Vei vrea atunci, dar va fi prea tarziu!

Unii vor ca la tinerețe să se distreze și abia la bătrânețe să se întoarcă la Dumnezeu, să se căiască și să se îngrijească de suflet. Puterea tinereții o epuizează în desfătări, lăcomii și plăceri, iar bătrânețea ofilită caută să o dea lui Dumnezeu. Dar la bătrânețe de mai ajungi, vei vrea să te întorci la El dar nu mai ai puterile întregi.

Vei vrea atunci să mergi la biserică, dar nu vei putea din cauza bolii care te ține legat la pat. Vei vrea să zici și tu o rugăciune, dar gura ți-e încleștată, ochii nu mai văd bine, memoria te-a lăsat. Vei vrea să postești și tu atunci, dar stomacul tău îmbuibat cu cărnuri și băuturi în zilele oprite, nu te mai ține. Ții în schimb regimuri peste regimuri chiar de nu vrei, dar te obligă doctorul; de Dumnezeu n-ai vrut să asculți.

Vei vrea să faci și tu măcar câteva metanii, dar coloana ta susținută de cârjă nu-ți mai permite. Vei vrea atunci să chemi și tu un preot să te spovedească și să te împărtășească, dar ți-e rușine de păcatele tale, ți-e rușine de preot pentru că toată viața ai fugit de el, îi închideai ușa când venea cu agheasma. Vei vrea să faci și tu o milostenie, să dai bani la săraci, dar pensia ta mică nu-ți asigură decât medicamentele. Vei vrea atunci să-ți îndreptezi copiii ce au apucat pe căi greșite, dar va fi prea târziu pentru că ei au crescut în aceeași necredință și nepăsare ca și tine.

Vei vrea atunci să rupi și să arzi toate cărțile și scrierile tale împotriva lui Dumnezeu, dar va fi prea târziu pentru că ele s-au răspândit în lume și mulți ți-au urmat îndemnurile tale cele rele. Vei vrea atunci să dai timpul înapoi, să fii din nou tânăr, să-ți corectezi trecutul păcătos, dar bătrânețea nu te iartă. Te uiți în urmă și-ți vezi trecutul ratat. Privești înainte și-ți vezi sufletul în mâinile dracilor.

Frate creștine, pe patul morții nimeni nu-ți garantează mântuirea. Tot ce-i făcut cu plăcere, se plătește cu durere. Ai tu vreo garanție că ajungi la bătrânețe? Ai tu vreun contract încheiat cu Dumnezeu? Lucrează, așadar, la mântuirea sufletului cât este ziuă, căci vine noaptea și atunci va fi prea târziu.

Elena J.

 

Unii au tot ce le trebuie si totusi sunt nefericiti

Unii au tot ce le trebuie: slujba pe care şi-au dorit-o, suficienţi bani să trăiască o viaţă, ba chiar şi celebritate… Şi totuşi, sunt profund nefericiţi. Ce le lipseşte? Oamenii aceştia au obiectele pe care şi le doreau, şi-au cumpărat şi oamenii din jur, dar au pierdut din vedere relaţia cu ceilalţi. Sunt dependenţi de lucrurile materiale, tocmai din această nesiguranţă a existenţei unei alte realităţi. Când eşti conştient de veşnicie, te desprinzi uşor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Nu te mai temi de ziua de mâine, începi să ai încredere, deci să ai credinţă. Ma­teria în sine nu poate aduce fericirea, cum nu o poate aduce nici faima artistică sau intelectuală. Nu devii fericit în momentul în care aduni, ci în momentul în care dăruieşti. Valorile, indiferent că sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acu­mu­late pentru a fi dăruite. Ma­te­ria trebuie transfigurată, tre­buie să capete valoare spiri­tua­lă, prin gesturile noastre de dărnicie şi bunătate. Omul, când încearcă să îngrămă­deas­că materia în scop egoist, să strângă avere, o scoate pur şi simplu din circuitul ei firesc, ace­la de a fi în slujba legăturii dintre oameni. Dar materia e aceeaşi dintotdeauna, ea nu sporeşte. E minunat să te gân­deşti că apa pe care o bem noi e aceeaşi, în aceeaşi cantitate, ca acum mii de ani. Aceeaşi apă care circulă, care n-a pără­sit planeta. Acelaşi dar, pentru fiecare dintre noi.

ganduridinierusalim.com, Pr. Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa

 

