RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2017

Plansul copilului avortat

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Aprilie 2017 în AVORT, ELENA J.

 

Tehnici psihologice care faciliteaza comunicarea

1. Stai mai aproape de rival pentru a evita atacurile! Atunci când știi că te așteaptă discuții cu o persoană agresivă, la orice întâlnire stai mai aproape de el, chiar dacă îți provoacă disconfort. Acest truc psihologic dezarmează rivalul agresiv.

2. Când nu ești mulțumit de răspunsul unei persoane, privește-o în ochi! Atunci când nu sunteți mulțumit de răspunsul unei persoane și nu o puteți desluși, priviți-o în ochi. Această privire va face ca persoana să se simtă sub presiune. Totodata aceasta persoană va stimula persoana să finalizeze gândurile și formularea lor mai exactă.

3. Memorează numele persoanelor! Atunci când discuți cu oameni este mega-important să te adresezi lor pe nume. Auzind numele său, persoana devine mai încrezută și mai „evidențiată” în mulțime. În rezultat, acest truc îi va aduce mai multă reputație și popularitate.

4. Când ceri ajutor cuiva, ai putea să-i trezești simțul de „a fi important”. Sintagma „Am nevoie de ajutor” este cu adevărat magică. Oamenilor le conferi o importantă senzație de a simți necesitatea lor. Începând conversația cu aceste cuvinte magice, fii sigur că vei obține ajutor.

5. Notează-ți gândurile atunci când te simți depășit de o anumită neliniște sau temere! Unele momente de neliniște – probabil este comun pentru toți. Când vă aflați în această stare, notați gândurile într-un notebook sau pe o foaie și păstrați-le undeva deoparte. În acest sens, te ușurezi sufletește.

6. Postura dreaptă a corpului inspiră încredere. Poziția dreaptă a spatelui și a umerilor face minuni atât în viața personală cât și cea profesională. Aceasta oferă o senzație a deschiderii interioare și a încrederii. De asemenea, inspiră respect interlocutorului.

7. Înainte de a te saluta cu cineva prin strângerea mânii, încălzește-ți-le! Mâinile reci sunt asociate cu un boț de sare. Dacă dorești să te saluți cu cineva strângându-i mâna, ai grijă ca mâinile tale să fie calde. Aceasta deoarece ajută la stabilirea unei atmosfere mai prietenoase.

eustiu.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Aprilie 2017 în SFATURI

 

Sa iubim Romania!

Patriotismul este sentimentul de mândrie că ceva frumos s-a întâmplat în țara ta. Așa spunea Suchianu, cel care a tradus în limba franceză Miorița. Când mă gândesc la România, nu știu dacă să fiu mândru, dar sigur o iubesc așa cum este.

Henry Coandă, în octombrie 1910, la Paris, prezenta lumii primul motor cu reacție, răcit cu apă și având 50 de cai putere la 1000 de rotații pe minut. Acest motor urma să revoluționeze întreaga lume stând la baza construirii avioanelor.

Ceea ce este tehnologia în prezent se datorează în mare parte unui român, Ștefan Odobleja. El este creatorul psihociberneticii și al ciberneticii generalizate.

Fondatorul școlii române de microbiologie, Ioan Cantacuzino, a avut o importanță deosebită în descoperirea tratamentului împotriva holerei, tifosului, tuberculozei și scarlatinei. Metoda de vaccinare antiholerică pusă la punct de el, funcționează și astăzi acolo unde este nevoie, în lume.

Anastase Dragomir s-a concentrat pe siguranța aparatelor de zbor și a descoperit un nou sistem de parașutare ceea ce l-a făcut precursorul scaunului ejectabil.

Tot în 1910, Aurel Vlaicu lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic. În anul 1986, George Palade a primit medalia națională pentru știință acordată de fostul președinte american Ronal Reagan. El este singurul român care a câștigat Premiul Nobel (1974).

Dacă ar fi să-i amintim pe toți românii care au contribuit cu ceva în schimbarea lumii acesteia, am scrie destule pagini.

Să iubim România, creștinilor români, pentru că merită. Și noi putem schimba lumea prin dragostea lui Hristos. Diferența este că dragostea lui Iisus schimbă pentru veșnicie. Sunt sigur că vor fi mulți români în cer.

