RSS

Arhive pe categorii: ELENA J.

De ce mai framanti, batrano?…

Screenshot_2019-04-13-09-15-43-1.png

De ce mai frămânți, bătrâno,
Turte, pâine, cozonaci?
De ce împletești cu trudă?…
Pentru cine le mai faci?…

Ai vopsit gardul și pomii
Și soba ai curățat,
Peste tot miroase-a proaspăt,
Preșurile-ai scuturat.

Ouăle roșii sunt gata
La icoană să le-așezi
Și aștepți cu nerăbdare
Pe copiii tăi să-i vezi.

Însă, straiele pe care
Pentru ei le-ai împletit
Au rămas noi până astăzi –
Doar timpul le-a prăfuit.

Și ți-e teamă că de Paște
Nu se mai întorc în sat
Și nu vei avea cui spune
Nici „Hristos a înviat!”…

ELENA J.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 aprilie 2019 în ELENA J.

 

Indemn catre frati in Saptamana Mare

Săptămâna aceasta să ne străduim s-o trăim cât mai curat sufletește și trupește. Să ne ferim mai ales de desfrânare, de îmbuibări cu mâncare și băutură, de glume, de vorbă multă și clevetire, de întâlniri și locuri zgomotoase, de prietenii petrecăreți, de televizor și muzică, de invidie, ură și certuri și să ne păzim chiar și gândurile de cugetele necurate, transformându-le în rugăciuni. Să postim mai aspru decât de obicei, să ne rugăm mai mult, să facem metanii mai multe, să fim mai iertători și mai milostivi și să lăsăm vrajba, orgoliile și răutățile de orice fel. Este Săptămâna Patimilor când Hristos pătimește, este ocărât, Își varsă Sângele, Se jertfește pentru noi. Să arătăm și noi recunoștință și mulțumire față de această mare dragoste și răscumpărare. Să ne întristăm cu duhul pentru suferințele Sale, să ne ostenim și să jertfim și noi măcar puțin din confortul nostru, din timpul nostru și din traiul obișnuit.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 aprilie 2019 în DUMNEZEU, ELENA J., IISUS

 

CINE?…

depression-sad-mood-sorrow-dark-people-love-wallpaper-10.jpg

Cine te-a făcut în noapte să verși lacrimi ne-ncetat?
Cine te-a lovit în suflet, cine te-a îngenuncheat?
Cine te-a închis în gânduri să privești doar spre trecut?
Cine ți-a luat voioșia de stai singur și tăcut?
Cine-a luat a ta lumină și-a ascuns-o după nori?
Cine ți-a tăiat din aripi ca să nu mai poți să zbori?
Cine inima ți-a ’nchis ca să nu mai poți iubi?
Cin’ ți-a pus pe chip tristețea ca să nu mai poți zâmbi?
Cine drumul ți-a umbrit și cu spini l-a presărat?
Cine ți-a luat avântul să fie greu la urcat?
Cin’ ți-a ’ntunecat privirea făcând sobru al tău cânt?
Cine visul ți l-a stins și l-a ’ngropat în mormânt?
Cine a apus cu ură ale tale dimineți?
Cine a ascuns de tine ale vieții frumuseți?
Cine râul liniștit din suflet l-a tulburat?
Cine cerul tău senin cu nori negri-a ’ntunecat?
Cin’ ți-a nimicit dorința, cine inima ți-a frânt?
Cin’ te-a condamnat de-a pururi să privești doar spre pământ?
Cine te-a lăsat prin viață singur să porți al tău dor?
Cine ți-a adus în suflet rece vânt pustietor?
Cine ți-a zdrobit nădejdea și-a luat dorul de la tine?
Cine ți-a ’nchis tinerețea și surâsul, spune cine?

ELENA J.

 
4 comentarii

Scris de pe 20 aprilie 2019 în ELENA J.

 

Eliberarea de atasamentele negative

recastiga-controlul

Există oameni pe care îi ții lângă tine cu mari eforturi, te jertfești pentru ei, renunți la tine pentru ei, îți arăți purtarea de grijă prin declarații și fapte, nu dormi nopțile de grija lor, iar ei nu ridică un deget pentru tine. Nu văd nimic din toate aceste jertfe ale tale. Mai mult de atât, aceste persoane rămân lângă tine numai cât timp ai ce le oferi – pentru frumusețea ori reputația ta sau numai să se mândrească cu dragostea ta, că sunt iubiți, ei nearătând niciun fel de prețuire pentru tine. Oameni în fața cărora îți este teamă să le spui că-i iubești de frică să nu primești același răspuns. Oameni care te ridică pe culme, ca mai apoi să îți dea drumul de acolo. Acești oameni ar renunța la tine cu cea mai mare ușurință.

