RSS

Arhive pe categorii: FEMEIA

Despre CIP-uri, masonerie, pantalonii la femeie

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 Februarie 2018 în CIP, DESFRÂNARE, FEMEIA, MASLU, MASONERIE

 

Femeia adevarata nu trebuie cautata in uzina sau cazarma, ci in biserica, in camin si in pajisti

cuviinta-femeii.jpgBărbatul este recunoscut unanim ca fiind superior femeii. Această recunoaştere a lăsat peste ochii noştri o perdea care ne opreşte să vedem ceea ce este esenţial femeii, înşuşirile sale de căpetenie.

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare de cât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă vieaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

Bărbatul e mai închipuit, mai rece, mai calculat şi mai închis decât femeia. Bărbatul e mai trufaş, mai aspru şi nu rareori mai egoist. Cu aceste însuşiri înţelegem cât de uşor poate deveni tiran.

Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele. O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.

Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei. E drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în ştiinţă şi mai ales în politică, dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat, dacă nu l-a şi întrecut, în cea mai grea şi mai de sus valoare umană: sfinţenia.

Pentru a fi înţeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, militar sau inginer tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză.

Supusă unui destin al pasiunii, ea este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o chiamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi vieata şi totodată nevoia de dăruire desinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn.
Femeia însufleţeşte totul, învălue lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s-ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul?

Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin. Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii. Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este atât de sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale.

Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti. Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în viata noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie. Dincolo de rătăcirile cetăţii moderne o găsim frumoasă şi mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate şi înălţătoare ale condiţiei omului.

Ernest Bernea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 Decembrie 2017 în FEMEIA

 

Catre barbatul – sot si tata

Picture5Tu, bărbate care ai fost ridicat la rangul de soț prin Taina Sfintei Cununii, te întreb astăzi dacă ești tu vrednic de această mare lucrare ce o face Dumnezeu prin tine în calitate de cap al familiei. Nu uita că femeia a fost rânduită spre a-ți fi supusă și ascultătoare numai în măsura în care și tu ești supus legii lui Hristos.

Cercetează-te și vezi, nu cumva ai exacerbat această rânduială lăsată de Dumnezeu și te-ai făcut stăpânitor peste femeie considerând-o sluga ta? Nu cumva ești plin de orgoliu și ai obișnuința să ordoni cu degetul așteptând ca soția să execute în minutul imediat următor? Nu cumva femeia tremură de frică în fața ta din pricina caracterului tău orgolios, dificil și violent? Nu cumva în firea ta nervoasă ești iute la mânie, înjuri și trântești, îmbolnăvind soția și copiii? Nu cumva ai considerat că dacă aduci bani în casă este suficient și nu mai ai nicio altă responsabilitate în calitate de soț și tată? Nu cumva ai considerat că dacă ai contribuit și tu la buna chivernisire a casei, la curățenie și la creșterea copiilor – i-ai făcut o favoare și ai ajutat-o, neconsiderând-o de fapt o îndatorire?

Nu cumva ai abuzat de ea și nu ai înțeles-o în slăbiciunile ei femeiești, considerând-o jucărie sexuală, forțând-o chiar să facă avorturi? Nu cumva consideri căsătoria un fel de legalizare a desfrâului, de satisfacere a tuturor poftelor carnale închipuite și neînchipuite? Nu cumva în neînfrânarea și pofta ta ai înșelat-o cu femei stricate, pe ea ținând-o numai pe partea de gospodărit în casă?…

Nu cumva i-ai adus aminte de greșelile din tinerețe, uitând de viața ta libertină ce ai dus-o înainte de căsătorie? Nu cumva o faci numai pe ea responsabilă pentru caracterul îndărătnic al copiilor, uitând că viciile lor sunt preluate în egală măsură atât de la ea, cât și de la tine? Nu cumva îi îngreunezi crucea obligând-o să-ți suporte mirosul greu de băutură?…

Întreabă-te cu sinceritate, ți-ai luat soție sau slugă? Te poți numi cu adevărat tată și soț? Ești tu responsabil, respectabil, moral și cu frică de Dumnezeu? Soția ta – femeia ce ți-a fost dată de către Dumnezeu ca tovarăș până la sfârșitul vieții și dincolo de moarte – se poate mântui prin tine? Te poți mântui prin ea? O iubești sau doar o folosești? Trăiește alături de tine o taină sau un calvar?

