RSS

Arhivele lunare: Iulie 2012

„Esti mai rea decat dracul !”

Se povesteşte în viaţa Sf. Ciprian, că mai înainte de a ajunge el la starea de sfinţenie cea de pe urmă, avea mari puteri de a săvârşi minuni cu puterea dracilor, fiind şi cel mai vestit vrăjitor. Astfel, printre minunile săvârşite de Ciprian cu puterea diavolilor, se numără şi următoarea întâmplare:

Venise la Ciprian o femeie pentru a-i îndeplini o dorinţă vicleană: să bage vrajbă între vecina ei şi soţul acesteia, ca să se ridice ceartă, tocmai pentru faptul că era o femeie invidioasă, iar aceşti soţi se iubeau foarte mult şi nu se certase niciodată până atunci. Ciprian, văzându-i viclenia şi invidia de care era stăpânită inima ei neagră, îi răspunse: „Du-te şi uită-te diseară pe fereastră şi ai să-i vezi certându-se, dar să ştii, eşti mai rea decât dracul !”

Cât adevăr în această istorisire ! Înţelesul decurge de la sine…de multe ori suntem stăpâniţi de o viclenie care se aseamănă cu a demonilor. Invidia este unul dintre păcatele care ard şi secătuiesc inima celui stăpânit de ea. Să cugetăm mai adânc la această istorisire şi să nu lăsăm invidia să ne stăpânească, căci odată ce a prins rădăcini, ne roade inima continuu până ne autodistrugem.

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 24 Iulie 2012 în DIAVOL, INVIDIA, ZAVISTIE

 

Etichete:

Iubirea vindeca

“Viaţa capătă sens doar prin ceea ce iubeşti şi prin suferinţa că ai la dispoziţie un timp limitat pentru a nu irosi această şansă.”

Au fost odată doi tineri care se iubeau. După o vreme, el i-a luat un inel şi a cerut-o de soţie.
I-a spus: “Am nevoie de tine!”
Ea l-a întrebat: “ De ce?”
“Pentru că te iubesc!” i-a raspuns el.

Şi cei doi s-au căsătorit. Şi erau foarte fericiţi. Dar în curând au început să se auda picioruşe în casă. Astfel, odată cu venirea copiilor, au început să se rărească florile, cadourile, declaraţiile de dragoste şi toate momentele intime. Copiii creşteau, şi odată cu ei creşteau şi problemele. A urmat şcoala, tinereţea, căsătoria. Şi încet, încet, copiii au plecat din casa parintească. Cei doi îmbătrâneau, iar distanţa şi răceala dintre ei erau tot mai mari.

Acum erau o bătrânică şi un bătrânel, singuri. După un timp, bătrânica s-a îmbolnavit şi a ajuns la spital. Doctorii i-au spus că n-are nici o şansă. Atunci bătrânelul s-a dus şi s-a rugat. Apoi a venit la ea la spital, a intrat în salon, s-a apropiat de patul ei, a luat-o de mână şi i-a spus:
“Tu nu ai să mori.”
Ea l-a întrebat : “De ce?”
“Pentru că te iubesc!” i-a răspuns bătrânelul.
Si bătrânica s-a vindecat, a venit acasă şi cei doi au trait apoi ani frumoşi şi fericiţi împreună.

Da, dragii mei, aceasta este iubirea, iubirea care vindecă, iubirea care face minuni. Chiar dacă o rostim şi o trăim în diferite feluri, nu uitaţi un lucru: Iubirea vine de la Dumnezeu !!!

http://artaiubiri.wordpress.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 16 Iulie 2012 în DRAGOSTEA, DUMNEZEU, IUBIREA

 