Invata-te mai mult sa taci, caci atunci nu vei gresi, nici nu vei osandi

Ce putem face? Aşa a orânduit Domnul, ca viaţa noastră vremelnică să nu treacă fără necazuri, precum s-a spus: nu există cap fără dureri, nici inimă fără tristeţi. Dar mai uimitor decât toate este faptul că nici un om sfânt, oricât de sfânt şi desăvârşit ar fi fost el, nu şi-a petrecut viaţa fără să fi îndurat ceva, şi aceasta pentru ca omul să nu se înalţe pe sine. Şi dacă sfinţii au îndurat, noi cu atât mai mult trebuie să îndurăm! Bolile trupeşti sunt trimise omului de Dumnezeu nu întotdeauna ca pedeapsă pentru păcate, ci uneori şi din bunăvoinţă, pentru eliberarea sau pentru păzirea noastră de bolile sufleteşti, care sunt mult mai primejdioase decât cele trupeşti. (Sfântul Antonie)

Învaţă-te mai mult să taci, căci atunci nu vei greşi, nici nu vei osândi. Când vei înceta să cârteşti şi vei sluji cu mai multă osârdie bolnavilor, pentru Dumnezeu, atunci te vei izbăvi de boala ta, nu numai de cea a trupului, ci şi de cea a sufletului. Iar dacă în vremea îndreptării boala nu va pleca, înseamnă că aceasta ţi se întâmplă pentru ca să ţi se dăruiască cununa răbdării în viaţa viitoare pentru totdeauna. (Sfântul Iosif)

manastireasuruceni.md

 

Eu doar ca l-am lasat sa planga

Era străin, uitat de lume
Și nimeni nu îl mai iubea,
N-avea durerea cui s-o spună
Nici plânsul cine-i asculta.

Privea în neant, în depărtare
Spre cenușiul cerului
Ce parcă îi simțea durerea,
Stând sobru doar de mila lui.

Găsindu-l pe străin departe,
Eu n-am știut ce să-i vorbesc,
N-aveam cuvinte potrivite –
Am stat tăcut, să nu greșesc.

Simțeam cum vrea să-mi spună multe,
Să plângă pe umărul meu,
Dar s-a temut să nu-l las singur,
Cum l-au lăsat ceilalți la greu.

Dar i-am simțit teama ascunsă
Și-am îndrăznit să-i spun ușor:
„Dă drumul plânsului din tine
Căci tu porți lacrimi care dor!”

Atunci, căzându-mi la picioare,
Plângea fără niciun cuvânt,
Dar n-am vrut să-l ridic de-acolo,
Ci-am plâns cu el jos, pe pământ.

Apoi și-a șters ochii de lacrimi
Și-un „Mulțumesc!” mi-a spus adânc –
„N-aveam nevoie de cuvinte,
Tu doar că m-ai lăsat să plâng.”

Elena J.

 

Omul cu mainile cele mai lungi

Un învăţat a pus odată o întrebare: „Care oameni și care popoare au mâinele cele mai lungi?” Unii au răspuns că un trib african, alții că negrii, nordicii ori hoţii de buzunare, femeile care cară sacoșe pline de la piață, salahorii care ridică găleți grele cu ciment… Între răspunsuri cineva a opinat că „mâinele cele mai lungi le au oamenii care se roagă din toată inima lui Dumnezeu; pentru că mâinele lor ajung până la Cer și iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie!”

Anomalia este că, deși suntem înalți, unii dintre noi avem mâinile prea scurte! Cu ele nu ajungem nici la gura noastră, nici la a celorlați. Și nici atât la buzunare. Înțelegeți de ce e punga ușoară la colecte? Creștinul trebuie să aibă mâinile lungi. Altfel nu va umple lumea decât de vorbe. Sau, în cazul celor ce scriu, de hârtie.

O legendă spunea despre fiica lui Faraon că atunci când a văzut pe Moise în apele Nilului i s-au lungit mâinile cu 6 metri! Dumnezeu lungește mâna celui cu inima bună! Mai ales când e chemat să facă bine… Omul cu mâinile lungi ajunge unde alții nu au deloc acces. El nu-i va lăsa pe ceilalți să aibă paradise pierdute. Cu cât mâinile ne devin mai lungi cu atât Dumnezeu e gata să le transforme în aripi! Putem avea toți mâinile cele mai lungi! Dar pentru asta trebuie să îndoim mai mult genunchii!

Nicolae G.

 

A fost odata Romania…

A fost odată România frumoasă, bogată, cu oameni veseli și curați la inimă, cu oameni simpli dar valoroși, cu oameni care se îmbrăcau în straie tradiționale, care păstrau cu sfințenie Legea lui Dumnezeu, valorile morale și naționale, obiceiurile, cultura și istoria. Cu oameni care își munceau pământul cu drag, care trăiau în modestie, dar erau mereu mulțumiți și fericiți. Cu oameni harnici, vrednici și cu frică de Dumnezeu. Cu oameni care nu se rușinau că poartă nume de român, nu se rușinau cu trecutul sau înaintașii, cu oameni care s-au luptat cu prețul vieții lor să apere Țara și ce ne-au lăsat mai sfânt strămoșii. Cu oameni care înălțau imnuri țării cântând cu lacrimi în ochi de bucurie și recunoștință, purtând tricolorul în piept cu demnitate. Cu oameni care se rugau pentru țară, o apărau și se luptau pentru ea. A fost odată o Românie ortodoxă, întreagă, liberă, civilizată cu stăpânitori vrednici, patrioți și jertfelnici. A fost odată România…

Elena J.

