RSS

Arhive pe categorii: FEMEIA

Invataturile Parintelui Savatie Bastovoi pentru toate femeile cu rani in suflet

fata la geam

I. O femeie care nu iubeste este cel mai vulnerabil loc din Univers.

O femeie care iubeste poate schimba Universul. Nu te grabi sa actionezi in vremea dez-indragostirii tale, pentru ca toate alegerile tale vor fi oarbe si iti vor atrage rani greu de vindecat. Barbatii vad femeia ranita de o despartire, asa cum vulturii vad animalul bolnav si il ataca. Teme-te sa fii o jertfa pentru devoratorii de carne, pentru ca esti lasata sa desparti pe fiu de tata si pe tata de fiu, sa alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rau pentru a pune ordine in lume. Nu uita ca cel mai puternic barbat poate fi imblinzit doar de o femeie – fii tu cea care o va face. Femeia are sansa de a alege o singura data; daca o rateaza, obiectul alegerii devine ea. Fii atenta sa nu ajungi un lucru de umplut golul – pentru aceasta fii tu partea cea plina.

II. Daca esti o pasare – pazeste-ti aripile, daca esti o caprioara – pazeste-ti picioarele.

Ceea ce crezi ca ai mai bun in tine este slabiciunea ta si locul in care vei fi lovita. Pazeste comoara ta inauntru, pastrind taina ei pentru cel care va sti sa-ti rasplateasca cu insasi viata lui. Cu cit e mai putin aur undeva, cu atit creste valoarea lui.

III. Frumusetea este un dar nepretuit, dar nu este cel mai mare intre daruri.

Ai observat ca frumusetea florilor e diferita de cea a pasarilor si frumusetea cerului e altfel decit frumusetea muntilor. Fluturii si pestii se intrec in turnirurile culorilor. Ochiul nu se satura de tot ce este frumos si inima cinta slava Creatorului. Fii recunoscatoare pentru tot ce ai si nu te pune cu nimic mai presus de altii. Oamenii sint frumosi, inteligenti sau indeminatici pentru un scop anume. Afla care este rostul darurilor tale. Altminteri, oamenii frumosi si destepti fac aceleasi pacate ca si oamenii prosti si uriti. Daca excelezi in ceva, fa ca aceasta sa schimbe in bine viata celor din jur. Invata sa construiesti, ca sa nu traiesti toata viata cu chirie.

IV. Singuratatea nu e o boala, precum nici insotirea fara socoteala nu e o izbavire.

Asa cum o floare vie se deosebeste de o floare rupta, tot asa o femeie singura va parea mai frumoasa decit o femeie insotita prost. Nu face caz din insotirile pripite si nu povesti sotului legiuit despre ce a fost odata, nici de bine, nici de rau. De vei povesti de bine, ai putea trezi gelozia lui, iar de vei povesti de rau, te vei defaima si pe tine, si pe el, facindu-l partas la lucrurile nedemne din viata ta.

V. Greselile mari se iarta cu vorbe putine, la fel si greselile mici pot deveni de neiertat din pricina multelor indreptatiri.

Traieste ca si cum toata lumea ar cunoaste totul despre tine – asta va face purtarea ta placuta tuturor si vorbele tale lipsite de semetie. Nu descoperi o greseala veche fara a fi intrebata, caci in loc de rasplata pentru sinceritate vei primi batai peste rani pe care viata ti le-a adus si fara asta. Nu multimea vorbelor dulci si nici iscusinta rasucirilor izbavesc de greselile trecutului, ci faptele bune care ajung sa le intreaca pe cele rele.

VI. Pentru a fi barbat, e nevoie sa faci mai multe lucruri; pentru a fi femeie, e nevoie sa nu faci anumite lucruri.

O mare ratacire a timpului nostru este aceea ca tot mai multe femei se silesc sa placa femeilor chiar mai mult decit barbatilor, nestiind ca atunci cind o femeie ajunge sa fie laudata de femei, inseamna ca ea a devenit suficient de neinteresanta pentru a nu mai fi o concurenta. Femeile din ziua de azi isi fac poze nenumarate si isi lauda una alteia rochiile si buclele. Cheltuie bani pe haine si incaltari pe care barbatii nici nu le observa. Niciodata nu am auzit un barbat spunind despre o femeie: ce rochie si ce pantofi avea! Atunci cind prorocul a zis: „Cei ce va lingusesc va vor raul”, s-a referit desigur si la laudele desarte pe care le aduna femeile unele de la altele. Daca a te lauda cu frumusetea naturala e un lucru desert care descopera goliciunea dinauntru, cu cit mai rusinos este sa te lauzi cu frumusetea hainelor! Exista o placere demonica de a savura invidia celor din jur, dar numai un suflet invidios se bucura atunci cind este invidiat pentru ceva. Oricine lauda usor, defaimeaza usor.

