RSS

Arhivele lunare: Iunie 2017

Parintii nu se vorbesc niciodata de rau!

mamaiaAud și văd destul de des tineri care se rușinează cu părinții lor pe motivul că au îmbătrânit și prin urmare sunt învechiți în gândire, în comportament sau vestimentar. Și e dureros! Părinți care le-au dat viață, i-au crescut, i-au educat și hrănit, le-au asigurat chiar și servicii, au jertfit timpul și sănătatea numai să le fie lor bine și să nu ducă lipsă de nimic – acum nu doar că nu primesc recunoștință din partea copiilor, dar chiar îi jignesc, îi desconsideră, îi blestemă, nu au grijă de ei la bătrânețe și chiar îi trimit la azil să moară pe mâinile străinilor. Acești părinți care au fost capabili la viața lor, au muncit, au fost vrednici și au crescut câte cinci, șase copii – n-au parte de ajutorul niciunuia dintre toți copiii pe care i-au crescut. Cum se face că o mamă poate avea grijă de șase copii, dar șase copii nu sunt în stare să aibă grijă de mama lor? Sau… acești părinți sunt buni numai cât le dau bani să-și plătească ratele, cât le fac mâncare și cât au grijă de nepoții lor, în rest, nu au dreptul la replică și nu sunt vrednici de a le fi ascultate sfaturile.

Este un păcat strigător la cer să-ți lași părinții neîngrijiți la bătrânețe, să le dorești chiar moartea pentru a intra cât mai repede în posesia moștenirii sau să îi vorbești de rău. Oricât ar fi de răi, de cocoșați sau urâți, neîndemânatici, bețivi, plafonați sau neștiutori de carte – părinții nu se vorbesc de rău niciodată, nimănui! Doar înaintea duhovnicului ai voie să vorbești despre părinții tăi, dacă nu te înțelegi cu ei și îi consideri dificili, pentru a cere sfat să știi cum să te comporți astfel încât să eviți certurile și ura. Peste orice neînțelegere se poate trece mai ușor dacă există îngăduință, dragoste, respect, iertare și supunere din partea copiilor față de părinții lor.

Iar grija față de părinți după ce aceștia s-au stins din viață, intră, de asemenea în îndatorirea copiilor. Să te îngrijești de sufletul lor făcându-le pomeni și parastase măcar până la șapte ani, să te rogi pentru sufletul lor în rugăciunile personale sau scriindu-i pe pomelnic la slujbe. Alminteri, cum te vei îngriji de sufletul părinților tăi, de aceeași purtare de grijă trupească și sufletească vei avea și tu parte de la copiii tăi.

Elena J.

 
4 comentarii

Scris de pe 28 Iunie 2017 în ELENA J.

 

Dragostea cu durere

Omul duhovnicesc este tot o durere. Se topeste de durere pentru ceilalti, se roaga, mangaie. Si luand asupra lui durerea celorlalti este intotdeauna bucuros, caci Hristos ii ia durerea si ii daruieste mangaiere duhovniceasca. Dragostea incredinteaza launtric – Gheronda, cum pot sa arat dragoste? – Sa arat dragoste? Nu inteleg. Asta este ceva fals, prefacut. Sa existe inlauntrul nostru dragoste si ea sa ne dea in vileag, asta, da, o inteleg. Dragostea adevarata il incredinteaza launtric pe celalalt fara manifestari exterioare. Dragostea inseamna sa asculti cu durere mahnirea celuilalt.

Dragostea inseamna si o privire indurerata si un cuvant pe care il vei spune cu durere celuilalt cand el se confrunta cu o greutate. Dragostea inseamna sa participi la durerea lui, sa-l odihniesti in necazul lui. Dragostea inseamna sa rabzi un cuvant greu pe care ti-l va spune. Toate acestea mai mult decat cuvintele multe si decat manifestarile exterioare. Cand suferi launtric pentru celalalt, Dumnezeu il incredinteaza launtric de dragostea ta si atunci el o simte chiar si fara manifestari exterioare. Tot asa se intampla si cand nu se exrteriorizeaza rautatea pe care o avem in launtrul nostru; si in acest caz celalalt tot o simte.

