RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2013

Adevaratii prieteni

Există oameni pe care îi poţi numi cu adevărat prieteni.
Sunt acei oameni pe care te poţi baza cu adevărat.
Sunt acei oameni care au întotdeauna timp pentru tine, răbdare să te asculte, o vorbă bună, o încurajare, o mângâiere, o lacrimă. Sunt acei oameni care au puterea ca printr-o simplă îmbrăţişare să îţi ia jumătate din poverile sufletului şi să te facă să nu te mai simţi singur, nedorit, neiubit.
Sunt acei oameni care se bucură de fericirea ta şi care suferă alături de tine.
Sunt acei oameni care nu te resping şi care nu îşi schimă părerea despre tine atunci când greşeşti, când treci prin încercări şi decăderi.
Sunt acei oameni care nu îţi reproşează niciodată că te-au ajutat şi care nu îţi amintesc mereu greşelile.
Sunt acei oameni care te iartă înainte de a le cere tu iertare.
Sunt acei oameni care nu pretind să fii într-un fel anume, ci le este suficient să fii tu, acceptându-te atât cu calităţile tale cât şi cu defectele pe care le ai.
Sunt acei oameni cu care împarţi momente bune şi momente grele, lacrimi de dor şi lacrimi de bucurie.
Sunt acei oameni care atunci când tu eşti la pământ, se pun pe locul doi, dăruindu-ţi toată energia lor spre a te ajuta.
Sunt acei oameni pe care nu îi poţi păcăli cu un zâmbet fericit.
Sunt acei oameni pe care nu îi deranjezi niciodată. Acei oameni cărora ştii că le poţi spune orice, fără teamă că te vor trăda, sau că te vor judeca. Sunt acei oameni care îţi înţeleg raţiunile inimii şi care îţi respectă alegerile.
Sunt acei oameni care nu îţi spun ceea ce îţi place să auzi, care nu te lasă să persişti în greşeli şi care luptă pentru binele tău.
Sunt acei oameni care nu îşi compară lucrurile şi realizările cu ale tale şi care nu te invidiază dacă ai mai mult decât ei.
Sunt acei oameni pe care ştii că îi vei găsi mereu acolo şi că niciodată nu îţi vor întoarce spatele.
Pe aceştia preţuieşte-i, respectă-i şi iubeşte-i cu toată forţa sufletului tău.

Irina B.

 
Un comentariu

Scris de pe 29 Aprilie 2013 în DRAGOSTEA, IUBIREA, PRIETENIE

 

Valoarea Sf. Liturghii

În ceasul morţii, Sf. Liturghii ascultate cu atenţie şi evlavie vor fi un izvor de mare mângâiere.

Fiecare Sf. Liturghie mijloceşte iertarea păcatelor tale la Dreptatea lui Dumnezeu.

Orice Sf. Liturghie ascultată cu fervoare îţi poate uşura pedepsele vremelnice datorate păcatelor.

La Sf. Liturghie ţi se iartă păcatele lesne iertătoare pe care nu le-ai spovedit şi de care te căieşti.

Prin Sf. Liturghie ascultată cu evlavie este micşorată dominaţia diavolului asupra ta.

Liturghiile ascultate de tine în viaţă, valorează mai mult decât cele oferite de alţii pentru tine după moartea ta.

Prin ascultarea Sf. Liturghii eşti ferit de multe primejdii şi nenorociri neaşteptate.

Cu fiecare Liturghie bine ascultată îţi vei uşura şi scurta suferinţele vremelnice de după moarte.

Sf. Liturghie este Jertfa cea mai puternică, cea mai folositoare, care întrece toate rugăciunile, toate faptele bune, precum şi toate faptele de căinţă şi negreşit îşi face efectul pentru toate sufletele prin puterea sa proprie şi imediată.

Orice Sf. Liturghie ascultată cu evlavie, îţi dobândeşte o mai mare slavă în Cer.

Şi fii atent: prin Sf. Liturghie ascultată cu evlavie îţi vor fi binecuvântate toate afacerile şi interesele chiar pământeşti.

