Adevaratii prieteni

Există oameni pe care îi poţi numi cu adevărat prieteni.
Sunt acei oameni pe care te poţi baza cu adevărat.
Sunt acei oameni care au întotdeauna timp pentru tine, răbdare să te asculte, o vorbă bună, o încurajare, o mângâiere, o lacrimă. Sunt acei oameni care au puterea ca printr-o simplă îmbrăţişare să îţi ia jumătate din poverile sufletului şi să te facă să nu te mai simţi singur, nedorit, neiubit.
Sunt acei oameni care se bucură de fericirea ta şi care suferă alături de tine.
Sunt acei oameni care nu te resping şi care nu îşi schimă părerea despre tine atunci când greşeşti, când treci prin încercări şi decăderi.
Sunt acei oameni care nu îţi reproşează niciodată că te-au ajutat şi care nu îţi amintesc mereu greşelile.
Sunt acei oameni care te iartă înainte de a le cere tu iertare.
Sunt acei oameni care nu pretind să fii într-un fel anume, ci le este suficient să fii tu, acceptându-te atât cu calităţile tale cât şi cu defectele pe care le ai.
Sunt acei oameni cu care împarţi momente bune şi momente grele, lacrimi de dor şi lacrimi de bucurie.
Sunt acei oameni care atunci când tu eşti la pământ, se pun pe locul doi, dăruindu-ţi toată energia lor spre a te ajuta.
Sunt acei oameni pe care nu îi poţi păcăli cu un zâmbet fericit.
Sunt acei oameni pe care nu îi deranjezi niciodată. Acei oameni cărora ştii că le poţi spune orice, fără teamă că te vor trăda, sau că te vor judeca. Sunt acei oameni care îţi înţeleg raţiunile inimii şi care îţi respectă alegerile.
Sunt acei oameni care nu îţi spun ceea ce îţi place să auzi, care nu te lasă să persişti în greşeli şi care luptă pentru binele tău.
Sunt acei oameni care nu îşi compară lucrurile şi realizările cu ale tale şi care nu te invidiază dacă ai mai mult decât ei.
Sunt acei oameni pe care ştii că îi vei găsi mereu acolo şi că niciodată nu îţi vor întoarce spatele.
Pe aceştia preţuieşte-i, respectă-i şi iubeşte-i cu toată forţa sufletului tău.

Irina B.

 

Valoarea Sf. Liturghii

În ceasul morţii, Sf. Liturghii ascultate cu atenţie şi evlavie vor fi un izvor de mare mângâiere.

Fiecare Sf. Liturghie mijloceşte iertarea păcatelor tale la Dreptatea lui Dumnezeu.

Orice Sf. Liturghie ascultată cu fervoare îţi poate uşura pedepsele vremelnice datorate păcatelor.

La Sf. Liturghie ţi se iartă păcatele lesne iertătoare pe care nu le-ai spovedit şi de care te căieşti.

Prin Sf. Liturghie ascultată cu evlavie este micşorată dominaţia diavolului asupra ta.

Liturghiile ascultate de tine în viaţă, valorează mai mult decât cele oferite de alţii pentru tine după moartea ta.

Prin ascultarea Sf. Liturghii eşti ferit de multe primejdii şi nenorociri neaşteptate.

Cu fiecare Liturghie bine ascultată îţi vei uşura şi scurta suferinţele vremelnice de după moarte.

Sf. Liturghie este Jertfa cea mai puternică, cea mai folositoare, care întrece toate rugăciunile, toate faptele bune, precum şi toate faptele de căinţă şi negreşit îşi face efectul pentru toate sufletele prin puterea sa proprie şi imediată.

Orice Sf. Liturghie ascultată cu evlavie, îţi dobândeşte o mai mare slavă în Cer.

Şi fii atent: prin Sf. Liturghie ascultată cu evlavie îţi vor fi binecuvântate toate afacerile şi interesele chiar pământeşti.

Dacă am cunoaşte valoarea divină a Jertfei Sf. Liturghii, cât zel, câtă râvnă am folosi pentru a o asculta cu cea mai mare evlavie, credinţă şi atenţie.

Sf. Liturghie este fapta cea mai sfântă a credinţei creştine, nu ai putea să faci nimic spre marea slavă a lui Dumnezeu şi ceva mai de folos pentru sufletul tău, decât ascultarea cu credinţă şi evlavie cât mai des a Sf. Liturghii.

