RSS

Arhive pe categorii: FEMEIA

“Cand rusinea femeilor va disparea, atunci ziua Judecatii este aproape”

gefize2.jpg

Fericitul Filothei Zervakos, sfantul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina vorbeste despre unul din semnele apropierii sfarsitului despre care…. se vorbeste mai putin, despre o anormalitate intrata, din pacate, in obisnuit, in firesc.

Si in alta parte Fericitul a descoperit ce a primit de la Dumnezeu ca viziune, ca una din cele doua mari rele pentru care Dumnezeu bate lumea astazi este, pe langa avort, si “goliciunea femeilor”, fenomen de proportii fara precedent in istorie:
“Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”.
Prilej de a ne aminti ca marturisirea lui Hristos sau a inchinarii la idolul trup se face si prin cele “exterioare” – dar reprezentative – ale noastre si pentru a constientiza ca desfranarea sau curatia sunt cel mai lesne “propovaduite” nu prin cuvinte, ci prin exemplul nostru:

Îmbrăcămintea necuviincioasă a femeilor

“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă!

Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii.

Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.
Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!

Când ruşinea femeilor va dispărea

Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“.

Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“. Aceste profeţii ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale altor prooroci, apostoli, Sfinţi Părinţi, despre care am vorbit mai devreme, se împlinesc astăzi cu precizie.

De aici încolo încetează să te mai vopseşti

Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei. Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, Îl huleşti pe Dumnezeu.

E ca şi cum ai spune: “Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sunt „modernă, nu înapoiată“. Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînţelepţi, bărbaţi şi femei.
Aşadar, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ţi-e frică de Dânsul, dacă mă respecţi şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, din clipa aceasta în care primeşti scrisoarea mea, să încetezi a te mai vopsi.

Şi să-ţi împodobeşti de aici încolo sufletul cu smerenie, cuvioşenie şi virtuţi. Atunci se va bucura şi Dumnezeu, şi îngerii, şi Maica Domnului, şi sfinţii, şi te vor ocroti şi învrednici să intri în Împărăţia Cerurilor.
Însă dacă vei urma moda şi te vei lua după femeile moderne, ca acuma, când le imiţi vopsindu-te, le vei imita şi la fumat, şi la jucat cărţi şi la altele, care sunt scârboase chiar şi când le aminteşte cineva”.

Părintele Filothei Zervakos

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 iunie 2019 în DESFRÂNARE, FEMEIA

 

Foarte multe relatii au la baza lipsa

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Foarte multe relații au la bază lipsa. Foarte multe relații se bazează, de fapt, pe goluri ce trebuie să fie umplute de cineva. Nici vorbă de iubire. Iubirea nu funcționează pe lipsă!

Ea înseamnă plus, mai țineți minte? Lipsa înseamnă minus! Minus până la hău emoțional, până la suflet la terapie intensivă, până la faliment sentimental. Cei mai mulți oameni doar au senzația că iubesc. În realitate, ei sunt ca niște naufragiați care caută orice obiect care să-i țină la suprafață, fiind sleiți de puteri. Ce face naufragiatul atunci când găsește un colac de salvare sau o bucată de lemn? Se agață de obiectul cu pricina și se odihnește puțin. Este salvat! Ce urmează? Dorința de a găsi țărmul.

Asta se întâmplă și în relații. Oamenii setați pe lipsă caută acele obiecte care să îi țină la suprafață. Este momentul în care apare mama răniților. Și, ce fac ei? Se agață de ea și se odihnesc puțin. Cum se traduce asta? Printr-o ușoară ridicare a stimei de sine. Se simt din nou vii. Se simt salvați. Însă nu prețuiesc prea mult obiectul care i-a salvat de la înec.

După ceva timp, după ce vor găsi țărmul și își vor reface puterile, vor spune: „Am avut noroc că s-a întâmplat să fie pe apă un lemn sau un colac. Altfel muream!“

Știți ce face omul care a pornit pe drumul „iubirii“ cu lipsă? Când va simți că cineva umple acel gol, îl va seca de resurse. Știți de ce? Pentru că oamenii ăștia care funcționează pe lipsă sunt, de fapt, saci fără fund. Golul lor nu se umple niciodată.

