RSS

Arhivele lunare: mai 2019

SARPELE si LICURICIUL

luminalicurici1

Odată un șarpe urmarea un licurici. După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui:
-Pot să-ți pun trei întrebări?
-Nu sunt obișnuit să răspund nimănui – zise șarpele -, dar cum urmează sa te mănânc, poți să întrebi!
-Fac parte din hrana ta zilnică?
-Nu! răspunse șarpele..
-Ți-am făcut vreun rău?
-Nu, sigur că nu!..
-Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci? întrebă exasperat licuriciul..
-Pentru că nu suport să te văd strălucind!.. răspunse încordat șarpele..

Morala: când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlați și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbra.

P.S.: șerpii care mănâncă licuricii, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna.

 
7 comentarii

Scris de pe 30 mai 2019 în INVIDIA, SFATURI

 

Despre Voievodul crestin Mihai Viteazu

mihai-viteazul_ctitor_simonos_petrasVoievodul Mihai Viteazu, pentru întărirea ortodoxiei in Ardeal, în anul 1596, l-a instalat în scaunul mitropolitan pe Sf. Ioan de la Prislop. Se mai spune că în anii de domnie, voievodul a fost însoțit în toate bătăliile de doi cerbi ce se pare că erau doi ingeri…în data de 19 august 1601 au dispărut iar ostașii români s-au întrebat ce semn poate fi acesta. Singur domnitorul a înțeles că pentru greșelile sale dar și pentru neputintele sale avute, asemenea Proorocului David … Dumnezeu a pregătit pentru el ca mijloc de curățire deplină, dar și de răsplată pentru ostenelile mărturisirii dreptei credințe, cunună muceniciei de aceea a murit fără să se opună sau să protesteze rostind un Psalm din Psaltire, pe care o învățase pe de rost din copilărie pe când era în Muntele Athos. Capul său a fost dus de căpitanul Radu Buzescu la mănăstirea Dealu lângă Târgoviște unde a fost înmormântat. Pe lespedea mormântului său scrie ,,Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihai ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”

Trupul a zăcut trei zile agățat de un stâlp pe Câmpia Turzii timp in care soldații au tăiat părți din trupul său pe care le-au luat ca trofeu jupuindu-i pielea de pe umeri și de pe spate cu tot cu părți de trup! Sfântul Mihai Viteazu este primul conducător al României dar și primul domnitor mucenic al ei.

Cea mai importantă dovadă despre  sfințenie lui o dă , Sf.Paisie de la Neamț, care consemnează în anul 1751 pe marginea unei Psaltiri descoperită de V.Alecsandri  în 1850, următoarele cuvinte: ,,Mihai Viteazu, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”.

România că o pradă  – Alexander E. Ronnett

 
Un comentariu

Scris de pe 30 mai 2019 în ROMANIA

 

Casatorindu-te iti iei un angajament pentru tot restul vietii

FB_IMG_1559015785139.jpg

Căsătorindu-vă în fața legii sau în fața lui Dumnezeu, vă luați un ANGAJAMENT să fiți CREDINCIOȘI  “la BINE și la RĂU ”, ORICE s-ar ÎNTÂMPLA și pentru TOATĂ viața. Dar după câțiva ani spuneți: “M-am schimbat, s-a schimbat si ea. Ce SENS ar mai avea FIDELITATEA noastră, când ea se OPUNE VIEȚII? Este “SINCER ” să te mai cramponezi? Am jurat, e adevărat, dar EU NU mai SUNT ACELAȘI. Și din clipa în care iubesc o altă femeie, sa mai rămân CREDINCIOS ficțiunii legale ar FI o pură IPOCRIZIE ”.

Potrivit acestei CONCEPȚII despre sinceritate, ar fi IPOCRIT să spui ADEVĂRUL când ai CHEF să MINȚI.   Din nefericire, acest frumos raționament DISTRUGE BAZELE oricărui TRATAT, oricărui CUVÂNT DAT sau schimbat, în sfârșit, ÎNSUȘI limbajului și posibilității de a te mai ÎNȚELEGE cu CINEVA în orice privință.

