RSS

Arhive pe categorii: FEMEIA

Mama mucenita: a ales sa moara decat sa intrerupa sarcina

Roxana Dragomir, o tânără de 26 de ani care a ales să se sacrifice pentru a o aduce pe lume pe fiica ei, Maya, a decedat aseară, după o luptă cruntă cu cancerul.

“Abia reuşesc să-mi adun gandurile să pot relata ce s-a intamplat. Roxana a decedat în urma cu ceva timp. Din păcate organismul ei nu a mai facut faţă. În urma cu 3 zile a intrat în comă, până asta-seară când a facut infarct nemaiputând fi resuscitată. Nu am cuvinte să pot spune cât de rău ne pare. A fost o curajoasă până în ultimul moment! Nu se mai chinuie acum, este bine! Te iubim enorm Roxana! Vei rămâne tot timpul în inimile noastre! Să ne rugăm pentru odihna sufletului ei! Dumnezeu să te odihnească în pace!”, este mesajul postat pe pagina de Facebook de soțul ei.

Roxana a aflat că este bolnavă de cancer la numai câteva luni după ce a rămas însărcinată. Nu a renunţat la sarcină, pentru a-şi îngriji mai întai de toate sănătatea, ci a ales să îşi aducă pe lume copila, chiar dacă asta a însemnat să îşi pună în pericol propria viaţă.

“Pentru a supravieţui a trebuit ca Maya sa vină pe lume prematur, iar mamei să i se amputeze piciorul. Roxana a văzut-o pe Maya doar la naștere câteva secunde, urmând ca ea să fie ținută la incubator, iar Roxana trimisă la alt spital pentru amputarea piciorului”, au scris prietenii şi familia fetei, într-un apel publicat pe Facebook în luna ianuarie a acestui an.

Povestea nu s-a terminat aici pentru că boala a revenit şi mai agresivă, iar tânăra mămică avea nevoie de ajutor pentru a înfrunta boala. La fiecare 21 de zile, femeia trebuia să facă o cură de medicamente, însă fiecare intervenţie costa 3500 de euro.

Depăşiţi de costuri, familia şi prietenii au făcut un apel public de ajutor. Iar cei care au sărit în ajutorul Roxanei nu au fost deloc puţini. Însă, femeia a pierdut lupta cu cancerul, decesul ei fiind anunţat în aseară, 24 februarie 2017. Cu Sfinții odihnește Doamne, pe roaba Ta, Roxana!

Domnul Hristos ne spune: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. (Ioan 15:13) Mamele se mântuiesc prin nașterea de prunci. Cu atât mai mult, această mamă care și-a dat viața pentru fiica ei. Să nădăjduim în Domnul și să-I dăm slavă întru Sfinții Săi!

Sa ne amintim de spusele Parintelui Ilie Cleopa: Sunt o seama care mor in durerile nasterii. De aceea Biserica, prin dumnezeiestii Parinti, luminata de Duhul Sfant, spune: „Femeia care este gravida, este dezlegata si pregatita de moarte”, ca multe se intampla sa moara; de aceea nu o opresti de la impartasire. Iar daca se intampla si moare, ea isi pune viata pentru copil, ea este martira; ca asa ne-a invatat apostolul. Pentru durerile acele Dumnezeu ii iarta toate pacatele si este ca o mucenita, ca o martira.

 ortodoxinfo.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Martie 2017 în CASATORIE, FEMEIA

 

„Femeia” in viziunea lui Ernest Bernea

Bărbatul este recunoscut unanim ca fiind superior femeii. Această recunoaştere a lăsat peste ochii noştri o perdea care ne opreşte să vedem ceea ce este esenţial femeii, înşuşirile sale de căpetenie. Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi. Bărbatul e mai închipuit, mai rece, mai calculat şi mai închis decât femeia. Bărbatul e mai trufaş, mai aspru şi nu rareori mai egoist. Cu aceste însuşiri înţelegem cât de uşor poate deveni tiran.

Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele. O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat. Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei. E drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în ştiinţă şi mai ales în politică, dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat, dacă nu l-a şi întrecut, în cea mai grea şi mai de sus valoare umană: sfinţenia.