Nu mai spun că atunci când au întâlnit țărmul și au simțit din nou pământul sub picioare, renunță cu ușurință la obiectul care i-a salvat sau, în cel mai bun caz, îl bagă într-o cămară sau îl agăță pe perete. Cei care au jucat rolul de mamă a răniților mi-au confirmat asta.

În momentul în care stima de sine a naufragiatului s-a ridicat suficient, ei nu au mai fost buni. Ceva de genul: „Acum, că m-am refăcut suficient, cred că e momentul să-mi caut și eu pe cineva.”

Vulpescu.eu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 martie 2019 în CASATORIE, FEMEIA

 

Prezentatoarea Magda Vasiliu crede ca asa-zisa emancipare a femeii a distrus femeia: „Stiu ca voi fi mancata de vie de feministe, dar nu ma pot abtine.”

646x404.jpg

Ziua Internaţională a Femeii, celebrată pe 8 martie, a prilejuit şi diferite proteste feministe. În acest context, Magda Vasiliu şi-a exprimat punctul de vedere pe Facebook, cu riscul, spune ea, de a fi criticată având în vedere că nu este de acord cu modul în care unele persoane au înţeles conceptul de „emancipare a femeii“.

„Ştiu că voi fi mâncată de vie de feministe, dar nu mă pot abţine. 8 martie a fost prilejul perfect pentru tot felul de proteste. Femeile se plâng că sunt mai prost plătite decât bărbaţii, că nu au acces la aceleaşi joburi, că sunt, pe scurt, discriminate. Tot de 8 martie, zeci de persoane evocau cu nostalgie şi regret scene din copilărie în care mama părea sau poate chiar era centrul universului. Aşa zisa emancipare a femeii a distrus practic femeia“, şi-a început Magda Vasiliu textul.

În continuare, prezentatoarea a enumerat diferenţele dintre generaţiile trecute de femei şi cele actuale, subliniind clar că femeile emancipate au scăpat din vedere unele aspecte.   „Bunicile, străbunicile noastre trăiau până la 80-90 de ani, erau casnice, creşteau copii, schimbau reţete, mergeau la teatru, la operă, pictau, găteau pentru mese memorabile cu prietenii, planificau vacanţe, se coafau constant, purtau ciorapi de mătase cu dungă, port-jartier şi pantofi cu toc. Aveau timp să culeagă levănţică şi să o pună în şifonier printre rufe, la fel cum aveau timp să întindă la uscat flori de tei. Citeau, scriau, nu erau aşa «emancipate» ca noi, care nu mai ieşim din blugi, nu mai purtăm tocuri, facem un duş în grabă, mâncăm de la fast food, ne întindem părul cu placa (altceva oricum n-am şti să facem), cu prietenii ne vedem rar şi atunci când ne vedem comandăm mâncare. Suntem veşnic alergate, obosite, sătule de tot şi de toate. Şi asta pentru că am fost proaste. Când am vrut cariere, joburi, etc, trebuia să ne asigurăm că bărbaţii pot şi vor să gătească, să spele, să calce, etc. Nu ne-am asigurat şi ne-am trezit cu toate pe cap. Dacă pe noi ne învăţau bunicile/mamele să gătim, pe copiii de azi părinţii îi duc la cursuri de gătit. Cine oare mai are timp să-i înveţe? Străbunicile şi bunicile noastre aveau tihnă, liniştea mentală de a crea oameni, caractere. Noi, în grabă, mereu pe fugă, mereu în contratimp de vreo 30 de ani încoace, creăm doar indivizi. Aşa că nu ştiu cum o fi mai bine“, a concluzionat Magda Vasiliu.

Magda Vasiliu

 
8 comentarii

Scris de pe 3 martie 2019 în FEMEIA

 

Sarbatoresc femeia in fiecare zi

Untitled.jpg

Sărbătoresc femeia în fiecare zi. Cinstind chipul luminos al bunicii, viu în amintire ca şi cum aş vedea-o chiar acum îngenunchiată în faţa icoanei, în camaşa ei albă, despletită, cu ochii închişi şi buze murmurându-şi mulţumirea pentru ziua ce a trecut şi ruga ei fierbinte pentru cine ştie ce. Mereu pentru alţii.