 

Nu-mi da, Doamne, cum doresc!

Nu-mi da, Doamne, cum doresc
Căci prin cereri eu greșesc.
Nu-mi da, Doamne, bogății,
Dă-mi numai atât cât știi.
Când Îți cer deșteptăciune,
Tu să-mi dai înțelepciune.
De-mi doresc să fiu slăvit,
Tu în cer fă-mă mărit.
Doamne, de-Ți cer fericire,
Dă-mi-o, dar în nemurire.
Când prieteni cer să-mi dai,
Dă-mi îngeri și sfinți din rai.
Ani mulți pe pământ de-ți cer,
Fă-mă veșnic, dar în cer.
Când vreau să fac voia mea,
Tu îndreaptă-mă spre-a Ta.
Când vreau bine pământesc,
Tu dă-mi raiul cel ceresc.

Elena J.

 

Calitatea omului o descoperi din felul cum iubeste

Adevărata dragoste înseamnă sacrificiu. Să  jertfești din timpul tău, din confortul tău, să jertfești din tine până te jertfești pe tine. Altfel, dacă dragostea nu presupune jertfă, nu se poate numi dragoste.

Dacă omul iubește condiționat, dacă iubește numai pe cei ce-l iubesc, dacă iubește numai pe timp de pace și fericire, dacă dragostea trebuie păzită, dacă face declarații numai în față, dar în lipsa persoanei dovedește contrariul, dacă iubește numai prin cuvinte, dar nu o și arată prin fapte, dacă așteaptă să fie văzut, lăudat, răsplătit, dacă nu caută la inimă, ci numai la trup, dacă dăruiește apoi regretă sau reproșează… aceste metode superficiale de a dovedi dragostea nu reprezintă nicidecum iubire adevărată.

Pe când, dacă omul iubește necondiționat, dezinteresat, dacă dăruiește cu lacrimi în ochi și nu așteaptă să primească înapoi, dacă simte bucurie mai mare atunci când dăruiește decât atunci când primește, dacă dăruiește chiar și atunci când el este în nevoie, dacă se pune pe sine pe locul doi, dacă are milă chiar și față de animalele aflate în suferință, dacă sacrifică din lucrurile sale salvându-le pe ale celuilalt, dacă jertfește din timpul său, din bunăstarea și sănătatea sa – se poate vorbi de o dragoste curată, adevărată, care nu are nevoie de multe cuvinte pentru a fi dovedită fiindcă este evidentă din fapte.

Elena J.

 

O mama biochimist de profesie si-a salvat fiica de autism dupa o metoda proprie

Catherine Reed, specialist în biochimie din San Francisco a descoperit o metodă care permite, în unele cazuri, reducerea esențială a simptomelor de autism la copii – dieta care exclude glutamatul monosodic. Concluziile sale sunt bazate pe o analiză de cercetare neurobiologică și pe experiență personală: fiica ei a fost diagnosticată cu autism la vârsta de doi ani. Acum are șapte și, după spusele omului de știință, manifestările bolii au dispărut complet.

Acum simptomele autismului pot fi diminuate doar cu un singur medicament aprobat (risperidonă și analogii săi) de Agenția pentru Alimente și Medicamente din SUA. Astfel, mulți părinți care au copii cu spectru autist apelează la medicina alternativă, ca fiind ultima salvare, folosind medicamente homeopatice, probiotice, diferite diete fără gluten gluten, lactoză și cazeină, în speranța că vor avea un impact pozitiv asupra copilului, scrie Medportal.ru.

Dieta, despre care a anunţat Catherine Reed, este diferită de cele cunoscute până acum. Potrivit ei, din meniul unui copil autist ar trebui exclus numai un compus chimic – un aditiv alimentar potențator de aromă – glutamat monosodic (alte denumiri – E 621 , E 631 , proteine ​​vegetale hidrolizate) . „În corpul nostru există receptori de glutamat, care acţionează asupra celulelor nervoase. „Glutamatul este necesar în organism, dar numai într-o anumită cantitate. Multe boli alesistemului nervos , cum ar fi autismul , se pot asocia cu un dezechilibru de consum de glutamat”, a explicat Reed. Potrivit ei, 95 % din alimentele procesate contin glutamat, cu toate acestea producătorii au dreptul de a nu indica prezența acestuia în cazul în care conținutul nu depășește un anumit nivel.