Pentru a fi înţeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, militar sau inginer, tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză. Supusă unui destin al pasiunii ea, este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o cheamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi viaţa şi, totodată, nevoia de dăruire dezinteresată fac din fe- meie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn.

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura statornică cu isvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s’ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum s’ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul? Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin. Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii.

Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este atât de sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale. Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau ca- zarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti. Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în viaţa noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie. Dincolo de rătăcirile cetăţii moderne o găsim frumoasă şi mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate şi înălţătoare ale condiţiei omului.

descopera-tee.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Martie 2017 în FEMEIA

 

Iarta femeia din viata ta!

Iart-o că te sună în fiecare zi să te întrebe ce faci, dacă ai mâncat sau cum te simți și mai iart-o când, bolnav fiind, te sună mai des pentru a se asigura că-ți iei medicamentele și că ți-e mai bine.

Iart-o că, acaparată fiind de viața asta, te susține necontenit. Iart-o că-i acolo lângă tine oricând ai nevoie și mai iart-o că uneori se trece pe plan secund și se dă peste cap pentru a te ajuta pe tine.

Iart-o că în schimb a tot ce face așteaptă puțină dragoste – reală și onestă, iar nu vorbe goale și mai iart-o că, deși de cele mai multe ori nu primește nici măcar atat, te iartă de fiecare dată. Iartă femeia din viața ta, fie că-i mamă, soție sau prietenă – iart-o că te-a iubit prea mult!

madalinapintea.wordpress.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Februarie 2017 în FEMEIA

 

Sa invatam sa fim femei

Fetele ar trebui să poarte fuste tot timpul, în orice ocazii? De ce?

Pentru că sunt fete. O fată care poartă pantaloni nu se bucură că este fată și nu-i dă slavă lui Dumnezeu pentru acest dar. Cunosc această dramă din propria experiență. Nu cred că purtarea pantalonilor este un mare păcat, dar cred că e un semn că sufletul meu nu e vindecat, că încă nu a intrat în sfânta rânduială.

Dacă Dumnezeu a rânduit să fiu fată și mi-a dat crucea de a purta fustă, cel puțin în civilizația mea, în Biserica mea, în locul meu, atunci fusta mă îmbracă, mă împodobește în frumusețea duhovnicească. Să învățăm să fim femei! Feminitatea este un dar, feminitatea este o floare care înfrumusețează lumea! Să învățăm să fim femei! Cu rugăciune, răbdare și bunăvoință vom crește duhovnicește și vom cunoaște bucuria sfintei ascultări de voia lui Dumnezeu și de toată porunca și rânduiala.

Monahia Siluana

 
Un comentariu

Scris de pe 26 Ianuarie 2017 în FEMEIA

 

Fii smerita, dar nu umilita! Fii rabdatoare, dar nu nerespectata! Fii buna, dar nu o papusa!

Draga mea, cu toții știm că nu îți este ușor să trăiești într-o lume în care toți ceilalți par să fie mai puternici decât tine și că tu ești de fapt o învingătoare în fiecare zi prin însăși natura ta. Lupți zilnic pentru familia ta, pentru tine, pentru toți cei din jur. Te lupți cu valul continuu de vase din bucătărie, cu hainele ce par să se murdărească continuu, cu fiecare strigăt al celor din jur pentru a-i ajuta, cu toate cerințele de la serviciu și cu toate cutumele societății.

Totuși, nu uita niciodată că și Iisus Hristos a avut o Mamă, o fecioară care a redefinit locul femeii în lume. Puternică chiar și în cele mai cumplite momente, Ea a ajuns să ne fie tuturor o mamă, o prietenă în rugăciune și un model cât se poate de bun pentru fiecare dintre femei. Cu cât respect și smerenie o privesc toți!

