RSS

Arhivele lunare: mai 2019

SARPELE si LICURICIUL

luminalicurici1

Odată un șarpe urmarea un licurici. După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui:
-Pot să-ți pun trei întrebări?
-Nu sunt obișnuit să răspund nimănui – zise șarpele -, dar cum urmează sa te mănânc, poți să întrebi!
-Fac parte din hrana ta zilnică?
-Nu! răspunse șarpele..
-Ți-am făcut vreun rău?
-Nu, sigur că nu!..
-Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci? întrebă exasperat licuriciul..
-Pentru că nu suport să te văd strălucind!.. răspunse încordat șarpele..

Morala: când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlați și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbra.

P.S.: șerpii care mănâncă licuricii, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna.

Reclame
 
7 comentarii

Scris de pe 30 mai 2019 în INVIDIA, SFATURI

 

Despre Voievodul crestin Mihai Viteazu

mihai-viteazul_ctitor_simonos_petrasVoievodul Mihai Viteazu, pentru întărirea ortodoxiei in Ardeal, în anul 1596, l-a instalat în scaunul mitropolitan pe Sf. Ioan de la Prislop. Se mai spune că în anii de domnie, voievodul a fost însoțit în toate bătăliile de doi cerbi ce se pare că erau doi ingeri…în data de 19 august 1601 au dispărut iar ostașii români s-au întrebat ce semn poate fi acesta. Singur domnitorul a înțeles că pentru greșelile sale dar și pentru neputintele sale avute, asemenea Proorocului David … Dumnezeu a pregătit pentru el ca mijloc de curățire deplină, dar și de răsplată pentru ostenelile mărturisirii dreptei credințe, cunună muceniciei de aceea a murit fără să se opună sau să protesteze rostind un Psalm din Psaltire, pe care o învățase pe de rost din copilărie pe când era în Muntele Athos. Capul său a fost dus de căpitanul Radu Buzescu la mănăstirea Dealu lângă Târgoviște unde a fost înmormântat. Pe lespedea mormântului său scrie ,,Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihai ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”

Trupul a zăcut trei zile agățat de un stâlp pe Câmpia Turzii timp in care soldații au tăiat părți din trupul său pe care le-au luat ca trofeu jupuindu-i pielea de pe umeri și de pe spate cu tot cu părți de trup! Sfântul Mihai Viteazu este primul conducător al României dar și primul domnitor mucenic al ei.

Cea mai importantă dovadă despre  sfințenie lui o dă , Sf.Paisie de la Neamț, care consemnează în anul 1751 pe marginea unei Psaltiri descoperită de V.Alecsandri  în 1850, următoarele cuvinte: ,,Mihai Viteazu, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”.

România că o pradă  – Alexander E. Ronnett

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 mai 2019 în ROMANIA

 

Casatorindu-te iti iei un angajament pentru tot restul vietii

FB_IMG_1559015785139.jpg

Căsătorindu-vă în fața legii sau în fața lui Dumnezeu, vă luați un ANGAJAMENT să fiți CREDINCIOȘI  “la BINE și la RĂU ”, ORICE s-ar ÎNTÂMPLA și pentru TOATĂ viața. Dar după câțiva ani spuneți: “M-am schimbat, s-a schimbat si ea. Ce SENS ar mai avea FIDELITATEA noastră, când ea se OPUNE VIEȚII? Este “SINCER ” să te mai cramponezi? Am jurat, e adevărat, dar EU NU mai SUNT ACELAȘI. Și din clipa în care iubesc o altă femeie, sa mai rămân CREDINCIOS ficțiunii legale ar FI o pură IPOCRIZIE ”.

Potrivit acestei CONCEPȚII despre sinceritate, ar fi IPOCRIT să spui ADEVĂRUL când ai CHEF să MINȚI.   Din nefericire, acest frumos raționament DISTRUGE BAZELE oricărui TRATAT, oricărui CUVÂNT DAT sau schimbat, în sfârșit, ÎNSUȘI limbajului și posibilității de a te mai ÎNȚELEGE cu CINEVA în orice privință.

Căci DE CE SE FAC JURĂMINTELE?
Tocmai pentru că se știe că VIAȚA se SCHIMBĂ și ne SCHIMBĂM și NOI; tocmai pentru a ne ASIGURA împotriva acestor VARIAȚII; tocmai pentru a EVITA ca UMORILE să DOMINE RAȚIUNEA, ca MOMENTUL să distrugă ETERNUL.

Dar dacă ne gândim că e mai “SINCER ” să ne urmăm INSTINCTUL decât ADEVĂRUL, și că “interesul vital” nu CUNOAŞTE LEGE, atunci intrăm într-o lume în care chiar și hitlerismul poate fi justificat.