O relație de prietenie adevărată nu te consumă, nu te obosește, nu cere eforturi pentru a dăinui. O relație de prietenie aduce bucurii, liniște și gânduri bune, nu tulburare. În acest caz e numai o risipă de sentimente călcate în picioare.

Ia-ți inima în dinți și părăsește acest tip de persoane care mai mult te consumă pe interior până la epuizarea de sine, te fac să plângi, în loc să aducă în viața ta zâmbete și amintiri frumoase. Dacă știi că ai iubit curat și nu-ți apreciază eforturile, jertfa și prezența ta, fă-i să-ți simtă lipsa! Există oameni pentru care tu ești numai o întâmplare în viața lor, o etapă trecătoare, o experiență de o vară… Fă-te lecție pentru ei! Pleacă din viața acelor oameni în care te simți în plus! Nu-ți mai plânge de milă! Dumnezeu te vrea fericit. Mergi mai departe și lasă trecutul dureros în urmă! Cu siguranță există cineva și pentru tine care să te iubească la adevărata ta valoare, care să te iubească cum îi iubești tu. La fel de mult. Oameni care au timp pentru tine, care te apreciază atunci când trebuie. Care nu se rușinează cu tine atunci când ești slab.

Să știi că cei care te-au părăsit, n-au fost niciodată ai tăi. Lasă-i să plece! Dragostea ta canalizeaz-o către aceia care o merită cu adevărat. Pune suflet numai unde trebuie și pentru cine trebuie!

ELENA J.

 
Un comentariu

Scris de pe 12 aprilie 2019 în ELENA J.

 

Unui microbist

56328612_630492224061911_3065174879046205440_n.jpg

Tocmai când Dinamo joacă
Cu Rapidu-n București
Îmi dă și soția treabă:
„Azi e-al tău rând să gătești.”

S-o refuz, chiar nu se poate,
Sunt bărbat adevărat,
După cum bine se vede,
Nu sunt rău intenționat.

ELENA J.

 
2 comentarii

Scris de pe 12 aprilie 2019 în ELENA J.

 

De ce, tata…

rrrr

De ce, tată, rar, poeții îți închină câte-un vers?
De ce al tău dulce nume e uitat, uneori șters?
Căci și tu ca mama, zilnic, cu iubire te jertfești,
Pentru noi muncești cu trudă să ne crești, să ne-ngrijești.

Nu dormi nopțile de grijă atunci când noi suferim,
Plângi pe-ascuns de ochii noștri, deși, tată, noi te știm.
Iar durerea ce te-apasă nu o arăți nimănui,
Fiindcă oful tău de tată tu îl spui doar Domnului.

Deși nu ne spui prin vorbe cât de mult tu ne iubești,
Dar prin ale tale fapte ne-arăți cât ne prețuiești.
De aceea, și noi, tată, pentru toate-ți mulțumim
Și se cade ca pe mama la fel noi să te iubim.

ELENA J.

 
5 comentarii

Scris de pe 4 aprilie 2019 în ELENA J., TATA

 

Venit-am dupa ani acasa…

sufletul

Venit-am după ani acasă,
În satul cel demult uitat,
Să-i văd pe-ai mei, pe toți la masă
Și tot ce-n urmă am lăsat.

Dar ulița-mi părea străină
Și toate, parcă, mă mustrau,
Tot i-așteptam pe-ai mei să vină,
Dar ei nicicum nu apăreau.

Caisul cel bătrân de zile
Care tot timpul înflorea
Era cuprins de mărăcine
Și-ncet, încet el se usca.

N-am auzit lătrat de câine
Și nicio pasăre cântând…
În sat niciun miros de pâine
Și nici vreun om pe drum trecând.

Un clopot mai bătea – ce jale!
Ce dor mă cuprinsese atunci,
Doar lacrimi m-au străpuns pe cale:
O, viață, ce ușor te duci!…

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 martie 2019 în DOR, ELENA J.