Elena J.

 
4 comentarii

Scris de pe 27 Noiembrie 2017 în CASATORIE, ELENA J., FEMEIA, Uncategorized

 

In „lumea libera”, forta exploatatoare cea mai insemnata este cea a sexului

singuratateÎn „lumea liberă”, forța exploatatoare cea mai însemnată este cea a sexului. Ea pare a fi astăzi o vastă putere impersonală care-i ține pe oameni în fălcile ei, făcându-i nu numai să se reproducă, ci, datorită multitudinii de mijloace inventate pentru exploatarea mai eficientă a acestei puteri, să se lase în voia forței sale doar de dragul ei. Asemenea celorlalte impulsuri omenești, instinctul sexual poate fi subordonat puterii personalității și își poate afla locul cuvenit ca expresie a iubirii curate, în căsătorie. Căsătoria alungată din biserică, a devenit o simplă aprobare legală pentru activitatea sexuală; sexul a devenit baza căsătoriei.

Sexul este bun, sănătos, liber – spun modernii, prin urmare practicați-l fără opreliști, cu oricine vă place. Atitudinea aceasta s-a întipărit deja pe chipul omului contemporan: figuri șterse, lacome, inexpresive, total exteriorizate, flămânde după experiențe de orice soi, gata să exploateze și să devoreze orice persoană cu care intră în contact. Cât de diferit, cât de total străin și de neînțeles este pentru omul contemporan chipul ascetului creștin care nevoindu-se să-și stăpânească patimile, dă seama de o bogăție interioară nebănuită de către moderni. Modernii aceștia se cred a fi realiști, deși recunosc deschis că sunt robiți impulsurilor sexuale.

Libertatea sexuală: această alăturare de cuvinte ce reprezintă realități total incompatibile, de vreme ce sexul, așa cum este el practicat astăzi, nu este decât robie, este un alt exemplu al incompetenței moderne de a face altceva în afară de a-și urma propriile patimi și de a accepta orice slogan, oricât de vulgar.

Astăzi, numai contextul sexualității binecuvântate de Dumnezeu care este căsătoria, este atacat din ce în ce mai mult. O treime dintre copiii născuți astăzi în Statele Unite, se nasc în afara căsătoriei. Locuirea împreună înainte de căsătorie a devenit o normă, practicarea homosexualității este recunoscută ca un stil de viață, și nu ca un păcat. Familia este redefinită, astfel încât să includă orice fel de partener sexual, și în general vorbind, atitudinea „sex cu oricine îți place” a fost ridicată la rangul de normă. Viețile distruse ale unor copii, este tragicul fruct al abandonării adevăratului sens al căsătoriei.

Pr. Serafim Rose

 

 
2 comentarii

Scris de pe 15 Noiembrie 2017 în CASATORIE, DESFRÂNARE, FEMEIA

 

Daca un copil este zamislit in zi de post sau in zi de sarbatoare, atunci el se poate naste cu un defect moral sau fizic

Ambrozie-Iurasov-600x406Dacă un copil este zămislit în zi de post sau în zi de sărbătoare, atunci el se poate naşte cu un defect, moral sau fizic. Astfel, copilul poate deveni de necontrolat, neascultător. De obicei, într-o familie sunt şi copii sănătoşi, dar şi bolnavi. Păcatul părinţilor se răsfrânge asupra copiilor şi aceştia din urmă pătimesc din cauza lor. Sunt fără minte acei părinţi care, deşi au copii sugari, înjură, se ceartă, fac rău şi trăiesc doar pentru trup. Toate patimile lor se vor răsfrânge asupra copilului. Chiar dacă este în pântecele mamei, copilul simte starea acesteia şi se poate naşte bolnav. Dacă femeia însărcinată bea, fumează sau face alte păcate, copilul se va naşte cu predispoziţie spre patimi. Atunci când în familie sunt copii mici, nu trebuie să credem că ei nu înţeleg nimic. Înţeleg totul. Copiii sunt ca un burete, absorb totul de la părinţi.