Sărbatoresc femeia în fiecare zi, ţinând în inima viu şi prezent mirosul din încăperile ei pline de icoane, cu candela mereu arzând, ţinand aprinse-n suflet luminile din ochii ei albaştri, plini de bucuria pe care numai Domnul ţi-o poate da, mai ales după ce viaţa ţi-a luat peste noapte tot, asa cum i-a luat ei… mai ales după ce ai trecut prin câte a trecut ea.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, închizând ochii şi văzând-o cum se repezea spre poartă când o striga câte un cârd de ţigănuşi – şi-n fiecare zi avea astfel de vizitatori- neştiind cu ce să-l mai miluiască, întorcându-se apoi cu zâmbet mulţumit, ca de om care a primit, nu a dăruit. Căci ea ştia prea bine că cel ce daruieste, lui îşi dăruieşte.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, când mă surprind repetând gesturile ei mărunte, când zâmbesc amintindu-mi cum nu ne lăsa să plecăm la drum până nu ne stropea maşina cu aghiasmă, închinându-se apoi cu lacrimi în ochii închişi şi cu mâinile strânse într-o rugă fierbinte prin care ne lăsa în grija Maicii Domnului. O sărbătoresc neuitând crucea mare pe care şi-o făcea cu hotărâre când ne luam rămas bun. Şi o sărbătoresc făcând-o şi eu, la rându-mi, cu aceeaşi hotărâre.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, purtând în inima o candelă mereu aprinsă chipului bunicii. Şi o floare nevestejită în faţa icoanei sale, săpată adânc în inima mea.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, cinstind gestul care-mi defineşte mama- acela de a alege mereu bucata cea mai mică de la masă, lăsându-ni-le nouă pe cele mai bune. O sărbătoresc cinstind mereu micile şi marile ei jertfe, toate nopţile ei nedormite, toate drumurile lungi pe care le-a bătut, ziua şi noaptea, pe ploaie, pe ger, pe zăpezi cât casa, ca să am eu tot ce îmi trebuie…O sărbătoresc cinstindu-i toate renunţările, atâtea renunţări- unele pe care le ştiu, dar atât de multe pe care nici măcar nu le bănuiesc şi nici nu i le ştiu citi în ochii uneori atât de trişti. O sărbătoresc cinstind toate visele ei neîntâmplate, toate nădejdile pe care şi le-a aşezat cuminte în ghiozdanul meu, sperând să am eu tot ce n-a avut ea… Cinstind toate amintirile ei urâte pe care atâta s-a luptat să nu le am şi eu, cinstind tot ce n-a trăit ea ca sa pot trăi eu, tot ce nu şi-a oferit ei însăşi ca să pot avea eu mai mult, toate lacrimile, tot tremurul şi toate strângerile de inimă pe care le-a trăit din cauza mea, toate dezamăgirile pe care le-a încuiat cu un zâmbet, toate grijile pe care le-a îngropat cu încă un oftat, toate neîmplinirile pe care le-a mascat cu înca un fir alb, toate întrebările pe care le-a tăcut cu încă un rid, toate florile pe care nu le-a primit, toate darurile pe care am uitat să i le fac, toate rănile pe care n-am ştiut să i le mângâi, toate durerile pe care n-am ştiut nici măcar să i le văd, darămite să i le alin.

Sărbătoresc femeia, în fiecare zi, cinstind toate astea şi mult mai mult decât acestea, în fiecare zi, cu o lumânare ce stă aprinsă în inima mea, clipă de clipă, la icoana mamei.