Căci DE CE SE FAC JURĂMINTELE?
Tocmai pentru că se știe că VIAȚA se SCHIMBĂ și ne SCHIMBĂM și NOI; tocmai pentru a ne ASIGURA împotriva acestor VARIAȚII; tocmai pentru a EVITA ca UMORILE să DOMINE RAȚIUNEA, ca MOMENTUL să distrugă ETERNUL.

Dar dacă ne gândim că e mai “SINCER ” să ne urmăm INSTINCTUL decât ADEVĂRUL, și că “interesul vital” nu CUNOAŞTE LEGE, atunci intrăm într-o lume în care chiar și hitlerismul poate fi justificat.

Ordinea și PACEA nu au existat niciodată decât în VIRTUTEA unui EFORT constant ÎMPOTRIVA acestui gen de “sinceritate”; decât în virtutea unei constante “ipocrizii” care se străduiește să subordoneze micile nostre FERICIRI DREPTĂȚII, DORINȚELE noastre DRAGOSTEI față de APROAPELE și INIMA CAPULUI.

Da, dintotdeauna JURĂMINTELE, când SÂNGELE IA FOC , ARD ca niște paie uscate. Nou e doar modul nostru de a accepta astfel de nerozii în numele Fatalității șî Sincerității.

DRAGOSTEA aceasta care DISTRUGE atâtea fidelități prin SLĂBICIUNILE pe care le AUTORIZEAZĂ trebuie, în sfârșit, să fie DESCALIFICATA în numele și din IUBIRE față de IUBIREA ÎNSĂȘI .”

Denis de Rougemont
,,Partea diavolului „

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 mai 2019 în CASATORIE

 

Intr-o zi vom lasa totul

bucurie.jpg

Într-o zi vom lăsa totul baltă. Ne vor rămâne hainele-n dulap, cheile și telefonul cine știe pe unde, folia de medicamente pe noptieră neterminată, poate și ciorba la foc molcom pe plită. Nu trăi fără să te gândești la toate astea. Ziua aceea poate fi oricând, pentru oricine. Bagă de seamă ce șerpi îți ies pe gură. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă. La noi se zice: animalul se leagă cu funia și omul, cu vorba bună. Ce te costă să gândești înainte de a deschide gura? Caută să fii drept și nu biciui cu șfichiul verbului obrazul nimănui. Nu te crede nemuritor și nu ține degetele greblă prin timp. Fă-ți căuș, ca atunci cînd erai copilandru și mergeai la izvor. Nu puteai bea apă direct din șuvoi, nu-i așa?

Fă din vorbe alean pentru cineva. Să vezi cum îi vor da lacrimi pe obraz. Dacă trebuie să asculți, ascultă. Dacă nu ai nimic de spus, taci. Tăcerea e mană cerească la timpul ei.

Supărată că nu vin, mi-a zis mama într-o duminică, demult: Așa-i că dacă aș muri mîine ai veni repede și ți-ai smulge părul din cap de durere că ai rămas fără mamă? De ce nu ai venit ieri, cînd te-am chemat că am făcut ardei umpluți? Ne bucuram, rîdeam, povesteam și noi ca fetele…Nu-mi reproșa nimica, mama, doar încerca să îmi deschidă ochii. Pe la 35 de ani, mi-am dat seama că trăiam prea repede. Aveam atît de multe de făcut încît toată frumusețea vieții și tihna treceau pe lîngă mine. Pînă cînd, într-o dimineață cînd toți dormeau și eu priveam răsăritul doar cu gîndul la cît de multe am de făcut, fără să pot uita o clipă de asta, mi-am zis: Ho, nebuno! Unde alergi așa? Într-o zi îți rupi gîtul și-ai trecut prin viață ca gîsca prin apă. Începînd de atunci m-am așezat să scriu și mi-am găsit în asta bucurie. Parcă trăiam mai încet și parcă vedeam mai bine.