VII. Cinsteste pe tatal si pe mama ta, oricum ar fi ei.

Parintii nu ni-i putem schimba, dar atitudinea fata de ei – da. Stiu ca ai viata ta si fiecare sintem unici si irepetabili, totusi adu-ti aminte de cite ori ai urmat sfaturi straine si incearca sa intelegi ce te-a facut sa le urmezi. inceputurile rele isi gasesc usor un sfatuitor. A spune cuiva: „Fii tu insuti!” e ca si cum ai spune: „Zboara!” fara sa dai aripi. Daca un elefant iti spune: „Hai sa zburam!”, cel mai probabil el va cadea peste tine si te va strivi. Nu uita: lumea nu a inceput cu tine si nu sfirseste cu tine. Daca te-ai nascut, e pentru ca te-ai inscris intr-o lege a firii lasata de Dumnezeu, iar asta trebuie sa-ti curme orice orgoliu. Esti tu in masura in care ajungi sa legi trecutul de viitor. Nu fi un capat de drum, fii o rascruce. Cauta si afla ce a fost bun la inaintasii tai pentru a transmite mai departe, caci tot ce este a mai fost si tot ce a fost va mai fi.

VIII. Daca vrei sa zbori, nu cauta o groapa, cauta un munte.

Nu e destul sa urci pe scena pentru a fi vazuta, trebuie sa mai fie si luminile aprinse. Nu locul inalt te face admirabila, ci lumina in care esti inconjurata.O lumina usoara care iti cade pe fata te arata mai frumoasa decit un proiector care-ti bate din spate. Nu intoarce spatele luminii, pentru ca atunci fata ta va deveni o umbra neagra. Daca lumina ta este cu tine, vei fi vazuta chiar daca lumea intreaga va fi cuprinsa de intuneric. Vedem pe celalalat doar in masura in care lumina fetei noastre cade pe fata lui si il face vazut.

IX Sa nu invinuiesti pe nimeni de infringerile tale: nici om, nici timp, nici loc, nici carte.

A fi liber inseamna a fi singurul vinovat de tot ce ti se intimpla. Asa cum o oglinda lovita de o piatra crapa in toate partile, tot asa o fapta necugetata poate atrage cele mai neasteptate urmari. Binele si raul din viata noastra se succed fara nici o logica, singurul fapt previzibil este moartea. Pentru a fi mai bun, nu e nevoie ca cineva sa fie mai rau decit tine. Daca vei cauta sa fii mai bun decit cineva, intotdeauna vei gasi pe cineva mai rau, care sa te faca sa nu-ti doresti schimbarea. Fii lumina, fii zbor – iar daca nu esti inca, atunci nimic din ce este pe pamint nu-ti scuza infringerea.

X. Daca bucuria din inima ta se stinge, nu cauta motivul in celalalt, caci problema e in racirea dragostei tale.

Omul pe care nu-l mai iubesti nu este nici mai bun si nici mai rau decit atunci cind l-ai cunoscut – bucuria ta pe care o simteai in preajma lui il facea deosebit. In dragoste nimeni nu o ia de la inceput – dragostea sau este, sau nu este.

 

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 2 Aprilie 2018 în CASATORIE, FEMEIA, SFATURI

 

O femeie poate face barbatul bun sau il poate face rau

125878_parintele-proclu-nicau

Mai vin pe la mine cupluri, soţ şi soţie. Şi le spun aşa: “Când vezi că soţul este supărat, tu ca soţie, n-ai voie să-l ocăreşti. Că omul, când e tulburat, fără să vrea vorbeşte ce nu trebuie. Şi uite aşa se înmulţesc tulburările”. Deci să lase bărbatul în pace …. Soţia să-şi vadă de ale ei… Da. Nu-l să-l lase în pace, ci să-l lase pe calea cea bună. Când el e amărât, ea să-l lase şi, când poate să se înţeleagă cu el, să-l aducă pe calea cea bună. Păi… şi poate femeia să facă asta? Poate, dece să nu poată? Îmi spunea cineva cuvânt drept. Zice: “O femeie poate face bărbatul bun sau îl poate face rău”. Şi aşa este.