Sărbătoresc femeia, în fiecare zi, cinstind chipul femeii dascăl ce mi-a purtat blând paşii pe calea spre lumină. Cinstind chipurile femeilor ce îmi luminează drumul de dincolo de timp, din istorie. Chipurile pline de un dor sfânt, de demnitate şi de lumină, ale tuturor celor care, desi ar fi putut avea orice şi ar fi putut fi oriunde, fiindu-le bine, au ales să lupte şi să jertfească, pentru binele altora.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi , cinstindu-le pe toate cele care au iubit, au luptat, şi-au şters lacrimile şi au mers zâmbind mai departe, pe toate cele care au clădit cu lacrimi şi sânge sau s-au lăsat zidite de vii în visele bărbaţilor pe care îi iubeau…

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, cinstindu-le pe toate cele care au ars de vii pe altarul neamului şi al credinţei, sau şi-au lăsat inima străpunsă de sabie văzându-şi soţi, fii, logodnici, taţi răstigniţi pe crucea învierii neamului, dar au plecat cu smerenie capul şi au mers mai departe cu iubire şi credinţă, lăsându-mi moştenire cuvântul viu care zideşte, „Fie mie după cuvântul Tau”.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi învăţând să fiu ca ele, ca toate cele care şi-au înţeles şi şi-au urmat menirea, deşi mărturisesc că-i uneori tare greu. Dar poate că cel mai frumos mod de a sărbători pe cineva în fiecare zi este să nu îl uiţi şi să încerci să fii ca el, în tot ce are bun.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, păstrând vii icoanele din inima mea şi străduindu-mă să le urmez paşii… Şi mărturisesc că uneori pare tare grea calea asta strâmtă pe care au păşit ele, atât de des pe cuie – dar tot ele mi-au arătat ce crini frumoşi răsar în urmă din lacrimile unei femei ce iubeşte uitând de ea. Aşa că încerc să le sărbătoresc în fiecare zi, aşa. Căci poate cel mai frumos mod de a sărbători pe cineva este să mergi cu el, pe aceeaşi cale. Dacă e lângă tine, să îl ţii cu blândeţe de mână, dacă e înainte să îl urmezi. Iar dacă vine în urmă-ţi, să îi luminezi cu inima ta calea şi să îţi aşterni sufletul în drumul lui, să îi mângâie tălpile, să-i facă drumul mai uşor.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi.

Nu am nevoie de o zi de 8 martie inventată de cei care le-au făcut atât de mult rău femeilor pe care le cinstesc.

Sărbatoresc femeia în fiecare zi, fără să fie nevoie de o zi specială, cu petreceri zgomotoase, cu showuri striptease, cu balonaşe, inimioare, cadouri… Şi nici măcar de camioane de flori. O floare de camp înflorind zi de zi în inimă, un gând bun plecat din suflet la ceas de seară, o tacere plină de iubire îmbrăţisând suflete vii in rugăciune în fiecare dimineaţă, o lumânare aprinsă cuminte, cu dor, un strop de ulei în candelă, un cuvant bun întru amintire, ca o mângâiere, câteva mere dăruite întru pomenire unui cârd de ţigănuşi sunt sărbătoarea mea de fiecare zi.

Sărbătoresc femeia în fiecare zi. Căci datorită femeilor minunate ce mi-au luminat viaţa şi inima, eu cred în femeia-icoană. Iar femeia icoană ridică mirată din umeri în ziua de 8 martie…Ea străluceşte şi dă lumină în fiecare zi.

Alexandra Svet

 
Un comentariu

Scris de pe 3 martie 2019 în FEMEIA, MAMA

 

Sa fii iubita!

femeie-crestina-750x335

Nu pentru ochii tăi. Pentru că într-o zi îţi vor fi poate trişti şi plânşi, încercănaţi, ridaţi, acoperiţi de ochelari…

Nu pentru frumuseţea trupului tău…pentru că în orice zi poate apărea o femeie mai frumoasă, iar tu vei fi aruncată la coşul cu obiecte uzate.

