RSS

Arhive pe categorii: AVORT

Marturisirea unei minuni facuta de o mama in perioada sarcinii

femeie-insarcinata

In saptamana 22 de sarcina am facut prima ecografie in urma careia mi s-a spus ca pruncului meu ii lipsesc 2 membre, o mana si un picior, plus ca sigur mai sunt si alte anomalii. Am repetat investigatiile, iar rezultatul era acelasi, ii lipsesc 2 membre si nu e nicio problema, pot avorta. Infioratoare propunere! Asta e, e copilul meu, il voi primi cum e. Daca l-as naste sanatos si ulterior ar ramane fara membre, l-as ucide?! Nu! Eram indurerata si furioasa, aveam destule necazuri, de ce si asta?! Au fost cateva zile grele, am vrut sa merg la Bucuresti pentru alta investigatie, mi-l imaginam pe prunc, incercam sa aflu cum sa il ajut cu handicapul lui….1000 de ganduri, insa ca prin minune m-am linistit. Daca ii lipsesc aceste 2 membre pruncului meu nu se poate face nimic. Au fost cateva persoane care au stiut si sigur s-au rugat pentru noi. Am revenit la o alta ecografie si la fel, ii lipsesc membrele. Nu stiu, dar eram linistita, stiam ca pruncul e bine. La a 4-a ecografie facuta de alt medic care deja era vizibil deranjat ca nu am de gand sa avortez, mai ales ca e al 6-lea prunc, dupa mult timp de investigat, timp in care am invocat Sfintii ocrotitori ai nostri, ca prin minune au aparut membrele. Medicul meu era bucuros. Am avut si ulei sfintit daruit de prietena mea Ioana de la Sfintii Rafail, Irina si Nicolae. Cu acest ulei mi-am dat pe burtica in care crestea Sava, nascut la termen si perfect sanatos. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Mihaela, mama a 6 copii

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iulie 2018 în AVORT, COPII, FAMILIE

 

Avionul patronului celui mai mare lant de clinici pentru avort din SUA s-a prabusit intr-un cimitir langa un monument al copilului necunoscut

US-PLANE-CRASH

În urma prăbuşirii avionului privat din Montana (SUA) într-un cimitir, mass media a raportat că au murit 7 adulţi şi 7 copii, însă a omis să raporteze câteva aspecte semnificative: avionul aparţinea lui Bud Feldkamp, deţinătorul unei serii private de clinici de avort. Cimitirul în care s-a prăbuşit avionul era unul catolic numit „Sfânta Cruce” care conţinea un „mormânt al nenăscutului” la care se rugau localnicii în fiecare joi sf. Rozariu pentru încetarea avorturilor. Acest memorial s-a înălţat în cinstea tuturor copiilor care au murit din cauza avortului.

Ştirile au mai omis să spună Irving „Bud” Feldkamp a achiziţionat cu patru ani în urmă cea mai amplă afacere de avorturi din stat, „Family Planning Associates”, care efectuează mai multe avorturi până în primele 5 luni de sarcină în California decât orice alt furnizor de avort, inclusiv Planned Parenthood.

Din afacerea sângeroasă a avorturilor a putut întreţine avionul privat care a transportat familia acestuia într-o vacanţă la The Yellowstone Club. În acest accident de avion au murit două fiice de-ale lui, doi gineri şi cinci nepoţi împreună cu pilotul şi cu 4 prieteni de familie.