Căușul meu de prețuit timpul: scrisul. Atunci mi s-au tocit sitele răbdării, am închis moara și-am scris pe ușă: De astăzi nu mai macin griji, decît arareori! Alergăm ca chiorii către nicăieri, în loc să mergem încet și cu bucurie. Hai să fim mai smeriți, oricum ultimul cuvînt nu-l are nimeni pe pămîntul acesta decît moartea. Nu vă sfiiți și nu uitați de ea. Totul, totul se poate schimba într-o clipă, iar sufletul poate lua oricînd calea spre vămile cerului. Faceți cumva să nu fie pustiu și gol. Auriți-l cu puțină bunătate, bucurie și grijă pentru viață. Într-o zi vom lăsa totul baltă. Pe nepusă masă vom fi luați, fără a fi întrebați: vrei să vii? Atunci vom simți pe pielea noastră cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc: Să vezi cînd se oprește răsuflarea ce importantă este clipa. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă!”

Luminita Popescu

 
2 comentarii

Scris de pe 30 mai 2019 în TIMP

 

Sa nu-ndraznesti sa iubesti

PRIMI SI OFERI.jpg

Să nu-ndrăznești să iubești
De nu știi să te jertfești,
Căci iubirea-i lucru sfânt
Și în cer, și pe pământ.

În iubire dăruiești,
Lupți, înduri și prețuiești,
Nu renunți la cel iubit,
Ierți mereu ce ți-a greșit.

În iubire nu faci rău
Și renunți la dreptul tău,
Nu porți ură, nu rănești,
Nu compari, nu umilești.

În iubire lupți, ajuți
Și ridici pe cei căzuți,
Cauți pacea, rămâi blând,
Nu porți cuget rău în gând.

În iubire te jertfești
Pentru cel ce îl iubești,
Îl așezi pe locu-ntâi,
Te pe locul doi rămâi.

În iubire vezi frumos
Pe tot omul, luminos,
Prin iubire te sfințești
Și iubind veșnic trăiești.

ELENA J.

 
5 comentarii

Scris de pe 22 mai 2019 în DRAGOSTEA, ELENA J., IUBIREA

 

Actorul italian Andrea Roncato, acum in varsta de 80 de ani, regreta ca a indemnat femeia care ii purta copilul in pantece sa avorteze

60713451_1057307841131353_4371575133010132992_o

Actorul italian Andrea Roncato care a avut o viață de playboy, ajuns la vârsta de 80 de ani a spus în cadrul unei emisiuni că regretă faptul că nu are copii și că atunci când a avut oportunitatea, a îndemnat femeia care îi purta copilul în pântece, să avorteze, făcând astfel cea mai mare greșeală din viața lui. În emisiunea de divertisment „Verissimo” a spus:

„Tânjesc să am un copil. Am făcut cea mai mare greșeală a vieții mele. Când eram foarte tânăr, am avut șansa să fiu tată, să am un copil dar l-am avortat. Acum sunt împotriva avortului. Chiar am scris o carte pentru acest copil care nu a primit șansa de a se naște, carte care se numește „Aș fi vrut”.

Într-un alt interviu pentru „Cristiani Today” a spus că îi cere tot timpul lui Dumnezeu să îl ierte. Roncato a ajuns să aprecieze darul vieții. „Copiii sunt după părerea mea, adevărata comoară pe care omul o poate oferi umanității. Poți oferi filme bune, poezie frumoasă, bani, tot ce dorești dar cred că a oferi un copil este cel mai frumos lucru pe care omul îl poate face.”