Alexandru F.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Aprilie 2017 în ROMANIA

 

Motivele pentru care avem neintelegeri in casa

Des, mult prea des vedem şi trăim probleme în familie: de la neînţelegeri, tensiuni, certuri, până la violenţe verbale sau fizice. Care sunt cauzele lor? Pătrunzător al tainelor sufletului omenesc, Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză: Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat vine vrajba în casă, dacă:

Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea; Mai vine apoi, dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegitimă, sau fără cununie bisericească. Este un prim păcat, pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea, toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunt aşa;

Din curvii nemărturisite, făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă, cu o pecete drăcească pe trupul şi pe sufletul lor şi pentru că nu şi-au mărturisit acel păcat, are să le spargă casa, tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul, care este cel care făcea acest lucru;

Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat  sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine, pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De vei mărita fata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cuminţiţi-vă, părinţilor, cu sfaturile, când vă măritaţi fetele sau vă însuraţi feciorii!

Nepotrivirea de vârstă. Sunt părinţi care-şi mărită fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este văduvă şi încă cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă, căci ce poate face o fată aşa tânără în faţa unui vlăjgan, om în toată firea? Această diferenţă mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Şi din cauza aceasta, casa aceea nu ţine, ci se sparge şi în aceste cazuri părinţii trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

Din negrija de suflet a celor din casă, din negrija de Spovedanie, de Sfânta Împărtăşanie şi de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care dacă nu se păzesc, păzesc pe ale diavolului şi nu pot să aibă linişte;

Din petrecere fără post. Cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere, care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănâncă carne multă şi nu posteşte. Plin de fiere fiind, te umpli de mânie şi astfel îşi sar în cap unii la alţii. Aşa, pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei, îi sare în cap celuilalt;

Şi o ultimă pricină este desfrânarea soţilor. Dar soţii cum desfrânează, când sunt legiuiţi? Aşa bine, căci nu mai ţin seamă de miercuri, de vineri, de zilele postului şi de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.

Pr. Arsenie Boca, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Aprilie 2017 în CASATORIE

 

La doctor

spitalTotu-i alb, mese, dulapuri
Şi pereții-n jurul meu,
Stau şi butonez i Phone-ul
Fiindcă timpul trece greu.

Vine-un doctor către mine,
Dar nu-mi face mai nimic
Fiindcă nu i-am dat vreo şpagă,
Nicio sticlă, niciun plic.

Şi din cauza aceasta
El mă lasă şi m-amână
Şi îmi spune pe-un ton paşnic:
„Te aştept peste… O LUNĂ!”

„Care-i prețul vieții noastre?”
Mă întreb eu uneori…
Ce îi pasă, cui îi pasă
Dacă tu trăieşti sau mori?

Dar mă consolez îndată
Când, cu jale-mi amintesc
Că nu am alternative
Fiindcă-i sistem românesc.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Aprilie 2017 în ELENA J.

 

Cu unele ispite trebuie sa lupti, dar de desfranare se cade sa fugi!

rugacDuhul curviei lucrează atât de subtil, încât nici nu-ți dai seama când te fură valul. Dacă în cazul multor ispite trebuie să lupți până le îndepărtezi, în privința desfrânării se cade să fugi fără să mai cumpănești situația. Duhul desfrânării a reușit să îmbie și pe cei mai înduhovniciți creștini, a adus căderi chiar în rândul marilor pustnici, nevoitori, postitori și făcători de minuni. Duhul desfrânării umple de necinste și sufletele cele mai curate, aducând apoi mustrare de conștiință amară, urmată de gândul de deznădejde până la sinucidere. Desfrânarea îl golește pe om de toate faptele lui cele bune, de aceea nu trebuie nici măcar stat la discuție cu ea, ci îndepărtată orice pricină de sminteală.

Fugi de femeia nerușinată care umblă mai mult dezbrăcată! Întoarce-ți ochii de la chipul și trupul ei frumos și ademenitor spre desfrânare! Nu te încrede în forțele proprii, pentru că desfrânarea este de cele mai multe ori mai tare decât tine și te poate birui cum a biruit pe mulți asceți nevoitori.

De nu-ți poți înfrâna mintea de la imaginea unei desfrânate, este pentru că nu ți-ai înfrânat întâi ochii de la vederea ei, deoarece acest păcat intră mai întâi prin privire și continuă cu imaginația. Transformă gândurile în rugăciuni! Și un alt lucru la care trebuie luat aminte: de vrei să îndreptezi pe cineva de păcatul desfrânării, nu te afunda prea tare în subiect, nu te arăta prea știutor, pentru că duhul necurat al desfrânării care îl stăpânește pe el, va ajunge să te chinuiască pe tine. Nefiind destul de întărit duhovnicește, trimite-l, mai bine, la duhovnic să fie sfătuit de către acesta – preotul este în măsură de a da sfaturi și de a fi „părtaș” unei asemenea patimi.