Deşi pilotul avea o experienţă îndelungată de zbor la armată, el nu a raportat nici o problemă thenică controlorilor aviaţiei iar cauza prăbuşirii a rămas un mister.
Aceste fapte au fost consemnate de Gingie Edmonds, un activist pro-life care dă mărturie despre întâlnirea dânsului cu familia Feldkamp, rugându-se pentru ei, arătându-le mulaje fetale şi atenţionându-i să renunţe de dragul copiilor săi la afacerea cu sângele inocenţilor.

http://www.ortodoxia.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iulie 2018 în AVORT

 

Marturii despre criza de sarcina

gggggggg

I-am spus să-i spună exact asta și lui Dumnezeu: „Doamne, eu nu pot să omor un suflet! Inima de mamă cu care Tu m-ai alcătuit nu mă lasă!“ Noi n-avem organe cu care să decidem așa ceva. Căci inima nu ne lasă iar mintea strigă și ea să nu faci asta. Doar că cine știe ce luptă se dă acolo, de se întunecă una sau amândouă și se ajunge la faptă. Ce avalanșă de gânduri trebuie să cadă pe sărmanele femei care ajung să creadă că asta e singura ieșire. Și ce zbatere după aceea că nu s-a terminat totul așa cum au crezut. Că deși „problema” copilului nu mai e, rezolvarea n-a venit.

Cunosc o femeie care și-a avortat copilul pentru că soțul nu era pregătit. Săraca femeie, ce-a mai luptat să-l convingă! Dar ăsta nu și nu! De parcă el și-a câștigat dreptul la viață prin vreun merit deosebit și acum era în măsură să hotărască destine. Cu gândul la pacea (!?) din familie a mers să facă avort. Când s-a întors acasă și i-a văzut fața mulțumită n-a mai putut să-l rabde. Nu-i mai suferea nicio expresie a feței, căci ca să-i tihnească lui și-a omorât copilul.

Degeaba au așteptat să mai vină altul.Se pare că unul singur le fusese dat și și pe acela l-au omorât. Au divorțat până la urmă căci nu se mai sufereau unul pe altul. Ea zicea că el a pus-o, el îi răspundea că cine a pus-o să se ia după el.

Fiecare femeie are tainele ei. Cu unele merge la preot, cu unele în mormânt. Își cară după ea suferințe nespuse cu voce tare căci din cei ce aud câți se găsesc să-i fie alături? Judecăm omul, dar noi nu știm lupta lui pentru că noi nu-i trăim viața.

Judecăm mai aprig femeia cum de-a putut, cum de-a făcut, dar noi nu știm durerea ei. Să fim realiști : copiii se fac în doi, dar avortul ca și nașterea se fac doar de femeie. Nu știe bărbatul cum a simțit femeia că se smulge viața din ea. N-are cum bărbatul să simtă cum a simțit femeia că i se răscolește toată ființa când se răzuie din pântece orice urmă din ce a fost copilul ei.

Unei prietene sarcina i s-a oprit din evoluție și nu a avut încotro decât să meargă s-o chiureteze. Trebuia curățat totul acolo ca să nu se complice lucrurile și să moară și ea. A fost distrusă pentru că în viața ei nu s-a gândit că va ajunge să facă asta. Deși cu anestezie locală, a zis că a simțit tot. Nu simțea durerea ci doar ce face medicul, cum trage, cum smulge, cum curăță, cum caută să nu mai rămână nimic.

Te dau jos de pe masă golită de conținut și golită de viață, golită de sens. Fiecare operație de genul acesta pune femeia în starea de lăuză dar fără copil. Organismul ei reacționează. A avut pui cuibărit în pântece, a dat drumul la hormoni care să-l țină, să-l ajute să crească, a început să dea semne în tot trupul că acolo în pântece e viață și toată ființa de femeie răspundea că da și se pregătea s-o poarte. Și dintr-o dată se pune punct. Nefiresc și de neînțeles pentru organismul mamei ca să i se răpească rațiunea pentru care tot trupul ei începuse să lucreze.

Nu degeaba se spune că avortul te face mama unui copil mort. Și poate că ai trăi cu durerea că a murit înainte de a se naște dacă ai avea conștiința împăcată că tu n-ai făcut nimic care să pună capăt vieții lui.

