RSS

Arhive pe categorii: AVORT

Fetele care isi doresc abdomen cu patratele, nu stiu caror riscuri se expun

women-with-flat-abs

Fetele care visează să aibă sau au deja un abdomen cu pătrățele, nu știu căror riscuri se expun. Se zice că burtica femeii trebuie să fie moale iar mușchii elastici deoarece în cazul unei sarcini copilul se va dezvolta normal. Pe când, în cazul unui corset muscular tare, mușchii abdominali se scurtează, împiedicând dezvoltarea normală a fetusului și buna funcționare a organelor interne. De aceea nu este indicat pentru femei să ridice greutăți sau să facă exerciții de forță, existând chiar riscul de a pierde sarcina. Iar lucrul acesta îl spun specialiști. În concluzie, femeile se pot menține în formă prin exerciții fizice ușoare, sport, mișcare, în principiu, dar evitând extremele care constau în tracțiune intensivă, nefirească pentru femei. Punând în balanță un abdomen cu pătrățele dar sterp, cu un abdomen care nu e atât de arătos dar roditor și favorabil pentru a da viață copiilor, cred că fetele ar trebui să conștientizeze cărui pericol se expun mai ales că are consecințe pe viață.

Elena J.

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 24 august 2018 în AVORT, ELENA J., FEMEIA

 

Plansul copilului avortat

 
Un comentariu

Scris de pe 24 august 2018 în AVORT, ELENA J.

 

Marturisirea unei minuni facuta de o mama in perioada sarcinii

femeie-insarcinata

In saptamana 22 de sarcina am facut prima ecografie in urma careia mi s-a spus ca pruncului meu ii lipsesc 2 membre, o mana si un picior, plus ca sigur mai sunt si alte anomalii. Am repetat investigatiile, iar rezultatul era acelasi, ii lipsesc 2 membre si nu e nicio problema, pot avorta. Infioratoare propunere! Asta e, e copilul meu, il voi primi cum e. Daca l-as naste sanatos si ulterior ar ramane fara membre, l-as ucide?! Nu! Eram indurerata si furioasa, aveam destule necazuri, de ce si asta?! Au fost cateva zile grele, am vrut sa merg la Bucuresti pentru alta investigatie, mi-l imaginam pe prunc, incercam sa aflu cum sa il ajut cu handicapul lui….1000 de ganduri, insa ca prin minune m-am linistit. Daca ii lipsesc aceste 2 membre pruncului meu nu se poate face nimic. Au fost cateva persoane care au stiut si sigur s-au rugat pentru noi. Am revenit la o alta ecografie si la fel, ii lipsesc membrele. Nu stiu, dar eram linistita, stiam ca pruncul e bine. La a 4-a ecografie facuta de alt medic care deja era vizibil deranjat ca nu am de gand sa avortez, mai ales ca e al 6-lea prunc, dupa mult timp de investigat, timp in care am invocat Sfintii ocrotitori ai nostri, ca prin minune au aparut membrele. Medicul meu era bucuros. Am avut si ulei sfintit daruit de prietena mea Ioana de la Sfintii Rafail, Irina si Nicolae. Cu acest ulei mi-am dat pe burtica in care crestea Sava, nascut la termen si perfect sanatos. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Mihaela, mama a 6 copii

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iulie 2018 în AVORT, COPII, FAMILIE

 

Avionul patronului celui mai mare lant de clinici pentru avort din SUA s-a prabusit intr-un cimitir langa un monument al copilului necunoscut

US-PLANE-CRASH

În urma prăbuşirii avionului privat din Montana (SUA) într-un cimitir, mass media a raportat că au murit 7 adulţi şi 7 copii, însă a omis să raporteze câteva aspecte semnificative: avionul aparţinea lui Bud Feldkamp, deţinătorul unei serii private de clinici de avort. Cimitirul în care s-a prăbuşit avionul era unul catolic numit „Sfânta Cruce” care conţinea un „mormânt al nenăscutului” la care se rugau localnicii în fiecare joi sf. Rozariu pentru încetarea avorturilor. Acest memorial s-a înălţat în cinstea tuturor copiilor care au murit din cauza avortului.

Ştirile au mai omis să spună Irving „Bud” Feldkamp a achiziţionat cu patru ani în urmă cea mai amplă afacere de avorturi din stat, „Family Planning Associates”, care efectuează mai multe avorturi până în primele 5 luni de sarcină în California decât orice alt furnizor de avort, inclusiv Planned Parenthood.

Din afacerea sângeroasă a avorturilor a putut întreţine avionul privat care a transportat familia acestuia într-o vacanţă la The Yellowstone Club. În acest accident de avion au murit două fiice de-ale lui, doi gineri şi cinci nepoţi împreună cu pilotul şi cu 4 prieteni de familie.