Pr. Ambrozie Iurasov, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 Octombrie 2017 în CASATORIE, FEMEIA, PARINTI, SFATURI

 

Femeia este, sub toate aspectele, terminata

pr_nicolae_tanase_1_5„Femeia se mântuieşte prin naştere de prunci.” Vă rugăm, dacă puteţi, să ne explicaţi sensul acestor cuvinte, fiindcă de multe ori am au fit speculaţii sau interpretări greşite pe seama lor.

Naşterea de prunci presupune foarte, foarte multă jertfă. Din păcate există şi speculaţii, dar există şi mult adevăr. Femeia este complicată la ora actuală, adică noi i-am complicat viaţa; noi, adică bărbaţii şi societatea actuală. Femeia este, sub toate aspectele, terminată. Nici nu ne explicăm cum mai face faţă la mersul societăţii, în sensul că, în afară de ce făcea, acum face mai mult. Adică face, cu mici excepţii, aproape tot ce făcea un bărbat. Şi făcând aşa, ce poţi să-i mai ceri?

Cum era înainte, dactilograful, dactilografe erau în mare parte femeile; bărbaţii nu prea, rar era vreun bărbat dactilograf. După atâta ţăcăneală a maşinii de scris, după ani de zile, ce fel de femeie mai era ea, mamă de copii, soţie şi aşa mai departe? Pentru că sub aspect psihic era terminată. Deci, iată o îndeletnicire pentru femeie care nu corespunde. Astăzi e dandana şi mai mare cu calculatoarele, care, chiar dacă nu mai fac zgomot, ucid retina, te lasă fără lacrimi, nu clipeşti, eşti concentrat – unde gama, delta şi celelalte. Nu mai vorbesc de femeile care lucrează la Drumuri şi Poduri, asta e şi mai grav. De aceea, Biserica recomandă o anumită ţinută femeii, pentru că, dacă tot ia ţinuta bărbatului, se transformă. Dacă aţi avut ocazia, prin filme sau altundeva, să vedeţi cum călăresc femeile, aţi văzut că ele călăresc altfel decât bărbaţii. De ce? Pentru că, sub aspectul fiziologicului ei, femeia trebuie să aibă un anumit comportament; ea nu poate să facă orice, deoarece se masculinizează; iar când se masculinizează nu mai are căutare ia bărbaţi. Fetele noastre nu prea ştiu acest lucru. Cu cât se dezgolesc mai mult, cu atât devin mai puţin atrăgătoare pentru bărbaţi, pentru băieţi. Nu mai au atracţie. O au pe moment, dar apoi se creează o distanţă. De ce? Pentru că Dumnezeu ştie bine cum a făcut conştientul, subconştientul, creierul mic. creierul mare, hipofiza, ce valoare au ele… Şi astea nu le mai modifică nimeni. Dacă omul a tot umblat la capitolul acesta, avem 10 căsătorii şi 8 divorţuri, 10 căsătorii şi 4 divorţuri; la 3 ani, la 2 ani, la 8 ani – aşa cum spun statisticile acestea pe care le tot vedem.