Vezi si diavolul, cand se arata ca un „inger de lumina”(Vezi II Cor. 11,14), aduce tulburare, pe cand Ingerul adevarat aduce o bucurie negraita. – Gheronda, de ce nu sunt incredintata launtric de dragostea celorlalti? – Nu cumva nu ai cultivat dragostea? Cel care iubeste se incredinteaza de dragostea celuilalt, dar si el il incredinteaza launtric pe celalalt de dragostea lui. Celalalt simte daca il iubesti cu adevarat sau te prefaci, fiindca dragostea se transmite ca o telegrama. Daca facem, de pilda, o vizita la un orfelinat, copiii simt indata cu ce dispozitie launtrica ne-am dus la ei. Odata au venit la Coliba ca sa-mi ceara parerea unii care voiau sa infiinteze un asezamant pentru copiii parasiti. „Cel mai important lucru dintre toate, le-am spus, este sa va doara pentru acesti copii ca pentru copiii vostri si chiar mai mult. Numai asa copiii vor fi incredintati de dragostea voastra. Daca nu va doare pentru ei, mai bine nu mai faceti nimic”. Atunci un medic, foarte evlavios, mi-a spus: „Ai dreptate, Parinte.

 Cuviosul Paisie Aghioritul

 
2 comentarii

Scris de pe 28 Iunie 2017 în DRAGOSTEA

 

Se intampla uneori…

Se întâmplă uneori să îți dorești să primești o vorbă bună din partea cuiva, cu toate că nu întotdeauna poți avea încredere în cuvintele frumoase ale oamenilor. Sătul de vești tragice, de nervi și vorbe scuipate printre dinți, uneori, parcă și o minciună spusă frumos ar fi binevenită.

Se întâmplă uneori să îți dorești ca oamenii să îți zâmbească frumos, cu toate că știi că în spatele multor zâmbete zace multă suferință. Vezi în fiecare zi mult prea multe fețe încruntate, palide de îngrijorare, ceea ce te face să îți dorești chiar și un zâmbet fals.

Se întâmplă uneori să îți dorești ca cineva să ți se adreseze cu ,,bună, ce mai faci?” De cele mai multe ori te enervează o astfel de adresare banală, dar uneori, când te simți singur, îți dorești să ți se adreseze cineva în orice fel, oricât de banal ar fi.

Alteori, se întâmplă să îți dorești ca cineva să îți dea o îmbrățișare, o strângere de mână sau măcar o bătaie pe umăr… și cine știe câte astfel de dorințe mai ai. Ei bine, dacă ai astfel de dorințe uneori, să nu uiți că și alții le au… Fă tu pentru ceilalți ceea ce îți dorești să facă ei pentru tine.

David Gabriel

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Iunie 2017 în PRIETENIE

 

Morti frumosi si morti urati

mortiStau deoparte, dup-o cruce
Și privesc în cimitir
Și mă mir de-a mea mirare
Cum din toți doar eu mă mir.

Văd că vine-un mort în grabă
Între patru scânduri dus,
„E un mort urât și groaznic
Și miroase greu” – mi-am spus.

Văd că este dus în STÂNGA
Și-azvârlit într-un mormânt
Și-l acoperă în grabă
Cu mormane de pământ.

Dar în zare, iată apare
Înc-un mort spre cimitir,
„E frumos!” – mi-am spus în sine
„Și miroase chiar a mir.”

Dar pe-acesta-l duc în DREAPTA
Și-l așează-ntr-un mormânt,
Înălțându-i-se imnuri,
Tămâindu-l ca pe-un sfânt.

Iar apoi zăresc o umbră
Ce stătea, parcă, la pândă
Care vine către mine
Cu o voce tremurândă:

„Te încrezi în tinerețea-ți
Și-n puterea-ți!… Dar ce crezi
Că respect ordinea vieții? –
Într-o zi tu nu urmezi?”

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Iunie 2017 în ELENA J.