Aici este poezia pe care actorul a scris-o pentru copilul său pe care l-a avortat acum mulți ani, poezie care apare în cartea menționată mai sus:

Aș fi vrut să fii mic, pentru a te putea îmbrățișa.
Aș fi vrut să fii mare, ca să mă poți sprijini.
Aș fi vrut să te uiți pe fereastră iarna,
Să privești cum începe să cadă zăpada.
Aș fi vrut să stai înfofolit sub pături în timpul unei furtuni,
În liniște astfel încât să auzi sunetul ploii.
Aș fi vrut să fii bun cu câinii, ca să îi poți mângâia,
Și afectuos cu oamenii în vârstă, ca să îi poți iubi.
Aș fi vrut să fii chipeș, ca să mă pot lăuda cu tine,
Cu ochi mari, ca ai mamei tale.
Aș fi vrut să îți cânt, ca să te adorm,
Și să îți poți continua visul care te-a trezit.
Aș fi vrut să fii timid, ca să te văd roșind,
Și încăpățânat, ca să mă pot certa cu tine.
Aș fi vrut să te am alături de mine, ca să putem merge împreună în liniște, încercând să înțelegem la ce se gândește celălalt și nu poate spune.
Aș fi vrut să te învăț toate lucrurile pe care nu știu să le fac.
Aș fi vrut să pleci într-o zi, ca să mă pot bucura de ziua când te întorci acasă.
Aș fi vrut să trăiești prima ta dragoste.
Aș fi vrut să te am alături de mine în ziua când voi părăsi această lume.
Aș fi vrut să te vreau, atunci când nu te-am vrut…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 mai 2019 în AVORT

 

Urare de ziua Sf. Imparati Constantin si Elena

sfintii-constantin-si-elena

Ai nume de sfântă? Să o dovedești!
Cu-aceleași virtuți tu să înflorești.

Sfânta Împărăteasă era mult smerită,
Cu blândețea firii era-mpodobită.

Inima-i era plină cu iubire,
Nu știa de ură sau de învrăjbire.

Făcea fapte mari, rănile-alina,
Haina-mpodobită de pe ea-și dădea.

Și deși bogată, cu avere multă,
Ea doar în virtuți se făcea avută.

Se ruga cu foc, mâinile-nălțând,
Spre cerul albastru, rugă aducând.

Dacă pe vrăjmașul ai să biruiești,
Tu ca ea în ceruri ai să strălucești.

Elena J. – vă doresc tuturor ce purtați numele Sfinților Împărați, multă sănătate, înțelepciune, pace și bucurii duhovnicești. La mulți ani cu Dumnezeu!

 
2 comentarii

Scris de pe 20 mai 2019 în ELENA J., Uncategorized

 

Mama, ascunde-ma in tine!

95bbf6d7a8a8bdb4fa4234a1208244ca.jpgMamă, ascunde-mă în tine
Că mi-e teamă să pășesc
Printre suflete haine,
Printre cei ce nu iubesc.

Mamă, ține-mă de mână
Ori de câte ori eu cad,
Nu lăsa să mă răpună
Deznădejdea pân’ la iad.

Mamă, în brațe tu mă strânge
Când durerile mă dor,
Să nu știu ce-nseamnă a plânge,
Eu să fiu biruitor.

Mamă, nu lăsa durerea
Să întunece-al meu chip,
Mereu să găsesc puterea
Din adânc să mă ridic.

Mamă, luminează-mi calea,
Fii al meu înger frumos,
Îmi arată tu cărarea
Să-mi croiesc drum luminos.

ELENA J.

 
3 comentarii

Scris de pe 16 mai 2019 în ELENA J., MAMA

 

Minunata lume noua loveste crancen: femeile devin barbati, iar barbatii femei

cap-femeie-barbat-750x335

Într-o vreme femeile roșeau la cea mai vagă aluzie cu iz sexual pe care-o dezavuau sincer. Asta pentru că sexul era o chestiune exclusiv intimă, având nu doar dimensiunea animalică pe care-o are în lumea de azi.

Într-o vreme bărbații erau eleganți, își cântăreau vorbele, iar când se aflau în tovărășia unei femei știau să vorbească, nu se blocau precum prostovanii de azi. Atunci femeile nu erau egale bărbaților pentru că nici bărbații nu erau egali femeilor. Pur și simplu erau două jumătăți care se completau reciproc.