Oameni buni, să ne rugăm pentru Elena și pentru pruncușorul care crește în pântecele ei. Să ne rugăm pentru ea, căreia inima de mamă îi spune să-l păstreze, și pentru copil, care se pare că ar avea mari probleme de sănătate. Să ne rugăm să-i scoată Dumnezeu la liman.

https://stiripentruviata.ro/

 
2 comentarii

Scris de pe 24 martie 2018 în AVORT

 

Plansul copilului avortat

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 aprilie 2017 în AVORT, ELENA J.

 

O intamplare premeditata reala

Am 33 de ani și sunt un ucigaș în libertate. Ucigașii nu sunt anonimi, ci au nume și prenume. Al meu este Răzvan-George Dumitru și sunt un ucigaș în libertate, pentru că legea omenească lasă ucigașii de copii în libertate.

Investigațiile științifice au confirmat în unanimitate aproape că inima copilului bate la aproape 22 de zile pentru prima oară. Din acest moment ai conștientizat că mă refer la avort. Din acest moment gândește-te pentru un moment că sufletul pruncului este viu și veșnic. Sufletul este viu pentru că trupul are viață, iar trupul omului nu este animat, nu viețuiește fără suflet. Și sufletul este veșnic pentru că trupul nu are cum să nască suflet. Trupul naște trup. Trupul, doar trup, este deci mort, și pentru a avea viață el are nevoie de suflet, care îi este dăruit spre viețuire, ceea ce înseamnă că și dăinuie trupului. Ceea ce înseamnă că sufletul vine de la Dumnezeu și putere are asupra lui.

Un asasinat probabil costă foarte mult, a ucide un copil face nici cât jumătate de salariu minim pe economie. A ucide sufletul unui copil este imposibil. A-ți ucide umanitatea ta, da. Trupul pruncului, din banii plătiți de mine, tatăl său, unui medic, a fost ciopârțit la nici 3 luni de zile. Imaginează-ți: de la degete, la picioare, la capul său, toate au fost scoase cu foarfece și clești plini de sânge. Fâșii de carne vie, ciopârțite și aruncate la un coș de gunoi. Într-o pungă, la același coș de gunoi, probabil, cu mucuri de țigări și pahare de cafea. Cu mai mult respect e tratat și un animal când e ucis, urmând a deveni mâncare. Un om însă e tratat ca o bucată de carne neînsuflețită, nedorită și de lepădat. Pruncul nu e om, nu e cineva, „pruncul eceva, e fetus”, ne tot repetăm ca să ne simțim mai bine.

Și totuși, dacă așa este, atunci de ce pruncul, indiferent cât de mic este, se ascunde cât mai adânc în pântecele mamei când simte forcepsul care îl sfâșie de viu? Cum poate cineva neînsuflețit să fie atât de speriat? Și cum poate cineva însuflețit să fie atât de crud și fericit? Da. Fericit. Eram bucuros de scăparea grijii unui copil nedorit. Vai nouă, celor educați și cultivați, căci am inventat termenul de avort, pentru a îndulci termenul de ucidere. Vai nouă, celor lași, căci dacă tot îți ucizi copilul, ai putea să o faci cu mâna ta? Ai putea să-l lași să se nască și cu mâinile tale să-i iei viața, în nebunia ta? Nu. De aceea ai plătit pe cineva care poate. Vai nouă, celor care în trufia noastră credem că nu vom da socoteală. Niciodată nu te-ai gândit că poți fi judecat? Nu de Dumnezeu. Ci de propriul copil. Ce îi vei spune? Căci dacă sufletul lui este veșnic viu, viu este și al tău, și vă veți reîntâlni. Ce îi vei spune?

Avem tendința de a confunda libertatea de a face ce dorim cu libertatea de a ucide. Dacă alegi să ucizi nu înseamnă că ai privat de toată libertatea vieții pe cel ucis? Și dacă atunci când dai peste un câine și îl strivești îți pare rău, cum poate să fie doar o „bucată de carne” un om? Am rușinea a recunoaște Adevărul, că, alegând avortul, am ales să ucid, am ales moartea și nu Viața. De aceea, toți cei care am ucis astfel nu am condamnat la moarte niște prunci, ci ne-am condamnat noi la a trăi o viață cu această conștiință viu mărturisitoare în amintire. Deși, în viață, noi suntem mai morți decât morții pe care i-am ucis.

