Azi imi indrept gandul si catre copiii nenascuti

Te-aș fi iubit, mamă!…

Azi aș fi fost cea mai bună prietenă a ta. Am fi stat la povești până târziu în noapte. Ți-aș fi destăinuit cele mai tainice secrete ale mele iar tu mi-ai fi spus tot ce te doare. Ți-aș fi strâns din lacrimi atunci când tata ar fi obosit să o mai facă. Te-aș fi iubit cum doar o fiică poate. Ți-aș fi mângâiat fruntea cu sudoare când te-ai fi aflat pe patul bătrâneților tale. Aș fi fost un sprijin pentru tine. Dumnezeu a avut în plan ca eu să fiu doctoriță atunci când aș fi crescut mare. Aș fi fost o alinare pentru mulți, o alifie pentru suflet.

Iar azi ar fi fost ziua mea, mamă… Dar eu nu sunt…

Elena J.

 

Actorul italian Andrea Roncato, acum in varsta de 80 de ani, regreta ca a indemnat femeia care ii purta copilul in pantece sa avorteze

Actorul italian Andrea Roncato care a avut o viață de playboy, ajuns la vârsta de 80 de ani a spus în cadrul unei emisiuni că regretă faptul că nu are copii și că atunci când a avut oportunitatea, a îndemnat femeia care îi purta copilul în pântece, să avorteze, făcând astfel cea mai mare greșeală din viața lui. În emisiunea de divertisment „Verissimo” a spus:

„Tânjesc să am un copil. Am făcut cea mai mare greșeală a vieții mele. Când eram foarte tânăr, am avut șansa să fiu tată, să am un copil dar l-am avortat. Acum sunt împotriva avortului. Chiar am scris o carte pentru acest copil care nu a primit șansa de a se naște, carte care se numește „Aș fi vrut”.

Într-un alt interviu pentru „Cristiani Today” a spus că îi cere tot timpul lui Dumnezeu să îl ierte. Roncato a ajuns să aprecieze darul vieții. „Copiii sunt după părerea mea, adevărata comoară pe care omul o poate oferi umanității. Poți oferi filme bune, poezie frumoasă, bani, tot ce dorești dar cred că a oferi un copil este cel mai frumos lucru pe care omul îl poate face.”

Aici este poezia pe care actorul a scris-o pentru copilul său pe care l-a avortat acum mulți ani, poezie care apare în cartea menționată mai sus:

Aș fi vrut să fii mic, pentru a te putea îmbrățișa.
Aș fi vrut să fii mare, ca să mă poți sprijini.
Aș fi vrut să te uiți pe fereastră iarna,
Să privești cum începe să cadă zăpada.
Aș fi vrut să stai înfofolit sub pături în timpul unei furtuni,
În liniște astfel încât să auzi sunetul ploii.
Aș fi vrut să fii bun cu câinii, ca să îi poți mângâia,
Și afectuos cu oamenii în vârstă, ca să îi poți iubi.
Aș fi vrut să fii chipeș, ca să mă pot lăuda cu tine,
Cu ochi mari, ca ai mamei tale.
Aș fi vrut să îți cânt, ca să te adorm,
Și să îți poți continua visul care te-a trezit.
Aș fi vrut să fii timid, ca să te văd roșind,
Și încăpățânat, ca să mă pot certa cu tine.
Aș fi vrut să te am alături de mine, ca să putem merge împreună în liniște, încercând să înțelegem la ce se gândește celălalt și nu poate spune.
Aș fi vrut să te învăț toate lucrurile pe care nu știu să le fac.
Aș fi vrut să pleci într-o zi, ca să mă pot bucura de ziua când te întorci acasă.
Aș fi vrut să trăiești prima ta dragoste.
Aș fi vrut să te am alături de mine în ziua când voi părăsi această lume.
Aș fi vrut să te vreau, atunci când nu te-am vrut…

 

Un scurt metraj foarte bun

 

Unui barbat

C-a făcut a ta soție
Un avort, o-nvinuieşti,
Dar din vină, spune mie
Cât la sută părtaş eşti?

ELENA J.