Dacă am cunoaşte valoarea divină a Jertfei Sf. Liturghii, cât zel, câtă râvnă am folosi pentru a o asculta cu cea mai mare evlavie, credinţă şi atenţie.

Sf. Liturghie este fapta cea mai sfântă a credinţei creştine, nu ai putea să faci nimic spre marea slavă a lui Dumnezeu şi ceva mai de folos pentru sufletul tău, decât ascultarea cu credinţă şi evlavie cât mai des a Sf. Liturghii.

Se dobândesc mai multe merite ascultând cu evlavie o singură Sf. Liturghie, decât a împărţi la săraci toată averea proprie sau a merge în pelerinaj în toate locurile de pe faţa pământului.

O Sf. Liturghie aduce mai mare cinste lui Dumnezeu decât toate virtuţile celor drepţi de pe pământ şi mai mult decât atât, decât toate laudele date de sfinţii şi îngerii din Ceruri.

Prin Sf. Liturghie, Domnul ne dă tot ceea ce cerem, chiar şi binele pe care nu ne-am gândit vreodată să-l cerem.

Cine ascultă cu evlavie Sf. Liturghie, Dumnezeu îi va trimite în ultimele clipe ale vieţii sale atâţia din sfinţi pentru a-l mângâia şi ocroti, câte Sf. Liturghii a ascultat cu evlavie în viaţa lui pământească.

Sf. Liturghie fiind o Jertfă dumnezeiască, valorează cât Însuşi Dumnezeu !

Ieromonah Galaction Zelig

 
10 comentarii

Scris de pe 27 Aprilie 2013 în LITURGHIE

 

De cine se teme diavolul ?

Odată Hagi-Gheorghe Athonitul, un mare ascet al veacului trecut, spunea că un eremit oarecare l-a întrebat pe un diavol:

Care sunt lucrurile cele mai înfricoşătoare din viaţa voastră necurată şi întunecoasă ? Iar diavolul i-a răspuns:

– Întâi de toate Botezul prin care pierdem cu desăvârşire stăpânirea şi dreptul asupra voastră. Apoi acel lemn cu semnul lui (se înţelege Sfânta Cruce şi semnul Sfintei Cruci) care ne chinuieşte, ne alungă şi ne distruge. Şi cel mai înfricoşător este Împărtăşania, mai cumplit decât gheena focului, decât iadul în care trăim. De cel care este curat şi se împărtăşeşte cu vrednicie, nu numai că nu putem să ne apropiem, dar ne temem şi să-l întâlnim. Şi imediat a adăugat: chiar dacă pentru noi acestea sunt moarte şi cutremur, suntem recunoscători oamenilor, în special creştinilor dezinteresaţi care prin patimile lor, prin voinţă proprie, îndepărtează de la ei lucrarea şi harul dumnezeiesc al Tainelor. Astfel, creştinii înşişi ne dau dreptul să stăpânim peste inimile lor, atunci când nu fac niciodată pocăinţă.

fragment din Explicarea Dumnezeieştii Liturghii – Stefanos Anagnostopoulos

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Aprilie 2013 în Uncategorized

 

Sf. Liturghie umple Raiul si goleste iadul

Odată un pastor protestant s-a întâlnit cu un preot ortodox rus, credincios şi evlavios şi i-a zis:
– Noi facem fapte filantropice, aziluri, cămine, săli, spitale, organizăm spectacole cu muzică pop şi rock şi stadioanele sunt pline de tineri. Facem drumeţii, alpinism, turism, ne implicăm chiar în viaţa politică a locului şi a naţiunilor noastre, suntem plini de viaţă şi activitate! Voi ce faceţi?
Preotul ortodox ar fi putut să-i răspundă că şi Biserica are activităţi filantropice şi sociale, începând cu Vasiliada până la înfăptuirile fiecărei mitropolii în parte, dar n-a făcut-o ci i-a răspuns aşa:
– Ce facem noi? Noi săvârşim Sfânta Liturghie cu Sfânta Jertfă care umple Raiul şi goleşte iadul.

fragment din Explicarea Dumnezeieştii Liturghii – Stefanos Anagnostopoulos

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Aprilie 2013 în LITURGHIE

 

Moartea vine pe nepregatite

În vara anului 1970 a venit o femeie plângând la mânăstire. Era de prin părţile Botoşanilor. Bătea la uşa fiecărui duhovnic şi cerea sfat pentru sufletul fiicei sale. Cu lacrimi în ochi spunea că fata ei a murit nespovedită din pricina ei.