O întrebare mă hăituie și mă va urmări toată viața: dacă un om în toată firea care ucide un om în toată firea, prin omor calificat, primește între cincisprezece și douăzeci şi cinci de ani de închisoare, un om care a ucis un prunc total nevinovat și lipsit de apărare ce pedeapsă va primi? Căci fiecare suflet, fiind viu și veșnic, înșiși copiii noștri uciși vor mărturisi împotriva noastră, căci sângele lor ne va semna sentința, iar sentința celui ce va judeca va fi tot veșnică.

Iar pentru cei care cred, dar încă nu se cutremură, există temei scripturistic? Nu uita că Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, nu își retrage sau modifică preferențial cuvintele Sale pentru cineva. Nu contează dacă noi, în nevrednicia noastră, credem sau nu în Dumnezeu – Cuvântul este Cuvânt. Iar Cuvântul spune: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”. Din moment ce Hristos pune sufletul, cu ce drept tu îl iei? Să luăm dar aminte, „căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”. Iar a lua viața unui copil este o măsură care cere ca, în aceeași măsură, răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?” să fie sincer: Eu sunt cel care l-am ucis, eu sunt ucigașul propriului copil.

În 2014, conform I.N.S., populația României era de 19.908.574. Între 1958 și 2014, în puțin mai mult de jumătate de secol, 22.638.755 de prunc-ucideri au avut loc în România. Avem mai mulți copii uciși decât întreaga populație vie a țării noastre. Dar în lume? Câte miliarde de suflete de copii țipă mut acum după dreptate? Iar eu sunt unul dintre acești ucigași. Ucigașul propriului copil. Ia aminte dar, și nu deveni ca mine. Fii liber. Fii mamă. Fii tată, nu un părinte ucigaș în libertate.

Răzvan-George Dumitru familiaortodoxa.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 septembrie 2016 în AVORT

 

In fata lui Dumnezeu, avortul este cea mai urata crima

Avortul este o dubla crima: in primul rand, impotriva lui Dumnezeu care a creat acea fiinta, si apoi impotriva acelui suflet care, nefiind unit cu Hristos prin taina Sfantului Botez, va fi lipsit de slava lui Dumnezeu, ramanand intr-un loc intunecos pana la infricosata judecata cand, prin mila lui Dumnezeu va fi izbavit. Asupra femeii insa, ramane un mare pacat de moarte.

Pana nu demult se vehiculau diferite pareri cum ca trecerea fatului la calitatea umana s-ar petrece numai la inceputul celui de-al doilea trimestru al sarcinii, dar adevarul nu este acesta. Mari personalitati din domeniul medicinii din mai multe tari (America, Anglia, Franta, Grecia si altele), punandu-si problema in legatura cu vinovatia sau nevinovatia avortului, folosind cele mai moderne mijloace tehnice, au urmarit evolutia fatului din momentul conceptiei si pana la nastere, stabilind urmatoarele:

– la 18 zile, incepe sa se faca simtita bataia inimii;

– la 5 saptamani se disting clar – nasul, obrajii si degetele;

– la 6 saptamani este format scheletul si incep sa functioneze rinichii, stomacul, ficatul si sistemul nervos;

– iar la 3 luni are toate organele interne definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor, si are atata viata incat se misca, isi intoarce capul, isi schimba expresia fetei, isi suge degetul.