 

Fetele care isi doresc abdomen cu patratele, nu stiu caror riscuri se expun

Fetele care visează să aibă sau au deja un abdomen cu pătrățele, nu știu căror riscuri se expun. Se zice că burtica femeii trebuie să fie moale iar mușchii elastici deoarece în cazul unei sarcini copilul se va dezvolta normal. Pe când, în cazul unui corset muscular tare, mușchii abdominali se scurtează, împiedicând dezvoltarea normală a fetusului și buna funcționare a organelor interne. De aceea nu este indicat pentru femei să ridice greutăți sau să facă exerciții de forță, existând chiar riscul de a pierde sarcina. Iar lucrul acesta îl spun specialiști. În concluzie, femeile se pot menține în formă prin exerciții fizice ușoare, sport, mișcare, în principiu, dar evitând extremele care constau în tracțiune intensivă, nefirească pentru femei. Punând în balanță un abdomen cu pătrățele dar sterp, cu un abdomen care nu e atât de arătos dar roditor și favorabil pentru a da viață copiilor, cred că fetele ar trebui să conștientizeze cărui pericol se expun mai ales că are consecințe pe viață.

Elena J.

 

Plansul copilului avortat

 

Marturisirea unei minuni facuta de o mama in perioada sarcinii

In saptamana 22 de sarcina am facut prima ecografie in urma careia mi s-a spus ca pruncului meu ii lipsesc 2 membre, o mana si un picior, plus ca sigur mai sunt si alte anomalii. Am repetat investigatiile, iar rezultatul era acelasi, ii lipsesc 2 membre si nu e nicio problema, pot avorta. Infioratoare propunere! Asta e, e copilul meu, il voi primi cum e. Daca l-as naste sanatos si ulterior ar ramane fara membre, l-as ucide?! Nu! Eram indurerata si furioasa, aveam destule necazuri, de ce si asta?! Au fost cateva zile grele, am vrut sa merg la Bucuresti pentru alta investigatie, mi-l imaginam pe prunc, incercam sa aflu cum sa il ajut cu handicapul lui….1000 de ganduri, insa ca prin minune m-am linistit. Daca ii lipsesc aceste 2 membre pruncului meu nu se poate face nimic. Au fost cateva persoane care au stiut si sigur s-au rugat pentru noi. Am revenit la o alta ecografie si la fel, ii lipsesc membrele. Nu stiu, dar eram linistita, stiam ca pruncul e bine. La a 4-a ecografie facuta de alt medic care deja era vizibil deranjat ca nu am de gand sa avortez, mai ales ca e al 6-lea prunc, dupa mult timp de investigat, timp in care am invocat Sfintii ocrotitori ai nostri, ca prin minune au aparut membrele. Medicul meu era bucuros. Am avut si ulei sfintit daruit de prietena mea Ioana de la Sfintii Rafail, Irina si Nicolae. Cu acest ulei mi-am dat pe burtica in care crestea Sava, nascut la termen si perfect sanatos. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Mihaela, mama a 6 copii

 

Avionul patronului celui mai mare lant de clinici pentru avort din SUA s-a prabusit intr-un cimitir langa un monument al copilului necunoscut

În urma prăbuşirii avionului privat din Montana (SUA) într-un cimitir, mass media a raportat că au murit 7 adulţi şi 7 copii, însă a omis să raporteze câteva aspecte semnificative: avionul aparţinea lui Bud Feldkamp, deţinătorul unei serii private de clinici de avort. Cimitirul în care s-a prăbuşit avionul era unul catolic numit „Sfânta Cruce” care conţinea un „mormânt al nenăscutului” la care se rugau localnicii în fiecare joi sf. Rozariu pentru încetarea avorturilor. Acest memorial s-a înălţat în cinstea tuturor copiilor care au murit din cauza avortului.

Ştirile au mai omis să spună Irving „Bud” Feldkamp a achiziţionat cu patru ani în urmă cea mai amplă afacere de avorturi din stat, „Family Planning Associates”, care efectuează mai multe avorturi până în primele 5 luni de sarcină în California decât orice alt furnizor de avort, inclusiv Planned Parenthood.

Din afacerea sângeroasă a avorturilor a putut întreţine avionul privat care a transportat familia acestuia într-o vacanţă la The Yellowstone Club. În acest accident de avion au murit două fiice de-ale lui, doi gineri şi cinci nepoţi împreună cu pilotul şi cu 4 prieteni de familie.

