RSS

Arhive pe autori: Elena J.

Despre Elena J.

Doamne, Harul Tău mă luminează Și-astfel versul meu rimează. Dacă El m-ar părăsi, Să scriu versuri n-aș mai ști.

Ingerul meu

Nu mai trecusem demult pe la ea – o fetiță sărmană şi orfană de 10 ani care rămăsese a nimănui. Acum, privirea ei mă mustra, o simțeam de la distanță. Strânsese prea multe ofuri, dar şi câteva bucurii pe care n-a avut cui să le spună. Degeaba încercam eu să îmi scuz absența… plângea continuu. A doua zi când am trecut din nou pe la ea, am observat că nici nu se atinsese de mâncarea ce i-am adus-o. N-avea nevoie de mâncare cât simțea nevoia de a fi îmbrățişată, mângâiată… Obişnuia să-mi povestească ce făcea în fiecare zi, cine a mai trecut pe la ea, ce a mai văzut – mici bucurii, dar care pentru ea erau foarte însemnate, erau momentele care îi alcătuiau viața. Iar după ce termina ea de povestit, mă întreba şi pe mine ce am mai făcut şi cum mă simt. Mă asculta ca un om mare, nu puteam să mint nimic în fața ei, îi simțeam trăirile pe chip în funcție de ce îi povesteam, zâmbete, lacrimi… Ba de multe ori, ea era cea care mă încuraja. În următoarea zi când am trecut iarăşi pe la ea, n-am mai găsit-o… O luase Dumnezeu la El… Îşi luase Dumnezeu îngerul înapoi pentru că avea nevoie de el acolo Sus. Aici nu fusese prețuit de oameni. Când m-am uitat la locul unde stătea… îi rămăsese fotografia cu mama ei pe când era în viață. O mângâia mereu… Iar alături, în cutiuță, mâncarea era de asemenea neatinsă. Am înțeles atunci că unii oameni nu trăiesc cu mâncare ci cu iubire. Am înțeles atunci că se poate muri şi de dor şi din lipsă de afecțiune. Ea cu aşa ceva se hrănea, acestea o țineau. Iar când acestea au lipsit, îngerul şi-a luat zborul – a fost îngerul meu!

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 22 Iulie 2017 în ELENA J.

 

Cand Se lasa simtit Duhul Sfant

parintele-proclu-nicau-600x341Duhul Sfânt, când Se atinge de inima cuiva, acela nu mai poate să fie aspru; acelui om îi pare rău de toate mărunţişurile, îi pare rău şi de unele mărunţişuri despre care zici că alea nu-s chiar păcate. Când Duhul Sfânt vrea să ajute pe cineva, atunci devine în acest fel: dacă el vrea să ducă o viaţă de pocăinţă, în unele dăţi, Duhul Sfânt Se lasă simţit pe măsura pocăinţei şi a smereniei; dacă el a unit osteneala cu smerenia, atunci Duhul cel Sfânt Se lasă simţit şi-l ajută pe om să ajungă acolo: eu dorm şi inima mea priveghează. Dacă a unit osteneala cu smerenia îl ajută Duhul Sfânt, dar dacă a unit osteneala lui cu pomenirea de rău, cu cârtirea sau cu tulburarea, atunci Duhul cel Sfânt nu-l ajută. Poţi să te rogi ani întregi, că nu te-ajută; doar dacă noi unim smerenia cu osteneala – fie din priveghere, fie din metanii – atunci Se lasă simţit Duhul Sfânt.

Pr. Proclu Nicău, doxologia.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în Uncategorized

 

Iubirea egoista

Un cuplu tanar se indragosteste, un tanar si o tanara se indragostesc, si ce inseamna asta? Inseamna ca el a vazut in femeia asta o persoana care ii poate satisface lui toate emotiile si nevoile fizice, iar ea a vazut in barbatul asta o persoana cu care simte ca s-ar putea casatori, si asta a fost iubire; dar fiecare isi vede doar propriile nevoi. Nu este iubire pentru celalalt om, cealalta persoana devine un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi.

Iubirea exterioara nu-i ce urmeaza sa primesc, e ce urmeaza sa dau. Oamenii fac o mare greseala crezand ca le dai celor pe care ii iubesti, iar raspunsul, adevaratul raspuns, este ca-i iubesti pe cei carora le dai. Ideea e ca, daca eu iti dau tie ceva, am investit ceva din mine insumi in tine si, dat fiind ca iubirea de sine este neconditionata – toti oamenii se iubesc pe ei insisi – acum partea aceea din mine devine tu, exista o parte din mine in tine pe care o iubesc. Asadar, iubirea adevarata este iubirea de a da, nu iubirea de a primi.