Îmi vine greu să cred că nu ți-ai dori să fii și tu respectată de toți din jurul tău, dar pentru a ajunge la acel nivel trebuie să te respecți mai întâi pe tine. Așa că, te rog, fugi de orice glumă fără perdea, de orice aluzie spre ce nu se cade și nu încuraja astfel de comportamente. Gândește-te că dacă tu accepți o astfel de faptă și o acceptă și prietena ta și sora ta și mama ta, astfel, va trebui să o înghită ca cel mai cumplit nod în gât, și fiica ta, nepoțica ta sau orice altă ființă dragă ție. Nu uita că de la vorbă la faptă nu este decât un pas. Fugi de cei care-și permit prea mult și neagă-le dreptul de a-și permite. Faptul că trăiești într-o societate liberă nu îți îngăduie ție, ca fiică a creștinătății, să pleci capul în fața oricărei vorbe sau atingeri ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Îți poți mutila ființa interioară fără să îți dai seama și cât de cruntă mi se pare palma pe care ai da-o dragostei tale.

Arată-te ca o soție creștină tuturor celor din jur atât femeilor, cât și bărbaților. Vorbește lustruindu-ți cuvintele prin gândire și credință și nu fă niciodată ceea ce știi că ție nu ți-ar tihni. „La mulți ani!” se poate se zice și doar verbal și multe situații incomode se pot rezolva cu tact. Nimeni nu te poate forța să zâmbești la vorbe necuviincioase și nimeni nu ar trebui să îți vorbească nepotrivit. Nu uita că respectându-te pe tine în astfel de cazuri, respecți și voia Lui Dumnezeu, dar și un jurământ pe care l-ai făcut soțului tău.

Totuși, dacă simți că nu poți să-ți tai voia și te lași ispită de vorbe și de fapte cu subînțeles, subliniază faptul că doar tu ești așa, nu toate femeile se coboară în mâl trăgând pe altele după ele. Bulgărele de zăpadă devine imens când tu zâmbești la o glumă fără perdea și azi și mâine, poimâine, așa că permite-ți doar ce știi că poți să-ți asumi. Nu uita că în fața celorlalți faptul că tu accepți îți atașează o serie de apelative și că o altă femeie nu merită să îți care faptele în spate. Seriozitatea, nu înseamnă că cealaltă nu are simțul umorului. Ceea ce ție îți place s-ar putea ca pe alta să deranjeze, așa că mai bine comportă-te ca ceea ce vrei să fii, să devii, nu ca o păpușă cu care poate vorbi oricine oricum și pe care o poate îmbrățișa oricând pentru a râde. Asumă-ți și riscul ca femeile să te judece mai aspru decât toți, pentru că le dai și lor o față nouă, pătată, pe care n-o vor accepta de dragul tău.

În speranța că paragraful de mai sus nu ți se potrivește deloc, luptă, luptă în continuare și pentru dreptul tău de a fi femeie creștină așa cum te-a lăsat Dumnezeu și nu cum vor alții să fii pentru că par mai puternici. Fii smerită, dar nu umilită. Fii veselă, dar nu stridentă. Fii răbdătoare, dar nu nerespectată. Fii bună, dar nu o păpușă.

Alexandra Clipa, ortodoxiatinerilor

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Decembrie 2016 în FEMEIA, SFATURI, SMERENIA

 

Ce nu le place barbatilor in comportamentul femeilor

Sufletul masculin are o structură mai simplă şi mai severă decât cel feminin, aşteptând un comportament adecvat şi raţional. Bărbaţii înţeleg foarte greu capriciile şi emoţiile feminine.

Bărbaţilor nu le plac femeile care se dau „mintoase” – nu întâmplător am pus acest cuvânt între ghilimele. Mintea nu reprezintă suma unor cunoştinţe, nu reprezintă o spoială superficială de erudiţie combinată cu tupeu şi cu dorinţa de auto-afirmare, de a avea ultimul cuvânt. Un astfel de comportament nu are cum să-i placă bărbatului. Mintea înseamnă înţelepciune, înseamnă abilitatea de a folosi cunoştinţele pe care le ai, abilitatea de a trăi şi de a construi relaţii bune cu oamenii, de a păstra pacea cu aproapele.

Încă un lucru. Bărbaţilor nu le place deloc când sunt întrerupţi. Spre deosebire de femeie, pentru bărbat fiecare cuvânt din frază are importanţă şi înseamnă exact ceea ce trebuie să însemne, pe când femeilor le plac aluziile şi subînţelesurile de tot felul. Pentru bărbat e foarte important ca femeia să asculte tocmai ceea ce vrea el să spună.