Deşi pilotul avea o experienţă îndelungată de zbor la armată, el nu a raportat nici o problemă thenică controlorilor aviaţiei iar cauza prăbuşirii a rămas un mister.
Aceste fapte au fost consemnate de Gingie Edmonds, un activist pro-life care dă mărturie despre întâlnirea dânsului cu familia Feldkamp, rugându-se pentru ei, arătându-le mulaje fetale şi atenţionându-i să renunţe de dragul copiilor săi la afacerea cu sângele inocenţilor.

http://www.ortodoxia.md

 

Marturii despre criza de sarcina

I-am spus să-i spună exact asta și lui Dumnezeu: „Doamne, eu nu pot să omor un suflet! Inima de mamă cu care Tu m-ai alcătuit nu mă lasă!“ Noi n-avem organe cu care să decidem așa ceva. Căci inima nu ne lasă iar mintea strigă și ea să nu faci asta. Doar că cine știe ce luptă se dă acolo, de se întunecă una sau amândouă și se ajunge la faptă. Ce avalanșă de gânduri trebuie să cadă pe sărmanele femei care ajung să creadă că asta e singura ieșire. Și ce zbatere după aceea că nu s-a terminat totul așa cum au crezut. Că deși „problema” copilului nu mai e, rezolvarea n-a venit.

Cunosc o femeie care și-a avortat copilul pentru că soțul nu era pregătit. Săraca femeie, ce-a mai luptat să-l convingă! Dar ăsta nu și nu! De parcă el și-a câștigat dreptul la viață prin vreun merit deosebit și acum era în măsură să hotărască destine. Cu gândul la pacea (!?) din familie a mers să facă avort. Când s-a întors acasă și i-a văzut fața mulțumită n-a mai putut să-l rabde. Nu-i mai suferea nicio expresie a feței, căci ca să-i tihnească lui și-a omorât copilul.

Degeaba au așteptat să mai vină altul.Se pare că unul singur le fusese dat și și pe acela l-au omorât. Au divorțat până la urmă căci nu se mai sufereau unul pe altul. Ea zicea că el a pus-o, el îi răspundea că cine a pus-o să se ia după el.

Fiecare femeie are tainele ei. Cu unele merge la preot, cu unele în mormânt. Își cară după ea suferințe nespuse cu voce tare căci din cei ce aud câți se găsesc să-i fie alături? Judecăm omul, dar noi nu știm lupta lui pentru că noi nu-i trăim viața.

Judecăm mai aprig femeia cum de-a putut, cum de-a făcut, dar noi nu știm durerea ei. Să fim realiști : copiii se fac în doi, dar avortul ca și nașterea se fac doar de femeie. Nu știe bărbatul cum a simțit femeia că se smulge viața din ea. N-are cum bărbatul să simtă cum a simțit femeia că i se răscolește toată ființa când se răzuie din pântece orice urmă din ce a fost copilul ei.

Unei prietene sarcina i s-a oprit din evoluție și nu a avut încotro decât să meargă s-o chiureteze. Trebuia curățat totul acolo ca să nu se complice lucrurile și să moară și ea. A fost distrusă pentru că în viața ei nu s-a gândit că va ajunge să facă asta. Deși cu anestezie locală, a zis că a simțit tot. Nu simțea durerea ci doar ce face medicul, cum trage, cum smulge, cum curăță, cum caută să nu mai rămână nimic.

Te dau jos de pe masă golită de conținut și golită de viață, golită de sens. Fiecare operație de genul acesta pune femeia în starea de lăuză dar fără copil. Organismul ei reacționează. A avut pui cuibărit în pântece, a dat drumul la hormoni care să-l țină, să-l ajute să crească, a început să dea semne în tot trupul că acolo în pântece e viață și toată ființa de femeie răspundea că da și se pregătea s-o poarte. Și dintr-o dată se pune punct. Nefiresc și de neînțeles pentru organismul mamei ca să i se răpească rațiunea pentru care tot trupul ei începuse să lucreze.

Nu degeaba se spune că avortul te face mama unui copil mort. Și poate că ai trăi cu durerea că a murit înainte de a se naște dacă ai avea conștiința împăcată că tu n-ai făcut nimic care să pună capăt vieții lui.

Oameni buni, să ne rugăm pentru Elena și pentru pruncușorul care crește în pântecele ei. Să ne rugăm pentru ea, căreia inima de mamă îi spune să-l păstreze, și pentru copil, care se pare că ar avea mari probleme de sănătate. Să ne rugăm să-i scoată Dumnezeu la liman.

https://stiripentruviata.ro/

 

Plansul copilului avortat