Abraham Twerski

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, TINERETE

 

Dragostea cu durere

Candva am mers sa vizitez pentru prima oara un orfelinat impreuna cu mai multe persoane. Copiii simteau starea launtrica a fiecaruia dintre noi. „Domnul cutare este doar in trecere, domnul cutare a venit la noi ca sa nu stea degeaba, domnul cutare ne iubeste cu adevarat”. Vedeti cum dragostea vesteste launtric? Dragostea anuleaza distantele – Gheronda, cum comunica oamenii duhovnicesti de departe? – Scriu vreo scrisoare, fie prin telegraf, fie prin semnale morse. – Cum adica? – Pentru ca sa existe comunicare duhovniceasca intre oameni, trebuie ca ei sa lucreze pe aceeasi frecventa. Acest lucru nu pot sa-l prinda oamenii de stiinta. Iti amintesti de acea intamplare pe care o povestesc in Parintii aghiroti (Cuv. Paisie Aghioritul, Parinti aghioriti – Flori din Gradina Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2004, p. 9-10) ? Intr-o zi un monah urma sa mearga in vizita la un parinte din Kapsala si se gandea: „Ce sa-i duc oare de binecuvantare?”. A facut rost, asadar, de doi pesti si i-a curatat ca sa ii duca. Intre timp, celalalt primise instiintare de la Dumnezeu despre vizita lui si se gandea: „Acum ca va venim cu ce sa-l omenesc?”. Si, pe cand fratele curata pestele, a venit deodata un corb, i-a laut un peste si l-a dus la celalalt calugar din Kapsala, care se afla la o distanta de cinci ore si jumatate de mers. Intelegeti? Unul se gandea cum sa-l odihneasca pe celalalt si atunci corbul a facut pe intermediarul. Cand omul are Dragostea, pe Hristos, chiar si mut sa fie, se poate intelege cu milioane de oameni, de orice neam si varsta, caci fiecare varsta isi are limba ei. Pune doi oameni care nu au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca. Pune si alti doi care au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca nici ei. Cum se vor simti unii, si cum se vor simti ceilalti? Nici primii sa nu vorbeasca, nici ceilalti. Insa acestia din urma vor vorbi cu „tacerea”, fiindca va exista comunicare intre ei. Dimpotriva, ceilalti nu vor putea comunica, fiindca intre ei va exista „izolatie”. Cand nu exista dragoste, se poate ca doi oameni sa se afle aproape unul de celalalt, dar totusi sa fie departati.

Pr. Paisie Aghioritul

 
Imagine

George Manu – marturisitor din temnitele comuniste

George Manu - marturisitor din temnitele comuniste

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în ORTODOXIA

 

La tara

la taraMă dusei în sat la mine că mi se făcuse dor
Și văzui că a mea curte părea parc-un alt ogor.
Că ograda-n fața casei, mare cum era cândva,
A ajuns la jumătate – câțiva metri mai avea.
Moșu’ Tică de la vale a mutat hotarul lui
Și-a intrat cu câțiva metri în curtea bunicului.
Ba mai mult, a îndrăznit să ne ia nucul din loc!
L-a tăiat tot pentru sine ca să aibă pentru foc.
Fără să mai stau o clipă, merg la el, în poartă-i bat:
Înțeleg că-i sărăcie, dar cât, nene, ne-ai luat?!
Măi, Lenuța – mi spune moșul, voi nu mai sunteți aici,
Casa voastră e pustie, morți sunt și ai tăi bunici…
Tu nu știi că-i sărăcie? Viața-i tare grea la noi,
Nu-i ușor să îți duci traiul cum e la oraș la voi.
Și-a-nceput chiar să și plângă, încât eu mi-am domolit
Din mânia dinainte și astfel eu i-am grăit:
Du-te, moșule și taie înc-un nuc dacă vei vrea,
Folosește-te de lemne iar pomana fie-a mea.
Că așa-i cum spui matale, noi oricum nu stăm aici,
Așadar fie pomană și de suflet la bunici.

Elena J.

 
4 comentarii

Scris de pe 18 Iulie 2017 în ELENA J.

 

Cand este primita milostenia

a (34)Când dăruim din munca proprie, din bani obținuți cinstit. Când dăruim fără să așteptăm să primim înapoi. Când împrumutăm și ne primim înapoi banii fără a pretinde camătă. Când dăruim din dragoste, nu din obligație. Când dăruim fără să fim văzuți de către cineva, fără să așteptăm laude. Când dăruim lucruri sau alimente bune, nu stricate, și nu pentru că nu mai avem noi nevoie de ele. Când nu ținem dușmănie pe nimeni. Când dăm fără regrete, fără reproșuri, fără mândrie și gând de superioritate, fără a-l jigni pe cel în cauză. Milostenia, fie ea cât de mică și indiferent în ce constă – bani, mâncare sau îmbrăcăminte, este întotdeauna primită dacă este făcută cu dragoste, iar Dumnezeu o răsplătește atât în lumea aceasta, cât și în lumea de dincolo. De asemenea, fapta milei sufletești este cea mai mare înaintea lui Dumnezeu pe care ar putea să o facă cineva pentru aproapele lui: să-i salveze sufletul de la necredință, din neștiință, de pe calea pieirii, să-l îndemne să se spovedească, să meargă la biserică, să nu mai facă avorturi, sau să fure…

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 14 Iulie 2017 în ELENA J., MILOSTENIE