„Eu, părinte,” spunea ea, „am avut o fată nemăritată, cam de 25 de ani. Ea trăia cu mine în casă, era fată bună, harnică dar îi plăcea viaţa. În vara asta, nu-i nici o lună de atunci, fata mea s-a îmbolnăvit rău, zăcând la pat, slăbind mult.”

„Mamă, eu mă simt tare bolnavă, ar trebui să chemi preotul să mă spovedească, că am nişte păcate mari, am greşit cu cineva şi am trei avorturi.” a zis fata.

„Lasă, fata mea, că am să mă duc să-l chem, să termin mai întâi treburile.” Dar n-am dat importanţă cuvintelor ei, nu credeam că va muri aşa repede! A doua zi m-a întrebat fata:

„Mamă, vine preotul?”

„Iată, acum mă duc la părintele.”

Fata a tăcut câteva minute, dar când am ajuns la poartă, gata să ies în drum, numai ce aud fata zicând:

„Părintele, să vină părintele, să vină repede…” Şi, în clipa aceea, şi-a dat sufletul. De atunci nu mai am linişte în sufletul meu. De aceea, am venit la mânăstire, părinte, ca să dau slujbe şi să mă sfătuiţi ce să fac ca să mă ierte Dumnezeu şi pe mine şi pe fată.

Iată, cum se înşală omul ! Să luăm aminte, să nu ni se pară lucru de glumă, că vai de sufletul acela pe care-l va apuca moartea nepregătit!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Aprilie 2013 în MOARTE, SPOVEDANIE

 

Vulpea si gradina

O vulpe văzu odată o grădină încărcată de toate bunătăţile. Dar grădina era apărată cu ziduri înalte, pe care vulpea nu le putea sări. „Ce aş putea face să pătrund în grădină?” se întreba vulpea. Umblând împrejurul zidului, dădu peste o gaură în zid, dar gaura era prea îngustă să se poată strecura prin ea. Tot gândindu-se ce-i de făcut, vulpea îşi zise: „Ştiu ce voi face! Voi răbda foame câteva zile, voi slăbi şi voi încăpea prin gaură.” Zis şi făcut. După trei zile de foame, vulpea se strecură prin gaură şi ajungând la poame, se ospătă din belşug. Dar după câteva zile, îşi aduse aminte că trebuie să iasă iar de aici, mai ales că sosise vremea culesului. Însă aici, un alt necaz: se îngrăşase de-a binelea şi nu mai încăpea pe gaură. Ce-i de făcut? „Nu-i alt mod să scap de aici – îşi zise vulpea necăjită – decât să mă pun iarăşi pe foame şi răbdare, ca să slăbesc.” Răbdă iar trei zile şi slăbind, se strecură afară. Când se văzu scăpată, uitându-se spre grădina cu poame, zise: „Frumoasă mai eşti tu, grădină, şi dulci sunt poamele tale, dar ce folos am avut eu de ele? Cât am mâncat, atât am răbdat… Cum am intrat, aşa am ieşit…”

Ce istorioară plină de înţeles! Aşa e şi cu noi. Cum am intrat în lumea aceasta, aşa vom şi ieşi din ea. Nimic nu vom putea duce cu noi. Lume, lume, cât de dulci sunt poamele tale, dar ce folos ne rămâne nouă din ele?

 
Un comentariu

Scris de pe 24 Aprilie 2013 în CREŞTINUL

 

Daca mi se pare ca sunt bun …

Dacă mă văd drept, amiteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu.
Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior.
Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine.
Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt.
Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări.
Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău.
Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele.
Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat.
Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit.
Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână.
Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat.
Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat.
Dacă mi se pare că merit raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Aprilie 2013 în ELENA J.