Deşi pilotul avea o experienţă îndelungată de zbor la armată, el nu a raportat nici o problemă thenică controlorilor aviaţiei iar cauza prăbuşirii a rămas un mister.
Aceste fapte au fost consemnate de Gingie Edmonds, un activist pro-life care dă mărturie despre întâlnirea dânsului cu familia Feldkamp, rugându-se pentru ei, arătându-le mulaje fetale şi atenţionându-i să renunţe de dragul copiilor săi la afacerea cu sângele inocenţilor.

http://www.ortodoxia.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iulie 2018 în AVORT

 

Marturii despre criza de sarcina

gggggggg

I-am spus să-i spună exact asta și lui Dumnezeu: „Doamne, eu nu pot să omor un suflet! Inima de mamă cu care Tu m-ai alcătuit nu mă lasă!“ Noi n-avem organe cu care să decidem așa ceva. Căci inima nu ne lasă iar mintea strigă și ea să nu faci asta. Doar că cine știe ce luptă se dă acolo, de se întunecă una sau amândouă și se ajunge la faptă. Ce avalanșă de gânduri trebuie să cadă pe sărmanele femei care ajung să creadă că asta e singura ieșire. Și ce zbatere după aceea că nu s-a terminat totul așa cum au crezut. Că deși „problema” copilului nu mai e, rezolvarea n-a venit.

Cunosc o femeie care și-a avortat copilul pentru că soțul nu era pregătit. Săraca femeie, ce-a mai luptat să-l convingă! Dar ăsta nu și nu! De parcă el și-a câștigat dreptul la viață prin vreun merit deosebit și acum era în măsură să hotărască destine. Cu gândul la pacea (!?) din familie a mers să facă avort. Când s-a întors acasă și i-a văzut fața mulțumită n-a mai putut să-l rabde. Nu-i mai suferea nicio expresie a feței, căci ca să-i tihnească lui și-a omorât copilul.

Degeaba au așteptat să mai vină altul.Se pare că unul singur le fusese dat și și pe acela l-au omorât. Au divorțat până la urmă căci nu se mai sufereau unul pe altul. Ea zicea că el a pus-o, el îi răspundea că cine a pus-o să se ia după el.

Fiecare femeie are tainele ei. Cu unele merge la preot, cu unele în mormânt. Își cară după ea suferințe nespuse cu voce tare căci din cei ce aud câți se găsesc să-i fie alături? Judecăm omul, dar noi nu știm lupta lui pentru că noi nu-i trăim viața.

Judecăm mai aprig femeia cum de-a putut, cum de-a făcut, dar noi nu știm durerea ei. Să fim realiști : copiii se fac în doi, dar avortul ca și nașterea se fac doar de femeie. Nu știe bărbatul cum a simțit femeia că se smulge viața din ea. N-are cum bărbatul să simtă cum a simțit femeia că i se răscolește toată ființa când se răzuie din pântece orice urmă din ce a fost copilul ei.

Unei prietene sarcina i s-a oprit din evoluție și nu a avut încotro decât să meargă s-o chiureteze. Trebuia curățat totul acolo ca să nu se complice lucrurile și să moară și ea. A fost distrusă pentru că în viața ei nu s-a gândit că va ajunge să facă asta. Deși cu anestezie locală, a zis că a simțit tot. Nu simțea durerea ci doar ce face medicul, cum trage, cum smulge, cum curăță, cum caută să nu mai rămână nimic.

Te dau jos de pe masă golită de conținut și golită de viață, golită de sens. Fiecare operație de genul acesta pune femeia în starea de lăuză dar fără copil. Organismul ei reacționează. A avut pui cuibărit în pântece, a dat drumul la hormoni care să-l țină, să-l ajute să crească, a început să dea semne în tot trupul că acolo în pântece e viață și toată ființa de femeie răspundea că da și se pregătea s-o poarte. Și dintr-o dată se pune punct. Nefiresc și de neînțeles pentru organismul mamei ca să i se răpească rațiunea pentru care tot trupul ei începuse să lucreze.

Nu degeaba se spune că avortul te face mama unui copil mort. Și poate că ai trăi cu durerea că a murit înainte de a se naște dacă ai avea conștiința împăcată că tu n-ai făcut nimic care să pună capăt vieții lui.

Oameni buni, să ne rugăm pentru Elena și pentru pruncușorul care crește în pântecele ei. Să ne rugăm pentru ea, căreia inima de mamă îi spune să-l păstreze, și pentru copil, care se pare că ar avea mari probleme de sănătate. Să ne rugăm să-i scoată Dumnezeu la liman.

https://stiripentruviata.ro/

 
2 comentarii

Scris de pe 24 martie 2018 în AVORT

 

Plansul copilului avortat

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 aprilie 2017 în AVORT, ELENA J.

 

O intamplare premeditata reala

Am 33 de ani și sunt un ucigaș în libertate. Ucigașii nu sunt anonimi, ci au nume și prenume. Al meu este Răzvan-George Dumitru și sunt un ucigaș în libertate, pentru că legea omenească lasă ucigașii de copii în libertate.