Se dobândesc mai multe merite ascultând cu evlavie o singură Sf. Liturghie, decât a împărţi la săraci toată averea proprie sau a merge în pelerinaj în toate locurile de pe faţa pământului.

O Sf. Liturghie aduce mai mare cinste lui Dumnezeu decât toate virtuţile celor drepţi de pe pământ şi mai mult decât atât, decât toate laudele date de sfinţii şi îngerii din Ceruri.

Prin Sf. Liturghie, Domnul ne dă tot ceea ce cerem, chiar şi binele pe care nu ne-am gândit vreodată să-l cerem.

Cine ascultă cu evlavie Sf. Liturghie, Dumnezeu îi va trimite în ultimele clipe ale vieţii sale atâţia din sfinţi pentru a-l mângâia şi ocroti, câte Sf. Liturghii a ascultat cu evlavie în viaţa lui pământească.

Sf. Liturghie fiind o Jertfă dumnezeiască, valorează cât Însuşi Dumnezeu !

Ieromonah Galaction Zelig

 

De cine se teme diavolul ?

Odată Hagi-Gheorghe Athonitul, un mare ascet al veacului trecut, spunea că un eremit oarecare l-a întrebat pe un diavol:

– Care sunt lucrurile cele mai înfricoşătoare din viaţa voastră necurată şi întunecoasă ? Iar diavolul i-a răspuns:

– Întâi de toate Botezul prin care pierdem cu desăvârşire stăpânirea şi dreptul asupra voastră. Apoi acel lemn cu semnul lui (se înţelege Sfânta Cruce şi semnul Sfintei Cruci) care ne chinuieşte, ne alungă şi ne distruge. Şi cel mai înfricoşător este Împărtăşania, mai cumplit decât gheena focului, decât iadul în care trăim. De cel care este curat şi se împărtăşeşte cu vrednicie, nu numai că nu putem să ne apropiem, dar ne temem şi să-l întâlnim. Şi imediat a adăugat: chiar dacă pentru noi acestea sunt moarte şi cutremur, suntem recunoscători oamenilor, în special creştinilor dezinteresaţi care prin patimile lor, prin voinţă proprie, îndepărtează de la ei lucrarea şi harul dumnezeiesc al Tainelor. Astfel, creştinii înşişi ne dau dreptul să stăpânim peste inimile lor, atunci când nu fac niciodată pocăinţă.

fragment din Explicarea Dumnezeieştii Liturghii – Stefanos Anagnostopoulos

 

Sf. Liturghie umple Raiul si goleste iadul

Odată un pastor protestant s-a întâlnit cu un preot ortodox rus, credincios şi evlavios şi i-a zis:
– Noi facem fapte filantropice, aziluri, cămine, săli, spitale, organizăm spectacole cu muzică pop şi rock şi stadioanele sunt pline de tineri. Facem drumeţii, alpinism, turism, ne implicăm chiar în viaţa politică a locului şi a naţiunilor noastre, suntem plini de viaţă şi activitate! Voi ce faceţi?
Preotul ortodox ar fi putut să-i răspundă că şi Biserica are activităţi filantropice şi sociale, începând cu Vasiliada până la înfăptuirile fiecărei mitropolii în parte, dar n-a făcut-o ci i-a răspuns aşa:
– Ce facem noi? Noi săvârşim Sfânta Liturghie cu Sfânta Jertfă care umple Raiul şi goleşte iadul.

fragment din Explicarea Dumnezeieştii Liturghii – Stefanos Anagnostopoulos

 

Moartea vine pe nepregatite

În vara anului 1970 a venit o femeie plângând la mânăstire. Era de prin părţile Botoşanilor. Bătea la uşa fiecărui duhovnic şi cerea sfat pentru sufletul fiicei sale. Cu lacrimi în ochi spunea că fata ei a murit nespovedită din pricina ei.

– „Eu, părinte,” spunea ea, „am avut o fată nemăritată, cam de 25 de ani. Ea trăia cu mine în casă, era fată bună, harnică dar îi plăcea viaţa. În vara asta, nu-i nici o lună de atunci, fata mea s-a îmbolnăvit rău, zăcând la pat, slăbind mult.”

– „Mamă, eu mă simt tare bolnavă, ar trebui să chemi preotul să mă spovedească, că am nişte păcate mari, am greşit cu cineva şi am trei avorturi.” a zis fata.