Viata fara dragoste nu are sens

Adevărul fără IUBIRE te face dăunător.
Bogăţia fără IUBIRE te face avar.
Sărăcia fără IUBIRE te face orgolios.
Inteligenţa fără IUBIRE te face arogant.
Justiţia fără IUBIRE te face neîndurător.
Diplomaţia fără IUBIRE te face ipocrit.
Succesul fără IUBIRE te face arogant.
Supunerea fără IUBIRE te face servil.
Frumuseţea fără IUBIRE te face ridicol.
Autoritatea fără IUBIRE te face tiran.
Munca fără IUBIRE te face sclav.
Simplitatea fără IUBIRE te falsifică.
Rugăciunea fără IUBIRE te face introvertit.
Legea fără IUBIRE te înrobeşte.
Politica fără IUBIRE te face egoist.
Credinţa fără IUBIRE te face fanatic.

VIAŢA FĂRĂ DRAGOSTE NU ARE SENS !!!

 
3 comentarii

Scris de pe 14 Iulie 2012 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Iubirea se bucura numai de Adevar

Iubirea şi Adevărul sunt deofiinţă; cresc una prin cealaltă, se întrepătrund în infiniturile nesfârşite. Iubirea trăieşte prin Adevăr, iar Adevărul trăieşte prin Iubire. Dacă Iubirea are un limbaj, acesta e Adevărul; şi iarăşi, dacă Adevărul are o limbă, aceasta-i Iubirea. Cel ce are Adevărul are Iubirea. Adevărul nu poate trăi într-un suflet în care nu este sălăşluită Iubirea, fiindcă Iubirea este viaţa Adevărului, suflarea Adevărului şi inima Adevărului. Iubirea e cea care vădeşte ce-i din Adevăr în om: acolo unde nu e Adevărul, nu e Iubirea. Fără Adevăr, Iubirea şi-ar pierde vederea, s-ar afunda în întuneric şi ar ajunge oarbă; fără Iubire, Adevărul s-ar veşteji şi ar muri pentru totdeauna. Adevărul şi Iubirea sunt vasele sfinte de nesfărâmat ale harului, milei şi păcii lui Dumnezeu. Sufletul care le are, se umple îndată de harul dumnezeiesc. Fiindcă doar datorită Iubirii şi Adevărului ce sunt înlăuntrul omului, acestea trei sunt unite armonios. Iar darul acesta vine de la Preasfânta Treime. Dragostea crede totul, iartă totul, dar se bucură numai de Adevăr.

Cuviosul Iustin Popovici

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 Iulie 2012 în ADEVAR, DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Etichete:

N-am decat o viata, Doamne…

O, pentru-această fericire şi viitor aşa măreţ
Nimic nu-i prea mult în lume şi nu-i prea mare nici un preţ.
Dar n-am decât o viaţă, Doamne, şi-un singur suflu pământesc
Ca-n schimbu-acelei fericite împărăţii să-ţi dăruiesc…
Şi-i prea puţin … pentru o fericire şi pentru un veac aşa măreţ
Dac-aş avea, Iisuse Doamne, aş da o mie de vieţi…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 Iulie 2012 în VEŞNICIE

 

Te-am cautat, Doamne

Te-am căutat, Doamne, peste tot
Și-am întrebat vântul dacă Te știe:
El a trecut, însă, mai departe
Și-a lăsat adierea, pe mine!

Am întrebat ploaia de Te-a văzut
Și-alergam după ea, pe răzoare,
Dar ea s-a făcut că n-aude
Și ploua peste mine: răcoare!

Prin fulgii de nea, Te-am căutat, Doamne
Și-auzeam, parcă, cântec de Îngeri,
Dar ningea, mai departe, pe zare
Și fulgii lăsau, peste mine, atingeri!

Am intrat, apoi, înlăuntrul meu
Și-am întrebat sufletul dacă Te știe:
Nu mi-a spus nimic, a tăcut,
Dar pe chip avea Bucurie!