De aceea trebuie să fim foarte atenţi. Femeia nu e nici prelungirea cratiţei, nici fabrică de făcut copii. Femeii i s-a pus prea mult în cârcă. Mişcarea feministă este o invenţie făcută pentru ca femeia să aibă aceleaşi drepturi cu bărbatul, în toate (şi până aici ar fi bine), dar şi acces la aceleaşi preocupări. Auzim despre musulmani că le impun femeilor lor anumite lucruri. Noi nu suntem de acord cu islamul, noi avem altă religie şi alte principii. Dar vedeţi că ei au principii, iar noi nu mai avem principii. Atunci, urmează să fim stăpâniţi de cei cu principii. In lume stăpânesc cei cu principii. De aceea americanii au tăcut o greşeală mare amestecându-se în mersul relaţiilor dintre bărbaţi şi femei în Irak, în Afganistan şi pe unde au mai pătruns, sub tormă de poliţişti. S-au amestecat în ceva la care nu s-au priceput. Nu ne putem noi. creştinii, amesteca în moralitatea, principiile şi modalităţile altei religii, care are foarte puţine puncte comune cu noi, sau deloc.

Asta e marea problemă, că noi am renunţat la aproape toate principiile cu care ne prezentam, ca religie creştină. Nu mai vorbesc despre Ortodoxie, care este o religie foarte largă; noi spunem că este Biserica cea adevărată şi atât, nu comentăm mai mult… Nu spunem mai mult pentru că nu e de folos să spunem „tu nu eşti bine”; ci mai bine arătăm cine suntem noi. Dar dacă acum aeroporturile şi gările din ţara noastră ar fi umplute de venirea a multor culte şi religii, ca să vieţuiască cu noi 3-4 săptămâni, pentru a vedea viaţa noastră, principiile noastre, moralitatea noastră, gândirea noastră, mersul nostru la biserică, şi să se convertească la Ortodoxie – câţi credeţi că s-ar converti?

Puţini, sau deloc. De ce? Nu prea au ce să vadă. O să meargă la clinicile de ginecologie şi o să vadă avorturi, o să meargă la obstetrică şi o să vadă medici care din 10 naşteri la 8 le fac cezariană, fie că e nevoie sau nu, o să meargă la şcoală şi o să vadă predarea educaţiei sexuale şi nu numai. Asta o să vadă. O să intre în biserică şi o să vadă dezordine şi aşa mai departe. O să plece înainte de 3 săptămâni, se vor duce la aeroport, pierd biletul, plătesc din nou şi tot pleacă, vor spune că nu le trebuie Ortodoxie.

De aceea, credem că trebuie să fim foarte atenţi cu principiile noastre, care sunt enunţate, dar cărora trebuie să ne supunem. Şi atunci, când spunem că femeia se mântuieşte prin naştere de fii, trebuie să ştim exact ce este naşterea, cum se face un copil, trebuie să ştim că un copil se face în 3, nu în 2, cum credem adesea că se face, între mama şi tata. Copilul se face în 3: mama, tata şi Dumnezeu. Dumnezeu sădeşte sufletul în momentul concepţiei. De aici ideea că omul e om din secunda conceperii, de aici constatăm că Dumnezeu nu totdeauna creează un suflet şi-l sădeşte – asta înseamnă că nu totdeauna femeia rămâne gravidă, şi aşa mai departe.

Părintele Nicolae Tănase, http://www.ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în FEMEIA

 

Femeia nu este intreaga daca ii lipseste dragostea

Sfântului Apostol Pavel – învăţăturii sănătoase: În căsnicie, dragostea este necesară, motivul este însăşi firea femeii, rod al dragostei (a fost făcută din coasta lui Adam, iar coasta e lângă inimă), nu este întreagă dacă îi lipseşte dragostea. Femeia însăşi izvorăşte iubire din maternitatea ei, pe bună dreptate cerând, la rândul ei, să fie iubită, de vreme ce, din fire şi prin însăşi poziţia sa (de soţie şi de mamă), iubeşte. Reamintesc bărbaţilor, „trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe”, (1Pt. 3,7).

Dragostea faţă de soţie este cu totul îndreptăţită, deoarece singura persoană care fără îndoială va rămâne de partea sa, a bărbatului, este soţia, toate celelalte persoane din jur vor dispărea încet-încet, dar căsătoria soţilor evlavioşi va continua în veşnicie.

Părintele Calistrat Chifan, ganduridinierusalimcom

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 Octombrie 2017 în DRAGOSTEA, FEMEIA