– „Lasă, fata mea, că am să mă duc să-l chem, să termin mai întâi treburile.” Dar n-am dat importanţă cuvintelor ei, nu credeam că va muri aşa repede! A doua zi m-a întrebat fata:

– „Mamă, vine preotul?”

– „Iată, acum mă duc la părintele.”

Fata a tăcut câteva minute, dar când am ajuns la poartă, gata să ies în drum, numai ce aud fata zicând:

– „Părintele, să vină părintele, să vină repede…” Şi, în clipa aceea, şi-a dat sufletul. De atunci nu mai am linişte în sufletul meu. De aceea, am venit la mânăstire, părinte, ca să dau slujbe şi să mă sfătuiţi ce să fac ca să mă ierte Dumnezeu şi pe mine şi pe fată.

Iată, cum se înşală omul ! Să luăm aminte, să nu ni se pară lucru de glumă, că vai de sufletul acela pe care-l va apuca moartea nepregătit!

 

Vulpea si gradina

O vulpe văzu odată o grădină încărcată de toate bunătăţile. Dar grădina era apărată cu ziduri înalte, pe care vulpea nu le putea sări. „Ce aş putea face să pătrund în grădină?” se întreba vulpea. Umblând împrejurul zidului, dădu peste o gaură în zid, dar gaura era prea îngustă să se poată strecura prin ea. Tot gândindu-se ce-i de făcut, vulpea îşi zise: „Ştiu ce voi face! Voi răbda foame câteva zile, voi slăbi şi voi încăpea prin gaură.” Zis şi făcut. După trei zile de foame, vulpea se strecură prin gaură şi ajungând la poame, se ospătă din belşug. Dar după câteva zile, îşi aduse aminte că trebuie să iasă iar de aici, mai ales că sosise vremea culesului. Însă aici, un alt necaz: se îngrăşase de-a binelea şi nu mai încăpea pe gaură. Ce-i de făcut? „Nu-i alt mod să scap de aici – îşi zise vulpea necăjită – decât să mă pun iarăşi pe foame şi răbdare, ca să slăbesc.” Răbdă iar trei zile şi slăbind, se strecură afară. Când se văzu scăpată, uitându-se spre grădina cu poame, zise: „Frumoasă mai eşti tu, grădină, şi dulci sunt poamele tale, dar ce folos am avut eu de ele? Cât am mâncat, atât am răbdat… Cum am intrat, aşa am ieşit…”

Ce istorioară plină de înţeles! Aşa e şi cu noi. Cum am intrat în lumea aceasta, aşa vom şi ieşi din ea. Nimic nu vom putea duce cu noi. Lume, lume, cât de dulci sunt poamele tale, dar ce folos ne rămâne nouă din ele?

 

Daca mi se pare ca sunt bun …

Dacă mă văd drept, amiteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu.
Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior.
Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine.
Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt.
Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări.
Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău.
Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele.
Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat.
Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit.
Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână.
Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat.
Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat.
Dacă mi se pare că merit raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine.

Elena J.

 

Numai preotii ORTODOCSI au puterea sa scoata demonii din oameni !!!

O femeie de religie musulmană din Congo, şi-a dus copiii bolnavi la vraciul satului ca să-i vindece. În urma descântecelor făcute de acesta, copiii nu doar că nu s-au vindecat, dar au ajuns şi demonizaţi. Îndurerată, femeia a plecat apoi la ajutorul hogii (preot la mahomedani). Acela a încercat şi el să alunge demonii cu ritualurile lor specifice, dar n-a reuşit nimic, ba parcă era şi mai rău. Atunci, disperată, mama a alergat la biserica cea mare catolică din centrul oraşului. I-a găsit pe preoţi şi i-a rugat să citească din rugăciunile lor pentru salvarea copiilor ei. Preoţii catolici i-au spus următoarele:

– Noi nu putem să scoatem demonii din oameni. Biserica noastră nu are această putere. Trebuie să mergeţi la ortodocşi. Doar Biserica lor alungă demonii şi vindecă acest fel de boli.

– Şi unde se află Biserica lor ?

– Vei lua trenul şi vei merge în nordul statului Congo, în Kolwezi. Acolo este centrul lor.

Şi într-adevăr, după multe osteneli, această mamă a ajuns acolo. Părinţii misiunii luând binecuvântare de la arhimandritul lor, şi-au început lucrarea duhovnicească. Au citit cu credinţă rugăciunile de exorcizare alcătuite de Sfinţii Părinţi Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, au postit şi au săvârşit şi Sfântul Maslu. După mai multe slujbe, copiii s-au vindecat şi au scăpat de furia şi chinurile demonilor.