Elena J.

 
2 comentarii

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în DESFRÂNARE, ELENA J.

 

Oamenii nu trebuie sa planga singuri

Oamenii nu trebuie să plângă singuri. Dacă vrei să plângi, o să plângem împreună. Dacă stau bine şi mă gândesc, aveam aşa o poftă de plâns, dar nu puteam… parcă mi-ar spune Hristos. Uneori plâng de dor, alteori plâng de ciudă că nu pot face mai mult bine, nu pot ajuta pe cei ce suferă, nu pot să… şi atunci plâng pentru ei, pentru mine. Ştiu că atunci când eu plâng mai sunt şi alţi oameni în întreaga lume care plâng şi nu plâng singur. La fel e şi când râd. Niciodată nu râdem sau nu plângem singuri. Unii plâng de durere, alţii plâng de singurătate, alţii plâng de  bucurie, alţii plâng de boală, alţii plâng din mândrie, alţii plâng din tăceri apăsătoare, alţii plâng din cuvinte nepotrivite, alţii plâng din neplânsul plâns, alţi plâng de… Sunt plânsuri şi plânsuri. Toţi râdem şi plângem la fel, în aceeaşi limbă.

Nu te îneci dacă pici în apă. Te îneci dacă rămâi acolo. Soare m-a ars. Luna s-a ascuns de mine. Ploaia am confundat-o adeseori cu lacrimile mele. Grele, uşoare. Aburi ies din pământ. Nu ştiam unde să Te găsesc. Nu ştiam cum să ajung la Tine. Eu am greşit, Tu m-ai iertat şi iubit şi nu mai conta nimic. Vântul îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea Ta. Şi în sufletul meu erai Tu. În noaptea inimii mele Te căutam. Vroiam să Te văd şi să Te mângăi. Să Te pipăi, să Te iau în braţe şi să urlu de durere că eşti cu mine. Sau de bucurie. Să mă topesc în îmbrăţişarea Ta în clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai şi eu trebuia să mă las găsit. Doamne, mi-e sete de Tine!…

Călugărul care ştie că se roagă cu rugăciunea inimii, încă nu ajuns la rugăciune, darămite să mai scarpine limba despre asta… Rugăciunea e o stare de prezenţă continuă în care eu sunt în Doamne şi Doamne este în mine, într-o comuniune dincolo de cuvinte… Sunt un urât acum, dar pot fi om frumos. Te caut în amurgul norilor, în asfinţitul lacrimilor, în privirile lăsate pe icoane, într-o binecuvântare sau în tăcere… Omul fără Dumnezeu nu este fericit. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viaţa mea, nu este pe nici un loc.Suntem cu toţii vase prin care Dumnezeu lucrează…

Cerul se apropie foarte mult de pământ. Adeseori se amestecă. Chiar dacă eu nu vreau, nu ştiu, nu pot, Tu, Doamne, mântuieşte-mă! Doamne când e nevoie tună în fiinţa mea şi taie cu ascuţişul cuvintelor lutul ce nu mai are temelie bună. Fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Aproape fii de mine, când mor şi înviez şi strânge-mi cioburile vieţii risipite pe Psaltirea din chilie la lumina tăcutei candele, ce doar ascultă suspine şi gânduri trimise în fum de tămâie. Doamne, izbăveşte-mă de această suferinţă sau mai bine vino şi tu în această suferinţă ca să o împărţim cinstit la doi! Dă-mi şansa să trăiesc bucuria adevărată. În frica adevărată nu mai este drum înapoi, ci ajung până la porţile morţii. Sunt la capătul inimii și privesc viața ca și cum nu aș fi plecat niciodată. Straşnică imagine. Nu mai înmulţesc vorbele. Arunc toate cuvintele. Și pe cele ce nu s-au spus încă…

Eu știu și simt că ești aici, acum! Doamne, când săruţi cerul, el plânge pentru mine. Când săruţi marea, ea îmi cântă balade. Când săruţi vântul, timpul se opreşte şi plângem amândoi !…

Pr. Hrisostom Filipescu

 
3 comentarii

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în SFATURI