Deci, fatul este o fiinta omeneasca chiar in momentul conceptiei sale. Prin urmare, la orice termen s-ar produce intreruperea sarcinii, avem de-a face cu intreruperea unei vieti, chiar daca aceasta se afla in stadiul ei de inceput. Multi cred ca micuta fiinta plamadita in trupul mamei nu stie si nu simte nimic atunci cand se hotaraste sa plece pe drumul avortului. Dar se insala. Un mare medic american, director al unei clinici in care se efectuau 30.000 de avorturi pe an, a realizat filmarea, cu ultrasunete, a avortului unui fat de 3 luni. Filmul dovedeste fara putinta de tagada, ca fatul simte apropierea si amenintarea instrumentului ucigas al avortului. Ca urmare, el se misca agitat, bataile inimii ii cresc de la 140 la 200, si incercand parca sa se salveze, deschide larg gura ca intr-un strigat, din pacate un strigat mut, pentru ca nimeni nu-l aude. Chiar asa a si fost intitulat filmul respectiv, „Strigat Mut”. In multe tari, femeilor care se prezinta pentru avort le sunt prezentate secvente din acest film – si ca urmare, un numar destul de mare dintre ele, ingrozite de realitate, renunta la planul lor ucigas.

Iubiti crestini, avortul este unul dintre pacatele mari care aduc mania lui Dumnezeu peste noi toti, iar femeia care moare in timpul avortului este ca si cum s-ar omora singura, iar dupa canoanele Sfintilor Parinti, Biserica nu are voie sa faca rugaciuni pentru sufletele lor, acesta fiind pacat impotriva Duhului Sfant. Avortul este pacat strigator la cer si aduce pedeapsa lui Dumnezeu si in viata aceasta, si mai ales dupa moarte. Pedeapsa imediata este, uneori, chiar moartea; iar mai tarziu, neputinta de a aduce pe lume alti copii, boli asupra celorlalti copii si a parintilor, neintelegeri intre soti si altele. Pacat au insa si cei care indeamna la savarsirea avortului – soti, mame, prieteni, precum si cei care savarsesc avortul – medici, asistente ori farmacisti care dau medicamente impotriva conceptiei.

Iubite femei crestine, pacatul uciderii de prunci indeparteaza femeia de Sfanta Impartasanie, iar pe cele care au savarsit mai multe avorturi, chiar pana la moarte. Dar, Harul si Mila lui Dumnezeu, Care nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu, a randuit pentru ucigasii de prunci, canonisiri si leacuri sufletesti pentru mantuirea lor din prapastia pierzarii in care s-au prabusit, incepand cu marturisirea in fata duhovnicului si implinirea canonului dat. Pentru a va invrednici de iertare, trebuie sa va plangeti mult pacatul si sa va faceti o aspra pocainta toata viata, precum David care spunea: „si pacatul meu inaintea mea este pururea.”

Mantuitorul spune: „Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.” (Matei 5, 4). Se refera tocmai la lacrimile caintei, la plansul sufletului, la parerea de rau pentru ca prin pacat l-am suparat pe Dumnezeu. Asa au plans fiul risipitor, femeia pacatoasa care a spalat picioarele Mantuitorului cu lacrimi, regele David care si-a pus toata durerea sufletului in strigatul de iertare „Miluieste-ma, Dumnezeule dupa mare mila Ta!” – din psalmul 50, lasandu-ne peste veacuri un model de pocainta. Vremea de acum este vremea pocaintei, este timpul milei lui Dumnezeu, sa n-o pierdem!

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Pacatele tale sunt scrise in cartea vietii, iar lacrimile tale sunt buretele ce le sterge”; „Varsati siroaie de lacrimi din adancul inimii, ca Domnul sa se milostiveasca spre voi si sa va dea iertare!”. Daca tu iti aduci aminte de pacatul tau si-l vei plange, „cu amar” ca Sf. Apostol Petru, bunul Dumnezeu te va ierta, pentru ca zice: „Eu sunt Acela Care sterg pacatele tale si nu isi mai aduce aminte de faradelegile tale” (Isaia 43, 2)