 

26 iunie – Ziua Drapelului Romaniei

cruceaSimbol naţional, drapelul care i-a însufleţit pe români în momente grele de luptă, dar şi de bucurie, este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Drapelul României poate fi arborat oricând, fără constrângeri, de persoane fizice la domiciliul sau reşedinţa lor, sau de persoane juridice la sediile acestora.

Care este semnificaţia culorilor drapelului

Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag. Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea. Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei.

Istoria drapelului naţional

Cele trei culori ale tricolorului s-au regăsit pe steaguri sau stindarde înca din vremea lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Un astfel de steag, care avea şi un însemn grafic care îi reprezenta pe arhanghelii Mihail şi Gavril, a aparţinut lui Tudor Vladimirescu, conducatorul Revoluţiei de la 1821. Steagul a fost ascuns în timpul revoluţiei pentru a nu fi capturat, iar după ce revolta a fost înabuşită, căpitanii lui Tudor Vladimirescu au hotărât arderea lui, şi totuşi, dupa 60 de ani drapelul a fost găsit, recondiţionat şi depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei din Bucureşti.

Istoria Drapelului Naţional începe însă în 1834, când Alexandru Ghica Vodă domnitorul Ţării Româneşti, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii”. Steagul pentru corăbii avea două culori: galben şi roşu, iar cel al armatei trei: roşu, galben şi albastru şi un vultur la mijloc.

În timpul Revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii, iar după abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti, a fost promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional. Tricolorul devenea astfel steagul naţional al tuturor românilor. Culorilor li se atribuia pentru prima dată o semnificaţie, roşul semnifică frăţia, galbenul exprimă bogăţia ogoarelor, albastrul semnifică libertatea. Culorile erau împărţite egal pentru a reprezinta principiul egalităţii, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea.

descopera.ro

 
2 comentarii

Scris de pe 25 Iunie 2017 în ROMANIA

 

Concepte morale despre DREPTATE

ada8c4_37dd8876447b41659ad2f1716f585a5e-mv2Nu poți fi drept, dacă nu ești uman. Vauvenargues

Echilibrul și liniștea înlătură dezamăgirea și disperarea atunci când se obțin prin dreptate.

Omul drept nu este cel care nu nedreptățește pe nimeni, ci cel care, având putere să facă rău, se ferește să-l facă. Pitagora

Părtinirea nu are ce căuta la împărțirea dreptății, la fel ca și cruzimea la condamnarea nedreptății, adică condamnarea nedreptății trebuie să fie dreaptă, să stopeze degradarea dreptății pentru a nu putea fi blamată de nedreptate.

Una dintre legile Împăratului roman Hadrian se referă la faptul că intr-un stat e nevoie să fie adoptate de către conducători doar acele legi care pot fi cu adevărat aplicate.

Existența unei legi morale și a dreptății este suficientă pentru a menține ordinea, pentru înlăturarea dominației negativității prin implementarea unor norme fundamentale, ca de exemplu respectul pentru viață, grija față de copii, respectul față de bătrâni.

Impresia mea este că se poate dovedi foarte ușor că în spiritualitatea unei colectivități rolul cel mai important îl are descoperirea propriilor adevăruri în care normele de drept au la bază un cod moral religios.

Dreptatea ocupă un loc important între virtuțile oamenilor ce exprimă idei și bunuri prețuite de oameni prin care se distinge binele de rău.

Dacă un om ucide un alt om ar fi drept ca și el să fie ucis, însă nu este ucis pe motivul că legile nu permit aplicarea acestei pedepse și din punct de vedere religios nu ai dreptul să iei viața unui om, numai Dumnezeu este în măsură să decidă câtă viață are acel om.

Pe calea dreptății se află viața, iar calea nebuniei duce la moarte. Septuaginta, Prov., 12, 28.

