RSS

Arhive pe categorii: ELENA J.

Nu e ciudat?…

images

Avem timp să stăm la televizor, dar de rugăciune nu avem timp. Ne facem timp întotdeauna să ne îngrijim trupul, să-l spălăm, să-l hrănim, să-l plimbăm, dar pentru suflet nu găsim niciodată timp; îl neglijăm, îl lăsăm murdar, zdrențuit, nespovedit. Acceptăm întotdeauna invitațiile la cinema, la teatru, în cluburi, restaurante, dar când ne invită cineva duminica la biserică, ne rușinăm și găsim mereu motive de a nu merge. Găsim întotdeauna putere și răbdare să stăm în picioare la meciuri, dar nu și la biserică. Avem putere să stăm ore în șir la concerte în aer liber, pe ploaie și pe vânt, dar considerăm proști pe cei care așteaptă la rând la sfintele moaște sau la agheasmă.

Avem întotdeauna bani de aruncat pe petreceri, mobilier, mâncare, haine și bijuterii, dar pentru un pomelnic, sau o milostenie nu avem bani. Ni se par întotdeauna folositoare investițiile pentru trup, dar lucrurile necesare sufletului: icoane, cruciulițe, slujbe sau cărți religioase, le considerăm scumpe și inutile. Ne ducem de urgență la doctor când se îmbolnăvește trupul, ne îngrijorăm pentru însănătoșirea lui, cheltuim sume enorme, dar când se îmbolnăvește sufletul de prea multe păcate, nu alergăm la doctorii sufletești, la preoți, să ne vindece boala sufletului; lăsăm rana deschisă, nevindecată, adăugăm păcate peste păcate, și nu ne pasă nici dacă ne moare sufletul.

Ne încredem în psihologi când suntem tulburați de problemele vieții, cheltuim în zadar banii, dar la duhovnici nu alergăm. Avem întotdeauna lacrimi de râs pe la petreceri și emisiuni, dar să facem o rugăciune sinceră de pocăință, cu lacrimi, nu avem. Ne mândrim întotdeauna cu hainele, mașinile și accesoriile ce le purtăm pe noi, dar ne rușinăm a purta Crucea Mântuitorului la gât, sau să o facem când trecem pe lângă o biserică. Ne interesează toate știrile și emisiunile, suntem la curent cu toate filmele și noutățile, dar știrile folositoare de suflet le considerăm false sau neinteresante.

Ne regăsim în muzica rock, dar să ne liniștim în cântări religioase, nu ne face plăcere. Dansăm până când transpirăm, dar ca să facem metanii, nu vrem să ne obosim trupul. Ne rușinăm cu toții când suntem numiți neglijenți în treburile gospodărești, pământești, dar când cineva ne spune că suntem leneși și nepăsători față de suflet, nu ne doare și nu ne pasă.

Ne interesează părerea oamenilor despre noi, imaginea noastră în ochii lumii, dar nu ne întrebăm niciodată ce părere are Dumnezeu despre noi, nu ne interesează. Plângem și ne întristăm cu toții când ne pătăm haina trupului, dar nu dăm nici cea mai mică importanță când ne murdărim haina sufletului. Ne asigurăm cu mult timp înainte locuri de veci, ne interesează unde va sta trupul nostru după moarte, ne achiziționăm cavouri și grilaje scumpe, dar unde ajunge sufletul, dacă avem loc în rai, nu ne panicăm…

Elena J.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Februarie 2018 în ELENA J.

 

De ce, Doamne?

De ce, Doamne

I-am văzut pe toți grămadă –
Păsări mari cu ai săi pui,
Numai unul stătea singur,
Părăsit, al nimănui.

Toți aveau pene curate,
Fiecare mulțumit,
Numai el bătut de soartă,
Slab, murdar și zgribulit.

Erau fericiți în cuiburi,
Ciripind și țopăind,
Numai el flămând de zile
Trăgea spre pământ, murind.

Dar deodată văd în zare
Pe un uliu ucigaș
Repezindu-se cu sete
Către al lui gât golaș.

De ce, Doamne-ai lăsat uliul
Să sfâșie micul pui?
De ce el n-a avut parte
Nici de mila nimănui?

De ce n-a fost plâns de nimeni?
De ce singur l-au lăsat?
De ce-a fost de uliul morții
Cu cruzime sfâșiat?…

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Februarie 2018 în ELENA J.