Faceți un exercițiu simplu gândindu-vă ce s-a câștigat de când ideologia falsă căreia-i suntem obligați să ne închinăm azi se află la putere. Ce-ați câștigat de când femeile au fost trecute la egalitate cu bărbații? Dar ele, ce-au câștigat?

Înainte pe străzi vedeai femei elegante, o plăcere vizuală profundă. Acum vezi femei lălâi, îmbrăcate doar pentru a nu ieși dezbrăcate din casă. Femeile delicate sunt o amintire a trecutului. Acum muierea bea cot la cot cu bărbatul, vorbește porcos, râgâie și înjură mai abitir decât un birjar. Imaginea femeilor cu tricouri pe care scrie „MUIE PSD” e mai mult decât relevantă.

Pe partea cealaltă, bărbatul a suferit o mutație în sens contrar. Se-mbracă aberant, cu lucruri mulate. Doar când vezi pantalonii mulați peste picioarele strâmbe și/sau crăcănate ale masculilor din ziua de azi te-apucă voma. Oameni care-ar trebui să fie la vârsta la care ar trebui să aibă o imagine de ansamblu asupra vieții se îmbracă precum circarii, cu teniși multicolori, tricouri mulate și blugi rupți. Se inversează trendurile modei: bărbații se depilează în timp ce femeile experimentează „plăcerea pilozității”. Au apărut saloane cosmetice masculine unde muieraticii de sex masculin se pensează, își fac manichiura și pedichiura. De „hairsyleiști” nici nu mai vorbesc întrucât e de porc să nu ai unul.

Minunata lume nouă lovește crâncen: femeile devin bărbați, iar bărbații femei. Culmea e că, în loc să se tăvălească pe jos de râs la vederea macabrului spectacol, oamenii chiar iau în serios această glumă. E un semn al timpurilor, o dovadă a degenerării noastre. O degenerare programată pentru a-i transforma pe cei mai mulți în sclavi.

Rețineți ce vă spun: a accepta ca normal ceea ce nu-i normal e calea cea mai scurtă către sclavie. Cei care acceptă argumentând întru ușurarea conștiinței cu „ce să-i faci, așa face toată lumea!”, toți aceștia vor îngroșa marea masă a sclavilor. Celorlalți nu le va fi ușor întrucât interesul momentului este ca masa sclavilor să fie imensă. Însă, după ce toată nebunia se va fi terminat, cei care rezistă vor fi singurii care vor avea libertatea de a decide conform propriei conștiințe. Iar acesta este poate cel mai important lucru de pe pământ, întrucât de la libertatea deciziilor începe statutul de om.

Dan Diaconu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 mai 2019 în SFATURI

 

Noua Ordine Mondiala – Planuri de inrobire a lumii

q12

Umanitatea traversează, în zilele noastre, una din cele mai grele perioade ale existenţei sale. Decadenţa lumii actuale atât la nivelul individului, cât şi la nivelul statului, ar trebui să ne deştepte, să trezească în noi o suflare luminată, naţională, izvorâtă din adâncul instinctului de conservare, din credinţa în Dumnezeu. Am mai spus şi cu alte ocazii că există, în prezent, o conspiraţie mondială care a ajuns la cote fără precedent, condusă de o grupare foarte puternică şi deosebit de influentă, de o grupare ocultă planetară, fie că vorbim aici de reprezentanţii unor naţiuni, etnii sau elite corporatiste. Sub numele de Noua Ordine Mondială se ascund organizaţii, instituţii şi indivizi grupaţi într-o reţea intercorelată, care nu cunoaşte şi nici nu vrea să mai accepte limitele statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor, controlând politica, sistemul banacar internaţional, industria, comerţul, sistemul de asigurări, lumea medicală, traficul de droguri şi armament etc.