Nu pentru felul în care te îngrijeşti, te îmbraci şi ştii să te pui în valoare, pentru că într-o zi te poţi trezi pe un pat de spital, după o anestezie generală…şi nu va fi nimeni să te ţină de mână…

Nu pentru frumuseţea părului tău, pentru că într-o zi vei fi poate nevoită să faci chimioterapie…

Nu pentru mâinile tale care ştiu să mângâie, să aline, să cureţe, să dăruiască…căci poate că într-o zi nu vor mai putea…

Nu pentru statutul tău, nu pentru poziţia ta, pentru familia ta sau pentru câţi bani ai… Pentru că poţi pierde totul peste noapte. Pentru că într-o clipă, poţi să nu mai fii nimeni. Şi te vei trezi, dintr-o dată, a nimănui.

Şi nu, nici măcar pentru mintea ta…căci într-o zi vei suferi poate de Altzheimer.

O bătrână de 90 de ani, internată într-un spital de bolnavi de Altzheimer, era vizitată în fiecare zi de soţul său. Acesta venea în fiecare dimineaţă la ora 9,00 să ia micul dejun cu ea. Intrebat fiind:
-„De ce mai veniţi? Dacă oricum nu vă cunoaşte?”
– „Vin. Pentru că eu o mai cunosc pe ea…”

Ţi s-a spus că nu se poate. Că o astfel de iubire nu există. Aşa că alegi Acum-ul….Ba există. Dar dacă vrei să fii iubită aşa e posibil ca acum să te doară, să urli, să suferi, să mori de dor, să te chinui şi să plângi, să mai aştepţi, pentru că nu accepţi să fii iubită pentru nimic altceva decât pentru …Sufletul tău.

Căci doar el este nepreţuit, de neînlocuit, imposibil de imitat şi de „operat” estetic. Doar el este cu adevărat unic şi dă forma, viaţa şi farmecul de neînlocuit buzelor tale, ochilor tăi, fiinţei tale.

Cuvintelor, gesturilor, felului tău de a fi. Şi doar pentru el va veni să ia micul dejun cu tine şi la 90 de ani, când nu ţi-a mai rămas nimic din tot ce ai avut…

Vei fi laudată pentru felul în care arăţi, pentru felul în care te îmbraci, pentru frumuseţea buzelor tale, pentru scânteile din ochii tăi, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zâmbetul tau cald, pentru gropiţele din obraji şi pentru toate nimicurile. Bucură-te, dar lasă-le să treacă fără să îţi lipeşti inima de ele. Zâmbeşte cu tristeţea că toate trec şi ascultă-l cu adevărat doar pe cel care îţi va spune că s-a îndrăgostit de sufletul tău. Şi să iubesti şi tu, la rândul tău, doar ceea ce nu moare.
Căci în rest… Toate trec…

Alexandra Svet

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 decembrie 2018 în FEMEIA

 

Barbatii sunt puternic ispititi de femeile cu pantaloni mulati

femeie-in-pantaloni-pe-strada.jpg

Este un subiect pe care noi l-am mai discutat, dar e foarte important să insistăm pe el. De când a venit căldura am văzut pe stradă foarte multe fete îmbrăcate în pantoloni mulați. Nu blugi sau pantaloni din stofă, in sau mătase, ci egări, pantolani perfect mulați pe forma piciorului.

Din 10 femei până în 30 de ani, sigur văd cel puțin 1-2 îmbrăcate așa. Dacă scădem vârsta, din 10 fete până în 20 de ani, cred că mai mult de jumătate se îmbracă cu egări/colanți.

Până nu de mult femeile se îmbrăcau în rochii și fuste vaporoase, și pantalonul era purtat doar de băieți. Motivul este simplu: rochia sau fusta largă acoperă formele femeii și în felul acesta nu atrage atenția bărbaților, mai poftitori din fire, decât femeile. Femeile purtau părul prins și acoperit în biserică și în viața de zi cu zi, pentru că și părul despletit și așezat într-un anume fel poate ispiti mult gândurile bărbaților. Machiajul potențează anumite trăsături ale femeii, tot pentru a fi mai excitante. Parfumul este un mod de a stârni pofta în celălalt, fără a fi nevoie de atingeri, este o un mod de a gusta din celălalt de la distanță.