O femeie înţeleaptă este numai aceea care îl poate duce pe bărbat la spovedanie, care poate să se scoale noaptea la rugăciune alături de el, care îl poate învăţa a nu mai judeca greşit pe nimeni. Adică. Făcând toate acestea, ea este femeia care îl poate adduce pe bărbat la Mântuire. A venit odată cineva la mine să-mi, spună ca acasă se tot ocărau. Erau soţ şi soţie. Unul că a zis nu stiu ce, ea că de fapt el a spus nu ştiu ce… Până la urmă toată povestea asta a ajuns la urechea neamurilor şi ăia, oameni proşti, fără minte, s-au tulburat şi i-au divorţat. Ăştia doi au venit atunci la mine să le dau un sfat, un cuvânt de folos. Stăteau aici, amândoi, şi când se uitau unul la altul – le dădeau lacrimile. Că ei nu se căsătoriseră ca să se despartă.

Eu i-am pus să facă următorul jurământ: de acum înainte nici el şi nici ea să nu îşi mai aducă aminte şi să nu-şi mai reproşeze nimic din ce a fost. Să fie amândoi ca şi cum ar fi fost născuţi astăzi. Şi, uite aşa, i-am împăcat. Le-am spus: dacă neamurile au atâta duşmănie pe ei, să-şi să-şi vândă locuinţa şi să-şi cumpere alta, undeva unde să fie străini de rudele care îi amărau. Le-am mai spus: Cu cât o să mergeţi mai mult la mărturisit, cu cât veţi face semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, cu atât mai mult vă va ajuta Duhul Sfânt, Care va izgoni de la voi aceste duhuri.

Pr. Proclu Nicau, ortodoxia.me

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Martie 2018 în CASATORIE, FEMEIA

 

Doar femeia poate fi

the girl and the lamb.jpg

Atunci când ea iubește, devine totul pur
Și-atunci când ea urăște, usucă totu-n jur.
Suavă-i ca o floare, frumoasă, parfumată,
Dar și haină este, având țepi totodată.
E bună, delicată și dulce precum mierea,
Iar uneori devine amară precum fierea.
E blândă și firavă precum un porumbel,
Dar poate fi și crudă, cum e tigrul de fel.
Timidă-i și sfioasă precum e rândunica,
Dar e și vanitoasă, necunoscând ce-i frica.
E caldă precum este ardoarea focului
Și totodată poartă fiorii gerului.
Miloasă-i și plăpândă, având sufletul cald
Dar poate-avea tăria chiar unui diamant.
Atunci când ea zâmbește, răsare soarele,
Iar când femeia plânge, cu ea plâng ploile.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 Martie 2018 în ELENA J., FEMEIA

 

Despre CIP-uri, masonerie, pantalonii la femeie

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 Februarie 2018 în CIP, DESFRÂNARE, FEMEIA, MASLU, MASONERIE

 

Femeia adevarata nu trebuie cautata in uzina sau cazarma, ci in biserica, in camin si in pajisti

cuviinta-femeii.jpgBărbatul este recunoscut unanim ca fiind superior femeii. Această recunoaştere a lăsat peste ochii noştri o perdea care ne opreşte să vedem ceea ce este esenţial femeii, înşuşirile sale de căpetenie.

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare de cât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă vieaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

Bărbatul e mai închipuit, mai rece, mai calculat şi mai închis decât femeia. Bărbatul e mai trufaş, mai aspru şi nu rareori mai egoist. Cu aceste însuşiri înţelegem cât de uşor poate deveni tiran.

Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele. O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.

Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei. E drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în ştiinţă şi mai ales în politică, dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat, dacă nu l-a şi întrecut, în cea mai grea şi mai de sus valoare umană: sfinţenia.

Pentru a fi înţeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, militar sau inginer tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză.

Supusă unui destin al pasiunii, ea este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o chiamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi vieata şi totodată nevoia de dăruire desinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn.
Femeia însufleţeşte totul, învălue lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s-ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul?

Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin. Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii. Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este atât de sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale.

Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti. Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în viata noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie. Dincolo de rătăcirile cetăţii moderne o găsim frumoasă şi mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate şi înălţătoare ale condiţiei omului.

Ernest Bernea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 Decembrie 2017 în FEMEIA

 

Catre barbatul – sot si tata

Picture5Tu, bărbate care ai fost ridicat la rangul de soț prin Taina Sfintei Cununii, te întreb astăzi dacă ești tu vrednic de această mare lucrare ce o face Dumnezeu prin tine în calitate de cap al familiei. Nu uita că femeia a fost rânduită spre a-ți fi supusă și ascultătoare numai în măsura în care și tu ești supus legii lui Hristos.