Există un cadru legal de înfăptuire a dreptății care se aplică și justiției, ținând cont de adevăr și numai de adevăr, folosindu-se de jurământul promisiunii cu toate că promisiunea este suficientă pentru a pune preț pe omul care-și dă cuvântul. Hristos condamnă jurământul și recomandă să-ți ții cuvântul dat deoarece el trebuie să exprime realitatea legăturii dintre cuvânt și faptă.

Cel mai bun mijloc de a-ți ține cuvântul este să nu îl dai niciodată. Napoleon Bonaparte

Ființa umană are înrădăcinat adânc simțul dreptății. Cine iubește, depășește cu mult dreptatea – dreptul și legea – nu pentru faptul că este ceva din afară, ci pentru că este ceva ce caracterizează actul ca atare: numai cel drept știe să iubească

Cărțile se scriu din cărți și nimeni nu poate demonstra care a fost primul: „oul sau găina”. E important să scrii ce simți, să fii bine documentat în ceea ce scrii și să nu te consideri singurul care tratezi problema respectivă, înlăturând părerile celorlalți. Nu poți fi „unul” deoarece există numai „Unul Dumnezeu” – Puterea absolută.

Prin iubire se ajunge la adevăr și dreptate deoarece îți dă putere să învingi orice obstacol.

Dreptatea poate merge și singură, nedreptatea are nevoie de multe cârje de argumente. Nicolae Iorga

Adevărul trebuie recunoscut deoarece omul este dornic de adevăr și însetat de dreptate, iar acolo unde există adevăr este de așteptat să fie și dreptate.

Sensul public și logic al adevărului și dreptății este legat de bunul-simț, de un exercițiu al adevărului pentru a scoate în evidență dreptatea.

De multe ori îți trebuie curajul de a vedea adevărul acolo unde el există. Emil Cioran

În popor se spune că: „mori de foame cu pâinea în straiță umblând să găsești adevărul”, și totuși nu-i așa deoarece până la urmă îl găsești dacă asta e dorința ta: „Nu e greu să găsești adevărul. E greu să ai dorința de a-l găsi.”. Nicolae Iorga

Lupta pentru descoperirea adevărului cere multă prudență și multă răbdare: „Nimic nu cere mai multă prudență decât adevărul.” Baltasar Gracian

Dacă dreptatea ar fi o sârmă aș îndrepta-o. Eugen Barbu

Viața omului și modul de a trăi sunt convingătoare atunci când determinările vieții devin realizări dependente de dreptate și adevăr.

Adevărul este unul singur nu este un plural, este un adevăr fix, conceptual, care denotă o realitate. Adevărul nu poate fi relativ, el este real și nu poate fi subiectiv.

ecreator.ro

 
3 comentarii

Scris de pe 25 Iunie 2017 în ADEVAR, DREPTATE, SFATURI

 

Atunci cand iubesti, te restrangi in multe privinte

Atunci când iubești te restrângi în multe privințe, trăiești nu atât pentru tine, ca să devii cineva, să strângi ceva ori să capeți ceva, cât pentru celălalt. Te îngrijorezi pentru sănătatea lui, te gândești la starea lui sufletească, te gândești cum se simte, cum îi merge în planul carierei… Și el își face pentru tine aceleași griji…

Frumusețea, pasiunea, sunt plăcute, dar ce te faci dacă te-ai îmbolnăvit sau dacă ai suferit un accident și ți-ai pierdut frumusețea și sănătatea? Nu oricine va vrea să scoată de sub tine plosca, să vegheze la căpătâiul tău, căci în jur sunt multe persoane de sex opus frumoase și sănătoase.

Cu mulți oameni este bine atâta timp cât e totul bine – dar dacă ți se întâmplă vreo nenorocire, omul tău trebuie să fie unul care să nu te trădeze. Omul tău este reazemul tău, ocrotirea ta, iar tu ești reazemul lui, și el simte că tu nu o să-l trădezi, că acasă este așteptat totdeauna, că aici se poate destinde, poate scăpa de stresul și de tensiunile luimii exterioare, că aici o să fie bine, că aici este ocrotit psihologic.

Dmitrii Semenik

 
Un comentariu

Scris de pe 25 Iunie 2017 în Uncategorized