De câțiva zeci de ani femeia a început să poarte pantaloni și a ispitit mult bărbatul în felul acesta de a se afișa. Pantalonul îți poate arăta ceea ce fusta ascunde. Dar totuși, pornografia, în toate formele ei, prezentă constant în viețile noastre, a „rafinat” dorințele sexuale ale oamenilor. Se văd formele unei femei prin blugi, dar totuși blugii sunt groși și estompează contururile. Dorința cât mai avidă de sex, născută din vizionarea imaginilor cu caracter pornografic, ne-a dus situația în care oamenii vor să simtă plăcerea sexuală și în spațiile publice, unde până acum ceva ani acest lucru nu era posibil.

Pantalonul este o dezgolire. Pantalonii mulați, egării, sunt o altă treaptă a dezgolirii căci oferă forme intime și mai detaliate în spațiul public. O femeie îmbrăcată în egări/colanți este foarte aproape la nivel vizual de o femeie goală, sau aproape goală.

Prezentarea unei fete/femei în acest fel, în public, este o invitație sexuală către toți bărbații care o întâlnesc. De ce?

Pentru că la nivel vizual bărbatul este de așa natură creat încât se simte atras și excitat de formele rotunde. Așa este construcția lui, indiferent de cât de duhovnicesc sau neduhovnicesc este. De aceea noi ca bărbați suntem puternic, subliniez PUTERNIC ispitiți de femeile care se îmbracă cu pantaloni mulați. Așa de puternic încât eu resimt pofta în interiorul meu, aproape instantaneu, și abia pot raționa ceea ce mi se întâmplă. Partea creierului meu care simte plăcerea sexuală acționează mult mai rapid decât partea rațională. Până să conștientizez că nu e bine ceea ce văd și să-mi arunc ochii în altă parte, deja simt în mine o schimbare hormonală, adică mă simt ispitit, și se naște în mine o oarecare dorință sexuală.

Este același sentiment pe care-l are un om când privește primele 2-3 secunde dintr-un film pornografic. Se naște pofta așa de repede încât putem spune cu siguranță că este aproape incontrolabilă.

Fetelor, puteți să vă convingeți întrebând orice băiat sau bărbat din viața voastră despre ce simte cănd vede o femeie îmbrăcată în egări/colanți.

Am întâlnit un bărbat cu multă smerenie, cu suflet curat, un om al Biserici, un misionar, o persoană cum rar întâlnești în lume, care mi-a mărturisit că este ispitit chiar și de vocea unei femei, chiar dacă n-o vede față-n față (voce la telefon, voce la radio, voce într-o melodie, etc.). V-am spus acest lucru ca să înțelegeți că bărbatul e foarte ușor de ispitit trupește, inclusiv cei apropiați de Dumnezeu.

Ce vede un bărbat când vede o fată îmbracătă în colanți pe stradă? În niciun caz chipul cel frumos al femeii, ci o invitație la contemplare sexuală.

Fetelor dacă vă îmbrăcați ca să stârniți pofta sexuală în om, așa veți fi tratate: ca un obiect sexual, ca o bucată de carne bună de frământat și de pus pe grătarul încins al poftelor bărbătești.

Poate multe dintre fete se îmbrăcă astfel pentru că așa este la modă, pentru a atrage atenția spre persoana lor, dar vă spunem noi băieții, că în felul acesta atrageți atenția asupra trupului vostru nu asupra persoanei voastre, nu asupra sentimentelor și frumuseții sufletești.

Știți cum e percepută o astfel de fată / femeie printre bărbați? Nu vă voi spune. Avem noi o categorie aparte în care le încadrăm pe aceste fete.

Îmbrăcămintea indecentă a femeii deteriorează din start relația dintre ea și un bărbat! De ce? Pentru că de la început se întemeiază pe o temelie mișcătoare: pofta trupească. Relațile bazate pe poftă se aprind spectaculos, ca focul de paie… dar tot ca focul de paie se termină brusc, repede, pentru că nu au tărie. În acest fel, femeia indecentă atrage atenția doar temporal asupra ei iar bărbatul nu caută în femeie persoana, ci plăcerea lui egoistă, la care dealtfel a și fost invitat.