Investigațiile științifice au confirmat în unanimitate aproape că inima copilului bate la aproape 22 de zile pentru prima oară. Din acest moment ai conștientizat că mă refer la avort. Din acest moment gândește-te pentru un moment că sufletul pruncului este viu și veșnic. Sufletul este viu pentru că trupul are viață, iar trupul omului nu este animat, nu viețuiește fără suflet. Și sufletul este veșnic pentru că trupul nu are cum să nască suflet. Trupul naște trup. Trupul, doar trup, este deci mort, și pentru a avea viață el are nevoie de suflet, care îi este dăruit spre viețuire, ceea ce înseamnă că și dăinuie trupului. Ceea ce înseamnă că sufletul vine de la Dumnezeu și putere are asupra lui.

Un asasinat probabil costă foarte mult, a ucide un copil face nici cât jumătate de salariu minim pe economie. A ucide sufletul unui copil este imposibil. A-ți ucide umanitatea ta, da. Trupul pruncului, din banii plătiți de mine, tatăl său, unui medic, a fost ciopârțit la nici 3 luni de zile. Imaginează-ți: de la degete, la picioare, la capul său, toate au fost scoase cu foarfece și clești plini de sânge. Fâșii de carne vie, ciopârțite și aruncate la un coș de gunoi. Într-o pungă, la același coș de gunoi, probabil, cu mucuri de țigări și pahare de cafea. Cu mai mult respect e tratat și un animal când e ucis, urmând a deveni mâncare. Un om însă e tratat ca o bucată de carne neînsuflețită, nedorită și de lepădat. Pruncul nu e om, nu e cineva, „pruncul eceva, e fetus”, ne tot repetăm ca să ne simțim mai bine.

Și totuși, dacă așa este, atunci de ce pruncul, indiferent cât de mic este, se ascunde cât mai adânc în pântecele mamei când simte forcepsul care îl sfâșie de viu? Cum poate cineva neînsuflețit să fie atât de speriat? Și cum poate cineva însuflețit să fie atât de crud și fericit? Da. Fericit. Eram bucuros de scăparea grijii unui copil nedorit. Vai nouă, celor educați și cultivați, căci am inventat termenul de avort, pentru a îndulci termenul de ucidere. Vai nouă, celor lași, căci dacă tot îți ucizi copilul, ai putea să o faci cu mâna ta? Ai putea să-l lași să se nască și cu mâinile tale să-i iei viața, în nebunia ta? Nu. De aceea ai plătit pe cineva care poate. Vai nouă, celor care în trufia noastră credem că nu vom da socoteală. Niciodată nu te-ai gândit că poți fi judecat? Nu de Dumnezeu. Ci de propriul copil. Ce îi vei spune? Căci dacă sufletul lui este veșnic viu, viu este și al tău, și vă veți reîntâlni. Ce îi vei spune?

Avem tendința de a confunda libertatea de a face ce dorim cu libertatea de a ucide. Dacă alegi să ucizi nu înseamnă că ai privat de toată libertatea vieții pe cel ucis? Și dacă atunci când dai peste un câine și îl strivești îți pare rău, cum poate să fie doar o „bucată de carne” un om? Am rușinea a recunoaște Adevărul, că, alegând avortul, am ales să ucid, am ales moartea și nu Viața. De aceea, toți cei care am ucis astfel nu am condamnat la moarte niște prunci, ci ne-am condamnat noi la a trăi o viață cu această conștiință viu mărturisitoare în amintire. Deși, în viață, noi suntem mai morți decât morții pe care i-am ucis.

O întrebare mă hăituie și mă va urmări toată viața: dacă un om în toată firea care ucide un om în toată firea, prin omor calificat, primește între cincisprezece și douăzeci şi cinci de ani de închisoare, un om care a ucis un prunc total nevinovat și lipsit de apărare ce pedeapsă va primi? Căci fiecare suflet, fiind viu și veșnic, înșiși copiii noștri uciși vor mărturisi împotriva noastră, căci sângele lor ne va semna sentința, iar sentința celui ce va judeca va fi tot veșnică.

Iar pentru cei care cred, dar încă nu se cutremură, există temei scripturistic? Nu uita că Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, nu își retrage sau modifică preferențial cuvintele Sale pentru cineva. Nu contează dacă noi, în nevrednicia noastră, credem sau nu în Dumnezeu – Cuvântul este Cuvânt. Iar Cuvântul spune: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”. Din moment ce Hristos pune sufletul, cu ce drept tu îl iei? Să luăm dar aminte, „căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”. Iar a lua viața unui copil este o măsură care cere ca, în aceeași măsură, răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?” să fie sincer: Eu sunt cel care l-am ucis, eu sunt ucigașul propriului copil.

În 2014, conform I.N.S., populația României era de 19.908.574. Între 1958 și 2014, în puțin mai mult de jumătate de secol, 22.638.755 de prunc-ucideri au avut loc în România. Avem mai mulți copii uciși decât întreaga populație vie a țării noastre. Dar în lume? Câte miliarde de suflete de copii țipă mut acum după dreptate? Iar eu sunt unul dintre acești ucigași. Ucigașul propriului copil. Ia aminte dar, și nu deveni ca mine. Fii liber. Fii mamă. Fii tată, nu un părinte ucigaș în libertate.

Răzvan-George Dumitru familiaortodoxa.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 septembrie 2016 în AVORT