Deși în prezent nu există date care să susțină teoria științifică a lui Reed, biochimista consideră că fiica ei a revenit la starea normală datorită acestei descoperiri. Când fetiţa lor avea doi, Catherine și soțul ei, biolog de profesie, a început să observe semne de autism: istericale, care  durau timp de mai multe ore la rând,  dificultăți în comunicare și învățare, precum și probleme cu intestinele.

„Brooke trăia în lumea ei. Acțiuni ei se repetau , avea aceleaşi semne de nevroze şi începea să țipe isteric dacă insistam să mergem acasă pe un alt drum decât de obicei”, mai spune mama fetei.

Reed a renunţat la locul ei de munca și a început să studieze diferite diete recomandate pentru copii cu autism. În primul rând a exclus din meniul copilului produsele care conțin gluten și lactoză, apoi a început să adăuge la ele magneziu, vitamina D, ulei de pește și vitamina B, ceea ce a ajutat-o pe fiica ei foarte puţin.

Mai târziu, ea a descoperit un articol despre efectul glutamatului asupra organismului uman , în care a fost menționat faptul că , deși această conexiune este necesară pentru transmiterea impulsurilor între neuroni și alte celule și țesuturi implicate în procesele cognitive ale creierului , excesul poate provoca o varietate de tulburări neurologice. Prin urmare, ea a exclus alimentele care conțin glutamat monosodic , și ,potrivit ei, simptomele copilei au dispărut complet. Treptat, copilul a devenit mai sociabil, a dispărut complet comportamentul stereotip și are o mai bună coordonare.

Newmark Sanford , un medic de la Osher Center for Integrative Medicine , Universitatea din California, din San Francisco, specializat în tratarea copiilor cu autism, a declarat că până în prezent nu există dovezi științifice solide în sprijinul acestei teorii. Cu toate acestea , el este dispus să o testeze.

„Sunt multe lucruri pe care nu le știm despre autism, dar activitatea intestinului și a creierului sunt strâns legate, astfel că  se întâmplă de multe ori că tratarea copilului de probleme gastro-intestinale, poate duce la îmbunătățirea stării generale a lui”, a afirmat doctorul. El spune că nu e nimic rău în adoptarea unei diete fără glutamat monosodic, dar care să conţină fructe, legume, carne, fasole şi cereale integrale. „Trebuie să fim deschişi la noi abordari în tratamentul autismului”, crede psihiatrul și expertul în domeniul de neurologie, Antonio Hardan Hospital, de la Universitatea Stanford .

După ce Reed a văzut rezultatele dietei asupra fiicei sale, ea a fondat o organizație non- profit, numită Unblind My Mind, care studiază efectele alimentelor asupra creierului. Potrivit ei , în 74 din 75 de copii cu care a lucrat în cadrul organizației a existat o îmbunătățire semnificativă .

http://e-sanatate.md/News/2315/o-mama-biochimist-de-profesie-si-a-salvat-fiica-de-autism-dupa-o-metoda-proprie

 

Nu cu oamenii trebuie sa ne luptam, ci cu duhurile din ei

Să știți de la mine, nu cu oamenii trebuie să ne luptăm, cu duhurile din ei. Pe dușman îl dezarmezi cu dragoste și cu un cuvânt bun. Omul acela care-ți este vrăjmaș, dacă vede că vii la el cu daruri și cu un cuvânt bun, Îl va lăsa pe Duhul Sfânt să izgonească din sufletul lui duhurile rele de care este cuprins și va scăpa de ele.

Așa că, atunci când vedem pe cineva că se uită urât la noi sau ne vorbește urât, ne bârfește, trebuie să spunem în gând o rugăciune prin care să cerem Bunului Dumnezeu să liniștească acea persoană și, în același timp, să ne arătăm mila față de acel om. Căci ajută foarte mult să ai milă față de aproapele, doar așa câștigi un dușman de partea ta.

Trebuie să avem puterea de a ne ruga pentru omul care ne face rău. La rugăciunea Tatăl nostru se spune așa: ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”! De aceea, de pildă, nu avem voie să dăm pe nimeni în judecată. Că, dacă dăm pe cineva în judecată, nu mai putem spune Tatăl nostru. Apoi, ca să te rogi pentru dușmanul tău, îți trebuie smerenie, ca să poți zice: „Eu sunt mic, Doamne, iartă-mă și iartă-l și pe cel ce mă lovește!” Asta trebuie: smerenie, smerenie în fața oricui.

Pr. Proclu Nicau, https://www.ganduridinierusalim.com