 

Dragostea neconditionata

305328

A fost femeie de stradă la viața ei. Până când s-a găsit omul care să o ridice. A repus-o în cinstea de femeie, de soție, apoi de mamă. Nu-i aduce aminte de trecutul ei, nu se rușinează cu ea pe stradă, nu o întreabă cu ce-a venit de acasă, dacă a venit cu ceva… A luat-o la el, o iubește, o respectă și împreună formează o familie adevărată. Puțin le pasă de ochii și prejudecățile lumii. Dar sunt și oameni care acum o privesc cu respect și o salută frumos. Mă uit la ea… o fată responsabilă, respectabilă, care a lăsat trecutul în urmă, s-a îndreptat total și a început o viață nouă. O femeie adevărată, în cele din urmă. Iată că femei bune ar fi și pe centură. Doar că trebuie să ți-o prelucrezi singur, să fii capabil de jertfă și să-ți asumi anumite riscuri…

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Februarie 2018 în DESFRÂNARE, ELENA J.

 

Bunica

bunica

Hai, bunico, ia războiul,
Mai arată-mi cum să țes,
Mai cântă-mi doine de jale –
Înc-o strofă, înc-un vers.

Ia covata, aluatul,
Să-mpletim iarăși colaci,
Să miroase prin tot satul
A parfum de cozonaci.

Pune și lemne în sobă
Ca odaia s-o’ncălzim,
Desfă grabnic așternutul
Până-n zori să povestim.

Povestește-mi despre vremea
Când iubirea exista,
Despre vremea-n care banul
Pentru nimeni nu conta.

Toarnă-n candelă uleiul
Și odaia s-o tămâi,
Spune rugi în miez de noapte
Cum numai tu poți să spui.

Cântă-mi înc-o dată doina,
Iar de-adorm, tu să nu uiți
Precum în copilărie
Pe frunte să mă săruți.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 Februarie 2018 în ELENA J.

 

Dor de mama

langa patucul.gifÎmi trimiți scrisori şi dulciuri,
Bani şi multe jucării,
Dar nu mi-ai spus niciodată
Când în țară-ai să revii.

Ce să fac cu toate acestea
Dacă tu aici nu eşti?…
Nu mai vreau nici bani, nici dulciuri,
Numai tu îmi trebuieşti.

Cât plâng noaptea, cât mă doare
Că-mi lipseşti, mamă, nu ştii…
Îmi alin dorul de tine
Numai din fotografii.

Aş da ce-am mai drag pe lume
Să-ți văd iarăşi chipul blând,
Să-ți simt din nou mângâierea
Nu doar în vise şi gând…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 6 Februarie 2018 în ELENA J., MAMA

 

Doar eu cu mine…

Mă rătăcisem în acel pustiu îndepărtat, în singurătatea aceea întunecată… În zarea-ndepărtată, un neant nesfârșit, împrejur doar ceață. Mă rătăcisem atât de adânc încât mă regăsisem. Pe mine. Acolo am privit înlăuntrul meu și am început să-l ascult. Nu-mi spunea nimic, dar am înțeles totul… L-am văzut negru, sfâșiat și plin de răni. M-am tulburat… Eu eram. Al meu gol. Un gol adânc și neplâns de mult timp. Atunci m-am așezat încet jos și i-am spus: Plângi! Eu sunt cu tine. Numai pe mine mă mai ai. Doar atunci și acolo am avut timp de lăuntrul meu, de golul din mine. Cu cât plângea mai tare, cu atât mă simțeam mai bine. Și-n liniștea aceea am început să-i când o melodie lină. Vedeam ușor cum se vindecă de răni și golul se umple. Nu știu cât am stat acolo și i-am ascultat tăcerea… dar știu că nu mai simțeam nicio durere… M-aș rătăci încă o dată în acel loc, doar ca să mă regăsesc din nou. Așa cum sunt eu. Să mă ascult, să privesc înlăuntrul meu și să plâng cu mine însămi. Să mă adun de jos – și bucățile din mine ce s-au sfărmat odată cu speranța…

ELENA J.

 
2 comentarii

Scris de pe 3 Februarie 2018 în ELENA J.

 

Tata e al meu erou

PROFILAi plecat, tată-n război
Și n-ai mai venit ’napoi…
Mama plânge, te dorește
Și de doru-ți se topește.

Ai fost erou și soldat
Și la ceruri ai plecat.
Te-ai jertfit pe câmp de luptă
Pentru țara ta iubită.

Azi îți ud al tău mormânt
Și mă-nchin ca unui sfânt.
Știm că sus, în cer ne-așteaptă
Scumpul nostru soț și tată.

Și să știi, cât vom trăi
Nu te vom înlocui
Cu-n alt soț și un alt tată –
Mai bine această soartă.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 Februarie 2018 în ELENA J., TATA