Ordinea și PACEA nu au existat niciodată decât în VIRTUTEA unui EFORT constant ÎMPOTRIVA acestui gen de “sinceritate”; decât în virtutea unei constante “ipocrizii” care se străduiește să subordoneze micile nostre FERICIRI DREPTĂȚII, DORINȚELE noastre DRAGOSTEI față de APROAPELE și INIMA CAPULUI.

Da, dintotdeauna JURĂMINTELE, când SÂNGELE IA FOC , ARD ca niște paie uscate. Nou e doar modul nostru de a accepta astfel de nerozii în numele Fatalității șî Sincerității.

DRAGOSTEA aceasta care DISTRUGE atâtea fidelități prin SLĂBICIUNILE pe care le AUTORIZEAZĂ trebuie, în sfârșit, să fie DESCALIFICATA în numele și din IUBIRE față de IUBIREA ÎNSĂȘI .”

Denis de Rougemont
,,Partea diavolului „

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 mai 2019 în CASATORIE

 

Intr-o zi vom lasa totul

bucurie.jpg

Într-o zi vom lăsa totul baltă. Ne vor rămâne hainele-n dulap, cheile și telefonul cine știe pe unde, folia de medicamente pe noptieră neterminată, poate și ciorba la foc molcom pe plită. Nu trăi fără să te gândești la toate astea. Ziua aceea poate fi oricând, pentru oricine. Bagă de seamă ce șerpi îți ies pe gură. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă. La noi se zice: animalul se leagă cu funia și omul, cu vorba bună. Ce te costă să gândești înainte de a deschide gura? Caută să fii drept și nu biciui cu șfichiul verbului obrazul nimănui. Nu te crede nemuritor și nu ține degetele greblă prin timp. Fă-ți căuș, ca atunci cînd erai copilandru și mergeai la izvor. Nu puteai bea apă direct din șuvoi, nu-i așa?

Fă din vorbe alean pentru cineva. Să vezi cum îi vor da lacrimi pe obraz. Dacă trebuie să asculți, ascultă. Dacă nu ai nimic de spus, taci. Tăcerea e mană cerească la timpul ei.

Supărată că nu vin, mi-a zis mama într-o duminică, demult: Așa-i că dacă aș muri mîine ai veni repede și ți-ai smulge părul din cap de durere că ai rămas fără mamă? De ce nu ai venit ieri, cînd te-am chemat că am făcut ardei umpluți? Ne bucuram, rîdeam, povesteam și noi ca fetele…Nu-mi reproșa nimica, mama, doar încerca să îmi deschidă ochii. Pe la 35 de ani, mi-am dat seama că trăiam prea repede. Aveam atît de multe de făcut încît toată frumusețea vieții și tihna treceau pe lîngă mine. Pînă cînd, într-o dimineață cînd toți dormeau și eu priveam răsăritul doar cu gîndul la cît de multe am de făcut, fără să pot uita o clipă de asta, mi-am zis: Ho, nebuno! Unde alergi așa? Într-o zi îți rupi gîtul și-ai trecut prin viață ca gîsca prin apă. Începînd de atunci m-am așezat să scriu și mi-am găsit în asta bucurie. Parcă trăiam mai încet și parcă vedeam mai bine.

Căușul meu de prețuit timpul: scrisul. Atunci mi s-au tocit sitele răbdării, am închis moara și-am scris pe ușă: De astăzi nu mai macin griji, decît arareori! Alergăm ca chiorii către nicăieri, în loc să mergem încet și cu bucurie. Hai să fim mai smeriți, oricum ultimul cuvînt nu-l are nimeni pe pămîntul acesta decît moartea. Nu vă sfiiți și nu uitați de ea. Totul, totul se poate schimba într-o clipă, iar sufletul poate lua oricînd calea spre vămile cerului. Faceți cumva să nu fie pustiu și gol. Auriți-l cu puțină bunătate, bucurie și grijă pentru viață. Într-o zi vom lăsa totul baltă. Pe nepusă masă vom fi luați, fără a fi întrebați: vrei să vii? Atunci vom simți pe pielea noastră cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc: Să vezi cînd se oprește răsuflarea ce importantă este clipa. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă!”

Luminita Popescu

 
Un comentariu

Scris de pe 30 mai 2019 în TIMP

 

Sa nu-ndraznesti sa iubesti

PRIMI SI OFERI.jpg

Să nu-ndrăznești să iubești
De nu știi să te jertfești,
Căci iubirea-i lucru sfânt
Și în cer, și pe pământ.

În iubire dăruiești,
Lupți, înduri și prețuiești,
Nu renunți la cel iubit,
Ierți mereu ce ți-a greșit.