Un bărbat care vede pe stradă o astfel de femeie, cu forme intime puternic conturate, va acumula în el tensiune sexuală, pe care o va purta în el până când va refula, iar refularea poate avea de multe ori loc în forme ale păcatului: masturbare, relații sexuale înainte de căsătorie, adulter, perversiuni sexuale, etc. Tensiunea sexuală acumulată zilnic de bărbați îi face mai dornici față de plăcere și mai puțin grabnici față de jertfă.

Un bărbat doritor permanent de plăcere, este un bărbat egoist, care se va jerfi mai puțin pentru celălalt, deci la fel și pentru femeia care-i stârnește pofta. Căsătoria fiind prin sine jerfă pentru celălalt și pentru copii, vă imaginați ce relație va ieși între cei doi.

Paradoxal, deși femeile se îmbracă provocator pentru a fi mai atrăgătoare și pentru a lega mai ușor relații cu bărbații, defapt se întâmplă exact opusul: relațiile sunt mult mai slabe, durează mai puțin și sunt din ce în ce mai multe.

Prin urmare, sfatul lui Dumnezeu dat prin Biserică de a ne îmbrăca decent, vine în ajutor mai ales pentru protejarea noastră, și nicidecum ca un impediment spre fericire. Îmbrăcăminea decentă este unul din aspectele care protejează familia și membrii ei.

Fetelor nu vă înșelați crezând că vă vom iubi mai mult dacă ne ispitiți mai puternic prin trupul vostru! Să nu credeți vă vom aprecia mai mult dacă vă îmbrăcați astfel.

Fiecare bărbat este atras de femeie, dar în momentul în care devine al lui, în momentul în care se căsătorește cu ea, niciunul nu-și mai dorește ca ea să-și expună public formele trupului.

Soțiilor, deși poate aparent acceptăm felul în care vă îmbăcați, ca să nu vă creem supărare, totuși să știți că resimțim aceasta ca pe o înșelare, ca pe un mod de a deveni atrăgătoare și pentru alți bărbați.

Concluzia mea este simplă: pornografia a fost inventată de bărbați iar femeile au căzut în această plasă a poftelor nebunești masculine. Femeile au fost dezgolite public în diferite feluri (fotografii, reclame video, filme, bannere, emisiuni TV, etc.) chiar de către bărbații doritori permanent de a gusta din plăcerea sexuală. Din acest motiv femeia a început să se prezinte așa cum îi place bărbatului: îmbrăcat cât mai provocator, adică cât mai aproape de goliciune.

Egării/colanții și îmbrăcămintea idecentă sunt o consecință a industriei pornografice, care a reeducat mințile tinerilor. Dar industria pornografică are ca final o demonizare treptată a sufletelor oamenilor, la propriu, nu la figurat. Toate marile păcatele ale omenirii se cuprind, se recapitulează și în diferite forme în pornografie. Finalul pornografiei, este un lung șir al decăderii umane, din perversiune în perversiune, până când ajungem la esență: întâlnirea cu cel rău. Aici suntem deja în iad, și numai Dumnezeu ne mai poate scoate.

Dumnezeu să ne ocrotească și să ne păzească de aceste ispite și să ne ajută să trăim curat și normal.

Claudiu Balan

 
2 comentarii

Scris de pe 8 noiembrie 2018 în FEMEIA

 

Cand spui femeie

binecuvantare

Când spui femeie, spui viață,
Spui bucurie și speranță.
Când spui femeie, spui noblețe,
Spui puritate și finețe.
Când spui femeie, spui credință,
Spui luptă și spui biruință.
Când spui femeie, spui surâs,
Spui lacrimi într-un nobil plâns.
Când spui femeie, spui iubire,
Spui jertfă mare și trăire.
Când spui femeie, spui izvor,
Spui cântec într-un veșnic dor.
Când spui femeie, spui putere,
Spui stăruință și durere.
De-i mamă, soră sau soție,
Femeie-nseamnă veșnicie.

ELENA J.

 

 
2 comentarii

Scris de pe 4 septembrie 2018 în ELENA J., FEMEIA