Ei promovează o lume a criminalităţii şi a abuzurilor greu de imaginat, îndreptate împotriva umanităţii; sunt folosite tot mai mult metode mascate de îngenunchiere a populaţiei, de exterminare a acesteia prin alimentaţia nocivă, prin produsele cosmetice, prin deşeurile toxice, prin apa fluorurată şi hrana iradiată, prin experimentele medicale şi ale industriei farmaceutice, prin alte arme biologice şi psihologice, de fapt, variantele moderne ale armelor folosite pe vremuri în bătăliile de pe câmpurile de luptă. După cum s-a putut observa de-a lungul timpului, s-a ajuns până acolo încât să se creeze noi agenţi biologici şi virusuri, pentru care apoi sunt necesare remedii precum vaccinurile create tot de ’’ei’’. Totul este finanţat printr-o serie de programe guvernamentale, iar aceste studii şi experimente ştiinţifice aunt prezentate ca fiind proiecte de cercetare şi dezvoltare necesare pentru a coexista într-o lume mai bună şi mai sănătoasă. Unul din principalele obiective ale ocultei mondiale a fost şi este reducerea drastică a populaţiei.

Astfel, nimic nu este întâmplător, totul este regizat şi dus la împlinire conform unui plan diabolic, foarte bine pus la punct, cel care se regăseşte în Protocoalele Maeştrilor Francmasoni, bazate pe abuz de putere, crime, război, conspiraţie, conflict de interese, minciună şi crasă manipulare, fapte care se constituie într-o încălcare flagrantă a drepturilor omului, care însă se desfăşoară sub masca democraţiei, carităţii şi libertăţii individuale. Protocoalele sunt cheia secretă care ne oferă posibilitatea de a înţelege tot răul făcut de ’’ei’’, ce bântuie astăzi în omenire. În ’’lumina’’ Protocoalelor sunt cuprinse adevăratele cauze ale frământărilor sociale, economice şi politice, generate cu o abilitate ieşită din comun de către francmasoni, de la Marea Revoluţie Franceză încoace, punctul care marchează începutul sfârşitului. ’’Armele folosite de francmasoni izolat, pe grupări sau întrunite, au forţă de penetraţie şi distrugere pe întreaga gamă a structurilor umane individuale, colective, naţionale.

Corupţia, şantajul, dezinformarea, intoxicarea informativă, falsificarea istoriei şi a realităţii contemporane, manipularea informaţiilor, pornografia, compromiterea ideilor, a personalităţilor istorice sau contemporane, dezagregarea familiei şi a instituţiilor naţionale fundamentale: biserica, şcoala, armata, conflictul social, crearea antisemitismului, monopolul mass-mediei, finanţelor, controlul şi direcţionarea opiniei publice, a justiţiei, stăpânirea directă sau indirectă a guvernelor, comerţului, industriei, crima politică, lovitura de stat, alcătuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internaţională pentru distrugerea societăţilor creştine tradiţionale şi a statelor naţionale’’, scrie Radu Theodoru în a sa excepţională carte întitulată ’’România ca o pradă’’.

Presiunile de natură politică, economică, financiară, socială şi psihologică exercitate din afară şi asupra noastră, sunt tot mai vizibile, mai cu seamă că (n. n. ţara noastră) este o naţiune preponderent ortodoxă, iar distrugerea credinţei şi înlocuirea ei cu o religie unică, mondială, este un deziderat dintre cele mai importante aflate în planul de înrobire a lumii. De fapt, aşa după cum se poate observa cu ochiul liber şi mintea limpede, ţări din fostul bloc comunist precum Ungaria, Polonia, Bulgaria, România sunt subjugate centrelor financiare internaţionale, cele care au produs criza financiară internaţională.