Nu va fi de prisos să subliniem că bărbaţii nu iubesc nici femeile proaste, fiindcă bărbatul este o fiinţă raţională, aşadar respectă şi preţuieşte intelectul celei de lângă el.

Bărbaţilor nu le plac deloc femeile interesate material. Pentru bărbat este foarte important să fie iubit nu pentru ceva anume – pentru frumuseţe, pentru forţa fizică, pentru generozitate şi, bineînţeles, nu pentru situaţia sa materială, ci să fie iubit pur şi simplu, aşa cum este (apropo, în general bărbaţii au un nivel de autoapreciere foarte ridicat). Dacă stăm să cercetăm, dragostea autentică chiar aşa trebuie să fie.

Pr. Pavel Gumerov, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Decembrie 2016 în FEMEIA, SFATURI

 

Femeile sunt acelea care tin candela aprinsa

Dominarea, de câteva veacuri, a raţionalismului a produs o cultură centrată pe raportarea cerebrală, exterioară, seacă, uscată, lipsită de conţinut, şi la Dumnezeu, ca şi la omul de lângă noi, precum şi la omenirea întreagă. Femeile cad mai greu victime acestui risc. Rămân mai sufletiste, mai vii, se raportează la Dumnezeu şi la lumea înconjurătoare mai mult cu inima.

În casă, de asemenea, femeile sunt cele care ţin candela aprinsă, la propriu şi la figurat, urmând mironosiţelor femei. Pentru mine, imaginea bunicii mele, apoi a mamei mele şi, acum, a soţiei mele, aprinzând candela în fiecare zi, o viaţă întreagă, este un gest de o consecvenţă, de un ataşament, de o fidelitate greu de egalat. Ca preot, recomand tinerelor soţii, care devin stăpâne ale casei soţului şi copiilor săi, să ţină cu multă râvnă de această rânduială. Să aprindă zilnic candela în casă.

Primul lucru pe care trebuie să-l facă femeia, când se trezeşte dimineaţa, este să aprindă candela. Când va aprinde candela, se va raporta imediat la Dumnezeu, va face şi o cruce şi, eventual, o scurtă rugăciune pentru soţ, pentru copii şi pentru cei din jur. Începe, astfel, ziua cu binecuvântare, începe ziua cu gândul la Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu rămâne dator! Binecuvântarea Lui se va revărsa asupra întregii case şi familii. Zona aceasta de aşezare duhovnicească statornică este cea mai roditoare.

Acest lucru îl recomand cu insistenţă femeilor cu educaţie, cu profesiuni dintre cele mai pretenţioase… Le ajută mult să lupte împotriva tentaţiei de a exila pe Dumnezeu în zona speculaţiei teoretice. Celor care vin să se spovedească înainte de Cununie le dau canon, între altele, soţului să cumpere o candelă de argint, preţioasă, iar soţiei să aprindă candela în fiecare zi dimineaţa, sau măcar duminica şi în zilele de sărbătoare.

Gestul acesta, repetat zilnic, este un gest întemeietor, o aşează pe femeie într-o relaţie de fidelitate cu Dumnezeu, la care Dumnezeu, cum spuneam, nu va întârzia să răspundă. Cine se îndoieşte, poate verifica adevărul celor spuse de mine făcând experimentul. Este o aşezare firească într-o relaţie, o aşezare completă, care presupune nu numai gândul, ci şi manifestarea gândului, nu numai credinţa, ci şi manifestarea credinţei. Este o mergere spre întâlnirea concretă cu Dumnezeu. Este ca şi cum I-ai da bineţe lui Dumnezeu, dimineaţa când te scoli: „Doamne, unde eşti? Aici eşti? Iată sunt şi eu aici! Bună dimineaţa! Mă rog să mă binecuvântezi pe mine şi toată casa mea! Eu ca semn Îţi aprind această candelă!“

Pr. Constantin Coman, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Septembrie 2016 în FEMEIA