Mărturisire din cartea Minunile –

Despre adevărul Ortodoxiei şi rătăcirile papismului. Pr. Damaschin Grigoriatul.

 

Crestinul ortodox si inselaciunea „New Age” (1)

Curentele de tip New Age care se lansează în ultima vreme puternic pe „piaţa” românească, ne propun modele de gîndire novatoare, ce combină concepţii psihologice cu aspecte ale spiritualităţii orientale, toate adunate într-un creuzet din care ni se promit soluţii concrete de îmbunătăţire a vieţii, a relaţiilor cu ceilalti şi a întregii noastre existenţe fizice şi spirituale.

Auzim denumiri ca „scientologie”, „sinergie”, „holism”, „ecumenism”, „sincretism”, „monism”, „tantra”, „mantra”, „relaxare”, „hipnoză”, „bioenergie”, „gîndire pozitivă”, „tarot”, horoscop”, „programare neurolingvistică”, „acupunctură”, „homeopatie”, „ecologie”, „paranormal”, „feng-shui”, „planning familial”, „reiki” ş.a.m.d. Se poate observa ca toate aceste curente au un lucru în comun: dorinţa de a face bine omului. Niciunul dintre ele nu pare să promoveze răul sau traumatizarea fiinţei umane.

Promotorii lor, harnici şi zîmbitori, spun că se află în posesia cheii fericirii noastre. Şi s-ar părea că nu se înşală, căci prin metodele lor, reuşesc îmbunătăţirea coordonatelor fizice şi spirituale ale omului contemporan, NEW AGE prezentîndu-se astfel ca o mişcare complexă, necesară în contextul problemelor din ce în ce mai complicate cu care se confruntă fiinţa umană.

Şi totuşi, de ce se opune Biserica acestui curent tot mai prezent în porii fiinţei noastre, unde a pătruns prin toate mediile cu care intrăm în contact? Se opune Biserica bunăstării fiinţei umane, adică Dumnezeu vrea nefericirea creaţiei Sale, sau o fi poate vreun alt motiv?

De asemenea, mai apare o întrebare: De ce anume Biserica n-a oferit pînă acum soluţii similare cu cele propuse de mişcarea New Age? Omenirea se schimbă, evoluează, deci avem nevoie de modele noi de optimizare, de dobîndire a fericirii. Şi totuşi Biserica tace.

De fapt, Biserica nu tace, ci propune aceleaşi metode pe care le-a propus dintotdeauna. Nimic nu s-a schimbat în modalitatea de mîntuire. Cînd anume va lua Biserica hotărîrea de a schimba ceva? Raspunsul este: NICIODATĂ, pentru ca omul de-a lungul timpului nu s-a schimbat, aşa cum se pretinde, ci a rămas acelaşi. Singura deosebire dintre omul contemporan şi cel de altădată este gravitatea bolilor sufleteşti, care acum este incomparabil mai mare.

Mişcarea New Age explică starea în care se află omul la ora actuală, între altele, prin faptul că evoluţia (darwinistă) nu este încă împlinită, deci pentru ca omul să devină o fiinţă superioară, este nevoie de alte milioane de ani de evoluţie a structurii biologice şi implicit mentale a fiinţei umane. Soluţia oferită: grăbirea evoluţiei biologice prin meditaţie, gîndire pozitivă, inginerie genetică ş.a.

O altă explicaţie dată de ei stării precare a omului contemporan este legată de restricţiile sociale la care a fost supus acesta şi care au determinat îngrădiri în libertatea sa de manifestare. Soluţia oferită: Omul trebuie să fie ajutat să se elibereze de încorsetările de orice tip, să-şi descopere potenţialele şi energiile latente, să spargă barierele sociale, religioase şi de orice altă natură.

Desigur că, potrivit lor, există şi alte explicaţii, respectiv soluţii, în functie de curentul de gîndire care îşi aduce contribuţia la acest sistem sincretist, în care toţi sînt primiţi cu bucurie, chiar dacă ideile lor se bat cap în cap, toţi cu excepţia Cenuşăresei, şi anume a Bisericii Creştine.