Pentru ca s-a intinat pamantul cu sangele copiilor ne-nascuti, nu poate fi curatit decat prin lacrimi de pareri de rau, rugaciune si post. Pocainta de fiecare zi, prin rugaciune si „roadele vrednice de pocainta”, adica, nasterea de alti copii, cresterea de copii orfani, milostenie fata de vaduvre, orfani si saraci, sfatuirea altor femei sa nu faca avort; – si alte fapte ale milei sufletesti – au putere purificatoare si rascumparatoare. „Deci, pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre.” (Fapte 3, 19). Numai asa ne putem apropia de Dumnezeu! Nici un moment nu trebuie sa uitam pacatul, pentru ca daca noi nu-l vom uita; daca noi singuri ne vom pedepsi, Dumnezeu ne va ierta. Sa ne smerim mereu sufletele si de vom avea intotdeauna in fata faradelegea noastra, „inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi!”

Iubiti credinciosi, daca nu vom parasi acest pacat, tara va merge tot mai rau, familiile se vor destrama, pierzandu-si scopul dat de Dumnezeu, iar dusmanii si strainii, usor ne vor putea robi. Tara noastra a fost umilita mai multi ani sub stapanire straina si poporul a avut o viata foarte grea, dar familiile credincioase aveau cate 6-10 copii, chiar daca-i cresteau cu multa osteneala.

O trista statistica arata ca tara noastra se situeaza in fruntea tarilor cu cel mai mare procent de avorturi. De aceea, Dumnezeu ne trimite atatea necazuri si suferinte ca pedeapsa si canon pentru acest genocid fara egal in istoria neamului. Copii constituie singura alternativa in perpetuarea speciei umane, a unei natiuni, si a fiecaruia dintre noi, si cel mai important stimulent in progresul omenirii. Odinioara, copii erau cea mai mare fericire a unei familii, azi insa se cauta numai placerile si comoditatile. Familiile numeroase au dat tarii oameni de mare valoare – medici, savanti, scriitori, compozitori si chiar genii – daca ne gandim numai la Iorga si Eminescu.

Dragi credincioase, lasati copii sa se nasca, nu-i omorati prin paza, nici prin medicamente si mai ales prin avort. Cand s-a nascut Sfantul Ioan Botezatorul, rudele si vecinii, vazand minunile ce-au insotit acea nastere, se intrebau: „Ce va fi, oare, copilul acesta?” (Luca 1, 66). O astfel de intrebare se va puneti si voi mamelor, inainte de a face un avort. „Oare ce-ar putea fi copilul acesta? Poate un descoperitor de taine din Univers, sau un erou al neamului! Sau toiagul batranetilor noastre!” Si mai ales, nu uitati ca „fiii sunt mostenirea Domnului, rasplata rodul pantecelui. Fericit este omul care-si va umple casa de copii…” (Ps. 126, 3, 5).

Parintii, prin nasterea si cresterea copiilor aduc lui Dumnezeu jertfa bine placuta, se fac purtatori de cruce, iar crucea este o cale ce va duce la mantuire. „Femeia se va mantui prin nasterea de copii (I Tim. 2, 15) – spune Sfantul Apostol Pavel.

Jertfiti-va pe altarul familiei, nascand si crescand copii, pentru ca parintii ce isi omoara pruncii, isi nimicesc singuri continuitatea vietii si pomenirea lor pe acest pamant. Lasati placerile trecatoare, rabdati necazurile acestei vieti, luptati cu barbatie pentru inmultirea neamului nostru. Dumnezeu ne-a facut in acest scop ca sa umplem pamantul si sa-l stapanim. Sa cautam a ne arata vrednici acestei meniri dumnezeiesti, pentru ca sa nu auzim in vremea judecatii: „Departati-va de la Mine cei ce ati lucrat faradelegea!” (Matei, 7, 23). Rugati-va neincetat Bunului Dumnezeu sa va ierte acest mare pacat si cereti ajutorul Maicii Domnului, ca este o calda rugatoare pentru mantuirea celor pacatosi, ca sa fiti izbavite de chinul cel vesnic. Bunul Dumnezeu sa va ajute!