În iubire nu faci rău
Și renunți la dreptul tău,
Nu porți ură, nu rănești,
Nu compari, nu umilești.

În iubire lupți, ajuți
Și ridici pe cei căzuți,
Cauți pacea, rămâi blând,
Nu porți cuget rău în gând.

În iubire te jertfești
Pentru cel ce îl iubești,
Îl așezi pe locu-ntâi,
Te pe locul doi rămâi.

În iubire vezi frumos
Pe tot omul, luminos,
Prin iubire te sfințești
Și iubind veșnic trăiești.

ELENA J.

 
5 comentarii

Scris de pe 22 mai 2019 în DRAGOSTEA, ELENA J., IUBIREA

 

Actorul italian Andrea Roncato, acum in varsta de 80 de ani, regreta ca a indemnat femeia care ii purta copilul in pantece sa avorteze

60713451_1057307841131353_4371575133010132992_o

Actorul italian Andrea Roncato care a avut o viață de playboy, ajuns la vârsta de 80 de ani a spus în cadrul unei emisiuni că regretă faptul că nu are copii și că atunci când a avut oportunitatea, a îndemnat femeia care îi purta copilul în pântece, să avorteze, făcând astfel cea mai mare greșeală din viața lui. În emisiunea de divertisment „Verissimo” a spus:

„Tânjesc să am un copil. Am făcut cea mai mare greșeală a vieții mele. Când eram foarte tânăr, am avut șansa să fiu tată, să am un copil dar l-am avortat. Acum sunt împotriva avortului. Chiar am scris o carte pentru acest copil care nu a primit șansa de a se naște, carte care se numește „Aș fi vrut”.

Într-un alt interviu pentru „Cristiani Today” a spus că îi cere tot timpul lui Dumnezeu să îl ierte. Roncato a ajuns să aprecieze darul vieții. „Copiii sunt după părerea mea, adevărata comoară pe care omul o poate oferi umanității. Poți oferi filme bune, poezie frumoasă, bani, tot ce dorești dar cred că a oferi un copil este cel mai frumos lucru pe care omul îl poate face.”

Aici este poezia pe care actorul a scris-o pentru copilul său pe care l-a avortat acum mulți ani, poezie care apare în cartea menționată mai sus:

Aș fi vrut să fii mic, pentru a te putea îmbrățișa.
Aș fi vrut să fii mare, ca să mă poți sprijini.
Aș fi vrut să te uiți pe fereastră iarna,
Să privești cum începe să cadă zăpada.
Aș fi vrut să stai înfofolit sub pături în timpul unei furtuni,
În liniște astfel încât să auzi sunetul ploii.
Aș fi vrut să fii bun cu câinii, ca să îi poți mângâia,
Și afectuos cu oamenii în vârstă, ca să îi poți iubi.
Aș fi vrut să fii chipeș, ca să mă pot lăuda cu tine,
Cu ochi mari, ca ai mamei tale.
Aș fi vrut să îți cânt, ca să te adorm,
Și să îți poți continua visul care te-a trezit.
Aș fi vrut să fii timid, ca să te văd roșind,
Și încăpățânat, ca să mă pot certa cu tine.
Aș fi vrut să te am alături de mine, ca să putem merge împreună în liniște, încercând să înțelegem la ce se gândește celălalt și nu poate spune.
Aș fi vrut să te învăț toate lucrurile pe care nu știu să le fac.
Aș fi vrut să pleci într-o zi, ca să mă pot bucura de ziua când te întorci acasă.
Aș fi vrut să trăiești prima ta dragoste.
Aș fi vrut să te am alături de mine în ziua când voi părăsi această lume.
Aș fi vrut să te vreau, atunci când nu te-am vrut…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 mai 2019 în AVORT

 

Urare de ziua Sf. Imparati Constantin si Elena

sfintii-constantin-si-elena

Ai nume de sfântă? Să o dovedești!
Cu-aceleași virtuți tu să înflorești.

Sfânta Împărăteasă era mult smerită,
Cu blândețea firii era-mpodobită.

Inima-i era plină cu iubire,
Nu știa de ură sau de învrăjbire.

Făcea fapte mari, rănile-alina,
Haina-mpodobită de pe ea-și dădea.

Și deși bogată, cu avere multă,
Ea doar în virtuți se făcea avută.

Se ruga cu foc, mâinile-nălțând,
Spre cerul albastru, rugă aducând.

Dacă pe vrăjmașul ai să biruiești,
Tu ca ea în ceruri ai să strălucești.

Elena J. – vă doresc tuturor ce purtați numele Sfinților Împărați, multă sănătate, înțelepciune, pace și bucurii duhovnicești. La mulți ani cu Dumnezeu!

 
2 comentarii

Scris de pe 20 mai 2019 în ELENA J., Uncategorized