În timp ce toate curentele New Age îl scot pe om basma curată, absolvindu-l de orice responsabilitate în privinţa degradării în care se află, cauzele acestei stări fiind explicate în fel şi chip, Biserica spune un NU hotărît tuturor acestora. Cu toate că orice există în univers are o cauzalitate circumstanţială, adică totul este explicabil prin fenomenele imediate care le generează (de exemplu apa este explicabilă prin unirea a doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen, agresiunea adultului poate fi explicată prin agresiunea primită de acesta în copilarie etc.), totul, dar absolut totul are de fapt la origine două mari cauze:

1. Dumnezeu, Care a creat tot ce există, material sau spiritual;

2. Păcatul omului, care a degradat progresiv tot ce a creat Dumnezeu în lume.

Medicul care cunoaşte rădăcina răului poate oferi diagnosticul exact. Cel care recunoaşte ca problemă doar inflamaţia din jurul rănii (mişcările de tip NEW AGE), o tratează numai pe aceasta, lăsînd răul în continuare în organism. Primul poate oferi soluţia totală, cel de-al doilea oferă paleative, care vindecă local, sedează şi eventual amputează o parte a răului, aceea care se vede.

Răul fundamental de care suferă omul, pe care doar Biserica îl cunoaşte şi îl recunoaşte, se numeşte degradarea sufletului şi a trupului prin păcat. Degradarea nu este una circumstanţială, ci este de substanţă, ontologică. De aceea, medicamentul este pe măsură: TRUPUL ŞI SÎNGELE LUI HRISTOS, jertfa cea mai puternică, medicamentul cel mai vindecător care a existat vreodată, a cărui administrare este precedată de pregătirea necesară prin pocăinţă şi Spovedanie.

Această metodă oferă soluţie la cele trei mari probleme cu care se confruntă fiinţa umană: spirituală, psihologică şi materială !!!

Prea slabi pentru un medicament atît de tare, deşi Ortodoxia oferă fiecăruia perioada de pregătire de care are nevoie, diverşi oameni se reped la soluţiile paleative şi la sedativele staniolate oferite aiurea.

Psihologia este o decădere din modalitatea de vindecare a omului prin Spovedanie şi Împărtăşanie, iar curentele New Age sînt o decădere din ceea ce reprezintă metodele de vindecare specifice psihologiei.

Filosofia New Age se prezintă ca un curent holistic, pretinzînd aşadar că abordează fiinţa umană în ansamblu ei, cu toate problemele sale. Cu toate acestea, vedem că singura care ajunge la holism este de fapt Ortodoxia, deoarece numai ea se ocupă de om în întregul său: suflet şi trup, pe cînd New Age ia toate abordările posibile, în conceptia lor, referitoare la fiinţa umană şi le pune laolaltă, spunînd că din acest ansamblu rezultă un întreg. Este ca şi cum ai lua diferite părţi ale unui trup omenesc, inclusiv sîngele, şi le-ai pune laolaltă, pretinzînd că din acest amalgam ar rezulta o fiinţă umană. Nu, nu rezultă o fiinţă umană, ci un cadavru ansamblat. Numai Dumnezeu poate face din acele bucăţi o fiinţă umană, dîndu-i suflare de viaţă.

Trecînd peste toate opiniile, analizele, protestele şi obiecţiile, tot mai mulţi oameni vor fi atraşi spre diferite curente ale mişcării New Age. Să fim obiectivi, există avantaje: o viaţă mai frumoasă, mai armonioasă şi mai luminoasă (brainwashing), scăparea de responsabilitate şi de vinovăţie faţă de propriile fapte, stilul trendy, forţa de atracţie a unor elemente adictive (omul are nevoie mai mult decît oricînd de a fi dependent de ceva aparent luminos, frumos şi bun, lucrul acesta oferindu-i securitate, chiar dacă astfel, renunţă la libertatea psihică iar uneori chiar şi la cea fizică). Mereu se vor găsi clienţi pentru aşa ceva.

Însă pentru cei care vor să-şi mîntuiască sufletele este vital să cunoască faptul că asemenea metode nu pot fi combinate cu trăirea de tip ortodox, cu toate că de multe ori, sincretismul New Age include în mod generos şi elementul crestin. Cine rătăceşte prin grădina lui Sătănel nu mai poate fi primit înapoi decît prin pocăinţă. Restul nu este decît înşelare. Foarte multă înşelare !!!