Arhim. Serafim Man, Manastirea „Sf. Ana” – ROHIA, http://vladherman.blogspot.ro/

 
Un comentariu

Scris de pe 12 mai 2016 în AVORT

 

Despre copiii lepadati

Altă durere pe care o aveți voi, mamelor, taților, sunt copii lepădați. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc, și nu este cu nimic mai ușoară. Ascultați cu luare aminte sângele lor cere răzbunare. De asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalți, ci numai plânsși jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori ți-i ia Dumnezeu și pe ceilalți, ori vor cere însăși capul mamei.

Știți bine că aceasta se ântâmplă la multe mame (ucigașe) atunci pe loc. Iar aceata așa se tocmește că atâta supărare vei avea în casă, că îți pierzi cumpătul și uiți de marea milă a lui Dumnezeu, ce o are cu toți păcătoșii, și se apropie deavolul de tine și îți bagă în cap gândul să-ți iei lumea și să-ți faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac așa. Mare ispitire pățesc mamele care fac așa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu și ceilalți copii, pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot atâția copii, ai altor femei sărace și să-i botezi, iar dacă nu, ia-i și botezați gata și să îngrijești de dânșii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, încălțăminte, făină, bani de școală, până ce sunt în stare să-și câștige pâinea, și ce scoți din copii tăi, aceea să iasă și din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îți va ierta păcatul , căci prin răbdare ispășești păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecății.

Acesta este un cuvânt de mângâiere pentru voi, dar faceți întocmai, căci față de Dumnezeu nu te poți plăti cu minciuni. Și-ți va spune diavolul că ai dat destul, numai așa, ca să te bage dator, ca să-i fii și lui datornic, să nu-ți plinești față de Dumnezeu datoria. Și să înveți pe cele tinere să nu facă și ele așa cum ai făcut tu, pentru că tu nu știi cu câtă înfrigurare pătimește sufletul tău.

Vrei copii mai puțini, nu lăsa pe bărbatul tăi să se atingă de tine. Însă ca să puteți face lucrul acesta , trebuie să înfrânați cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci truplui acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne bagă în focl iadului. De aceea ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul. Te sfătuiește bărbatul ca să ucizi copiii?Sfatul este ucigaș, nu-l asculta, ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui, și Dumnezeu va vedea osteneala ta și nu te va părăsi, ci te va milui, de vei fi vrednică. În toate acestea de până aici se încurcă oamenii care nu postesc, căci aceștia sunt izbiți de toate relele ce de la stomac încep, iar eu vă spun că și de la brâu în jos.

Prin urmare să vă pocăiți și să nu mai păcătuiți. Să alergați la spovedanie curată și la Sfânta Împărtășanie, căci aftfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră și asupra avutului vostru. Nu uitați, însă, căci postul este poarta, iar patrafirul este ușa. Iar cu acestea vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic. Mărturisi-voi asupra mea Domnului fărădelegea mea, și îndată Tu ai ridicat pedeapsa păcatului meu.(Psalmi, 31,6) Asupra noastră atârnă pedeapsa păcatului și urmează să-l ispășim și să-l scoatem din obicei. De aceea, toată sluga să se roage în vreme, chiar potop de aur de ar veni să nu-l poată potopi.

Vedeți cum trebuie să vă fie așezământul minții, inimii și trupului vostru, curățite, căci Dumnezeu nu păzește trupul spircat, inima și mintea cu vicleșug, iar dacă ne îndreptăm, zilele se înseninează și ne vom bucura. De veți fi și împlinitor, nu numai asscultători, se vor urni necazurile din loșc și nici nu am bătut toaca la urechile surzilor. Mai sunt încă multe de dezbătur cu ajutorul lui Dumnezeu, dar nu se pot toate dintr-o dată, ci pe rând și cu cât le veți auzi și le veți citi mai des, cu atât le veți ține minte mai bine.

Pr. Arsenie Boca

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 aprilie 2016 în AVORT