Aneta T. Horghidan

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Iulie 2012 în DUMNEZEU

 

Femeia virtuoasa (1)

Dumnezeu n-a făcut-o pe Eva din: cap – ca sǎ nu se mândreascǎ, din ochi – ca sǎ nu fie cochetǎ, din gurǎ – pentru a nu cleveti, din inimǎ – pentru a nu înclina spre gelozie, din mânǎ – pentru a nu prăda, din picior – pentru a nu fi umblǎreaţǎ, ci din coastă, o parte ascunsǎ, pentru ca şi ea să fie ascunsă, tainică şi modestă.

Bărbatul este cap femeii în măsura în care el îl are drept Cap pe Mântuitorul Hristos. Dacă bărbatul este cap, femeia este inima. Şi inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al fiinţei omeneşti, este chiar locul unde Dumnezeu Şi-a făcut locaş. Şi dacă ea este inima, e şi el inima, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.

O soţie bună este o binecuvântare cerească, cel mai bun dar pentru bărbat, îngerul lui şi izvor de bunătăţi fără număr. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zâmbetul ei îi luminează ziua, sărutul ei este paznicul credincioşiei lui, mâinile ei sunt balsam pentru sănătatea lui, hărnicia ei este chezăşia bunăstării lui, economia ei îi este cel mai de nădejde administrator, buzele ei îi sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei e cea mai moale pernă pe care sunt date uitării toate grijile, iar rugăciunile ei sunt avocatul lui înaintea Domnului.

Dacă soţiile trebuie să facă ceva pentru ca soţii lor să le placă, aceasta este împodobirea sufletului, nu împodobirea trupului spre pierzanie. Nu atât înfăţişarea îi face iubitori pe soţi, cât cuminţenia, fidelitatea, gingăşia şi hotărârea de a-şi da viaţa pentru bărbat.

Soţia credincioasă nu trebuie să fie nici vis de poet, nici tablou frumos, nici făptură efemeră de care îţi este frică să te atingi, ci trebuie să fie femeie sănătoasă, puternică, harnică şi unică prin frumuseţea sufletului său.

Dumnezeu a împărţit lucrarea vieţii noastre în îndeletniciri de două feluri: obşteşti şi casnice. Femeii i-a încredinţat cârmuirea casei, iar bărbatului i-a dat în seamă toate treburile obşteşti care se săvârşesc la târg, în judecăţi, în sfaturi, la război şi aşa mai departe. Dacă Dumnezeu l-ar fi făcut pe bărbat priceput la amândouă felurile de treburi, partea femeiască ar fi ajuns cu uşurinţă dispreţuită. De asemenea, dacă El i-ar fi încredinţat femeii partea cea mai mare şi mai de trebuinţă, femeile s-ar fi umplut de trufie peste măsură.

Dacă soţia se supune, nu te mândri, soţule, iar tu soţie, nu te îngâmfa dacă te iubeşte soţul. Soţule, Dumnezeu ţi-a pus-o pe soţie pentru ca ea să fie mai iubită, iar soţului i-a insuflat să te iubească, soţie, ca să-ţi fie mai bine să te supui.

Frumuseţea unei femei trebuie să fie văzută prin ochii săi, pentru că ei sunt uşa către inima ei, locul unde iubirea se regăseşte din plin. Şi adesea lacrimile ei sunt cele prin care poţi să-i zăreşti inima.

Femeia necredincioasă se va mântui prin bărbatul credincios şi bărbatul necredincios se va mântui prin femeia credincioasă. Femeia creştină trebuie să se deosebească de celelalte femei necredincioase. Ea trebuie să fie pildă în toate locurile unde merge, mai ales la Sfânta Biserică. Dacă este necăsătorită, să-şi păzească cinstea pâna la cununia religioasă iar dacă este căsătorită, să devină mamă, căci aceasta este menirea femeii pe pământ.

Femeia este cea care menţine focul dragostei într-un cămin, este cea care alături de bărbat poate face în cadrul familiei ei un adevărat rai pe pământ.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Iulie 2012 în CASATORIE, FEMEIA