Cercetează-te și vezi, nu cumva ai exacerbat această rânduială lăsată de Dumnezeu și te-ai făcut stăpânitor peste femeie considerând-o sluga ta? Nu cumva ești plin de orgoliu și ai obișnuința să ordoni cu degetul așteptând ca soția să execute în minutul imediat următor? Nu cumva femeia tremură de frică în fața ta din pricina caracterului tău orgolios, dificil și violent? Nu cumva în firea ta nervoasă ești iute la mânie, înjuri și trântești, îmbolnăvind soția și copiii? Nu cumva ai considerat că dacă aduci bani în casă este suficient și nu mai ai nicio altă responsabilitate în calitate de soț și tată? Nu cumva ai considerat că dacă ai contribuit și tu la buna chivernisire a casei, la curățenie și la creșterea copiilor – i-ai făcut o favoare și ai ajutat-o, neconsiderând-o de fapt o îndatorire?

Nu cumva ai abuzat de ea și nu ai înțeles-o în slăbiciunile ei femeiești, considerând-o jucărie sexuală, forțând-o chiar să facă avorturi? Nu cumva consideri căsătoria un fel de legalizare a desfrâului, de satisfacere a tuturor poftelor carnale închipuite și neînchipuite? Nu cumva în neînfrânarea și pofta ta ai înșelat-o cu femei stricate, pe ea ținând-o numai pe partea de gospodărit în casă?…

Nu cumva i-ai adus aminte de greșelile din tinerețe, uitând de viața ta libertină ce ai dus-o înainte de căsătorie? Nu cumva o faci numai pe ea responsabilă pentru caracterul îndărătnic al copiilor, uitând că viciile lor sunt preluate în egală măsură atât de la ea, cât și de la tine? Nu cumva îi îngreunezi crucea obligând-o să-ți suporte mirosul greu de băutură?…

Întreabă-te cu sinceritate, ți-ai luat soție sau slugă? Te poți numi cu adevărat tată și soț? Ești tu responsabil, respectabil, moral și cu frică de Dumnezeu? Soția ta – femeia ce ți-a fost dată de către Dumnezeu ca tovarăș până la sfârșitul vieții și dincolo de moarte – se poate mântui prin tine? Te poți mântui prin ea? O iubești sau doar o folosești? Trăiește alături de tine o taină sau un calvar?

Elena J.

 
4 comentarii

Scris de pe 27 Noiembrie 2017 în CASATORIE, ELENA J., FEMEIA, Uncategorized

 

In „lumea libera”, forta exploatatoare cea mai insemnata este cea a sexului

singuratateÎn „lumea liberă”, forța exploatatoare cea mai însemnată este cea a sexului. Ea pare a fi astăzi o vastă putere impersonală care-i ține pe oameni în fălcile ei, făcându-i nu numai să se reproducă, ci, datorită multitudinii de mijloace inventate pentru exploatarea mai eficientă a acestei puteri, să se lase în voia forței sale doar de dragul ei. Asemenea celorlalte impulsuri omenești, instinctul sexual poate fi subordonat puterii personalității și își poate afla locul cuvenit ca expresie a iubirii curate, în căsătorie. Căsătoria alungată din biserică, a devenit o simplă aprobare legală pentru activitatea sexuală; sexul a devenit baza căsătoriei.

Sexul este bun, sănătos, liber – spun modernii, prin urmare practicați-l fără opreliști, cu oricine vă place. Atitudinea aceasta s-a întipărit deja pe chipul omului contemporan: figuri șterse, lacome, inexpresive, total exteriorizate, flămânde după experiențe de orice soi, gata să exploateze și să devoreze orice persoană cu care intră în contact. Cât de diferit, cât de total străin și de neînțeles este pentru omul contemporan chipul ascetului creștin care nevoindu-se să-și stăpânească patimile, dă seama de o bogăție interioară nebănuită de către moderni. Modernii aceștia se cred a fi realiști, deși recunosc deschis că sunt robiți impulsurilor sexuale.

Libertatea sexuală: această alăturare de cuvinte ce reprezintă realități total incompatibile, de vreme ce sexul, așa cum este el practicat astăzi, nu este decât robie, este un alt exemplu al incompetenței moderne de a face altceva în afară de a-și urma propriile patimi și de a accepta orice slogan, oricât de vulgar.

Astăzi, numai contextul sexualității binecuvântate de Dumnezeu care este căsătoria, este atacat din ce în ce mai mult. O treime dintre copiii născuți astăzi în Statele Unite, se nasc în afara căsătoriei. Locuirea împreună înainte de căsătorie a devenit o normă, practicarea homosexualității este recunoscută ca un stil de viață, și nu ca un păcat. Familia este redefinită, astfel încât să includă orice fel de partener sexual, și în general vorbind, atitudinea „sex cu oricine îți place” a fost ridicată la rangul de normă. Viețile distruse ale unor copii, este tragicul fruct al abandonării adevăratului sens al căsătoriei.

Pr. Serafim Rose

 

 
2 comentarii

Scris de pe 15 Noiembrie 2017 în CASATORIE, DESFRÂNARE, FEMEIA