Dumnezeu nu a acceptat niciodată să colaboreze cu diavolul în lucrarea de vindecare a omului. Nu a avut nevoie de ajutorul lui. Pe de altă parte, se ştie că diavolul oferă generos cu o mînă, ba chiar cu ambele mîini, dar lucrarea sa ascunsă este lipsirea omului de mîntuire. New Age, prin învăţătura şi prin practicile promovate, Il exclude pe Dumnezeu din creaţie şi pentru prima oară, îi dă omului soarta pe deplin în propriile mîini, ridicindu-l astfel la rangul de dumnezeu. Acelaşi lucru l-a facut Satan şi în Rai, cînd le-a oferit oamenilor fructul oprit. Numai că atunci nu i-a despărţit cu totul de Creator. Acum, însă, se străduieşte cu toate forţele să o facă, pentru că se apropie vremea lui Antihrist. De aceea, este nevoie de cît mai mulţi adepţi. Iar cei mai mulţi nu vor şti că slujesc întunericului, tocmai pentru că una din caracteristicile principale ale oamenilor lui Satan este faptul ca sînt înşelaţi.

Aceia dintre noi care dorim mîntuirea să spunem NU acestor curente şi să încercăm să ne depurăm de influenţa lor cît mai e timp. Vremea alegerii grîului de neghină a început în sfîrşit! Depinde de noi dacă vom fi urîciune pămîntului sau pîine bună la masa Mîntuitorului atunci cînd va veni.

„Şi cel ce aude să zică: vino!” (Apoc. 22, 17).

„Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc. 22, 20).

Daniela Filioreanu

 

N. D. Walsch – un ratacit !!!

Neale D. Walsch este un guru american, un maestru spiritual care pretinde ca are anumite revelatii din partea unui dumnezeu ce se dovedeste de fapt a fi diavolul. Este vorba despre cartea lui: „Conversatii cu Dumnezeu”. In carte sunt multe sofisme si minciuni, el neaga dumnezeirea lui Iisus zicand ca ar fi un om care a auzit mai multe mesaje de la Dumnezeu (pg.17), il numeste maestru spiritual alaturi de Budha si Krishna. Deci zice el ca Hristos nu ar fi Dumnezeu ci un om, si ca el esti tu. El invata cititorii sa nu se teama de Dumnezeu, ca El nu va judeca lumea si nu are niciun motiv sa pedepseasca pe om (pg.25)

El mai sustine cum ca diavolul nu exista: „Ati creat in mitologia voastra o fiinta numita diavol” (pg.23). Sf. Serghie Meciov ne invata ca frica de Dumnezeu este conducatorul nostru catre mantuire: „Daca vrei sa ajungi la limanul dragostei, ia-ti drept carmaci frica de Dumnezeu.” Iar Psalmistul David spune: „Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii.” Insa Neale D. Walsch ne cere in primul rand sa ne eliberam de frica de Dumnezeu si sa punem inceput bun nebuniei. Sf. Ap. Pavel ne avertizeaza: „Va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invataturi dupa poftele lor, isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.” (II Timotei 4, 3-4).

N. D. Walsch mai indeamna asa in cartea sa: alege dragostea, fa ce vrei, nu exista morala, nu exista porunci, ci numai experienta proprie, placere (Jucati-va cu sexul! Jucati-va cu el! pg.182). Crede in reincarnare, il pune pe om in locul lui Dumnezeu (Spuneti: „Eu sunt Calea si Viata, urmati-Ma!” pg.87) Promoveaza egoismul si mandria (Cea mai iubitoare persoana este cea care se centreaza in jurul propriului Sine – pg.113). Nu exista familiue ci doar relatie, cat mai multe si diverse relatii (Nu ai nicio obligatie nici in cadrul relatiei, nici in intreaga ta viata – pg.125). La pg. 175 graieste asa satana prin gura lui N. D. Walsch: „Voi sunteti trupul meu. Tot ceea ce eu traiesc ca experienta, traiesc prin voi.” Vai, sa nu fie ! Si in celelalte carti ale lui, acelasi subiect trateaza: cum ca omul este Dumnezeu si ca nu trebuie sa se supuna nimanui.

Ce inselaciune se ascunde in spatele acestei „noi spiritualitati” !!! Pentru un crestin ortodox, aceste gandiri dracesti sunt evidente, sunt ratacirile de pe urma. Sub un ambalaj placut, reconfortant, se ascunde otrava cea mai ucigatoare.

 Revista „Credinta Ortodoxa”