
Pentru-a nu păcătui.

Și așa, tot ce gătesc,
Are parc-un gust ceresc.
Totul are-astfel un rost,
Dacă știi când să ții post.

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 21 Noiembrie 2016 în ELENA J., POST, Uncategorized

 

Soarta noastra la Judecata de Apoi

Sufletele primesc răsplata îndată după judecata particulară, însă nu întreaga răsplată, pe care nu o vor primi fără noi, ci înaintea tuturor, la Judecata cea de Apoi, la care se va arăta toată omenirea.

Binele şi răul dezvoltându-se pe pământ, cei ce le săvârşesc trebuie să primească răsplata abia la sfârşit, la isprăvirea lucrării lor, căci abia la sfârşit se culeg toate roadele, atunci când lucrarea, adică viaţa pe pământ, va înceta. Numai atunci fiecare va vedea el însuşi ce întindere a atins binele sau răul ce l-a făcut în generaţia sa şi cele ce vor urma şi fiecare va putea să-şi zică atunci: „Autorul acestora sunt eu”. Numai atunci vom vedea că noi am fost cauza mântuirii pentru unii sau a pierzării pentru alţii, după cum am semănat binele sau răul. De aceea, cu dreptate zice Apostolul Pavel: „Ca să nu ia fără noi săvârşirea fericirii lor”.

Aşadar, lipsa trupului, precum şi rodirea făptui­rii de pe pământ ce nu e isprăvită încă, fac ca prima perioadă a vieţii sufletului dincolo de mormânt să fie nedeplină. Asta este învăţătura Sfântului Grigorie Teologul şi a Sfântului Ioan Gură de Aur.

La dreapta Judecată, noi vom răspunde nu numai pentru propria noastră viaţă şi pentru propriile noastre fapte, dar și de viaţa şi de faptele tuturor celor ce dezvoltă ideile noastre şi le urmează. Deci această viaţă pe pământ şi dezvoltarea cugetării nu se vor sfârşi decât în cea din urmă zi a universului. Câte blesteme vor auzi unii atunci, din partea celor ce au fost duşi la pierzare pentru că au urmat calea nelegiuită, răul ascuns ce l-au semănat aceia; alţii, dimpotrivă, vor fi primiţi, prin binecuvântările acelora ce i-au urmat, pe calea binelui. Numai atunci vom vedea, în toată strălucirea sa, binele sau răul ce l-a făcut fiecare, dacă totuşi răul n-a fost şters prin adevărata pocăință şi printr-o viaţă virtuoasă. Vom vedea binele şi răul ce l-a făcut fiecare, împreu­nă cu toate urmările lor, iar cei ce vor fi semănat pe unul sau pe altul vor gusta ei mai întâi din roadele lor. Aşa învaţă Sfinţii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii cu privire la fericirea nedeplină a drepţilor în Rai, în prima perioadă a vieţii de dincolo de mormânt, şi la chinuirea încă neîntreagă a osândiţilor în gheenă.

Pr. Mitrofan, altarulcredintei.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Noiembrie 2016 în VEŞNICIE, ZIUA JUDECĂŢII

 

Daca barfesti, chiar daca nu mananci nimic, tot in iad te duci

Cel ce posteşte de bucate, posteşte zădarnic dacă postul lui nu este însoţit şi de postul celălalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de păcate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pildă, dacă bârfeşti, chiar daca nu mănânci nimic, tot în iad te duci.

Cine osândeşte pe altul, acela e mai vinovat decât cel care nu posteşte, pentru că intră în drepturile lui Dumnezeu. De aceea Părinţii ne îndeamnă mai ales la acest post al gurii, cum spune psalmistul: „Pune, Doamne, pază gurii mele”. O vorbă odată spusă, nu mai poţi fi stăpân pe ea. Zboară de la tine şi este mereu comentată şi răstălmăcită în toate chipurile. De aceea, ţineţi-o pe loc, mai ales când e vorba de un cuvânt rău. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că de asta sunt dinţii şi buzele în faţa limbii, că doar-doar vom putea înfrâna această limbă şi Doamne, Doamne, cât venin şi cât vicleşug ştie ea să verse de multe ori!

 Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?

Pr. Sofian si Pr. Ioanichie Bălan, ganduridinierusalim.com

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Noiembrie 2016 în CLEVETIRE, IAD