În privinţa României, ţara care a ajuns pe ultimul loc în Europa privind nivelul de trai, putem spune că sunt respectate întocmai obiectivele de subjugare, de aservire scopurilor ocultei internaţonale, care impun şi aici o nouă formă de sclavie, prin folosirea tehnicilor moderne de uniformizare a conştiinţelor, de spălare a creierelor, de manipulare şi supunere oarbă a maselor prin intermediul mass-mediei. Băncile sunt toate privatizate şi au capital majoritar străin, resursele naturale şi toate celelalte bogăţii sunt cedate sau înstrăinate către structuri străine, iar datoria externă către organizaţiile ocultei planetare-FMI şi Banca Mondială, se va ridica în curând la peste 100 de miliarde de euro. În majoritatea sondajelor de opinie, românii se consideră o naţiune ce se află în faţa unei crize sociale economice şi politice fără ieşire.

Dar asta nu-i împiedică-din păcate, să privească detaşaţi, cu indiferenţă, cu nepăsare la ceea ce li se întâmplă, punând întregul dezastru naţional doar pe seama crizei mondiale şi a incopetenţei celor care ne conduc, deşi realitatea este cu totul alta. Atacurile care vin din exterior sunt susţinute din interior de cei aserviţi scopurilor oculte de dominare a lumii, şi care, deşi au crescut treptat în agresivitate, au ajuns ca, astăzi, războiul psihologic şi mediatic să devină un fapt obişnuit care nu mai deranjează aproape pe nimeni.

Este concluzia la care a ajuns şi profesorul Alexandru Amititeloaie care accentua situaţia gravă în care se află o (n. n. ţară) aflată pe buza prăpastiei, într-un articol întitulat: ’’Ce nu a putut Moscova atunci, face axa Washington-Londra-Tel Aviv, acum’’, publicat pe blogul scriitorului Ion Coja: ’’Constrânşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate, mulţi dintre (n. n. cetăţenii) noştri nu şi-au dat seama că în (n. n. ţara) noastră se instaura, cu fiecare acţiune politică sau reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gândite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv.

În acest scop trebuiau demolaţi stâlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpân pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi. Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungând chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atâtea şi atâtea generaţii de români ar fi fost glorificat artificial de propaganda comunistă.

Campania furibundă de condamnare a fostului regim s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc. A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mâna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţământul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ce a început (…) n-a fost nimic altceva decât o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are ca scop decât să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămâne pe ele, să ajungă pentru totdeauna sub stăpânire străină’’. Protocoalele masonice spun că, într-o bună zi, popoarele creştine vor fi dezbinate şi învrăjbite unul împotriva celuilalt , de presa şi literatura bolnavă – la adăpostul liberalismului -, prin corupţie, demoralizare şi denigrare umană, prin criza economică şi financiară mondială, care vor duce la un guvern mondial de sorginte masonică.

Războaiele şi conflictele mondiale declanşate de ’’ei’’, vor grăbi instalarea domniei despotismului masonic, în locul unui liberalism care nu mai face faţă cerinţelor noii lumi care urmează să fie creată. Atunci, în afara religiei masonice, toate religiile vor fi desfiinţate, pentru ca, în final, ’’Regele’’ masonilor, nimeni altul decât antihristul, să domească peste toată omenirea astfel subjugată. Luaţi, aşadar, aminte, şi nu trataţi cu indiferenţă astfel de probleme, pentru că, acţiunea satanică trebuie stopată, pentru că ea reprezintă izvorul tuturor ticăloşiilor şi nemerniciilor umane actuale. Goana după desfătări şi după o viaţă îndestulată ne va duce în păcat greu şi apoi în deznădejde, ne va face să uităm unii de alţii, de Dumnezeu. Asemenea fiului risipitor care se întoarce la Tatăl prin pocăinţă, Dumnezeu îi va primi pe cei care se vor întoarce la El şi care se vor pocăi şi vor părăsi calea păcatului.

Nota redacţiei: Deşi articolul se referă la situaţia actuală din România, e valabil întru totul şi pentru Moldova.

’’Credinţa Ortodoxă’’ nr.9, 2010 Autor: Romulus Dan Busnea

https://www.aparatorul.md/noua-ordine-mondiala-planuri-de-inrobire-a-lumii/

 
Un comentariu

Scris de pe 16 mai 2019 în SFATURI